249 matches
-
fii doborît în luptă... Ah, scria în ultima lui scrisoare, să fiu un gringo din Mexic; asta înseamnă eutanasie." A trecut granița mexicană și nimeni nu a mai auzit nimic despre el vreodată. Restul este ficțiune." Totul se închide; între epigraful inițial și nota finală a autorului, ficțiunea poate progresa prin intercalarea cîtorva citate din Ambrose Bierce cu discursul bătrînului gringo. După cum observăm, este importantă relația dintre paratext și text: ea definește cu adevărat periferia textuală. Epigraful poate chiar să ofere
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Totul se închide; între epigraful inițial și nota finală a autorului, ficțiunea poate progresa prin intercalarea cîtorva citate din Ambrose Bierce cu discursul bătrînului gringo. După cum observăm, este importantă relația dintre paratext și text: ea definește cu adevărat periferia textuală. Epigraful poate chiar să ofere profunda motivație a existenței unei cărți; ca dovadă, acest citat autograf al lui Groucho Marx din Mémoires d'un amant lamentable: Am scris această carte de-a lungul orelor în care soția mea se îmbrăca pentru ca să
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Groucho Marx din Mémoires d'un amant lamentable: Am scris această carte de-a lungul orelor în care soția mea se îmbrăca pentru ca să ieșim. Dacă ea ar fi fost adepta naturismului, această carte nu ar fi existat. 2.1. Funcțiile epigrafului G. Genette distinge patru funcții, dintre care "niciuna nu este explicită, de vreme ce un epigraf este întotdeauna un gest mut a cărui interpretare rămîne la latitudinea cititorului" (1987, p. 145). Prima funcție este una de comentariu, nu al textului, ci al
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
lungul orelor în care soția mea se îmbrăca pentru ca să ieșim. Dacă ea ar fi fost adepta naturismului, această carte nu ar fi existat. 2.1. Funcțiile epigrafului G. Genette distinge patru funcții, dintre care "niciuna nu este explicită, de vreme ce un epigraf este întotdeauna un gest mut a cărui interpretare rămîne la latitudinea cititorului" (1987, p. 145). Prima funcție este una de comentariu, nu al textului, ci al titlului operei. Astfel Léon l'Africain de Amin Maalouf își găsește ecoul în versurile
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de comentariu, nu al textului, ci al titlului operei. Astfel Léon l'Africain de Amin Maalouf își găsește ecoul în versurile poetului irlandez W.B. Yeats: Totuși să nu te îndoiești că Léon Africanul, Léon călătorul, eram tot eu. Folosirea epigrafului este o anexă justificativă a titlului. Este cazul epigrafului care deschide cartea lui Peter Handke, Essai sur la fatigue: Și, ridicîndu-Se din rugăciune, a venit la ucenicii Lui și i-a aflat adormiți de întristare. Luca XXII, 45 De fapt
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Astfel Léon l'Africain de Amin Maalouf își găsește ecoul în versurile poetului irlandez W.B. Yeats: Totuși să nu te îndoiești că Léon Africanul, Léon călătorul, eram tot eu. Folosirea epigrafului este o anexă justificativă a titlului. Este cazul epigrafului care deschide cartea lui Peter Handke, Essai sur la fatigue: Și, ridicîndu-Se din rugăciune, a venit la ucenicii Lui și i-a aflat adormiți de întristare. Luca XXII, 45 De fapt, exemplele abundă; un caz mai rar este cel în
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
deschide cartea lui Peter Handke, Essai sur la fatigue: Și, ridicîndu-Se din rugăciune, a venit la ucenicii Lui și i-a aflat adormiți de întristare. Luca XXII, 45 De fapt, exemplele abundă; un caz mai rar este cel în care epigraful este și comentariu al titlului și anunță primele rînduri ale unei prefețe sau ale unei introduceri, legătura și pragul evident dintre titlu și text. Ne gîndim la epigraful romanului lui Aragon, Aurelian (cel din 1966, prima ediție din 1944 neavînd
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
De fapt, exemplele abundă; un caz mai rar este cel în care epigraful este și comentariu al titlului și anunță primele rînduri ale unei prefețe sau ale unei introduceri, legătura și pragul evident dintre titlu și text. Ne gîndim la epigraful romanului lui Aragon, Aurelian (cel din 1966, prima ediție din 1944 neavînd nici moto, nici introducere): IATĂ CĂ A VENIT CLIPA CÎND TREBUIE SĂ MĂ EXPLIC... Bérénice, actul II, scena II Să citim primele rînduri din textul care precede secțiunea
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de la Praga" (subtitlu al romanului L'Aveu). Există și direcții de lectură mai puțin clare, precum indică și G. Genette (1987), "această atribuire de pertinență revine cititorului, a cărui capacitate hermeneutică este adesea pusă la încercare" (1987, p. 146). Iată epigraful care deschide Cocoșul de munte al lui Michel Tournier: În străfundul fiecărui lucru înoată un pește. Pește al fricii pe care nu-l ridici, Am să-ți arunc mantia mea cu imagini. Lanza del Vasto Acest citat definește metaforic munca
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
străfundul fiecărui lucru se aseamănă unei bucăți de text din orice scriitură, și care apare îmbrăcată în alte cuvinte, în imagini noi, cînd creează un alt text. Autorul trebuie "să arunce" această mantie, această "pînză nouă". A treia funcție a epigrafului este cea a garanției indirecte adusă de autor pentru citatul invocat. În acest caz, nu este important ceea ce spune citatul, ci identitatea autorului său. G. Genette (1987) amintește, oarecum malițios, de vremea cînd tinerii scriitori se considerau lipsiți de onoare
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
indirecte adusă de autor pentru citatul invocat. În acest caz, nu este important ceea ce spune citatul, ci identitatea autorului său. G. Genette (1987) amintește, oarecum malițios, de vremea cînd tinerii scriitori se considerau lipsiți de onoare dacă nu foloseau ca epigraf un citat din Mallarmé, Lautréamont, Hölderlin, Blanchot, Joyce, Artaud sau chiar (mai mult?) Lacan. "Azi nu mai e la modă, ceea ce ieri era foarte șic, azi e răsuflat, dar roata se învîrte și, cu siguranță, nulitatea de astăzi ne va
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
ceea ce ieri era foarte șic, azi e răsuflat, dar roata se învîrte și, cu siguranță, nulitatea de astăzi ne va înduioșa mîine sau poimîine", scria el (1987, p. 148). Uneori, important este doar simplul nume al autorului în mulțimea de epigrafe. Exemplele nu lipsesc, de aceea am reținut aici doar două dintre cele pe care le considerăm savuroase. Să luăm, de pildă, cazul epigrafului semnat de San-Antonio de la începutul cărții lui Pierre Dac, Les Pensées: Să spui că unii îl preferă
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
poimîine", scria el (1987, p. 148). Uneori, important este doar simplul nume al autorului în mulțimea de epigrafe. Exemplele nu lipsesc, de aceea am reținut aici doar două dintre cele pe care le considerăm savuroase. Să luăm, de pildă, cazul epigrafului semnat de San-Antonio de la începutul cărții lui Pierre Dac, Les Pensées: Să spui că unii îl preferă pe François Mauriac lui Pierre Dac. Cum se poate asta? Dacă într-o zi aș scrie o biografie, aș scrie-o pe cea
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Dac că ne-ai închis atîtea uși! San-Antonio (Emballage cadeau, Ed. Fleuve Noir) Omagiul adus lui Pierre Dac de către San-Antonio pune laolaltă doi autori pe care îi leagă umorul, ironia și ferocitatea ludică. Să-l citești pe San-Antonio într-un epigraf care îl prezintă pe Pierre Dac și opera lui, înseamnă să alături doi oameni, două stiluri care își asigură mutual originalitatea. În plus, chiar titlul cărții din care este extras citatul, Emballage cadeau, se pretează cum nu se poate mai
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
plus, chiar titlul cărții din care este extras citatul, Emballage cadeau, se pretează cum nu se poate mai bine paratextului: la un ambalaj frumos, un cadou frumos pe care San-Antonio i-l face lui Pierre Dac. Să analizăm cele două epigrafe care deschid romanul lui Blaise Cendrars, L'Or; ambele sînt ale lui... Blaise Cendrars, semnate chiar de autor cu precizarea operelor de unde sînt extrase citatele: San Francisco Acolo ai citit povestea Generalului Suter care a cucerit California din Statele Unite și
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
altă poveste este cea a celor 900 de milioane din "Le Panama", precum povestea Generalului Suter pe care o voi scrie cîndva sau o voi prelua aici, mai tîrziu, în caz că nu o public înainte. Blaise Cendrars, Pro Domo, 1918 Acest epigraf, acest auto-epigraf se leagă mai întîi de titlul romanului lui Blaise Cendrars; mai precis, este un comentariu al subtitlului operei: "La merveilleuse histoire du général Johann August Suter". În egală măsură, este și o prezentare a cărții. Al doilea epigraf
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
epigraf, acest auto-epigraf se leagă mai întîi de titlul romanului lui Blaise Cendrars; mai precis, este un comentariu al subtitlului operei: "La merveilleuse histoire du général Johann August Suter". În egală măsură, este și o prezentare a cărții. Al doilea epigraf "pentru propria-i cauză" îl completează pe primul. De fapt, Le Panama a fost scris în 1914, dar nu a fost publicat decît în 1918: acest lung poem prezintă călătoria poetului în cele patru colțuri ale lumii alături de unchii lui
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
a fost publicat decît în 1918: acest lung poem prezintă călătoria poetului în cele patru colțuri ale lumii alături de unchii lui, și ei afectați de răul din țară. Al doilea citat apare ca o completare, un comentariu inclus în primul epigraf, deoarece descrie povestea generalului Suter, cea a celor 900 de milioane nefiind decît un alt aspect. Auto-epigraful este cel care surprinde; el are rolul unei dedicații in memoriam, o pledoarie pro domo. Auto-referința are rolul unei justificări personale a itinerarului
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
un alt aspect. Auto-epigraful este cel care surprinde; el are rolul unei dedicații in memoriam, o pledoarie pro domo. Auto-referința are rolul unei justificări personale a itinerarului literar, o garanție subiectivă a demersului intelectual și romanesc. A patra funcție a epigrafului este formulată de G. Genette: "Cel mai puternic efect oblic al epigrafului ține poate de simpla lui prezență, oricare ar fi aceasta: este epigraful-efect. Prezența sau absența epigrafului indică, cu mici abateri, epoca, genul sau tendința unei scriituri" (1987, p.
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
dedicații in memoriam, o pledoarie pro domo. Auto-referința are rolul unei justificări personale a itinerarului literar, o garanție subiectivă a demersului intelectual și romanesc. A patra funcție a epigrafului este formulată de G. Genette: "Cel mai puternic efect oblic al epigrafului ține poate de simpla lui prezență, oricare ar fi aceasta: este epigraful-efect. Prezența sau absența epigrafului indică, cu mici abateri, epoca, genul sau tendința unei scriituri" (1987, p. 148). Clasicismul și realismul nu folosesc decît foarte puțin epigraful; în schimb
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
o garanție subiectivă a demersului intelectual și romanesc. A patra funcție a epigrafului este formulată de G. Genette: "Cel mai puternic efect oblic al epigrafului ține poate de simpla lui prezență, oricare ar fi aceasta: este epigraful-efect. Prezența sau absența epigrafului indică, cu mici abateri, epoca, genul sau tendința unei scriituri" (1987, p. 148). Clasicismul și realismul nu folosesc decît foarte puțin epigraful; în schimb, tradiția romantică se dovedește o mare adeptă a lui, o exagerare pe care o egalează doar
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
oblic al epigrafului ține poate de simpla lui prezență, oricare ar fi aceasta: este epigraful-efect. Prezența sau absența epigrafului indică, cu mici abateri, epoca, genul sau tendința unei scriituri" (1987, p. 148). Clasicismul și realismul nu folosesc decît foarte puțin epigraful; în schimb, tradiția romantică se dovedește o mare adeptă a lui, o exagerare pe care o egalează doar anii '60 și '70, sub imboldul unei consacrări prestigioase. Așteptînd ipoteticele rezumate din gazete, premiile literare și alte consacrări oficiale, [epigraful] este
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
puțin epigraful; în schimb, tradiția romantică se dovedește o mare adeptă a lui, o exagerare pe care o egalează doar anii '60 și '70, sub imboldul unei consacrări prestigioase. Așteptînd ipoteticele rezumate din gazete, premiile literare și alte consacrări oficiale, [epigraful] este, oarecum, sfințenia scriitorului, prin care își alege semenii și, implicit, locul în Pantheon", scrie tot G. Genette (1987, p. 149). Epigrafele lui Philippe Djian În continuare, vom aplica unele dintre remarcile anterioare în epigrafele lui P. Djian. Ne interesează
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
și '70, sub imboldul unei consacrări prestigioase. Așteptînd ipoteticele rezumate din gazete, premiile literare și alte consacrări oficiale, [epigraful] este, oarecum, sfințenia scriitorului, prin care își alege semenii și, implicit, locul în Pantheon", scrie tot G. Genette (1987, p. 149). Epigrafele lui Philippe Djian În continuare, vom aplica unele dintre remarcile anterioare în epigrafele lui P. Djian. Ne interesează șapte opere, cinci romane și două culegeri de nuvele: 50 contre 1 (1981); Bleu comme l'enfer (1982); Zone érogène (1984); 37
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
literare și alte consacrări oficiale, [epigraful] este, oarecum, sfințenia scriitorului, prin care își alege semenii și, implicit, locul în Pantheon", scrie tot G. Genette (1987, p. 149). Epigrafele lui Philippe Djian În continuare, vom aplica unele dintre remarcile anterioare în epigrafele lui P. Djian. Ne interesează șapte opere, cinci romane și două culegeri de nuvele: 50 contre 1 (1981); Bleu comme l'enfer (1982); Zone érogène (1984); 37,2° le matin (1985); Maudit Manège (1986); Échine (1988); Crocodiles (1989). Ultimul său
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]