1,634 matches
-
când se pregătește să urmărească molecula următoare! Într-o lucrare recentă foarte lucidă (Ref.14), John D.Norton atrage atenția asupra confuziei prezente într-o serie de lucrări, între entropia "informațională" și cea "termodinamică". De exemplu, după Norton, afirmația că entropiile a două aparate Szilard unimoleculare - unul fără partiție, iar celălalt cu o partiție dar cu o distribuție întîmplătoare (echiprobabilă) a moleculei în cele două compartimente - ar fi egale, este adevărată numai pentru entropia informațională, dar nu pentru cea termodinamică. Cea
Demonul lui Maxwell () [Corola-website/Science/309677_a_311006]
-
termodinamică". De exemplu, după Norton, afirmația că entropiile a două aparate Szilard unimoleculare - unul fără partiție, iar celălalt cu o partiție dar cu o distribuție întîmplătoare (echiprobabilă) a moleculei în cele două compartimente - ar fi egale, este adevărată numai pentru entropia informațională, dar nu pentru cea termodinamică. Cea informațională este formula 7 în ambele cazuri, cea termodinamică este formula 48 când partiția este absentă, dar zero (formula 49) când este prezentă. În paragraful precedent a fost urmărită evoluția entropiei "informaționale" (punctul de vedere al
Demonul lui Maxwell () [Corola-website/Science/309677_a_311006]
-
egale, este adevărată numai pentru entropia informațională, dar nu pentru cea termodinamică. Cea informațională este formula 7 în ambele cazuri, cea termodinamică este formula 48 când partiția este absentă, dar zero (formula 49) când este prezentă. În paragraful precedent a fost urmărită evoluția entropiei "informaționale" (punctul de vedere al unui observator exterior) în etapele I-VII ale funcționării ciclice a demonului. Evoluția entropiei "termodinamice" este diferită. În etapa II, trebuie să admitem că entropia totală a scăzut de la formula 48 la zero, prin simpla introducere
Demonul lui Maxwell () [Corola-website/Science/309677_a_311006]
-
cea termodinamică este formula 48 când partiția este absentă, dar zero (formula 49) când este prezentă. În paragraful precedent a fost urmărită evoluția entropiei "informaționale" (punctul de vedere al unui observator exterior) în etapele I-VII ale funcționării ciclice a demonului. Evoluția entropiei "termodinamice" este diferită. În etapa II, trebuie să admitem că entropia totală a scăzut de la formula 48 la zero, prin simpla introducere a partiției. În etapele III,IV entropia universului (aparat + memorie + rezervor) rămâne neschimbată, dar în etapa V ea revine
Demonul lui Maxwell () [Corola-website/Science/309677_a_311006]
-
când este prezentă. În paragraful precedent a fost urmărită evoluția entropiei "informaționale" (punctul de vedere al unui observator exterior) în etapele I-VII ale funcționării ciclice a demonului. Evoluția entropiei "termodinamice" este diferită. În etapa II, trebuie să admitem că entropia totală a scăzut de la formula 48 la zero, prin simpla introducere a partiției. În etapele III,IV entropia universului (aparat + memorie + rezervor) rămâne neschimbată, dar în etapa V ea revine la valoarea inițială de formula 48 datorită ștergerii "ireversibile" a memoriei demonului
Demonul lui Maxwell () [Corola-website/Science/309677_a_311006]
-
observator exterior) în etapele I-VII ale funcționării ciclice a demonului. Evoluția entropiei "termodinamice" este diferită. În etapa II, trebuie să admitem că entropia totală a scăzut de la formula 48 la zero, prin simpla introducere a partiției. În etapele III,IV entropia universului (aparat + memorie + rezervor) rămâne neschimbată, dar în etapa V ea revine la valoarea inițială de formula 48 datorită ștergerii "ireversibile" a memoriei demonului. Etapa VI este neschimbată. Deosebirea pare să fie că principiul al doilea este "salvat" numai "în medie
Demonul lui Maxwell () [Corola-website/Science/309677_a_311006]
-
unui sistem termodinamic în stare de echilibru există stări care nu pot fi atinse prin procese adiabatice. Formularea lui Caratheodory sugerează existenta unei funcții de stare a cărei valoare este constantă pentru transformările adiabatice reversibile. Această funcție de stare se numește "entropie empirică" și este notată cu "s". Entropia empirică se modifică în toate procesele care au loc cu schimb de caldură. Căldura infinitezimală schimbată de sistem poate fi scrisă sub forma:
Principiul al doilea al termodinamicii () [Corola-website/Science/309372_a_310701]
-
există stări care nu pot fi atinse prin procese adiabatice. Formularea lui Caratheodory sugerează existenta unei funcții de stare a cărei valoare este constantă pentru transformările adiabatice reversibile. Această funcție de stare se numește "entropie empirică" și este notată cu "s". Entropia empirică se modifică în toate procesele care au loc cu schimb de caldură. Căldura infinitezimală schimbată de sistem poate fi scrisă sub forma:
Principiul al doilea al termodinamicii () [Corola-website/Science/309372_a_310701]
-
continue sau discrete în timp. Dacă un semnal trece printr-un sistem LTI, spectrul frecvențelor semnalului de ieșire rezultat este produsul dintre spectrul frecvențelor semnalului inițial de intrare și răspunsul în frecvență. O altă proprietate importantă a unui semnal este entropia lui, numită și "conținutul informațional".
Semnal (electronică) () [Corola-website/Science/320294_a_321623]
-
sunt definite prin: unde formulă 5 indică componenții puri, formula 6 mărimile (de) exces, formula 7 mărimea de interes. Folosind: prin substituire: Mărimile exces sunt identice cu cele de amestecare în cazul volumului, energiei interne și entalpiei care sunt nule la amestecurile ideale. Entropia și energiile libere exces sunt nenule pentru amestecurile ideale. Derivatele parțiale cu parametrii de stare Ț, P dau sau sunt incluse în expresiile unor mărimi derivate cum ar fi capacitea termică exces și coeficientul de dilatare termică exces.
Mărimi molare de exces () [Corola-website/Science/323206_a_324535]
-
plăcere hermeneutică, iar mecanismul lui de interpretare este asemănător perspectivei discursive carnavalești; el găsește explicații insolite pentru orice, asociind spontan și irațional, printr-un simplu „declic analogic”, fapte fără legătură, iar incongruența, și dislocarea lor, pe lângă efectul comic, generează, prin entropie, o simultaneitate fantastă și o cauzalitate ocultă a întâmplărilor, devenite expresii ale purei subiectivități dezarticulate și incoerente. În proliferarea plăcerii ludice, a fanteziei combinatorii și a libertății lingvistice neîngrădite, naratorul adaugă și ingredientele comediei negre; sentimentul angoasant al damnării și
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
restricțiile noastre și obținem astfel un punct de extrem pentru "h" întărind restricțiile ( "g=0"), ceea ce înseamnă că "f" a fost extremizat. Metoda multiplicatorilor Lagrange a fost generalizată prin teorema Kuhn-Tucker. Presupunem că vrem să aflăm distribuția probabilistică discretă, cu entropie informațională maximă. Atunci: formula 30. Desigur, suma acestor probabilități este egală cu 1, deci restricția noastră este: formula 31. Putem folosi multiplicatorii Lagrange pentru a găsi punctul entropiei maxime (depinzând de probabilități). Pentru toți "i" de la 1 la "n", se cere ca
Multiplicatorul Lagrange () [Corola-website/Science/299314_a_300643]
-
fost generalizată prin teorema Kuhn-Tucker. Presupunem că vrem să aflăm distribuția probabilistică discretă, cu entropie informațională maximă. Atunci: formula 30. Desigur, suma acestor probabilități este egală cu 1, deci restricția noastră este: formula 31. Putem folosi multiplicatorii Lagrange pentru a găsi punctul entropiei maxime (depinzând de probabilități). Pentru toți "i" de la 1 la "n", se cere ca: formula 32, și obținem: formula 33 Făcând diferențierea acestor ecuații "n", obținem: formula 34. Asta arată că toți "p" sunt egali (deoarece ei depind doar de λ ). Folosind restricția
Multiplicatorul Lagrange () [Corola-website/Science/299314_a_300643]
-
ca: formula 32, și obținem: formula 33 Făcând diferențierea acestor ecuații "n", obținem: formula 34. Asta arată că toți "p" sunt egali (deoarece ei depind doar de λ ). Folosind restricția ∑ "p" = 1, găsim Din aceasta rezultă că distribuția uniformă are cea mai mare entropie. Pentru un alt exemplu, vezi derivarea funcției de partiție.
Multiplicatorul Lagrange () [Corola-website/Science/299314_a_300643]
-
a unui sistem fizico-chimic și are dimensiunile unei energii. Diferitele tipuri de potențial exprimă capacitatea energetică a sistemului în timpul unei transformări, în funcție de condițiile în care ea are loc. Cele patru potențiale uzuale sunt următoarele: unde T este temperatura, S este entropia, p este presiunea, V este volumul. formula 1 este numărul de particule de tip "i" în sistem. De obicei parametrii formula 1 sunt ignorați în sistemele monocomponent (cu o singură substanță) unde compoziția nu se modifică. Potențialele termodinamice sunt folosite la calculul
Potențial termodinamic () [Corola-website/Science/309058_a_310387]
-
substanță) unde compoziția nu se modifică. Potențialele termodinamice sunt folosite la calculul echilibrului reacțiilor chimice, sau la măsurarea proprietăților substanțelor folosind reacțiile chimice. Reacțiile chimice au de obicei loc în condiții simple, ca presiune și temperatură constantă, sau volum și entropie constantă, iar când aceste condiții sunt îndeplinite se aplică potențialul termodinamic corespunzător. Ca și în mecanică, potențialul sistemul va tinde să scadă, iar la echilibru, în acele condiții, potențialul va atinge valori minime. Ca urmare potențialele termodinamice pot caracteriza starea
Potențial termodinamic () [Corola-website/Science/309058_a_310387]
-
mecanice. De exemplu, în perechea pV, presiunea p corespunde unei forțe generalizate: Diferența de presiune dp determină o variație de volum dV, iar produsul acestora este energia cedată de sistem prin lucru al forței. Similar, diferența de temperatură determină variația entropiei, iar produsul acestora este energia cedată de sistem prin transfer termic. Forța termodinamică este întotdeauna un "parametru intensiv" iar deplasarea este întotdeauna un "parametru extensiv", rezultând o "energie extensivă". Parametrul intensiv (forța) este derivata energiei interne în funcție de parametrul extensiv (deplasare
Potențial termodinamic () [Corola-website/Science/309058_a_310387]
-
intensiv (forța) este derivata energiei interne în funcție de parametrul extensiv (deplasare), toate celelalte variabile rămânând constante. Teoria potențialelor termodinamice nu este completă fără a lua în considerare numărul particulelor din sistem ca parametru similar cu alte mărimi extensive ca volumul sau entropia. Numărul particulelor este, la fel ca volumul sau entropia, un parametru de „deplasare” într-o pereche de parametri conjugați. Componenta forței generalizate este în acest caz "potențialul chimic". Acesta poate fi considerat ca o forță care determină schimbul de particule
Potențial termodinamic () [Corola-website/Science/309058_a_310387]
-
deplasare), toate celelalte variabile rămânând constante. Teoria potențialelor termodinamice nu este completă fără a lua în considerare numărul particulelor din sistem ca parametru similar cu alte mărimi extensive ca volumul sau entropia. Numărul particulelor este, la fel ca volumul sau entropia, un parametru de „deplasare” într-o pereche de parametri conjugați. Componenta forței generalizate este în acest caz "potențialul chimic". Acesta poate fi considerat ca o forță care determină schimbul de particule cu exteriorul sau între faze. De exemplu, dacă un
Potențial termodinamic () [Corola-website/Science/309058_a_310387]
-
milenii în anumite părți ale lumii, mai exact în Orientul Mijlociu sub forma alchimiei, iar aceasta din urmă a permis elaborarea chimiei moderne ca urmare a revoluției chimice (1773). Obiectivele acestui domeniu implică în special: În majoritatea studiilor chimiei energia și entropia sunt deosebit de importante. Disciplinele cuprinse în chimie sunt grupate tradițional după tipul de materie studiată sau tipul de studiu. Acestea includ chimia anorganica (studiul materiei anorganice), chimia organică (studiul materiei organice), biochimia (studiul substanțelor găsite în organismele biologice, vii), chimie
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
în moment când numărul acestora este inegal, transformarea este numită reacție nucleară sau dezintegrare radioactivă. Tipul de reacții chimice suferite de o substanță pot conduce la schimbări energetice, care pot fi limitate de niște reguli denumite legi chimice. Energia și entropia sunt concepte de natură invariabila, care sunt importante în aproape toate studiile chimice. Substanțele sunt clasificare în funcție de structură, stare de agregare, precum și după compoziția chimică. Acestea pot fi analizate prin diverse mijloace de analiză chimică (de exemplu, spectroscopia și cromatografia
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
intensitatea „radiației corpului negru”:<br>formula 2 După Planck, o colecție de N astfel de rezonatori (cu aceeași frecvență proprie) poate fi privită ca un sistem termodinamic chiar în absența câmpului electromagnetic și i se poate atribui o temperatură și o entropie "S(U,N, ν)" ; de asemenea radiația electromagnetică de aceeasi frecvență (în echilibru cu materia) are o entropie (vezi Entropia radiației electromagnetice). În echilibru unul cu celălalt, cele două sisteme au aceeași temperatură. Mai mult, dacă energia medie a oscilatorilor
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
proprie) poate fi privită ca un sistem termodinamic chiar în absența câmpului electromagnetic și i se poate atribui o temperatură și o entropie "S(U,N, ν)" ; de asemenea radiația electromagnetică de aceeasi frecvență (în echilibru cu materia) are o entropie (vezi Entropia radiației electromagnetice). În echilibru unul cu celălalt, cele două sisteme au aceeași temperatură. Mai mult, dacă energia medie a oscilatorilor are o abatere ΔU față de valoarea ei de echilibru, atunci are loc un proces ireversibil de apropiere de
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
fi privită ca un sistem termodinamic chiar în absența câmpului electromagnetic și i se poate atribui o temperatură și o entropie "S(U,N, ν)" ; de asemenea radiația electromagnetică de aceeasi frecvență (în echilibru cu materia) are o entropie (vezi Entropia radiației electromagnetice). În echilibru unul cu celălalt, cele două sisteme au aceeași temperatură. Mai mult, dacă energia medie a oscilatorilor are o abatere ΔU față de valoarea ei de echilibru, atunci are loc un proces ireversibil de apropiere de echilibru, în timpul
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
electromagnetice). În echilibru unul cu celălalt, cele două sisteme au aceeași temperatură. Mai mult, dacă energia medie a oscilatorilor are o abatere ΔU față de valoarea ei de echilibru, atunci are loc un proces ireversibil de apropiere de echilibru, în timpul căruia entropia totala "S" a sistemului "oscilatori + radiație" crește cu rata:<br>formula 3 unde S este entropia ("numai" a) sistemului de rezonatori. Functia S(U,N,ν) este aici necunoscută; pentru ca apropierea de echilibru să fie legată de o creștere a entropiei
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]