252 matches
-
zace... ar putea fi interpretate în același sens cu Domus aeterna - de pe inscripțiile funerare păgâne, sugerând un somn veșnic în mormânt, însă această concepție se opune speranței iudaico-creștine într-o viață viitoare. Dacă ținem seama de toate indicațiile literare sau epigrafice, referitoare la credința diasporei iudaice, descoperim trăsăturile fundamentale ale fariseismului. Anterior anului 70 p.Chr. (distrugerea Ierusalimului și a templului), fariseii, fiind recunoscuți ca maeștrii spirituali ai poporului ales, apar ca elementul cel mai activ al iudaismului. Credințele și practicile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
acțiunea tot mai concentrată. Evanghelizarea s-a extins dinspre centrele majore spre cele minore, iar din cele minore spre sate. Multe comunități creștine au trecut la o etapă de consolidare; ca mărturie avem listele episcopilor, subscrierile sinoadelor, documentele martirilor, mărturiile epigrafice, de exemplu, în Africa septentrională, Italia centrală și meridională, Spania etc. În anumite arii geografice precum Palestina, influența e foarte limitată, iar în altele e foarte profundă; în diferite arii este sărăcăcioasă ori absentă (Italia de Nord, Britannia etc.). De
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în acele sectoare unde se putea evita violența, desfășurând servicii de poliție și de pompieri (vigiles), destinați protecției împotriva incendiilor și păstrării ordinii; sau de beneficiarii, care ajutau guvernatorii în administrarea provinciilor; sau de protectores domestici, titluri menționate de scrierile epigrafice, conferite celor care anterior ocupau funcția de centurion: activitatea acestora includea apărarea împăratului, supravegherea prizonierilor, paza transporturilor publice, a poștei și funcții de secretariat. Recrutarea armatei secolului IV dintre fiii legionarilor în serviciu, dintre țăranii de la sate și dintre barbari
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
prin împărații Valens și Valentinian. Barbarii, care de-acum reprezentau ca foederati cea mai mare parte a trupelor, dacă nu erau creștini, deveneau curând (cazul vizigoților). În mormântul Concordiei, cu caracter prevalent militar și databil între secolele IV-V, documentele epigrafice ne vorbesc în cea mai mare parte despre o prezență covârșitoare de soldați creștini de origine orientală. Creștinarea armatei este un aspect al creștinării Imperiului, acțiune aproape completă la sfârșitul secolului IV în timpul domniei lui Theodosius I (379-395), îndeosebi în urma
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nici după 312 p.Chr.; implicarea statului în favoarea Bisericii a determinat o diferență de oratorie și de accentuare din partea acesteia, utilă bunei funcționări a ambelor instituții și a membrilor lor. Prezența creștină în armata preconstantiniană este mărturisită de o documentație epigrafică dată de 7 inscripții, dintre care 6 sunt din secolul III, iar 5 au fost descoperite la Roma. Aceste inscripții sunt insuficiente pentru a ne ajuta să ne facem o idee pertinentă asupra creștinismului soldaților din trupele legionare ori pretoriene
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
precum: Ion Barnea, Ioan Rămureanu 7, D. M. Pipidi, etc., s-au ocupat și ei de „problema misionarismului” Sfântului Niceta la Dunăre. Descoperirile arheologice făcute mai târziu nu contrazic, ci confirmă concluziile făcute de Vasile Pârvan în lucrarea sa: Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman, cu privire la misionarismul Sfântului Niceta. Unele studii și cercetări ligvistice cu privire la fondul principal de cuvinte al limbii română, scot în evidență că o seamă de termeni creștini latini au pătruns în patrimoniul limbii noastre în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a teritoriului care depinde de cetatea Histria, aproape de linia care o desparte de aceea a Ulmetum-ului, undeva pe valea Casimcei, aproape de satul actual Șeremet, adică la aproximativ 40 de kilometri nord-nord-vest de orașul modern Constanța”. Tot Marrou precizează: ,,Un document epigrafic ne învață să fixăm patria lui Cassian, tocmai în inima acestei țări curioase. Acest nume <<Cassianus>>, derivat de obicei din familia strălucitei case a Casiilor, este foarte răspândit în nomenclatura latină și adeseori este întâlnit în inscripțiile provinciilor balcanice cu privire la
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
limba latină, scriitorii din Scythia Minor au contribuit la lucrarea ecumenică (Dionisie Exiguul). Cunoașterea și utilizarea scrisului în limba latină, chiar și de către oamenii simplii, dovedește că instrucția și educația în școli de diferite grade avea un caracter sistematic. Textele epigrafice găsite pe teritoriul de astăzi al României (peste 3500) sunt redactate ,,într-o limbă latină surprinzător de corectă”. Dacii, care învățau latina cuceritorilor, adaptau cuvintele la deprinderile lor fonetice. Influența substratului geto-dacic asupra latinei de la Carpați, Tisa, Nistru, Dunăre și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
nu ne permite să tragem concluzia că în acel loc exista o școală de scribi. Cele mai multe inscripții care conțin abecedare nu sunt opera scribilor, ci a meșteșugarilor, care aveau slabe cunoștințe despre scrierea literelor 1. Relația dintre textele biblice, mărturiile epigrafice și instituțiile de învățământ ale vechiului Israel sunt subiect de cercetare relativ recent, multe aspecte ale acestei probleme așteptând încă să-și afle clarificarea 2. Formarea literară a cărților biblice și procesul integrării lor în canonul scripturistic ține, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
scrise exclusiv în limba ebraică, după cum demonstrează manuscrisele de la Marea Moartă. Limba și scrierea greacă erau folosite la redactarea documentelor și inscripțiilor, atât în Egipt 2, cât și în comunitățile iudaice elinizate din bazinul Mării Mediterane. În orice caz, mărturiile epigrafice care s-au păstrat până în zilele noastre demonstrează limpede că la începutul Evului Mediu, în țările creștine, ebraica înlocuiește treptat greaca și latina, evreii europeni folosind exclusiv limba ebraică, atât pentru inscripții, cât și pentru documente și texte literare. După cum
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
pe fragmente de vase a numelor celor condamnați la așa-numita „ostracizare”. Pe teritoriul Țării Sfinte s-au descoperit mai multe astfel de ostraca, cele mai importante fiind cele de la Arad, Hazor, Lachiș și Samaria. O semnificație deosebită prezintă materialul epigrafic abundent descoperit la Arad, scris în ebraică și în aramaică. S-au descoperit 107 ostraca în ebraică, majoritatea scrise cu cerneală și câteva incizate (3 dintre ele au fost descoperite în 1976 și descifrate de Rainey). Unele vase de la templu
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
p. 378-381 et passim.} {\footnote 102 Martiriul Sfanțului Sava Gotul, I, 2, ed. R. Knopf și G. Krϋger, Ausgewählte Mϋrtyreraten, 3-e, Auflage, Tϋbngen, 1929, p. 119 cf. Pr. Prof. Ioan Rămureanu, art. cît., p. 384-385.} {\footnote 103 V. Pârvan, Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman, București, 1911, p. 137.} {\footnote 104 Pr. Prof. Ioan Rămureanu, art. cît., p. 381-384 s.q.} Pătruns de credință cea adevărată, acest Sfânt Părinte pe care Dumnezeu ni l-a rezervat că pe un mare dar
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
și glorifică casa Fabia și, din moment ce formularea echivocă este evidentă, măcar în unele cazuri, credem că nu exagerăm când considerăm și formulările de mai sus ca inconcludente și de o echivocitate incontestabilă. Aceste formulări întăresc în mod evident, aș spune, epigrafic, adevărata stare de suflet a lui Ovidiu față de Augustus și față de Paulus Fabius Maximus, înainte și după relegarea la Tomis. Ovidiu i se adresează din nou lui Paulus Fabius Maximus (de data aceasta referirea la gens Fabia și la originea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
consuls en un destin commun". Poate are dreptate Kraus 455 care consideră versul 6 "ein Topos der Grabpoesie"; dar, după noi, nu aceasta este problema. Problema este să aflăm de ce acest vers devenise "ein Topos der Grabpoesie". Da, forma sa "epigrafică" era foarte adecvată pentru o inscripție funerară. Dar faima de care s-a bucurat acest vers trebuie atribută, fără îndoială, încărcăturii afective pe care acesta o includea prin referirea la situația politico-spirituală și pe care data respectivă o trezea în
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ții autentice, originare. Față de această situație fundamentală, excepțiile nu reprezintă altceva decît situații care merită să fie indicate individual: de pildă, unele inscripții au dispărut după ce fuseseră copiate, În Evul Mediu și mai apoi, rămînÎnd, În mod evident, o sursă epigrafică intermediată de un manuscris. Unele dintre aceste inscripții care au dispărut după copiere au fost redescoperite, impunînd reordonări ale inven tarului epigrafic. În situația tipică Însă, inscripțiile păstrate sînt autentice, În timp ce textele literare ne sînt cunoscute nu Într-o formă
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
inscripții au dispărut după ce fuseseră copiate, În Evul Mediu și mai apoi, rămînÎnd, În mod evident, o sursă epigrafică intermediată de un manuscris. Unele dintre aceste inscripții care au dispărut după copiere au fost redescoperite, impunînd reordonări ale inven tarului epigrafic. În situația tipică Însă, inscripțiile păstrate sînt autentice, În timp ce textele literare ne sînt cunoscute nu Într-o formă originală, ci numai prin copii (făcute avînd ca model alte copii, Într-o serie incontrolabilă, atît prin dimensiuni, cît și ca succesiune
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
serie de asteriscuri indică presupunerea unei lacune În text; lacunele din tradiția manuscrisă trebuie sem nalate Însă În aparatul critic. Consensul este aproape unanim În editarea tradiției manu scrise; pentru textele papiriacee Încă nu există un acord complet, iar textele epigrafice sînt În mod curent editate cu alte valori ale semnelor grafice. Marginile textului se folosesc În mod diferit. Cel mai adesea pe partea de sus a celor două pagini ale cărții deschise se scriu numerele paginilor respective, con ținutul lor
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
și pe plan comercial. Așadar, dacii liberi sunt și ei supuși, treptat romanizării. Acest proces se va extinde În veacurile următoare. Romanizarea lor va continua după anii 271275. Continuitatea dacoromană 1. Dovezi ale continuității daco - romane după retragerea aureliană Dovezi epigrafice inelul de argint de la Micia, cu inscripția“Quartine vivas” Să trăiești Quartine-sec IV; donariul de bronz de la Biertan cu Hristograma și inscripția “Ego Zenovius votum posvi” Eu Zenovius am pus acest dar, secolul IV d. Hr.; 2. Dovezi arheologice blocarea
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
dezvoltării istorice și comunitatea etnică au Însemnat, Încă de acum, importante punți de apropiere, pe care vremurile ce vor veni le vor spori și potența În folosul tuturor românilor. De la “ țară “ la stat Între Dunăre și Mare Dobrogea Un izvor epigrafic slav din prima jumătate a sec. al X lea se referă la jupan Dimitrie. Așadar, Înaintea instaurării stăpânirii bizantine la Dunărea de Jos, Între fluviu și țărmul vest pontic ființează cel puțin o structură politică și religioasă (ortodoxă), a cărei
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
comunicare lingvistică. Acest proces, care s-a petrecut de-a lungul câtorva generații, poartă numele de romanizare; el a fost mai mult sau mai puțin rapid, în funcție de presiunea romană și de statutul cultural al limbii autohtone. Există, de exemplu, mărturii epigrafice și literare care confirmă supraviețuirea limbii galice, în Franța, până în secolul 6. În procesul de însușire a limbii latine de către populațiile autohtone, latina vorbită în fiecare provincie a suferit modificări specifice, prin care a început să se deosebească de latina
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
antică și medie a României alocă spații considerabile pentru desfășurarea unei demonstrații xenopoliene a continuității: după modelul marelui istoric care a condus contra- ofensiva românească în bătălia asupra permanenței românești pe teritoriul Daciei Traiane, manualul administrează metodic probele arheologice, numismatice, epigrafice și lingvistice ale continuității în campania de demantelare a teoriei imigraționiste (Daicoviciu et al., 1984, pp. 72-75). Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, teza simplă a continuității etnice pentru care s-au bătut eroic cărturarii Școlii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
-lea, manualele postcomuniste au reinstrumentat cazul istoriografic împotriva "netemeiniciei teoriei imigraționiste", mobilizând o impresionantă colecție de probe moștenite de la acțiunile similare întreprinse de A.D. Xenopol, care ar atesta "continuitatea lor în spațiul carpato-danubiano-pontic" (Daicoviciu et al., 1992, p. 59). Mărturiile epigrafice ale continuității, dovezile arheologice ale continuității, dovezile numismatice ale continuității și dovezi lingvistice ale continuității, administrate cu scrupulozitate procedurală pe lungimea a trei pagini, probează fără drept de apel că "teoria roesleriană, care-i aducea pe români din Peninsula Balcanică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
antică și medie a României alocă spații considerabile pentru desfășurarea unei demonstrații xenopoliene a continuității: după modelul marelui istoric care a condus contra- ofensiva românească în bătălia asupra permanenței românești pe teritoriul Daciei Traiane, manualul administrează metodic probele arheologice, numismatice, epigrafice și lingvistice ale continuității în campania de demantelare a teoriei imigraționiste (Daicoviciu et al., 1984, pp. 72-75). Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, teza simplă a continuității etnice pentru care s-au bătut eroic cărturarii Școlii
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
-lea, manualele postcomuniste au reinstrumentat cazul istoriografic împotriva "netemeiniciei teoriei imigraționiste", mobilizând o impresionantă colecție de probe moștenite de la acțiunile similare întreprinse de A.D. Xenopol, care ar atesta "continuitatea lor în spațiul carpato-danubiano-pontic" (Daicoviciu et al., 1992, p. 59). Mărturiile epigrafice ale continuității, dovezile arheologice ale continuității, dovezile numismatice ale continuității și dovezi lingvistice ale continuității, administrate cu scrupulozitate procedurală pe lungimea a trei pagini, probează fără drept de apel că "teoria roesleriană, care-i aducea pe români din Peninsula Balcanică
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
tipărituri de interes special: documente de arhivă, hărți și alte materiale cartografice; ... f) obiecte cu valoare memorialistica; ... g) obiecte și documente cu valoare numismatica, filatelica, heraldica: monede, medalii, ponduri, decorații, insigne, sigilii, brevete, mărci poștale, drapele și stindarde; ... h) piese epigrafice; ... i) fotografii, clișee fotografice, filme, înregistrări audio și video; ... j) instrumente muzicale; ... k) uniforme militare și accesorii ale acestora; ... l) obiecte cu valoare tehnică; ... m) alte bunuri din această categorie. ... (2) Bunurile cu semnificație artistică, de valoare deosebită sau excepțională
NORMA din 17 mai 2002 de clasare a bunurilor culturale mobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/142205_a_143534]