501 matches
-
Ne amintim doctrina: impasibili, fericiți, scutiți de tulburări, eterni, nemuritori, compuși dintr-o materie subtilă, veseli, locatari ai unor interlumi, zeii sunt un model etic, desigur, dar, de data aceasta - prima, mi se pare - și un model politic. De la secesiunea epicuriană ateniană îEpicur și Grădina sa) la practica comunitară campaniană îPhilodemos și vila lui) sau chiar la posibila întovărășire romană cu puterea îLucrețiu și dorința lui de a-l converti pe Memmius), epicurismul a cunoscut metamorfoze, evoluții. Dar această revoluție pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și dorința lui de a-l converti pe Memmius), epicurismul a cunoscut metamorfoze, evoluții. Dar această revoluție pare inaugurală: a gândi Grădina ca un model comunitar pentru întreaga societate, iată o magistrală sinteză a tendințelor contradictorii ce-i animă pe epicurieni timp de patru secole... De fapt, spre sfârșitul acestui scurt tratat asupra afecțiunilor și acțiunilor, Diogene face un tablou idilic al timpurilor viitoare: dreptatea domnește în mod absolut, iubirea reciprocă triumfă, fortificațiile cetăților nu mai au nicio utilitate, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
stocuri, de superfluu, fiecare muncește ca să producă necesarul pentru propria-i subzistență, consacrându-și tot restul timpului filosofiei... Un vis... -5- întunecarea lumii. Diogene din Oenanda moare, nu știm când. Fortificațiile nu dispar ca urmare a convertirii oamenilor la bucuria epicuriană pentru că, ironie a sorții, zidul său filosofic dărâmat servește drept carieră de piatră pentru fortificarea cetății în secolul al III-lea... O parte le permite lycienilor să construiască o fântână publică la Zorban, la câțiva kilometri de Oenanda. Dacă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
epicurismului: Geneviève Rodis-Lewis, Epicure et son école, Idées Gallimard, 1975 îprima mea întâlnire cu Epicur...), și Jean-François Duvernoy, L'Epicurisme et sa tradition antique, Bordas, 1990. Despre poeții elegiaci - Catul, Tibul, Properțiu -, dar și despre Vergiliu, Ovidiu și formulele lor epicuriene, a se vedea Paul Veyne, L'Elégie érotique romaine. L'amour, la poésie et l’Occident, Seuil. Demontare inteligentă și strălucită a procedeului elegiac: femeia ca pretext al textului... Foarte puține lucruri despre Philodemos din Gadara! Nimic despre Metrodoros... Nicio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
inteligent, erudit - acesta e stilul celui care a fost inițiatorul meu în filosofia antică, așadar în filosofie pur și simplu... De același autor, Histoire de la Rome antique. Les armes et les mots, Tallandier. Despre Cicero, Lucrețiu - dar și despre mediile epicuriene din Campania -, precum și despre Seneca: Jean-Marie André, La Philosophie à Rome, PUF. Devenind latină, gândirea pierde din talentele idealiste în ceea ce privește ontologia, metafizica și ficțiunile, dar câștigă în forță în ceea ce privește morala utilitaristă și pragmatică - în sensurile nobile și filosofice ale termenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
filosoful Lucrețiu e misogin, falocrat - într-un cuvânt, machist: Lucrèce. Fantasmes et limites de la pensée mécaniste, Alpha Bleue. Ca și cartea lui Constant Martha, acest text merită să fie citit ca simptom al prejudecăților unei epoci. Teza cărții? Materialismul atomist epicurian nu l-a făcut fericit pe Lucrețiu - dar care-s textele sau mărturiile pe care se bazează această apreciere? Prin fantasma ei de atotputernicie, această ideologie ar face imposibile iubirea, politica, relația cu celălalt sau cu muzica! Plecând de la aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de ce să ne mai canonim noi cu Luminarea Poporului, fiindcă Marea Recuperare de la Burebista la Windows Vista toate trendurile bat că e infezabilă de implementat! Scape de pe Arcă cine poate! O viață are omul și o gaură în cur, vorba epicuriană a antreprenorului mediatizat ca ce mai simpatic muieratic și binetrăitor. Restul e subiect de investigații secrete, de la om la om. Cum gândea existențialist și Kant: uitându-se fix la unicul nostru cer înstelat și instabil, internautul conștient accede la maturitate
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
Desigur nu vom găsi, poate niciodată, o prea mare acuratețe a râsului, dar este bine să știm cam ce fel de oameni sunt cei ce râd astfel: Ha, ha, ha... = deschis, spontan, sincer, activ; Ho, ho, ho... = vesel, bine dispus, epicurian, puțin superficial, bun la suflet; He, he, he... = nevrotic, zeflemitor, inteligent, ascuns, ironic; Hi, hi, hi... = meschin, avar, interiorizat, schizoid; Hâ, hâ, hâ... = rău, răzbunător, ranchiunos; Hă, hă, hă... = grosolan, găman, demonstrativ, paranoic; Hu, hu, hu ... = prefăcut, mincinos, trădător, intrigant
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369412_a_370741]
-
heart („The truth and the soul walk side by side”), which thinks straight-forwardly („The words fall short”), it is the poetry of the eyes which can see while listening („Moaning is hidden everywhere”), it is the poetry of an almost Epicurian pleasure („To șip you meets the same destiny/ It is different from poison and honey/ If every șip is to be accompanied by a chew” - To Șip You). The time of these verses is the present tense of a dream
MESUT ŞENOL – DRAGOSTEA SUPRAVIEŢUIEŞTE / LOVE SURVIVES de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344633_a_345962]
-
laptele mamei Se varsă în trupul copilului, cine nu îl cunoaște , Mare pedeapsă este, vezi pe Maldoror cum se zbate și plânje, altfel e Don Quijote cel iubitoriu, lăsați retoricii să-și roadă șoricii, aristotelicii să-și spele creierii în logică, epicurienii cu Sapho cea desfrânată, sofiștii, labdacizii, atrizii, mult sânge curse din lipsa iubirii, cum știm noi preface soarta în nefericire, cu mult venin ne-am încărcat de milenii, am inventat și mânia divină, ea nu există, există numai venin, depresii
DRAGOSTE, URĂ, IUBIRE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340172_a_341501]
-
I s-au consacrat capitole de sine stătătoare în biografiile abordate de diverși biografi în funcție de sfera preocupărilor, astfel: Anton Pann psaltul, folcloristul și cântărețul liric, moralistul, fabulistul, editorul, povestitorul, Finul Pepelei... Șerban Foarță consideră că „ El e, înainte de Odobescu, un epicurian al scrisului... e primul nostru virtuos... maestru al punerilor în scenă...un erudit...” Dacă în mare parte se socotește că biografia sa este o legendă, opera acestuia este o certitudine, a hartă a spiritului neamului românesc cristalizat de milenii, spirit
ANTON PANN (SCURT REMEMBER SENTIMENTAL) de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371099_a_372428]
-
de la războiul troian spre Ithaca, Ulyses poposește pe insula frumoasei zeițe Calypso. Ispitele paradisului luxuriant ale insulei, ale horticulturii exotice, promisiunea nemuririi, nu-l îndupleca însă pe Ulyses să se stabilească în această “diaspora” comfortabila, să traisca în acel exil epicurian, doar cu pâine. Ulyses privește nostalgic și îngândurat dincolo de orizontul mării primejdioase care îl desparte de ținutul său natal, de locul de unde a venit, de adevăratul rost în acea lume poate mai săracă și mai nevoiașa, dar de care se
DESPRE ISPITA DE A TRAI DOAR CU PAINE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379234_a_380563]
-
dădeau dovadă popoarele grecești. În realitate, cosmopolitismul, care se opunea naționalismului tradițional grec, cel mai bun tratament aplicat sclavului față de timpurile anterioare, tendința de detașare de tot ceea ce era lume a fenomenelor prin ceea ce va deveni ataraxie stoică sau apatheia epicuriană, erau atitudini etice ce presupuneau o viziune negativă asupra vieții sensurilor și care erau în contrast clar cu viziunea comun optimistă și cu implicarea activă a individului în tot ceea ce constituia viață a fenomenelor, inclusiv conducerea cetății etc.: toate aceste
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
clasificare tripartită: intrigi de acțiune (implicînd o schimbare în situația protagonistului: Frații Karamazov), intrigi de personaj (implicînd o schimbare în caracterul moral al protagonistului: Portretul unei doamne) și intrigi de gîndire (implicînd o schimbare în gîndirea și sentimentele protagonistului: Marius epicurianul). ¶Friedman propune o clasificare mai amănunțită operînd și alte distincții: dacă protagonistul reușește sau eșuează, dacă el este sau nu este responsabil și atractiv, cum se presupune că acest complex de factori afectează sentimentele destinatarului: 1. Intrigi ale destinului: (a
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și deputat. Dintr-o familie boierească provenea, totuși, mama, Domnica, născută Balotă. Este dat la școală în Pitești, dar nu termină aici gimnaziul, ci își continuă învățătura la Geneva, într-un colegiu catolic, apoi în Franța. Între studii și boemă epicurianul cam ezită, și așa se face că nu isprăvește nici medicina (la Montpellier), nici literele și dreptul (la Paris). Încă în Elveția compunea poezii, de factură modernistă, precum și nuvele, și ar fi colaborat la „Le Feu-Follet” și la „L’Echo
BOGDAN-PITESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
bază fapte reale, dar ele sunt interpretate incorect, cu bună știință (M. Onfray). Epicur nu era un cetățean de vază, dar i se atribuiau prea multe defecte. El trăiește un hedonism ascetic. S-a bucurat de succes în timpul vieții. Practicile epicuriene s-au prelungit sute de ani după moartea filosofului. Epicur (cel care ajută) pare predestinat de propriul nume să contribuie la mântuire. El luptă împotriva a tot ceea ce generează frică, durere, suferință. Ansamblul operei sale decurge din preocuparea unică a
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
despre lucrurile pe care trebuie să le alegem și despre cele de evitat) (Diogenes Laertios). Respingea dialectica considerând senzațiile, anticipațiile și simțurile noastre criterii ale adevărului. Observația directă prin simțuri și intuiția obținută pe calea rațiunii sunt singurele totdeauna adevărate. Epicurienii resping dialectica deoarece la ei adevărul nu se descoperă printr-un joc dialectic al conceptelor. Obiectul științelor constă în descoperirea lucrurilor neclare, neevidente, invizibile cu ajutorul lucrurilor clare, evidente, vizibile (ex: fumul este indiciul existenței focului, care e neclar și invizibil
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
mari decât plăcerea; * în viața înțeleptului norocul intervine rareori; hotărârile sale vor fi luate de rațiune; * dintre dorințele noastre unele sunt firești și necesare, altele sunt firești dar nu sunt necesare; iar altele nu sunt nici firești nici necesare. După epicurieni plăcerea e binele, durerea este răul; scopul vieții este fericirea; mijlocul de a ajunge la fericire este plăcerea dar plăcerea trebuie să fie constantă și neproducătoare de dureri viitoare mai mari. Condițiile prealabile ale realizării fericirii sunt: securitatea oamenilor, lipsa
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
acestor preocupări. La întrebarea lui Socrate "ce este bine?" s-a dat și răspunsul care vedea plăcerea (hedone) ca semnificație a binelui. Gândirea grecilor a fost însușită de romani, Orient, Egipt; maxima înflorire a Imperiului Roman a facilitat răspândirea gândirii epicuriene; construirea teatrelor, arenelor, băilor publice încuraja plăcerea estetică, igiena; în același timp, se oferea cadrul unor plăceri deocheate care au impus măsuri restrictive. Suprimarea libertăților și plăcerilor n-a reușit să împiedice prăbușirea Imperiului și nici nu avea cum; altele
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
copiilor, îndeplinirea sarcinilor domestice), Epicur militează pentru egalitate, nu folocrație, nu reducerea feminității la ovare, nu misoginie. În creierul grec din vremea aceea, la masculii cu fruntea îngustă, genul feminin și filosofia viețuiau pe două planete absolut străine. Filosofia politică epicuriană se sprijină pe următorul trepied conceptual: * există un drept natural care permite recunoașterea a ceea ce este util pentru a nu face rău altuia sau pentru a nu avea de suferit așa ceva; * nu există daună sau nedreptate dacă între părțile implicate
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
nu sunt punctul său forte, spiritul nu-i este prea sprinten, este mână spartă, nu are promptitudine în luarea deciziilor este pesimist. Primii doi ani îi trăiește în familia unor țărani, nu departe de domeniul părintesc, obișnuindu-se cu "voluptățile "epicuriene". Întors la locuința familială, la castel, intră în preocupările educaționale parentale, marcate de influența lui Erasmus. Perceptorul său neamț vorbește numai în limba latină. În colegiu, nu are prieteni, este protejatul unui profesor care îi cultivă interesul pentru marii poeți
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
S-ar putea ca "Eseurile" să fie o carte pentru el însuși. De ce "Eseuri"? Pentru că încearcă. A încerca înseamnă a căuta, a tatona, a îndrăzni, a-și mărturisi îndoielile. Prin prisma "Eseurilor", Montaigne poate fi încadrat ca stoic, sceptic și epicurian. Îi place filosofia pentru oamenii de rând, la antipozii unei gândiri destinate profesioniștilor. El mizează în primul rând edificarea de sine. Montaigne îl laudă pe Socrate pentru că era curajos, hotărât, virtuos, cu multă putere de convingere, cinstit, drept, eroul agorei
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
Descartes se inspiră direct din Montaigne. Lui Pascal nu-i plăcea Montaigne, ceea ce nu l-a împiedicat să "împrumute" de la el idei și metafore. Gândirea lui a fost complexă, barocă, sinuoasă, dar niciodată contradictorie. El a fost și creștin și epicurian, un ascet dar și un hedonist. Urmașii lui Montagne îi continuă cu succes ideile: Cyrano de Berjerac, P. Gassendi, B. Spinoza. În 1676 "Eseurile" au fost puse la index de către Biserica catolică apostolică și romană. Adversarii Spiritului Liber, Luther și
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
îi continuă cu succes ideile: Cyrano de Berjerac, P. Gassendi, B. Spinoza. În 1676 "Eseurile" au fost puse la index de către Biserica catolică apostolică și romană. Adversarii Spiritului Liber, Luther și Clavin, ca și Părinții Bisericii care îi atacau pe epicurieni și libertini au contribuit la salvarea în istorie a acestor curente. Ambianța sinistră a Evului Mediu este uneori luminată prin elemente care nu țin de filosofia hedonistă, prin cântăreții de tavernă, epicurieni îndrăgostiți, autori satirici care au scris cântece reunite
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
ca și Părinții Bisericii care îi atacau pe epicurieni și libertini au contribuit la salvarea în istorie a acestor curente. Ambianța sinistră a Evului Mediu este uneori luminată prin elemente care nu țin de filosofia hedonistă, prin cântăreții de tavernă, epicurieni îndrăgostiți, autori satirici care au scris cântece reunite sub titlul "Carmina Burana". Încă din 1511, în "Elogiul nebuniei" Erasmus precizează particularitățile creștinismului său epicurian. Afirmând că un creștinism autentic ține de o nebunie înțeleaptă, filosoful recurge la ironie, la umor
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]