598 matches
-
Mi-a luat mâna de pe umăr în mâna ei. Cealaltă mi s-a încolăcit în jurul taliei. Când trupurile ni s-au apropiat, n-am mai simțit nimic. Îi simțeam răsuflarea invadându-mă. Ochi nu mai aveam. Împreună eram ca o epidermă imensă, îmbătată de fericire, încât n-am mai simțit lacrimile ce mi se prelingeau pe obraz. Ea nu mai exista. Era cealaltă parte din mine. Iar atunci când am devenit un întreg, am explodat. Mi se făcuse rău, apoi iarăși bine
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
infinit? Ce e un cer fără zenit? Și o enigmă fără cod? Un cult gregar fără de mit Și-un pântec tânăr fără rod? Ce-ar fi Danubiu fără Olt? Și Apusenii fără moți? Un trăznet fără nici un volt Și-o epidermă fără soț? Ce-ar fi un jos fără de sus, Un emigrant fără exil, Un excedent fără de plus Ca într-un joc... fără copil... Referință Bibliografică: JOC / Rodica Elena Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1049, Anul III, 14 noiembrie
JOC de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363091_a_364420]
-
DISPERĂRII, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Poezie de Ion I.Părăianu STRIGĂTUL DISPERĂRII Tremură carnea în fiecare celulă din noi și se topește sub epidermă de durere, cum se topesc munții de sare sub ploi. Deși suntem maturi, suntem orfani. E greu fără părinți ! Nici azi nu știm de ce-au plecat așa ... mai mult decât discret, fără să ne spună ceva. Părem rătăciți ca
STRIGĂTUL DISPERĂRII, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363114_a_364443]
-
2156 din 25 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului cerul și-a deschis venele, lumină și întuneric; cu pas furiș, noaptea intră în sângele amurgului. e atât de fragil hotaru între larvă și piatră, între îndoială și nebunie. viermi hulpavi tulbură epiderma eternității, ca niște amanți grăbiți construiesc un simulacru de realitate, tristeți, iubiri, uitări, aduceri aminte... atâtea nimicuri se adună în planul sferic al acestei lumi; ai fi nebun să crezi că poți să treci, morții ți-au lăsat povara și
VANITAS VANITATUM de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368745_a_370074]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ANUNȚUL Autor: Jianu Liviu Publicat în: Ediția nr. 375 din 10 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului ANUNȚUL Actorul acesta Care a încercat toate hainele de la garderobă Și toate erau prea aspre pentru epiderma lui fină, Chiar și costumele regilor, Actorul acesta Căruia nu i se potrivea niciun rol Dar era distribuit mereu de regizor În toate rolurile posibile Actorul acesta Care uita textul în timpul somnului Și se trezea de groază În sala de
ANUNŢUL de JIANU LIVIU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361908_a_363237]
-
semn evident că va fi căsătorit cu cealaltă viață pentru că are încredere că totul se va repeta și Dumnezeu va răsădi „floarea genezei/și totul se va lua de la capăt”. „te invit iubito la o cafea în rai/prin geamul epidermei privesc adânc prin tine/ și ce frumos ai trupul ales făgăduinței/mai am doar să-mi deșir din encefal/un fir de gând ușor ca o visare.” Mi-a plăcut acest gen aparte de creație al poetului Dan Tipuriță și
POEZIA BIOGENETICĂ A POETULUI DAN TIPURIŢĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366149_a_367478]
-
lumina în culorile clipei fără verde, florile au știut întotdeauna să aleagă razele din lumina frumuseții clorofila și-a aflat fotosinteza anotimpului ei petalele, de dorul privirilor admirative ce-și doresc terra albastră, suntem asemănători, ne expunem blândei raze tonifiind epiderma pielii noastre umane judecă omul cu sufletul nu cu creierul, dar am construit imperii ducând războaie împotriva omului, circumvoluțiunile encefalului nu a cernut sufletul bun, timpul e un topogan în învălmășeala vieții, ne ascundem fără să vrem în spirala unui
ULTIMA CORABIE de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1009 din 05 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352321_a_353650]
-
apă sunt marin un pumn de vajnice toxine urcat în pomul lui Darwin scuipat de apele senine sunt boala mărului mușcat din pomul drogului celest încă o dată eșuat pe-acest pământ carnavalesc eu vin din apă sunt marin burduf de epidermă creață puțină apă și mult vin și multă foarte multă greață. MARINATĂ Se ia o stare un individ o nuanță cu iz existențial ceva oarecum conservat cu sos de bulion unt de limbă de lemn oțet și diverse condimente amprentabile
CARTEA CU PRIETENI (X) de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355847_a_357176]
-
lume respirația mea nu mai moare zăbovește puțin să-și tragă sufletul să-și încheie nojițele cât timp am pășit doar pe vârfuri de inimă am ocrotit liniștea tuturor cu vorbele mele răsfrânte din reale oglinzi oasele mi-au străpuns epiderme prin gând le-am oblojit cu alifii și răbdare fiecare om pe care l-am legănat pe hamacul priponit între două amintiri mi-a fost drag și aproape prin izul de fruct tăinuit în propriul său miez m-aș fi
MELANIA BRICIU ATANASIU de MELANIA BRICIU ATANASIU în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354855_a_356184]
-
lume respirația mea nu mai moare zăbovește puțin să-și tragă sufletul să-și încheie nojițele cât timp am pășit doar pe vârfuri de inimă am ocrotit liniștea tuturor cu vorbele mele răsfrânte din reale oglinzi oasele mi-au străpuns epiderme prin gând le-am oblojit cu alifii și răbdare fiecare om pe care l-am legănat pe hamacul priponit între două amintiri mi-a fost drag și aproape prin izul de fruct tăinuit în propriul său miez Citește mai mult
MELANIA BRICIU ATANASIU [Corola-blog/BlogPost/354878_a_356207]
-
unde aripa ar întrezărio margine abia tremurată de lumerespirația mea nu mai moarezăbovește puțin să-și tragă sufletulsă-și încheie nojițelecât timp am pășit doar pe vârfuri de inimăam ocrotit liniștea tuturorcu vorbele mele răsfrânte din reale oglinzioasele mi-au străpuns epiderme prin gândle-am oblojit cu alifii și răbdarefiecare om pe care l-am legănatpe hamacul priponit între două amintirimi-a fost drag și aproape prin izulde fruct tăinuit în propriul său miez...
MELANIA BRICIU ATANASIU [Corola-blog/BlogPost/354878_a_356207]
-
N-a trebuit decât să-ți lepezi “pielea tăbăcită” a veșnicului ghinionist, loser ce mai și să accepți nu o grefă integrală de piele, că nu stă în posibilitatea practică a științei medicale deocamdată, a aceleia care se ocupă cu “epiderma”, mai de trebuință pentru adevărații “arși” cu toate că și tu te-ai cam “încadra”- e drept cu o altă etiologie, monitorizare și consecințe ale “bolii”, existând se spune, până la această măsură “radicală” și alte “mijloace” pentru preschimbarea “costumului” în care te-
DEPENDENŢE, PIERZANIE ŞI AMENZI ÎN LAS VEGAS (XVII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356939_a_358268]
-
dar ... osul vertebrei este încă puternic, tare și nu se rupe, nu se frânge de bunăvoie. Pipăi din instinct și ramura cu frunza acantului antic, reversul monedei de aur, apoi strânse bănuțul acela tare, tare ... până îl simți spărgându-i epiderma ca pe un miez de migdală coaja țăndărită în zeci de ciocane. Pumnul nu obosise, doar se albise de atâta încordare. Dacia regreta pentru prima dată în viață că nu o interesa numismatica, că Sergio era, sau fusese, cel care
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
două aripi ca de pasăre. Își lepădase unul câte unul veșmintele cu care venise de pe Lumea Nouă în Lumea Străveche și se mișca așa, goală pe sub șalul alb de cașmir, ce-i acoperea doar în parte umerii, sânii și pântecele. Epiderma-i era pielița de prună, dar încă mai emana parfum scump, și nu de floare de munte. Era înghețată bocnă și mușchii, și oasele poate ar fi trebuit să-i fie casante ca sticla de lampă. Avea și bură de
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
O cuprinde de dupa umeri. O ridică pe brațe și, toate zalele din tunica croșetata în metale, punctele de sudura a platoșei de luptă, femeia le simte cum îi intra în carnea umerilor, ca și reale. I-au rămas semne în epiderma albă, pe locul care a scăpat, alb și sănătoas, între mânecile bluzei de mătasă și broderia mânușilor. Apoi, o ating buzele. Gură bărbatului îi respira pe piep, pe gât. Îi săruta buzele acoperite cu ruj scump. O stafie!!? O umbră
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
și roșie-roșie. O pereche de mănuși ieșite din modă, așezate una-n altă, sunt crucea stacojie pusă peste țesătura bluzei vaporoase și albe. Mărțina poartă mănuși la fiecare ocazie. S-a obișnuit cu ele că și cu o a doua epiderma. Semn de trufie, de nebunie?... Oricum i-ar spune unii sau alții, numai ea și doctorul Damian știu, ca mănușile alea fastuoase au rolul ingrat, de-a ascunde de lume o boală extrem de urâtă. Tânără se luptă psoriazisul la fel
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
ar putea să i se scurg pe obrajii cu pudra ,,Caron,,. Abia într-un tîrziu își șterge ochii și nasul, copilărește și direct cu țesătura mânușii. Prin plasa dantelei firave i se poate vedea pielea degetelor. Aproape curată, abia regenerata, epiderma își reintră în drepturi, se întinde de o parte și de alta a unghiilor date cu lac transparent. Mărținei Herseni i-a dispărut incertitudinea, frica de detoate și mai ales rușinea față de sine, psihiza care a apăsat-o toată săptămâna
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
buzele îndrăgostitului imaginea îmi juca feste alungindu-se și rotunjindu-se peste ziduri de uitare îmi râdea în nas ascunzându-și mai bine victoriile și primăverile se prefăcea în floare nicicând obosită să se-ntoarcă după soare înghesuită în propria epidermă își flutura toamna peste cercul meu de foc pe acoperișuri și pe ape se cățăra, ca să coboare apoi ca o cortină în falduri peste setea mea de iluzii. Referință Bibliografică: POEZII / Magda Harabor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1869
POEZII de MAGDA HARABOR în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369320_a_370649]
-
amar ce-mi pui viața pe cântar Să-mi măsori fără rușine Răul dac-o duce bine Icoanele mării plutesc în ochii tăi dragoste Parcă ai fi bărbat așa de bine cunoști eternul feminin O cântare a cântărilor gândită cu epiderma direct pe firmament Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: EREZIA CÂNTĂRII CÂNTĂRILOR / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1490, Anul V, 29 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
EREZIA CÂNTĂRII CÂNTĂRILOR de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369400_a_370729]
-
În tramvai se purta la fel de grijuliu cu ea, de parcă l-ar fi avut pe șef de dus într-un loc anume. Zilele treceau. Mâna rămânea la fel de adulată, intangibilă, onorată... Curând, depunerile repetate de praf și de mizerie produseră crăpături în epidermă. Mâna începu să se umfle. Durerea o simțea ca pe un tribut adus onorurilor. Din epiderma crăpată, o supurație ciudată își făcea loc printre degetele umflate. Când se hotărî s-o arate unui chirurg era prea târziu. Trebuia amputată. „Ce
MÂNA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/362725_a_364054]
-
dus într-un loc anume. Zilele treceau. Mâna rămânea la fel de adulată, intangibilă, onorată... Curând, depunerile repetate de praf și de mizerie produseră crăpături în epidermă. Mâna începu să se umfle. Durerea o simțea ca pe un tribut adus onorurilor. Din epiderma crăpată, o supurație ciudată își făcea loc printre degetele umflate. Când se hotărî s-o arate unui chirurg era prea târziu. Trebuia amputată. „Ce simplu se mai pronunță și doctorii ăștia” își mormăi în barbă nemulțumirea, Costache Agarici. Cum să
MÂNA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/362725_a_364054]
-
buze, cercei în sfârcuri, cercei în ombilic și puțin mai jos ... EL, gras, carnivor, supraponderal skinhead - craniu falusian. Obraz cu aspect murdar, neras de trei zile, ca acei masculi macho, faimoșii peliculelor violente de la Hollywood! Tatuaje, „Tautau tahitian”, teribilă invenție! Epidermă mutilată: tatuaje pe scalp, tatuaje pe piept, tatuaje pe spate, tatuaje pe membre, tatuaje pe burtă și puțin mai jos ... Adam și Amsterdam! AMÂNDOI, capete rase, fără nume, fără identitate, fără domiciliu stabil. Două antonomaze cu grele jachete de piele
NOUA GENERATIE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353334_a_354663]
-
mici Reumatism=Însoțitor pe ultimul drum Piele=Rușine goală Melc=Nudist cu casă Homosexual=Om ce nu face față Lesbiană=Remorcă scoasă din uz Estetician=Trișor pe față Buric=Busolă ce indică sudul Strănut=Duș contaminat Comă=Negociatoare cu moartea Epidermă=Maieu de piele Regurgitare=Gargara burții Ghiorăială=Crah de mațe Isterie=Taifun de nervi Himen=Bilet de voie Rușine=Grijă pentru jos Femeie=Șomeră în gol de lucru Frigidă=Socoteală greșită Crematoriu=Hornar ateu Sărut=Probă de admitere Epuizare=Efort
ALANDALE MEDICALE DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354313_a_355642]
-
Acasă > Poeme > Conștiința > OCHII PĂUNULUI Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1315 din 07 august 2014 Toate Articolele Autorului vrăbii impertinente își dispută pâinea mea aburinda jertfita furnici masochiste clădesc temerar mușuroaie pe epiderma ta translucida sunt ciori care-mi fură din palmă iubiri de o vară legate cu atele cratere fisurate ale inimii mele maghrebiene guguștiucii își lipesc cuiburile cu lutul ce se scurge din mâinile tale diletante mi-a plecat sufletul la
OCHII PĂUNULUI de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353772_a_355101]
-
este adevărat ce se spune, cum că -primăvara ar fi dimineața fiecărui an - atunci te rog, iubire, nu mă lăsa singură în mugurii ce-așteaptă înflorirea... cum crezi c-aș suporta ziua cu soarele-n amiază ce-mi va arde epiderma fără umbrarul tău de frunze? iar seara ivită în toamnă va însângera orizontul tăcut, prea tăcut, sonorizând tăcerea... în noapte cu brațe înghețate nu voi mai putea aprinde nici o stea fără de tine... salută-mi primăvara în muguri ! Referință Bibliografică: salut
SALUT DE PRIMĂVARĂ de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353843_a_355172]