287 matches
-
muzeu de istorie și arheologie și inițierea unor săpături arheologice. Primele obiecte muzeale provin din donații, descoperiri arheologice întâmplătoare și achiziții. Se cuvine să amintim marea donație de antichități din 1873 a generalului Anton Scudier constând în mai multe monumente epigrafice și sculpturale romane și feudale, provenind de la Titel (astăzi Iugoslavia). Monumente romane au fost aduse și din Banat (Caransebeș, Orșova etc.). De-a lungul timpului, în patrimoniul muzeului au intrat, prin donații sau achiziții, colecții valoroase: Ormós, Pongracz, Cesnola etc.
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
scrisori oficiale și de a alcătui "qașīde" pentru suverani. Un poet-funcționar remarcabil a fost Ibn al-Ğayyăb (1261-1348) din Granada, ale cărui volume s-au păstrat. O altă formă de poezie, creată din dorința de a compensa monotonia tematică, era cea epigrafică, ce menținea tradiția literară arabă prin intermediul caligramelor. Creațiile unor astfel de autori, precum Ibn Zamrak, erau expuse pe pereții palatelor, tocmai pentru a-i elogia pe cei care au dispus construirea lor. Un edificiu care a beneficiat din plin de
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
din calcar. Amenajările muzeistice adăpostesc colecții de mărfuri de pe corăbii, găsite în magaziile edificiului: ancore, lingouri, greutăți, amfore cu vopsele și rășini, statuete, colecții de opaițe, placaje de marmură, mozaic policrom, capete de pilastru. În fostele magazii sunt expuse monumentele epigrafice descoperite în diferite centre din Dobrogea.
Edificiul Roman cu Mozaic () [Corola-website/Science/331332_a_332661]
-
națiunea." Mouhot, ca și altor vizitatori din Vest le-a fost greu să creadă că ar putea khmerii să construiască un astfel de templu. Adevărată istorie a Angkor Wat a fost pus cap la cap doar cu ajutorul probelor stilistice și epigrafice acumulate în timp , precum și de lucrările de restaurare efectuate pe tot situl arheologic Angkor. Nu au existat locuințe obișnuite sau case sau alte semne de așezare. Nici ustensile de gatit, arme, sau articole de îmbrăcăminte, de obicei găsite în siturile
Angkor Wat () [Corola-website/Science/320373_a_321702]
-
Morecani, Noegi, Orgenomesci, Plentuisii, Salaeni, Vadinienses și Vellici/Velliques - adunate într-o confederație tribală cu orașul Aracillum (Castro de Espina del Gallego, Sierra del Escudo - Cantabria), situat strategic pe valea râului Besaya, fiind considerat un loc politic. Dovezi literare și epigrafice confirmă faptul că, la fel ca vecinii lor din Galiția și Asturia, Cantabrii au fost politeiști, venerând un vast și complex panteon de zeități indo-europene de sex masculin și feminin, sculptate din sdejar sacru sau pin, sau venerând muniții, pădurile
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
din Țara Românească), denumiți "ciocănași". După deposedarea mănăstirii Cozia de ocne, robii au devenit liberi, fiind asimilați de localnici. În zona țigăniei Ocnelor, la leat 7ooo (1491 - 1492), s-a ridicat o cruce de piatră care constituie unul dintre monumentele epigrafice vechi din județului Vâlcea, lângă "fântâna lui Bozdoc". Documentele din secolul al XVI-lea , arată că târgul purta denumirea de ""Ocne"" sau ""Ocna de la Râmnic"", după aceea cu numele de ""Ocnele Mari"" sau ""Vel Ocnă"", spre a se deosebi de
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
Olihonia” (în fapte, s-au găsit arteface grecești atestând comerțul Tyrgeților și Sciților cu cetatea Tyras, dar nu urme de așezare). O altă legendă plasează aici orașul geților „Serghidava” sau „Sergus”, care apoi ar fi purtat numele de „Crachidava”. Datele epigrafice și arheologice nu confirmă aceste legende, născute în sec. XIX prin transmiterea orală, cu deformări, a unor conferințe date de arheologul Ion Casian Suruceanu în oraș despre antichitatea Dacilor (Arcidava este în Banat, Sucidava în Oltenia) și despre evul mediu
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
umanitatea. Prima utilizare a tetragramei apare în perioada politeistă (evreii adorau alături de zeul lor tribal YHWH diverse alte zeități locale precum El, Milkon, Anat, Așera, Baal, Kemoș) și de tranziție spre monoteism, YHWH fiind numele zeității masculine, așa cum atestă mărturiile epigrafice găsite la "Kuntilet Ajrud" (ostrace cu invocații spre "Iahve și a sa Așera") și cele găsite la "Șefela" (tăblițe cu inscripția "Iahve și a sa Așera", ca și numeroase statuete care demonstrează că partenera divină a lui YHWH era adorată
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
roman din Defileul Dunării (cu Tabula Traiana) și canalul roman de la Sip. 101 - Cucerirea romană; se înființează localitatea Dierna, printre primele centre daco-romane din noua provincie a Imperiului Roman. Centru meșteșugăresc și punct vamal. 157 - o inscripție atestă prima dată epigrafic numele orașului sub numele de Tisierna. 193-211 - Împăratul Septimius Severus ridică Dierna la rangul de Municipiu. Sfârșitul sec. III - sec. IV - Este construit castrul roman târziu. Tot în această perioadă sunt atestați primii creștini în localitate. Sec. IV - VI - Dierna-Zernes
Orșova () [Corola-website/Science/297034_a_298363]
-
371 d.H., Atanaric a dezlănțuit o cruntă prigoană împotriva creștinilor. Mulți au fost martirizați. Atunci Ulfila cu Fridigern și poporul său au trecut Dunărea și s-au refugiat în imperiul roman, în Moesia inferioară. Vasile Pârvan în cartea sa „Contribuții epigrafice la Istoria creștinismului Daco-Roman”, București 1911, spune că împăratul Constanțius i-a primit bine, căci și el era creștin arian și le-a dat locuință în Munții Balcani. Timp de 30 de ani, Ulfila a lucrat în Moesia inferioară, la
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
adiacentă acesteia, precum și cu privire la posibile mărturii ale scrisului în limba română, mult mai vechi decât scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung. Cartea este structurată în patru capitole („Țara Luanei”, „Inscripția de pe vasul nr. 21 de la Sânnicolau Mare, cel mai vechi document epigrafic în limba română”, „Manuscrisul de la Ieud; considerațiuni noi privind vechimea scrisului în limba română” și „Abecedarul de la Brașov”) la care se adaugă un cuvânt înainte semnat de autor (în care este reluată, pe scurt, problema tăblițelor de la Tărtăria) și 12
De la Țara Luanei la Ieud () [Corola-website/Science/303331_a_304660]
-
prin scai - genul Dipsacus) și Scai (Româna, DEX) Cuvântul "scai" - genul Dipsacus - este inclus de Sorin Paliga in Lexiconul elementelor autohtone (traco-dace) Cele 78 de nume dace de plante, împreună cu numele de persoane și cu denumirile geografice transmise documentar sau epigrafic, sunt desigur în continuare obiectul de studiu al lingviștilor. Ei vor putea astfel să găsească unele dintre legile specifice ale evoluției limbii dace, sub influența limbii latine, către limba română.
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
Băiuț este de proveniență latină (de la baie, prin analogie intrarea în mină se considera tot o baie, datorită temperaturii ridicate a mediului umed și închis) Pentru perioada secolelor VI - XII (e.n) toate dovezile și argumentele arheologice, etnografice, numismatice, toponimice, epigrafice și logice, precum și contactul direct cu marile migrații ale unor populații din primul mileniu al e.n pledează pentru existența și continuitatea românilor în bazinul minier Maramureș, în zona depresionară Lăpuș. Deși este atestată documentar în anul 1630, mina din
Băiuț, Maramureș () [Corola-website/Science/301565_a_302894]
-
sunt un monument epigrafic antic, datat spre mijlocul secolului al XIV-lea î.Hr. și compus din 382 tăblițe ceramice. Aceste plăci ceramice au fost descoperite întâmplător în anul 1885 de către o localnică din Tell el-Amarna, în Egipt. Considerate inițial falsificate, tăblițele de la Amarna se
Scrisorile de la Amarna () [Corola-website/Science/303361_a_304690]
-
fost descoperite întâmplător în anul 1885 de către o localnică din Tell el-Amarna, în Egipt. Considerate inițial falsificate, tăblițele de la Amarna se află azi în custodia unora din cele mai importante muzee și institute de cercetare din lume. Acest monument istoric epigrafic, redactat în litere cuneiforme in diverse idiomuri antice, majoritatea in limba akkadiană, limba diplomatică regională, reprezintă corespondența diplomatică și militară purtată între reprezentanții diverselor state și orașe-state cu faraonii Amenophis al III-lea și fiul său Akhenaten. Unele din informațiile
Scrisorile de la Amarna () [Corola-website/Science/303361_a_304690]
-
se înmulțească, însă nu chiar atât încât să nu lase încă goluri; - începând cu papa Damasus (366-384) aceste izvoare încep să fie mai bogate și mai uniform distribuite. În cea mai mare parte sunt de caracter literar. Mărtiriile arheologice și epigrafice, care cu trecerea timpului sunt tot mai numeroase și foarte bogate în informații cât privește istoria comunității creștine din Roma - mai ales din secolul al III-lea - totuși, ele sunt incomparabil mai puține față de activitatea fiecărui papă în parte. Pentru
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
osul sau lemnul. Este în strânsă legătură cu paleografia. Interpretează din perspectiva istorică și artistică monumentele sau obiectele pe care s-a realizat scrierea. Epigrafia s-a constituit că știința în secolul XIX, apărând multe colecții de inscripții antice. Textul epigrafic era realizat prin săpare și excizie în piatră, prin incizie , excizie și gravare pe metal , prin pictare sau sculptare pe lemn și prin țesere și brodare pe textile. Se utilizau tipuri de semne grafice capitale, cu colțuri ascuțite sau minuscule
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
înființat Muzeul de Istorie, inaugurat în 1951 la inițiativa lui Augustin Rațiu, cu ajutorul istoricului Ioan I. Russu și al prof. Ion Țigărea. Muzeul de Istorie cuprinde o colecție bogată de obiecte, în special din perioada romană. Materialele prezentate sunt numismatice, epigrafice și arheologice, ele constituind și obiectul de studiu al unor cercetători precum Hadrian Daicoviciu, Ioan I. Russu, Nicolae Vlassa ș.a. Spre a evita degradarea în continuare și distrugerea prin vandalism a celor mai importante vestigii antice romane din lapidariul învecinat
Palatul Princiar din Turda () [Corola-website/Science/307060_a_308389]
-
Natională și Arheologie din Constanța, într-o cladire nouă. În "Muzeul Arheologic" Histria sunt expuse piese de arheologie greacă, romană și bizantină, provenind din cercetările de la Histria și din împrejurimi: amfore, inscripții, vase ceramice, sticlă, opaițe, podoabe, basoreliefuri elenistice, documente epigrafice. Prin ordonanța nr. 43 din 30 ianuarie 2000 privind protecția patrimoniului arheologic și declararea unor situri arheologice ca zone de interes național, Histria a fost înscrisă prima pe lista celor 5 zone de interes arheologic prioritar. Situl arheologic "Cetatea Histria
Histria () [Corola-website/Science/299504_a_300833]
-
metal și monede romane de la Hadrian, Septimiu Sever, Iulia Doamna și Caracalla. Între anii 1890-1892, Grigore Tocilescu și Pamfil Polonic fac săpături parțiale, scoțând la iveală în întregime băile romane și parțial ruinele castrului. Acesta rămâne cunoscut numai prin materialul epigrafic descoperit aici. Între anii 1897-1902, ruinele castrului Arutela au fost în parte acoperite cu prilejul construcției căii ferate Râmnicu Vâlcea - Râul Vadului, în timp ce băile au dispărut în întregime. În 1967, Muzeul Militar Național, mai precis colectivul științific format din: profesor
Castrul roman Arutela () [Corola-website/Science/304095_a_305424]
-
Castrul de la Drajna de Sus a fost utilizat de romani probabil până la anii 117/118. Castrul roman se află situat la sud-est de satul Drajna de Sus pe dealul Grădiștea. Așa cum a fost remarcat în literatura istorică pe baza dovezilor epigrafice și numismatice, castrul roman de la Drajna de Sus a aparținut provinciei Moesia Inferior care a fost extinsă la nord de Dunăre între anii 101-117/8. În această perioadă, castrul roman de la Drajna de Sus pare să fi fost cea mai
Castrul roman de la Drajna de Sus () [Corola-website/Science/314434_a_315763]
-
Academice Române (Academia Română), iar în 1890 membru titular. Moartea survine în urma unei boli de inimă. T. a desfășurat o activitate istorică remarcabilă, începând cu cercetarea și publicarea de documente și terminând cu studii de mari proporții. Autor al lucrării Monumentele epigrafice și sculpturali ale Muzeului Național de Antichități din București (I-II, 1902-1908), publicată sub auspiciile Academiei Române, el este considerat întemeietorul epigrafiei românești, iar ca arheolog s-a remarcat prin cercetările referitoare la monumentul de la Adamclisi. Pentru sinteza Dacia înainte de romani
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290204_a_291533]
-
geografică, dimensiunea redusă a forței și influenței în concertul european și idealurile de unitate și independență care animau ambele nații 63. Revistele grecești se arată preocupate de începuturile arheologiei române și în general de inițiativele istoriografice și culturale. Pe lângă cercetările epigrafice ale lui G.G. Papadopol 64, aici apar știri despre conferințele lui Tocilescu asupra geografiei antice a Dobrogei 65, despre apariția dicționarului lui Hasdeu, Etimologicum Magnum Romaniae, și chiar despre inițiativa Academiei Române de elaborare a unei bibliografii românești vechi 66. Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
romani în provincii, urmărită pe baza textelor literare 2 sau din perspectiva fenomenului asociativ (collegia, corpora negotiatorum, conventus civium Romanorum)3. Pârvan nu s-a oprit doar asupra acelor mercatores și negotiatores italici, ci, sprijinindu-se pe un bogat material epigrafic, papyrologic și literar, s-a interesat cu egală atenție de comercianții de origine provincială - gallo-romani, hispanici, africani, britanni, daco-romani, greci, microasiatici, syriani, evrei, arabi. Ulterior, interesul pentru acest subiect a sporit, în primul deceniu scurs de la publicarea tezei pârvaniene apărând
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
criteriului pe baza căruia putea fi identificată „naționalitatea“ negustorilor din Imperiul roman. Numele? Limba? Statul roman circummediteraneean a fost un conglomerat etno-lingvistic, încât, așa cum afirma tânărul istoric, „este aproape cu neputință“ să se determine originea comercianților doar pe baza onomasticii epigrafice 20. El aprecia că, pentru a deosebi într-o inscripție grecească sau latinească un „roman“ de un „grec“ sau de un „barbar“, „hotărâtoare va fi - singură - limba“21, iar pentru a distinge romanii și italicii autentici de cei imigrați în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]