128 matches
-
Trebuie precizat, imediat, că ideea de canon este tot mai respinsă, mai contestată. Și atunci se pune o întrebare fundamentală, crucială, și pentru studiile literare românești: de ce ele ar fi neapărat obligate să se alinieze docil-sincronic (unii ar spune mimetic, epigonic) exclusiv canoanelor occidentale? Faptul că acestea resping sintezele personale, că istoriile literare, în Vest, sunt exclusiv fragmentare, poate constitui, în toate împrejurările, un îndreptar, un reper și o obligație pentru toți autorii, români și ne români, fără excepție? Nu sunt
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de alta de a scrie în perspectiva unei tradiții culturale ajunse la un anumit stadiu de dezvoltare. Iar acesta poate prezenta sau nu și decalaje față de nivelul occidental actual. Și, în definitiv, de ce destinul criticii românești ar fi doar unul epigonic și soarta sa ar fi doar să imite la infinit numai modelele apusene? O astfel de reacție se înregistrează, fugitiv, anterior, și la G. Călinescu, în Istoria literaturii române. Bineînțeles, o dezbatere sistematică a problemei este necesară. Sigur că nimeni
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
pot apare niciodat? �ntocmai toate condi?iile (ne)(re)cunoscute �n care acestea au avut loc. Nu se mai repet? �cre?terea oră?ului Chicago� pentru sociologii �?colilor de la Chicago� (Hegel aprecia c? istoria se repet?, dar �n forme comice, epigonice �). Nici un eveniment, fapt, act nu se degaj? �de la sine� �n raport cu toate celelalte. �Importan?a� unui fapt, �semnifică?ia� lui �deosebit?� pot fi apreciate �n acest fel de c?tre cei care �i povestesc un fapt care a avut
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
cu leviatanul regimurilor totalitare fortificate de alcoolurile crimei infame. În această confruntare au fost prezenți oameni - eroi acceptând sacrificiul total În numele credinței lor și Împotriva obedientei sub tirania violență și prelungită. Rezistență anticomunista continuă și astăzi să denunțe viciile scursurilor epigonice constructurate cu mutanții născuți dintr-o femelă expirata. Mască mortuara a strigoiului mârâie. Uneori musca, dar mandibulă atrofiata nu mai poate sfâșia. Fiara mai clatină inerțial sexul de manipulare a ignorantei politice, pansat la prostată fără prihana cu averse de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
1951). Voi spune, ca o curiozitate, că autorul constată și fixează cinci etape ale acțiunii de la Pitești (spre deosebire de antecesorii săi în analiza fenomenului, care stabiliseră patru sau doar trei etape). Referințe nuanțate există în acest desfășurător și în legătură cu spațiile-avatar sau epigonice ale Piteștiului: Brașov, Târgu Ocna, Gherla și Canal, astfel încât fresca ororii programatice să fie completă. Impresionant este, de asemenea, dicționarul alfabetic de personaje-cheie (un mic 'lexicon negru' înrudit cu bogatul Lexicon negru propus de Doina Jela; cel de față cuprinde
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în "răspăr" cu critica curentă, cu argumente și precizări greu de combătut, ca-n diagnoza la poezia lui Ștefan Aug. Doinaș (la care scriitura se confundă cu etica) sau a Angelei Marinescu, și mă opresc aici cu exemplele. Între poeții epigonici ai absenței, care nu pun probleme, nu numai tolerați, chiar onorați de regim, și poeții prezenței (un exemplu este Dorin Tudoran), incomozii, descumpănitorii ce leagă poezia și adevărul, Virgil Ierunca va fi întotdeauna de partea acestora din urmă. Nu înțelege
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Geo Dumitrescu îl aflăm răspândit în mai toată poezia generației optzeciste și nouăzeciste (nepoții și strănepoții!), la rândul ei, această poezie, devoratoare de „cotidian“, sarcastică, ludică, destructurantă și destabilizatoare. Nu e vorba, o spun încă o dată, de indicarea unor dependențe epigonice, ci de înscrierea pe o linie spirituală. Mica liberalizare ideologică de la mijlocul anilor ’70 a generat și unele schimbări ale raportului de forțe în lumea literară. Brontozaurii dogmatismului istoric s-au retras în grotele lor, iar noii dogmatici, care înhățaseră
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Probabil de aceea nici nu poate fi imitat. Sfincșii copiați În Europa sînt niște lei decorativi, fără mister, placizi și sterpi, degenerați parcă prin grădini zoologice. Cel desenat pe vasele antice grecești pentru ars mirodenii pare și el un monstru epigonic, o corcitură arbitrară. Are figura unei femei, ca mama sa Echidna, aripi ca Harpele, trup de leu ca Himera și coadă de șarpe ca Typhon, rudele sale mitologice. Rostește vorbe obscure care nu pot fi Înțelese decît de zei, după
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și simbolistă îi marchează în mod definitoriu o zonă discursivă de cuprindere modelând comportamente, generând o ges- ti culație specifică care va reverbera până departe în lite- ratura interbelică. Fin de siècle înseamnă și simbolism și postromantism în formule adesea epigonice, dar rezistente și capabile de mutații. Simbolismul are parte de un al doilea val cu cercul minulescian, iar postromantismul se diluează tot mai mult în formula sămănătoristă. Cariera revoluționară a junelui patriot cunoaște un hiatus problematic, punctat doar de susținerea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
expuse fără patimă, obiectivitatea știrilor din actualitatea politică internă și internațională, informația densă din articole, echilibrul comentariilor despre rolul educativ al teatrului, cronicile muzicale și cinematografice, studiile, de mici dimensiuni, asupra literaturii române, toate îi definesc profilul. Scrieri literare „cuminți”, epigonice, legitimează preceptul sămănătorist al „literaturii sănătoase”, reafirmat în editorialul În pragul anului 1925. Totuși, apelul adresat unor scriitori de prestigiu n-a rămas fără răspuns, printre colaboratori numărându-se N. Iorga, E. Lovinescu, Lucian Blaga, G. M. Zamfirescu, Sextil Pușcariu
CELE TREI CRISURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286161_a_287490]
-
perspectiva nesfârșirii”. Alte „observări” au în vedere poveștile lui I. Creangă, poezia lui O. Goga, junimismul și sămănătorismul, rolul imaginilor în literatură. Impresionist în fond, C. se amăgește a fi un spirit teoretic. Ca poet, C. este, în îngânările lui epigonice, de un eminescianism impenitent (Din taina vieții, I-IV, 1915-1935). Versificând lejer, el se menține într-un minorat al expresivității, fluența molcomă a romanțelor sale smulgându-se arareori din făgașul banalității. Mai suspinând, mai îngândurându-se adică filosoficește, poetul cultivă
CIUCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286283_a_287612]
-
în notă tradiționalistă, sub vizibila influență a prelucrării motivului religios ortodox din universul liric al lui V. Voiculescu sau al lui Sandu Tudor, fără ca poetul să atingă, decât rareori, vibrația autentică a trăirii mistice. Exploziv-decorative, versurile reflectă un gândirism târziu, epigonic. SCRIERI: Țărmul dinspre cer, Washington DC, 1991; The Image and Likeness of Fr. Stăniloae’s Theology, Detroit, 1994; The Unknown Continent, Detroit, 1994; Diorame și eseuri teologice și literare, Washington DC, 1996; Suflet românesc peste ocean, Detroit, f.a. Repere bibliografice
ALEXE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285248_a_286577]
-
despre a cărui calificare de semiotician "la propunerea mariei corti" aflăm din abia strunitul discurs amoros de la pag. 19. Elocinta poetica se află la granița cu proza solemn-ludică, psihanalitica, uneori contorsionista, si totusi cu interstiții pline de elegie și gratitudine epigonica: "ne împroșcam cu idei antrenându-ne veseli pe darele invizibile trasate anterior de alti alergători de cursă lungă (...)". Cand și când primim mesajele unui nou decalog poetic și moral, prevestind o vită nova. Dovadă stă chiar depoziția poetului: "Dumnezeu m-a-nscris
Poezie virilă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17659_a_18984]
-
extracontinentale aparținând până astăzi statelor membre UE - deși, în mare, creștine datorită colonizării și reprezentate grafic pe hărțile, atlasele și bancnotele oficiale ale UE - sunt cu totul lăsate în afara definiției Europei și a chestiunii europenității. De la „inima Europei” la Europa epigonica În contextul atacurilor de pe 11 septembrie din Statele Unite și definirii amenințărilor teroriste că o „provocare islamică” adresată întregii lumi, occidentalizarea a devenit tot mai mult o chestiune a luării de poziție în ciocnirea civilizațiilor pe care politologul Samuel Huntington a
Mai multe Europe. De la mistica uniunii la (geo)politica diferențelor () [Corola-website/Science/296076_a_297405]
-
imaginarul hegemonic occidental, Europa de Est a trecut de la statutul de Lume a Doua din punct de vedere politic și economic la unul de Lume a Doua din punct de vedere cultural și, implicit, rasial, rămânând în același timp în cadrul unei Europe epigonice</spân><spân style="font-family: 'Times New Român', șerif;"><spân>. Fiind considerată (relativ) albă, creștină, și europeană din punct de vedere geografic, dar în același timp înapoiata, tradițională și în mare parte agrara, Europa epigonica își arogă din nou</spân></spân
Mai multe Europe. De la mistica uniunii la (geo)politica diferențelor () [Corola-website/Science/296076_a_297405]
-
în același timp în cadrul unei Europe epigonice</spân><spân style="font-family: 'Times New Român', șerif;"><spân>. Fiind considerată (relativ) albă, creștină, și europeană din punct de vedere geografic, dar în același timp înapoiata, tradițională și în mare parte agrara, Europa epigonica își arogă din nou</spân></spân><spân style="font-family: 'Times New Român', șerif;"><spân><i> identitatea</i></spân></spân><spân style="font-family: 'Times New Român', șerif;"><spân> de ego incomplet al Europei eroice, spre deosebire de Islam, definit și reprezentat că </spân
Mai multe Europe. De la mistica uniunii la (geo)politica diferențelor () [Corola-website/Science/296076_a_297405]
-
diferența imperiala și coloniala.</spân></spân></p> Faptul că accentul pus de candidații la europenitate în asemenea negocieri este pe latura religioasă, cultural-rasială sau economică este, ca atare, irelevant. Obiectivul primar în toate cazurile este același: ascensiunea de la o „Europa epigonica” la o „Europa eroica” - ale cărei prototipuri istorice au fost Anglia, Franța și Germania. Ascensiunea este împlinită în aceste cazuri doar prin detașarea de sau chiar negarea moștenirii lor islamice, orientale sau otomane. De accea, în fiecare caz, strategiile delimitării
Mai multe Europe. De la mistica uniunii la (geo)politica diferențelor () [Corola-website/Science/296076_a_297405]
-
font-family: 'Times New Român', șerif;"><spân> către alți proaspăt construiți „ceilalți” din regiune, reproducând astfel în mod caleidoscopic Orientalismul pe plan intern<a href="#sdfootnote4sym" name="sdfootnote4anc"><sup>4</sup></a>.</spân></spân></p> În mod evident, cu cat Europele epigonice pun mai mult accentul pe gradul lor de europenitate, cu atat pun de fapt accentul pe diferență față de Europa eroica și reinstituie hartă imperiala conform căreia conceptul de „europenitate” corespunde doar unui model occidental european. Astfel, procesele de producere a
Mai multe Europe. De la mistica uniunii la (geo)politica diferențelor () [Corola-website/Science/296076_a_297405]
-
font-family: Arial, șerif;"> ne reamintește că a vorbi despre o singură Europa (Vestul) înseamnă a reproduce hegemonia epistemei occidentale conform căreia ar exista un nucleu tare (Anglia, Franța, Germania), așa-numita Europa eroica, restul regiunilor fiind reduse la diferite stadii epigonice. De aici, nevoia de a contracara pretenția hegemonica și de a vorbi în numele unei pluralități de identități în interiorul Europei.<a href="http://artapolitica.ro/?p=2702" target=" blank"> Amplă analiza efectuată</a> de </spân><spân style="font-family: Arial, șerif;"><b
Alianțe decoloniale: în loc de introducere () [Corola-website/Science/296085_a_297414]
-
de clădirea "Unité d'Habitation" a lui Le Corbusier (vezi prima imagine), brutalismul a fost promovat ca o mișcare arhitecturală, dar și socială pozitivă, o soluție la probleme urbane și sociale ale mijlocului secolului 20. În realitate, multe din clădirile epigonice maestrului Corbusier erau mult mai simpliste decât teoretizase și realizase practic acesta. În locul intențiilor clar exprimate ale arhitectului elvețian, multe din clădirile brutaliste ulterioare au creat locuri tenebroase, claustrofobice și ademenitoare creării unei subculturi a violenței și a bandelor de
Brutalism () [Corola-website/Science/300188_a_301517]
-
stil literar, poetic, academic, jurnalistic, științific, oral, colocvial, argotic. Termenul este în mod firesc predispus conectării cu un mare număr de determinative, atât în ce privește uzul său în limbajul comun, cât și în cel specializat: astfel stilul poate fi original, electic, epigonic, îngrijit, elegant, direct, concis, aforistic, laconic, împodobit, căutat, declamatoriu, emfatic, prețios, dar și semidoct, de mahala, etc. Nu trebuie neglijată nici extensia noțiunii de stil asupra particularităților caracteristice ale unei structuri, civilizații, epoci, activități, ș.a. De la stilul arhitectonic la stilurile
Stilistică muzicală () [Corola-website/Science/300949_a_302278]
-
comuniunea. Dar pentru a-i înțelege esență trebuie sa-i explorăm calificativul de mistica și dimensiunea ei profundă care este iubirea. Cu o astfel de stare a minții este scrisă această carte care, dinspre filosofie spre teologie, nu este nici epigonica, nici de îndepărtare și care culege în ea chipul limpede al persoanei, operei și vieții Părintelui Dumitru Stăniloae”. O modalitate de valorizare a operei lui Dumitru Stăniloae practicată de Sandu Frunză este alcătuirea a doua antologii de texte repezentative: "Iubirea
Sandu Frunză () [Corola-website/Science/307556_a_308885]
-
doua cărți se completează în felul acesta una pe cealaltă: una descrie o limba unitară, iar cealaltă o limbă cu o diversitate de variante. Diferența constă mai mult în mai marea valoare culturală a textelor în iudeo-arabă, scrierile melkite fiind epigonice, în cea mai mare parte a lor traduceri din greacă și siriacă, și puține din ele fiind originale. În anul 1988 a apărut culegerea de articole ale lui Blau, purtând titlul "Studii ale Arabei Medii și ale variantei ei Iudeo-Arabe
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
participă activ la Rezistență). Breton se întoarce în Franța în 1946, încercând să reînvie un nou grup suprarealist, dar fără rezultate notabile. Se poate aprecia că o dată cu al doilea război mondial suprarealismul, chiar dacă a supraviețuit în unele forme și aspecte epigonice, nu a mai constituit o mișcare cum fusese în perioada interbelică. Experiența suprarealismului - din care Breton a făcut o adevărată cruciadă pentru "recuperarea totală a forței noastre psihice" - depășea literatura și urmărea, în fond o modificare a sentimentului vieții, prin
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
Arte" (Dresda, 1884) și cursuri de artă dramatică la Berlin, însușindu-și astfel o impresionantă cultură. În anul 1885 se căsătorește cu Marie Thienemann. Se stabilește la Erkner, lângă Berlin, ia legătura cu cercul naturalist Friedrichshagen și după timpurii încercări epigonice scrie drama socială "Vor Sonnenaufgang" ("Înainte de răsăritul soarelui", 1887). Reprezentarea ei îl face celebru la vârsta de 27 de ani. Format la școala lui Zola, Ibsen și Tolstoi, Hauptmann realizase, datorită intuiției sale excepționale, dezideratele fraților Iulius și Heinrich Hart
Gerhart Hauptmann () [Corola-website/Science/298196_a_299525]