112 matches
-
înlocuit-o pe cea păgână n-a reușit să ajungă decât la aceste rezultate puțin încurajatoare, ne putem permite oarecare libertăți vizavi de ea..". Iar Paul Reboux și-o permite pe aceea de a propovădui o morală mai hedonistă, mai epicureică, o "nouă știință a iubirii". "Să ne dezbarăm de vechile principii privind pudoarea, nuditatea, virginitatea. Să le lăsăm pe femei să ne devină egale"101. De fapt, chiar dacă este mai puțin spectaculoasă ca în perioada "anilor nebuni", mișcarea de liberalizare
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
om și că individul niciodată nu trebuia să se simtă absolut singur. Cel mai puternic argument al ei a fost că sinuciderea era împotriva demnității morale a ființelor omenești, un argument opus în mod direct celui prezentat de stoici și epicureici, care erau de părere că suicidul ajuta la păstrarea demnității și respectului-de-sine. / Léon Meynard (1954), un filosof francez din secolul al XX-lea, argumenta în acest sens că suicidul era cauzat în principal de suferință și era în mod esențial
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
a lui Sterne ca și cel al eroului scriitorului german Thümel232 care, în peregrinările sale în provinciile meridionale ale Franței, nu poate să le conceapă pe una fără cealaltă. Nu există plăcere fără surpriză și ceea ce surprinde în acest sistem epicureic nu este noutatea obiectului (obiectul este cunoscut), ci modul neașteptat în care el ne apare. În preocuparea constantă de a satisface senzualitatea pentru a rupe monotonia, se pune problema diversificării, introducerii celei mai mari varietăți posibile. Această farfurie plină de
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
clasice, introducând numeroase cultisme și o sintaxă bazată pe hiperbaton și simetrie; la fel de atent a fost și la sonoritatea versurilor, ajugând să pară un muzician al cuvintelor; era un mare pictor al sunetelor și își umplea versurile de o manieră epicureică cu nuanțe senzoriale de culoare, sunet și tact. De asemenea, prin intermediul a ceea ce Dámaso Alonso, unul din criticii săi cei mai avizați, a numit eludări și aluzii, Góngora a transformat ultimele sale poezii într-un exercițiu de rezolvat de către mințile
Luis de Góngora y Argote () [Corola-website/Science/307855_a_309184]
-
lângă Neapolis, consacrându-se exclusiv creației. Virgiliu moare la Brindisi, în timp ce se întorcea dintr-o călătorie în Grecia. Bucolicele (de fapt: "Eclogae vel bucolica"), prima operă aparținând cu siguranță lui Vergilius, sunt compuse din 10 cărți și reflectă certe influențe epicureice. Au fost scrise între anii 42 î.Hr. și 39 î.Hr. sub influența evenimentelor dramatice ale anului 41 î.Hr. când, după campania din nordul Italiei, au fost expropriate terenuri agricole pentru a împropietări pe veteranii bătăliei de la Filippi. Sub forma unui
Publius Vergilius Maro () [Corola-website/Science/302098_a_303427]
-
dezvoltând nucleul filosofiei platoniciene până la atingerea unui grad maxim de originalitate. Multe dintre textele pe care le utilizau, de altfel, crezându-le platoniciene, erau de fapt inautentice. Ei nici nu se fereau, în fapt, să apeleze chiar și la texte epicureice sau aristotelice. Punctul de pornire al acestei tradiții se situează în Egiptul elenizat, la Alexandria, astfel încât și influențele dinspre religiile orientale și-au spus, la rândul lor, cuvântul. În concluzie, putem spune că neoplatonismul a fost o tradiție care se
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
operelor lui Platon, dealungul istoriei până în zilele noastre. La rândul său, Platon a creat o școală filosofică în cadrul "Academiei", în timp ce Aristotel și-a dezvoltat sistemul său filosofic, politic și moral în cadrul . Scurt timp după aceea au apărut la Atena școala epicureică și cea stoică. La Roma, împăratul și filosoful Marc Aureliu precum și filosoful Seneca erau impregnați în special de stoicism. Propagarea creștinismului în lumea romană a marcat sfârșitul elenismului și a făcut trecerea către epoca medievală. Presocraticii sunt filosofii care au
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
și împăratul Marc Aureliu, romanii preiau principiile stoice, împreună cu elemente ale altor școli filosofice grecești, scrierile acestora caracterizându-se prin eclectism. Lucretius adoptă sistemul filosofic al lui Epicur, adaptându-l la concepția sa despre viață și la realitățile romane. Filosofia epicureică, concurând stoicismul și alte curente filosofice, a dobândit o largă circulație la romani, care, sătui de războaie și de frământările politice, își doreau o viață mai liniștită. Ca și Cicero, Lucretius are meritul de a fi contribuit la dezvoltarea și
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
volum - «Târgul Moșilor» - a apărut recent în Biblioteca Bucureștilor. Titlul volumului doi ne face cu (de)ochiul încă de-acum: «Oameni și javre». Arhi-îmbibat de întâmplări, scene tari, fizionomii picante, petreceri literar-politice, fost socialist în pantaloni scurți, dar trecut cu epicureică pocăință prin toate vămile resemnării ca și prin sitele ruginite ale cenzurii, Niculae Gheran dăduse deja un suculent volum de memorialistică («Sertar», 2004). Însă de acum amintirile și figurile care-i populează foșnitor memoria și-au dat drumul de-a
Niculae Gheran () [Corola-website/Science/315585_a_316914]
-
ansamblu cu mult mai cuprinzător: ""S-a spus adesea că nici filosofia, nici teologia islamică nu pot fi înțelese fără a descifra substratul aristotelic/neoplatonic, de fapt un complex de idei în care se amestecau trăsături aristotelice, platonice, plotiniene, stoice, epicureice, pitagoreice, hermetice, zoroastriene, maniheene, rămășițe ale vechilor religii semite, revelații iudeo-creștine etc."" (Tartler, 2014: 195) Încercarea de a reconcilia principiile filosofice cu cele religioase s-a lovit însă de contradicții și controverse alimentate de reticența implicită unui sistem religios care
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]
-
una completă așa că arhivarul amestecă uneori politețea cu grosolănia, afișând o stare de risipă pe care o consideră a fi un semn al „boieriei”. Spre deosebire de lenea, apatia și blazarea boierimii, noua clasă socială se remarcă prin vitalitate și prin înclinația epicureică spre plăcerile vieții. Spre deosebire de modelele literare anterioare, Iancu Urmatecu își dorește doar schimbarea condiției sociale, urcarea câtorva trepte pe scara socială și nu ajungerea în vârful piramidei precum Rastignac sau Julien Sorel. Personajul este lipsit de schematism și de îngroșări
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
heteronimi, personalități cu biografii și activități distincte; astfel, Pessoa a proiectat un imens scenariu - drama em gente -, în care evoluau nu personaje literare, ci oameni vii. Cei mai cunoscuți heteronimi sunt Alberto Caeiro - poetul naturii și teoreticianul „păgânismului“, Ricardo Reis - epicureicul -, Álvaro de Campos - modernistul - și Bernardo Soares, căruia Pessoa i-a atribuit Cartea neliniștirii (O Livro do Desassossego), primul volum din prezența serie de autor inițiată în 2009 de Editura Humanitas Fiction. Scriitorul moare la 30 noiembrie 1935, an în
„Vecin cu viața. Poezia ortonimă. 1911-1935” de Fernando Pessoa, o analiză subtilă și tragică a omului modern by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105435_a_106727]