628 matches
-
asemenea violență. Singurul ei motiv rămâne autoritatea pe care a dobândit-o modelul său după decembrie ’89. Adică, la fel ca în anii ’40, „mitul Nae Ionescu“. Mustrarea scrisă, emisă de Zevedei Barbu, confirmată de Lucrețiu Pătrășcanu și reînnoită de epigonii lor comuniști, și-a păstrat eficacitatea numai atât timp cât accesul la opera lui Nae Ionescu era prohibit sau limitat. În condițiile recuperării libere a culturii interbelice era nevoie de un nou proces și de o pedeapsă considerabil mai aspră. Nu puțini
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Arta gânditoare este cea care constituie o plimbare filozofică prin semnificațiile existenței. Poetul imaginează și suprapune o altă lume "pe-astă lume de noroi", scrie Eminescu, "Înger palid cu priviri curate, ...Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea." (Epigonii). Geniul "vede o altă lume decât tot restul oamenilor și se comportă ca și cum ar fi venit din afară", afirmă Schopenhauer. Or, Eminescu s-a recunoscut dintru început un desprins, un străin de lumea comună, aflându-se într-un spațiu dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
un nou văz, altă uimire, alt zbor. Din acest motiv, "Cel care scrie cu sângele său și în maxime, nu vrea să fie citit, ci învățat pe din afară" . Ca filozof, nu trebuie să devii tributarul unor viziuni anterioare, un epigon mai mult sau mai puțin inovator al sistemelor istorice, ci să gândești prin tine însuți, să ai propriile intuiții metafizice. Iar pentru a depăși "tot ce a mai fost, tot ce este la fel", și care devine la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
experien?e ale spiritului" {„Od? În metru antic", „Luceaf?rul") ?i un mit poetic prezent, În crea?ia eminescian?, În dou? ipostaze: prima, „direct?, explicit?", se refer? la „poezia că tem? de reflec?ie În poem" (de exemplu, versurile din „Epigonii": „Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate / Voluptuos joc cu imagini / Strai de purpur???i aur peste ?? rană cea grea"), iar a doua, „esen?ial?", se refer? Ia dimensiunea orfic? a poeziei, „ca expresie a unei muzicalit??i interioare
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
viitorul. Dar cu președintele Ceaușescu, da ai dreptate. El, da, în fața plutonierului a dovedit că era bărbat, nu cârpa, ca și mareșalul Ion Antonescu. Asta, Adrian Nastase, suprasinucisul cu Dana, Zambaccianul, cu glonțul în gât e o dovadă clară că epigonii sunt niște panarame, tu nu vezi că unul ba e premier, ba e deputat, altul turnător dovedit și tot condamnat, urlă că e proces public, zilele astea unul de escroca femeile, spunea că e arestat politic. Sigur că sunt politici
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
sfat cu mine însămi am luat hotărârea să vă trimit poeziile mele. Recunosc că mi-a fost teribil de greu deoarece nu am să mă pot, niciodată, compara cu domniile celor care vă trimit poezii, fiind un simplu și trecător epigon. Aș fi curioasă de părerea unor specialiști, sincer. Vă mulțumesc pentru timpul acordat. Cu stimă și considerație". Dacă scrisorica este cum este, cu virgule puse anapoda, cu proprietatea termenilor în suferință și la tot pasul cu câte-o gafă de
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
evocă moștenirea civilizatorie a clasicității latine și toată acea așa de asachiană mitologie națională (Dochia, Orfeu, Tracia) care va trece apoi în viziunile din Eminescu din Memento mori". Cu toate că - oare de ce? - "marele poet nu-l va reține (...) pe Asachi în Epigonii săi". Mișcarea criticului pe scala istorică e foarte degajată: "Asachi ilustrează o paradigmă clasică fără emuli direcți (în acest sens, Cioculescu nu greșea), totuși productiv în măsura în care o vom regăsi, luată de fiecare dată pe cont propriu, la parnasienii de la sfîrșitul
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
Mihai Zamfir, Ov. S. Crohmălniceanu, Geo Șerban) nu fac decât să confirme regula. Nici o antologie a literaturii române de avangardă - cu excepția celei a lui Sașa Pană nu îl include, iar studiile și monografiile existente îl expediază în câteva vorbe printre epigonii urmuzieni. Cu toate acestea, textele sale nu sunt deloc Ťlipsite de personalitateť, cum le vedea G. Călinescu. O posibilă explicație a ignorării lor ulterioare ar fi exilarea la Paris, via Israel, a autorului, în 1959, în urma acuzațiilor de sionism și
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
vremii, facilitată de un orizont îngust de așteptare al unui public mai mult ori mai puțin gregar, urcă înspre zenitul unui parcurs fie fulminant, fie discret, pentru ca în final să înceapă coborâșul, speriați fiind de numărul tot mai mare al epigonilor, dacă nu chiar al imitatorilor. Jazz-ul, se știe, e o poveste cu negri, în timp ce rock-ul e invenția albilor. Ca și muzica savantă, în care nu prea am întâlnit compozitori de culoare. Desigur, e vorba de opțiune. Cum tot
Dincolo de lojă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9592_a_10917]
-
cărții, 30, Marius Ianuș își contemplă propriul drum, notând, parcă înfricoșat, "am scris versuri îngrozitoare", în cea de-a doua, Ștrumfii afară din fabrică!, încearcă să facă și să desfacă, în continuare, ițele poeziei tinere. Se răresc concurenții, se înmulțesc epigonii. Autenticitatea dispare, lăsând în loc politichia literară... Ianuș nu mai este liderul fracturiștilor, e ștrumful-șef, care trimite email-uri și postează poeme elementare, exaltând-o pe Miruna Vlada (până la a-l declara... bacovian). Recapitularea trecutului liric e făcută cu stânjeneală, cu
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
sub neliniștea și presiunea unui trecut prea încărcat de glorie, încât se părea că la umbra acestuia nu înflorește decât epigonismul. Imitând forma în detrimentul conținutului, neuitând obscurul cod ideatic-cultural-filozofic, în absența căruia poezia persană clasică nici nu poate fi concepută, epigonii n-au putut să-i egaleze pe marii creatori de imaginar poetic, dar nici să se îndepărteze de modelele consacrate. Între literatura clasică persană și literatura modernă iraniană (începutul secolului al XX-lea) e o prăpastie imensă. Nevoia de sincronizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
a lui Vlad țepeș? Să luăm și alt exemplu: „(Re)Creem ca și El: / universul, natura, oameni; / dar noi fără nerușinare / îi lăsăm fără personalitate. // Stelelor le luăm poezia, / legumelor - gustul, / ființelor - dragostea. // Suntem falși profeți / într-o lume de epigoni.“ (Clone fără Dumnezeu) Asemenea fraze declarative - desprinse parcă dintr-un discurs rostit la o reuniune a ecologiștilor - n-au nici ele legătură cu poezia. Fiecare poem al Danielei este însoțit de traducerea lui în engleză (inversul Legii Pruteanu!). Este o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Freud). Mai curând umanismul ateu, socialismul și credința în știință au fost cele suspectate de proiecție. Dar discuțiile asupra religiei continuă. Argumentele împotriva religiei În comparație cu marii atei "clasici", noii atei, a căror poziție derivă din științele naturale, dau impresia unor epigoni. Nu reușesc să găsească noi argumente serioase ale științei împotriva existenței lui Dumnezeu. Observ în schimb o polemică globală împotriva religiei în general și a creștinismului în special. Nici una din aceste discuții nu a adus cunoștințe noi. Ceea ce înțeleg însă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
aveam și o simțire a biruinței dropioiului; căci, într-o naturalizare romantică, el va reprezenta, în cabinetul meu, una din amintirile mari ale expedițiilor mele, iar apoi, după ce eu nu voi mai fi, el îmi va supraviețui remorcîndu-mi amintirea între epigonii timpurilor viitoare, cînd nu se vor mai găsi dropii în bărăganurile sparte de tractoare și nu vor mai trăi în Europa noastră nici vînători sportivi, cum eram eu, umilitul." Și la cocoșul de munte (Tetrao Urogallus), esența actului cinegetic stă
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
era cel mai mare, mai vândut și mai influent cotidian din țară, iar numele care apăreau în paginile sale erau Tinu, C. T. Popescu, Chireac, Ursu, Drăgotescu, Lelia Munteanu, Mitroi ș.a.m.d. “Valorile” pe care nu le-aș împărtăși cu epigonii de azi sunt cu totul altele decât deontologiile strigate de oameni care scriu mai mult decât citesc. În seara când am semnat contractul cu România TV, m-a sunat Cristi Burci - proprietarul ziarului, om pe care-l cunosc de pe vremea
Ciutacu, replică dură pentru Ciocăzanu: Un ratat, se închipuie ziarist by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78766_a_80091]
-
În ciuda erudiției pe care o arată, Dan Ungureanu nu lasă impresia că teoria i-ar fi sufocat pofta polemică. Dovadă necruțarea cu care îi judecă pe doi din autorii aflați în vogă: Samuel Huntington și Francis Fukuyama. Primul este un epigon al lui Spengler (iar The Clash of Civilizations e o pastișă după Der Untergang des Abendlandes), un diletant care scoate naivități americane pe bandă rulantă, pretîndu-se la un fast-food de idei și făcînd un talmeș-balmeș din criteriile lingvistice, geografice, politice
Acvariul cu mentalități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7884_a_9209]
-
făcute de așa-ziși savanți care-l comentau bășcălios pe Eminescu în caietele lui. Notații marginale de tipul "E nebun!", "Probă de insanitate mentală", "Prostii" etc. - lipsesc din caietele tipărite. Poziția editorului este firească: îl editează pe Eminescu, nu pe epigonii eminescologiei care și-au etalat scrisul alături de scrisul poetului. Aceste adaosuri sunt, însă, în textul de pe calculator, pe dischetele care însoțesc volumele. Se va face, probabil, un opis cu ele. De acord, numai că omul de știință poate avea opiniile
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
Adam, pentru că ne-am face de râs. E suficient să parcurgem prozele lui Eminescu (și nici măcar pe cele mai bune; mă rezum la Cezara) pentru a-l reduce pe cel abuziv numit "prim și ultim Caragiale" la dimensiunea nefericită de epigon. Or fi cele patru episoade vag legate între ele, fără crescendo dramatic, fără dimensiune psihologică notabilă și fără consecuție logică "structura secretă" mult lăudată? O operă valoroasă nu poate trăi doar prin țipetele emise spre desfătarea galeriei. Or, rareori am
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
Alexandru Ciucurencu nu are cum să fie perceput ca unul dintre cei mai importanți coloriști români, de factură suprematistă, așa cum s-a manifestat el în anii 60 -70, după cum asocierea lui Baba cu Mircea Ciobanu, cel din urmă un simplu epigon, cei drept, halucinat și redundant în ultimii săi ani, poate lăsa impresia că lucrurile sînt inversate în favoarea celui din urmă. Vecinătatea lui Flondor cu Gabriel Catrinescu, de exemplu, este și ea generatoare de confuzii, ei putînd fi, pe spații mici
„De la București la Paris“ și retur (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7415_a_8740]
-
o confruntare între Victor Ponta și Traian Băsescu. "De fapt, noi, în turul 2, dacă vorbim de turul 2, va fi o confruntare între Victor Ponta și Traian Băsescu. Traian Băsescu nu mai candidează în mod direct, dar candidează prin epigonii lui, prin urmași", a spus Liviu Dragnea, moment în care jurnalistul Bogdan Chirieac a intervenit: "Adică dl Klaus Iohannis este urmașul dlui Băsescu?" "Toți acești candidați sau, mă rog, potențiali candidați - Cristian Diaconescu, Cătălin Predoiu, Klaus Iohannis, am auzit că
Dragnea: Turul 2 la prezidențiale va fi o confruntare între Ponta și Băsescu by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/78927_a_80252]
-
astfel tranșat, am putut vedea în direct cum miza seniorilor se confirma sau nu prin rezultatele cadeților. Îi citisem pe toți acești tineri poeți și nu am avut surprize revelatorii. Dar am apreciat suplimentar faptul că maeștrii nu au căutat epigoni, discipoli servili, ci, adesea, poeți tineri aflați la antipodul propriei formule. Nici o trăsătură de unire nu se poate găsi între poezia lui Emil Brumaru și cea a lui Constantin Acosmei, între versurile marca Ioan Es. Pop și cele semnate de
Turnir poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7819_a_9144]
-
firește, dintr-o altă perspectivă - și o luăm de la capăt? Mi s-ar fi părut, de aceea, mai potrivit și oarecum suficient ca Iulian Costache să fi rămas la formularea de la p. 258, potrivit căreia Eminescu ilustrează - pentru că "face din Epigonii o "oază" și ridică poemul la înălțimea unui rit de protecție (s.aut.) - vocația de erou civilizator..." (s. cu aldine îmi aparține, A. Gh. O.). în fine, pentru că spațiul nu ne permite să abordăm și alte aspecte, aș încheia prin
O dezbatere profitabilă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/7699_a_9024]
-
că nu a găsit-o decît la rarii și adevărații poeți. Un poet sincer Revista Familia din Oradea (numărul din iunie 2009) găzduiește un grup de poeme semnate de Alexandru Virgil Iordache. Una din poezii se intitulează, dezarmant, "De ce sunt epigonul lui Nichita". Iar răspunsul dat în ultima strofă este: Pentru că nu am talent, pentru că eu vorbesc doar prin el/ Și sper că el va vorbi prin mine măcar un pic / Dar nu va fi așa, pentru că el este el, iar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6834_a_8159]
-
Nichita e un Dumnezeu, în schimb e convins că Nichita e Nichita și nu Alexandru Virgil Iordache, dar recunoaște, pus în fața unei asemenea probe de onestitate cuvîntătoare, că sinceritatea e o virtute, chiar și atunci cînd e sinucigașă. În rest, epigonul are dreptate: talentul nu pare să-i prisosească... S-a furat un craniu Formatul de carte al revistei arădene Arca (13x20 cm, 240 pag.) nu-i scade cu nimic savoarea de obiect de cultură bine făcut, pe care îl citești
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6834_a_8159]
-
lume adunate și iarăși la lume date, Ovidiu Papadima argumenta că Anton Pann a fost, în esență, un scriitor cu un profil cu totul aparte. în afară de poeziile originale, întreaga operă lăsată de "finul Pepelei", cum l-a denumit Eminescu în Epigonii, are un caracter cvasifolcloric, în sensul că își extrage materialul poetic din acele nenumărate manuscrise cu texte lirice care circulau la noi încă din secolul al XVII-lea. Continuând cercetările întreprinse anterior în această direcție, îndeosebi de M. Gaster, Ovidiu
Studii de Ovidiu Papadima by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7134_a_8459]