636 matches
-
mare greșeală dacă te duelezi cu Alex. - Hm? Da? Ei și? Hai, ne duelăm: pe locuri, fiți gata... Eram pregătit să-l înfrunt, dar Alin nu se dădu bătut. - Stai, stai, ascultă-mă: gândești greșit! Absolut! - De ce? întrebă ursul vădit enervat. - Pune-ți următoarea întrebare: cu ce te alegi dacă-l omori pe Alex? - Cum cu ce? Îl pedepsesc pentru că s-a pișat pe pomul meu! - Da, asta înțeleg, dar cu ce te alegi? - Cu răzbunarea! - Gândești unidimensional, ursule. Uite, Luca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
preamărita-ți domnie. Dă-i afară pe ăștia pentru cinci minute. Promit să nu îți răpesc prea mult din prea puținu-ți timp. - Frate Alex, zise tipul spumegând, ești inconștient, din câte observ. Îndrăzneala ta... - Domne, i-am rupt-o vag enervat, îi dai afară sau nu? - Nu! - Bine. Bine, lasă. Rezolvăm treaba cu toată lumea de față, deși preferam altfel. Nu-i nimic. Să rămână. Ok. Deci problema e următoarea: voi ăștia sunteți pur și simplu mult, dar vai, foarte mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ea cu o voce slabă și îngrozită. Fiindcă sunt în căutarea unei nenorocite de băuturi, am zis eu exasperată. —Ai vreun mesaj pentru mine? a spus ea continuând să se uite la mine cu ochii mari. Dumnezeule, mi-am zis enervată. Anna era înnebunită după tot ce avea legătură cu științele oculte. Nimic altceva nu i-ar fi plăcut mai mult decât să fie posedată de diavol. Sau să trăiască într-o casă bântuită. Sau să fie în stare să prevadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de capul meu. La trei zile după montarea interfonului, s-a strecurat la mine în cameră în vârful picioarelor într-o manieră foarte elaborată. —E deschis? a rostit ea fără sunet arătându-mi interfonul cu mâna. —Ce? am întrebat-o enervată, ridicând nasul din Hello-ul pe care îl citeam. Nu, sigur că nu e deschis. De ce dracu’ să fie deschis? Kate e aici, iar eu sunt tot aici. Bine, a zis ea, bine, bine. După care a început să se cocoșeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
deschidă gura, Helen a urmat: — Iar tu arătai de parcă erai în limbă după el. Ai chicotit și i-ai zâmbit. Ești mai rău ca Anna. Mi-a venit să mor de rușine. — Am fost politicoasă, am insistat eu. Eram chiar enervată. Și jenată. — N-ai fost politicoasă, mi-a spus Helen cu o voce ștearsă și continuând să privească la televizor. Îți place de el. —Helen, pentru numele lui Dumnezeu, voiai să-l ignor și să nu vorbesc deloc cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu Sonny. Ike a fost însurat cu Tina, i-am explicat. —Cine e Tina? m-a întrebat mama incapabilă să priceapă. —Tina Turner, am lămurit-o eu cu blândețe. Ce treabă are ea cu toată chestia asta? a zis mama enervată, uitându-se la mine de parcă o luasem razna de tot. Nici o treabă, am încercat să-i explic simțind că pierd rapid controlul asupra conversației. Numai că tu ai zis că Cher și Ike... Ei, nu contează. Las-o baltă! Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să am o aventură cu prietenul lui Helen pentru ca eu să-mi recapăt încrederea în mine, iar Helen să învețe ce e umilința, am spus crezând că pricepusem, în sfârșit, ce voia mama să-mi transmită. —Doamne-Dumnezeule, a sărit mama enervată, mă faci să par ca unul dintre personajele din Dinastia. Parcă m-aș juca de-a Dumnezeu cu viețile oamenilor. Când prezinți situația în felul ăsta, sună foarte cinic. N-am vrut să spun că vreau neapărat să se întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mama cu o voce plângăreață. Când am spus asta, mama a părut serios îngrijorată. Te simți bine? a zis ea îngrijorată. Da, am spus eu. Sunt bine. —Ești sigură? m-a întrebat ea încă neconvinsă. Da, am insistat eu puțin enervată. Chiar mă simțeam bine. M-am decis că era cazul să mă obișnuiesc cu starea aia de supărare. Pentru că aveam să mă lupt cu ea deseori. Cel puțin până când aveam să accept faptul că relația mea cu James într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
N-o să uiți? am continuat eu îngrijorată. Nu, mi-a răspuns mama începând să se enerveze. — Da’ dacă te uiți la ceva la televizor și pierzi noțiunea timpului? i-am sugerat eu. N-o să uit! mi-a răspuns mama clar enervată. Știu cum să am grijă de un copil! M-am descurcat să cresc cinci producții proprii. — Știu, i-am spus, numai că fetița mea e deosebită. —Claire! a sărit mama exasperată. Nu vrei să pleci odată? Bine, bine, am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
tonul ăsta. Știam că nu prevestea nimic bun. Cu cine? a întrebat Anna. —Cu o protestantă, a răspuns Helen cu voce scăzută și reverențioasă. Mama a continuat să soarbă din ceai. Nu m-ai auzit, mamă? a întrebat-o Helen enervată. Am zis c-o să stau cu o protestantă. Mama a ridicat privirea calmă. —Și? — Da’ noi nu urâm toți protestanții? Nu, Helen, noi nu urâm pe nimeni, i-a răspuns mama ca și cum ar fi vorbit cu un copil de patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am patru surori urâte, a continuat ea gânditoare. Ei, nu contează. Nu sunt urâte, a spus mama indignată. —Mersi, mamă, am spus eu rânjindu-i satisfăcută lui Helen. Da, mersi, mamă, a zis și Anna. Nu voi, a sărit mama enervată. Mă refeream la surorile lui Brian Keenan. A, am spus eu spășită. Helen îi dădea înainte cu posibilitatea de a fi răpită. Mie mi se strângea inima de mila imaginarului răpitor. Oricine ar fi răpit-o pe Helen ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am promis nerăbdătoare. Dacă astă seară te întorci destul de devreme ca să-mi povestești totul, atunci n-o să ai nimic de povestit, m-a anunțat ea. —O, am exclamat eu. Avea dreptate. —Uite ce e! Eu mă duc, i-am zis enervată și am închis telefonul în timp ce Laura se lansase în explicații legate de nu știu ce stil complicat de activitate sexuală pe care zicea că-l văzuse într-un show din Bangkok. Indiferent despre ce era vorba, trebuia să fie ceva ce putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că e în casă? am întrebat pe un ton isteric. Simțeam cum mi se învârte capul. De ce tocmai acum? m-am întrebat. De ce alesese tocmai momentul ăsta ca să-și facă apariția? Ce voia? Nu, mi-a răspuns mama un pic enervată. Crezi că l-am fi lăsat să stea aici după tot ce s-a întâmplat? Nu, a dat telefon. E în Dublin, dar stă la hotel. —A, am zis. Mă simțeam în pragul leșinului. —Vrea să mă vadă? — Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la situația noastră financiară. Am rostit cuvintele rar și cu grijă, ca și cum aș fi vorbit cu un copil. A, înțeleg, a zis el dând din cap. Deci? Avem ceva? l-am întrebat nerăbdătoare. —Bani? Sigur că avem, a răspuns el enervat. Îl lovisem unde-l durea mai tare. Aruncasem o umbră asupra capacității lui de a-și întreține soția și familia. Sau poate ar fi trebuit să spun soția și familiile. —De ce să n-avem bani? m-a întrebat el. — Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
M-am ridicat la loc. Nu-mi îmbunătățeam deloc situația continuând să mă comport ca un copil care trebuie consolat. Dar se pare că nici situația asta nu i-a convenit lui James. —Ce-i? m-a întrebat el ușor enervat. —La ce te referi? l-am întrebat gândindu-mă cu ce mai greșisem acum. De ce te tragi de lângă mine? Te-am părăsit eu pentru altă femeie, dar acum crezi că sunt turbat sau ce? La glumița asta, James a rânjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
însă neavând destulă energie sau destul chef ca să-l contrazic. James, ai face mai bine să te întorci imediat la Londra, i-am sugerat. Eu o să vin cu Kate la începutul săptămânii viitoare. —De ce îți trebuie o săptămână întreagă? Părea enervat. Păi... trebuie să-mi iau la revedere de la niște oameni... și altele... am îngăimat. —Eu aș prefera să vii mai devreme, m-a anunțat el hotărât. — Nu, James, îmi pare sincer rău, dar... am nevoie de timp ca să-mi revin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vreau decât să te fac să vorbești cu mine, să-mi spui ce simți cu-adevărat, ce se întâmplă cu-adevărat. Vreau să fii sincer cu mine. Altfel noi doi nu avem nici un viitor împreună. Am înțeles, a zis el enervat. Deci vrei să-ți spun ceva de genul „Claire, ești o persoană minunată și nu știu de ce te-am înșelat, pentru că tu ești așa de extraordinară“. Asta vrei să auzi? „Da“, m-am gândit. — Nu... am spus cu voce pierită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
te omoară te face mai puternic. —Sunt mai puternică? am întrebat-o pierdută, cu vocea cea mai copilăroasă din arsenal. —Dumnezeule, a exclamat mama, când îți iei vocea, asta, chiar că încep să-mi pun întrebări. —Ei, am exclamat eu enervată. Voiam ca mama să fie drăguță cu mine, să-mi spună că eram minunată și că puteam să fac față la orice. —Claire, mi-a zis ea, nu are nici un rost să mă întrebi pe mine dacă ești mai puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Și-atunci am realizat că Helen nu plângea. Nenorocita râdea! Și-a râs și-a tot râs. —Tu și Adam, a zis ea clătinând din cap. Lacrimi de râs îi curgeau șiroaie pe obraji. —Ce rușine! — De ce? am întrebat-o enervată. Compasiunea și remușcările fuseseră rapid date uitării. — Ce e în neregulă cu mine? Nimic, a râs ea. Nimic. Dar ești așa de bătrână și... S-a oprit. Totul i se părea așa de haios încât nu mai era în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
e o persoană care se lasă ușor provocată să acționeze, dar lucrul ăsta l-a stârnit. Spune că o să-i „dăm de cap“. Pentru asta o să avem nevoie de Helen și de atuurile ei. Din fericire, și ea e foarte enervată și spune că o să o facă pe gratis. Una e să-ți facă un câine pipi la poartă, dar rahatul de câine e cu totul altceva. Mama ta iubitoare, Mama P.S. Ce poate să fie la mijloc? După cum știi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
OK. Hai să ieșim la o pizza. —Bună idee. (O ușoară ezitare.) Dar mai întâi trebuie să trec pe la Rachel și Luke. Mi-am pierdut ceva acolo aseară. M-am uitat fix la ea. —Ce anume? Capul? — Nu. Părea puțin enervată. —Mobilul. Am îndrugat o scuză. Dar când am ajuns la Rachel și Luke, ca să vezi, ghici cine era tolănit pe canapeaua lor, izbind bosumflat cu cizmele în perete? Nimeni altcineva decât Joey. Știai că o să fie aici? am întrebat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
auzit pe ei. Am arătat cu coada ochiului spre grupul de lângă noi. —Grozav. Scrie-l. — Următoarea întrebare! Cine a regizat Mic dejun la Tiffany? —Știi? l-am întrebat pe Mitch. Nu. Tu? — Nu. Întrebările astea sunt foarte grele, am zis, enervată. Fata de la poartă avea dreptate, a zis Mitch trist. Chiar ai mai multe șanse când sunt patru în echipă. Am stat în tăcere, singurii oameni din parc care nu vorbeau. Dar n-aveam nimic de spus. Dacă eu nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ceva afară, da? Hugo s-a uitat de jur împrejur după niște boxe uriașe, dar n-a văzut nimic. Se întreba de unde avea să vină muzica. —Ca la „ Dă cutia mai departe“, da? a insistat Lotti. —Pachetul, a spus Amanda enervată. „Dă pachetul mai departe.“ —„Dă pachetul mai departe“, a repetat Lotti, clătinând gânditoare din cap. I-a întins fața de pernă lui Hugo. — Începe tu, Yogi! Hugo a luat baierele feței de pernă care era făcută din bumbac și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
arhitect care e foarte nerăbdător să-mi dezvolte ideile legate de casele ecologice. În special cele referitoare la complexul de apartamente subterane cu acoperișuri din iarbă. — Vrei să spui ceva în genul casei Teletubbies 1? a zâmbit Hugo. Jake părea enervat. — Nu, nu seamănă cu casa Teletubbies. Cum o arăta ea. Noi nu ne uităm la televizor, a adăugat el cu îngâmfare. Hugo se întorsese către Theo, iar acum îi punea centura de siguranță. Copilul a început să urle. — Hei, hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai faci? Mult mai bine acum că te văd pe tine, sexosule. Au trecut secole. Laura și-a unduit șoldurile către el. Ce caută un tip superb ca tine într-un loc ca ăsta? — Încearcă să plece, a zis Hugo enervat, scuturându-și din nou piciorul. Laura s-a uitat în jos, apoi a izbucnit într-un hohot sonor de râs. —Hugo! Te-ai înțepenit! — Am observat. Laura s-a lăsat în jos - cu dificultate, din cauza blugilor foarte strâmți. Respirând agitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]