501 matches
-
de bunul plac al celuilalt, aflat și el în aceeași tristă stare psihică și mentală. Nu e deloc grozav pentru cei doi protagoniști... Multe sunt durerile care îi pândesc pe cei ce caută liniștea sufletească a filosofului și ataraxia înțeleptului epicurian! Amărăciunea, suferința, distrugerea asociate acestei experiențe-limită nu pot reprezenta ceva ideal și dezirabil în viața unui individ. Așa cum nu e de dorit nicio boală gravă, periculoasă și care lasă urme. Băiatul cu forme feminine delicate - Lucrețiu nu exclude ipoteza unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
coloane. Conținutul, contextul, aluziile istorice și mai ales datarea stilistică a epigrafiei atestă ca dată a construcției anul 120 al erei noastre. Ansamblul este plasat pe un Portic, lângă teatru, pe locul vechii agore din câte se pare. -2- Peripateticianul epicurian. Conform tradiției, Aristotel se plimba cu discipolii săi în timp ce le dădea lecții, de unde și numele școlii peripateticiene. Preocupate mai degrabă de reputația lor decât atrase de disertația asupra marilor virtuți, femeile din grup vor fi denumite elevele Stagiritului, din cauza preferinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
elevele Stagiritului, din cauza preferinței lor de a bate trotuarele. Ne imaginăm acel zid ca pe o ocazie de a reactiva gustul pentru mersul pe jos al adepților Lyceului, dar și de a-i instrui pe amatorii de diplome cu ajutorul inscripțiilor epicuriene. Căci, de la începutul și până la sfârșitul fiecărei plimbări, Diogene propune o inițiere a individului care se convertește la doctrina lui Epicur. Primele porțiuni ale zidului sunt consacrate fizicii. Propilee ale sistemului, și îndeosebi ale eticii la Epicur, ele constituie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
sufletului și a trupului, înțelepciunea soteriologică, mântuirea prin gândirea dublată de o practică filosofică a vieții. La ora trecerii de cealaltă parte, Diogene își celebrează starea, bătrânețea, precizând că aceasta oferă și avantaje. Nu foarte îndepărtată de medicina stoică, logica epicuriană exaltă meritele stării în care se află omul în vârstă: s-a sfârșit cu tirania dorințelor, au dispărut inconvenientele asociate căutării plăcerii, s-a terminat cu chinurile pasiunii, afectele s-au dus, trupul trăiește „la ralanti”, desigur, dar nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mai suferi că trăiești într-un trup părăsit de ceea ce-l tulbura. în mod evident, Diogene face din necesitate o virtute, dar stingerea puțin câte puțin a instinctului vieții seamănă până la confuzie cu realizarea definitivă și naturală a ataraxiei. Filosoful epicurian laudă meritele acestei existențe supuse de-acum înainte purei plăceri de a fi, fără niciun fel de parazitare... De unde o elogiere a ceea ce numesc latinii otium: utilizarea timpului liber de care dispunem pentru edificarea de sine ca singularitate liberă. Preocuparea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
dar nicio idee tranșantă sau care să merite semnătura lui Diogene. în afară de... în afară de un text de vreo cincisprezece rânduri, mai nimic din punct de vedere cantitativ, dar o mină de aur pentru potențialitățile calitative: Diogene enunță aici posibilitatea unei utopii epicuriene, un fel de Grădină lărgită la dimensiunile universulului... O anti-Republica platoniciană, desigur, pentru că este departe de fantasma aristocratică, militară și războinică a lui Platon, dar, în același timp, o propunere politică gândită ca putându-se extinde la totalitatea teritoriilor locuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Ne amintim doctrina: impasibili, fericiți, scutiți de tulburări, eterni, nemuritori, compuși dintr-o materie subtilă, veseli, locatari ai unor interlumi, zeii sunt un model etic, desigur, dar, de data aceasta - prima, mi se pare - și un model politic. De la secesiunea epicuriană ateniană îEpicur și Grădina sa) la practica comunitară campaniană îPhilodemos și vila lui) sau chiar la posibila întovărășire romană cu puterea îLucrețiu și dorința lui de a-l converti pe Memmius), epicurismul a cunoscut metamorfoze, evoluții. Dar această revoluție pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și dorința lui de a-l converti pe Memmius), epicurismul a cunoscut metamorfoze, evoluții. Dar această revoluție pare inaugurală: a gândi Grădina ca un model comunitar pentru întreaga societate, iată o magistrală sinteză a tendințelor contradictorii ce-i animă pe epicurieni timp de patru secole... De fapt, spre sfârșitul acestui scurt tratat asupra afecțiunilor și acțiunilor, Diogene face un tablou idilic al timpurilor viitoare: dreptatea domnește în mod absolut, iubirea reciprocă triumfă, fortificațiile cetăților nu mai au nicio utilitate, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
stocuri, de superfluu, fiecare muncește ca să producă necesarul pentru propria-i subzistență, consacrându-și tot restul timpului filosofiei... Un vis... -5- întunecarea lumii. Diogene din Oenanda moare, nu știm când. Fortificațiile nu dispar ca urmare a convertirii oamenilor la bucuria epicuriană pentru că, ironie a sorții, zidul său filosofic dărâmat servește drept carieră de piatră pentru fortificarea cetății în secolul al III-lea... O parte le permite lycienilor să construiască o fântână publică la Zorban, la câțiva kilometri de Oenanda. Dacă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
epicurismului: Geneviève Rodis-Lewis, Epicure et son école, Idées Gallimard, 1975 îprima mea întâlnire cu Epicur...), și Jean-François Duvernoy, L'Epicurisme et sa tradition antique, Bordas, 1990. Despre poeții elegiaci - Catul, Tibul, Properțiu -, dar și despre Vergiliu, Ovidiu și formulele lor epicuriene, a se vedea Paul Veyne, L'Elégie érotique romaine. L'amour, la poésie et l’Occident, Seuil. Demontare inteligentă și strălucită a procedeului elegiac: femeia ca pretext al textului... Foarte puține lucruri despre Philodemos din Gadara! Nimic despre Metrodoros... Nicio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
inteligent, erudit - acesta e stilul celui care a fost inițiatorul meu în filosofia antică, așadar în filosofie pur și simplu... De același autor, Histoire de la Rome antique. Les armes et les mots, Tallandier. Despre Cicero, Lucrețiu - dar și despre mediile epicuriene din Campania -, precum și despre Seneca: Jean-Marie André, La Philosophie à Rome, PUF. Devenind latină, gândirea pierde din talentele idealiste în ceea ce privește ontologia, metafizica și ficțiunile, dar câștigă în forță în ceea ce privește morala utilitaristă și pragmatică - în sensurile nobile și filosofice ale termenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
filosoful Lucrețiu e misogin, falocrat - într-un cuvânt, machist: Lucrèce. Fantasmes et limites de la pensée mécaniste, Alpha Bleue. Ca și cartea lui Constant Martha, acest text merită să fie citit ca simptom al prejudecăților unei epoci. Teza cărții? Materialismul atomist epicurian nu l-a făcut fericit pe Lucrețiu - dar care-s textele sau mărturiile pe care se bazează această apreciere? Prin fantasma ei de atotputernicie, această ideologie ar face imposibile iubirea, politica, relația cu celălalt sau cu muzica! Plecând de la aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
presupunea o gnoseologie sensualistă și o morală hedonistă. Ralea a făcut însă, mai mult decât o dată, remarca foarte fină că hedonismul e mai degrabă o predispoziție temperamentală, o chestiune de psihologie, decât una propriu-zis estetică. El considera în schimb morala epicuriană ca fiind întemeiată pe luciditate și experiență, deci o înțelepciune de maturitate sau, cum a numit-o, o „filosofie a deziluziei”. A practicat de altfel „deziluzia” ca o terapeutică a lucidității, dezvăluind negativul diverselor iluzii mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ai lor dintre unii sunt cărturari, dar timpul contribuie și el la ștergerea urmelor acestei civilizații devenite un câmp de ruine. în acest context, cărțile filosofilor materialiști abderitani - cele șase sute de titluri ale lui Democrit... -, lucrările filosofilor cinici sau ale epicurienilor, ca și numeroasele volume - trei sute, zice-se - ale lui Epicur, sau ale discipolilor săi, dispar în mod prioritar. Copiștii creștini au alte griji, mai importante decât salvarea acestor volume sub versiune. Platonismul și stoicismul, revendicate uneori de Părinții Bisericii ca
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
prorocilor iluminați, a gânditorilor ezoterici, a filosofilor deliranți care ocupă scena spirituală a primului secol al erei noastre. Desigur, filosofia demnă de acest nume subzistă și, la Roma sau în alte locuri, sunt urmate în continuare învățăturile stoicilor sau ale epicurienilor. Simultan cu apariția acestor isterici ai conceptului, gânditori autentici ca Seneca, Epictet, Plutarh continuă să-și vadă liniștit de treabă. Dar nu pentru multă vreme... Epoca se caracterizează printr-un mixaj inedit de civilizații: cea veche moare fără a fi
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
comunitate în care femeile și bărbații duceau o viață plină de veselie, liberă, îmbrăcați în veșminte somptuoase, trăind în îndestulare și practicând o sexualitate ludică fără culpabilități. O asociație contractuală hedonistă care ne face să ne gândim la cea a epicurienilor din Cercul din Campania... Dacă gnosticii înșiși nu se reclamă niciodată de la filosofii materialiști antici, Irineu din Lyon îi ocărăște ca fiind indivizi care profesează filosofia lui Epicur și indiferența cinicilor... Atomismul nu li se potrivește defel gnosticilor care cred
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sau de femei - beghinele -, adunați laolaltă de opțiunea pentru sărăcie voluntară practicată în grupuri laice deși parțial creștine. înflorirea beghinajului în Țările de Jos, unde bogăția unora are drept consecință sărăcia altora, exprimă recursul la soluții contractuale deja celebrate de către epicurieni. Aceste comunități regrupează cerșetori, oameni fără niciun fel de avere, victime ale sistemului aspru cu cei săraci. Voința de a practica milostenia este dublată în primul moment, de dorința de a evangheliza și a catehiza. Analfabeții de o sărăcie extremă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
care copulează cu Diavolul, Spiritul Liber practică o erotică feministă în care grija pentru femeie și pentru plăcerea ei fără pericolul procreației ocupă un loc fundamental. O antiteză radicală a pozițiilor oficiale ale Bisericii... XVII ELOI DE PRUYSTINCK și „modul epicurian” 1. Reformă contra Revoluție. Gnostici și partizani ai Spiritului Liber se joacă cu Scripturile, le interpretează, extrag ceea ce, în corpul Bibliei, justifică viziunea lor asupra lumii - aceasta s-a văzut. Eloi de Pruystinck insistă asupra faptului că, în cărțile reținute
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
moarte! Zic atunci catolicii și protestanții făcând front comun la ce-i mai rău - și asta încă din primele lor ceasuri: Quintin și trei din prietenii săi sunt condamnați să li se taie capul. Lupta continuă... AL TREILEA TEMPO CREȘTINISMUL EPICURIAN 1. Dar unde au dispărut oare epicurienii? Mai bine de zece veacuri, tăvălugul creștin nu cruță pe nimeni. Legea e de partea lui, poliția, armata, forța publică, ideologia pauliniană domină și triumfă fără a împărți cu nimeni puterea, fără a
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
front comun la ce-i mai rău - și asta încă din primele lor ceasuri: Quintin și trei din prietenii săi sunt condamnați să li se taie capul. Lupta continuă... AL TREILEA TEMPO CREȘTINISMUL EPICURIAN 1. Dar unde au dispărut oare epicurienii? Mai bine de zece veacuri, tăvălugul creștin nu cruță pe nimeni. Legea e de partea lui, poliția, armata, forța publică, ideologia pauliniană domină și triumfă fără a împărți cu nimeni puterea, fără a tolera nici un fel de deviere. Ortodoxia catolică
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
oricărui alt mod de gândire. Și atunci cum să-ți imaginezi că ar putea subzista niște învățături alternative ale înțelepciunilor antice? Un Cynesargion sau o Grădină, în plină creștinătate medievală? O nebunie... Nici vorbă ca abderitanii, cinicii, cirenaicii ori măcar epicurienii să poată supraviețui, fie și în mod discret. Marele Sistem al lumii al lui Democrit sau cartea lui Despre bunăstare ? Dispărute..., Cele zece volume ale operelor lui Antistene, din care Despre plăcere ? De negăsit. Tratatul de etică al lui Diogene
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Despre plăcere ? De negăsit. Tratatul de etică al lui Diogene? Volatilizat... Dialogul Despre virtute al lui Aristip din Cirene? Pulverizat... Cele trei sute de cărți scrise de Epicur? Nu ne-a rămas nimic din ele. Același lucru în ce privește paginile lui Metrodoros epicurianul intitulate Despre drumul spre înțelepciune... Și la fel cu Philodem din Gadora sau Diogene din Oenanda. Fără a mai vorbi de filosofi de mai mică importanță ale căror nume au fost șterse de pe suprafața pământului. Creștinismul a aruncat în flăcările
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
s-a exprimat asupra a tot felul de subiecte: natura, atomii și vidul, bineînțeles, dar și în legătură cu opțiunile, refuzul, scopurile și criteriile, starea de sfințenie, zeii, iubirea și faptele bune, simulacre și imagini, muzică și justiție, monarhie, viziuni, pipăit... Sistemul epicurian n-a lăsat nimic la o parte: fizica, etica, religia, epistemologia, estetica, politica - viziunea asupra lumii propusă de filosoful Grădinii oferă alternativă integrală gândurilor spiritualiste, idealiste și analiste care triumfă odată cu creștinismul. Este de înțeles că doctrina lui Epicur a
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
filosoful Grădinii oferă alternativă integrală gândurilor spiritualiste, idealiste și analiste care triumfă odată cu creștinismul. Este de înțeles că doctrina lui Epicur a devenit simbolul a tot ceea ce trebuie detestat: hedonismul, materialismul, necredința. De asemenea, se cunosc motivele pentru care corpusul epicurian constituie un adevărat rezervor de idei utile pentru combaterea ideologiei dominante. Creștinismul celebrează pulsiunea morții, adevărul lumilor din spatele celei reale, disprețul pentru un trup, pasiunea doloristă, frica de osânda veșnică, catastrofa păcatului originar? Epicur susține exact contrariul: dragostea de viață
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
princeps stabilită de Frobenius la Basel datează din 1533. Lucrețiu supraviețuiește datorită unor manuscrise copiate în Galia sau în Irlanda, apoi în Italia, unde Poggio Bracciolini le descoperă în 1417. în mod evident, raritatea surselor face foarte improbabilă difuzarea gândirii epicuriene. De altfel, dacă, prin minune, aceste opere ar fi scăpat de distrugere, conținutul lor ar fi fost prea periculos pentru o transmitere, la vedere. 2. Epitetul infamant. Termenul „epicurian” este întrebuințat de regulă pentru a înfiera, a insulta, a desconsidera
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]