568 matches
-
cu luare aminte acel articol al nostru, va fi simțit că unul dintre motivele pentru care combatem intoleranța era cu desăvârșire politic: avem o dinastie populară, dar încă străină și de tot tânără. Tot pentru acest cuvânt am dezaprobat atitudinea episcopatului nostru în cestiunea mitropoliei catolice, căci, ziceam noi, nu e bine ca să înceapă capul nostru bisericesc o luptă în care poate s-ar vedea silit să se despartă de cel lumesc. E bine, ori nu, să se înființeze o mitropolie
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și episcopia lor, Blaj, 1931 (în continuare: Ferenț, Cumanii); Gheorghe Moisescu, Catolicismul în Moldova până la sfârșitul veacului XIV, București, 1942; Wladysław Abraham, Biskupstwa lacinskie w Moldawii w wieku XIV i XV, în „Kwartalnik Historyczny“, Warszawa, 16, 1902; Carol Auner, Începutul episcopatului de Bacău, în „Revista Catolică“, București, 1912, nr. 3; idem, Episcopia de Baia, în „Revista Catolică“, București, 1915, nr. 4 (în continuare: Auner, Episcopia de Baia); idem, Episcopia de Siret 1371-1388, în „Revista Catolică“, București, 1913, nr. 2; idem, Episcopia
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
germani. Cu toate acestea, realitatea este mult prea complexă pentru a putea fi explicată exclusiv prin prisma naționalului - cronicarii au salutat, când au găsit de cuviință, prezența unor clerici germani în Biserica din Cehia, în pofida faptului că erau străini. În timpul episcopatului lui Gebhard-Jaromír (1068-1090), de exemplu, paroh al capitulului de la Praga, a fost germanul Marcus (1086-1098), căruia Cosma de Praga i-a consacrat rânduri pline de admirație. Cărturarul ceh scotea în relief proveniența nobilă, inteligența - „mai deștept decât oricine pe pământurile
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
diversis quaestionibus ad Simplicianum), în număr de șapte. Simplicianus fusese succesorul lui Ambrozie la catedra de la Milano și Augustin îl cunoscuse în anii convertirii. Pare, așadar, că Diversele întrebări ar fi fost scrise puțin mai târziu, în primii ani ai episcopatului lui Augustin (397); cea mai importantă este prima, care se referă la Rom. 7, 7-25 și la problema liberului arbitru. În această epocă, Augustin continuă polemica cu maniheienii pe care o începuse deja la Roma în 388 și își îndreaptă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și ajutat de Aureliu, Augustin a intervenit pe lângă împărat astfel încât, la 30 aprilie 419, printr-un rescript al prefectului pretoriului, Pelagius și Celestius erau condamnați pentru subversiune din cauza doctrinei lor periculoase și erau obligați să părăsească Italia: împăratul dădea ascultare episcopatului african fără să ceară părerea papei. În mare grabă, Zosimus a trebuit să revină asupra propriilor hotărâri și să confirme printr-o epistolă (așa-zisa Tractoria) condamnarea celor doi. Bibliografie: CSEL 42, 1902 (De perfectione iustitiae hominis, De gestis Pelagii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
A.C. de Veer; cf. și BA 21). 14. Polemica antipelagiană: conflictul cu Iulian din Eclano În Italia, totuși, condamnarea lui Pelagius făcuse senzație, și nu atât din cauza intervenției autorității imperiale, considerată, în sine, justificată, cât mai ales pentru că rezultase că episcopatul african își impusese propria teologie întregii creștinătăți occidentale. Mulți erau cei ce fuseseră seduși de ceea ce predica Pelagius, atât printre nobilii din Roma, cât și printre oamenii Bisericii; printre aceștia, poate și Paulinus din Nola: prietenul acestuia, cel care îi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Augustin acceptă cererea prietenului său și încheie cu o glumă: „voi face ceea ce vrea Dumnezeu”, adică Quodvultdeus. Cu câțiva ani înainte de moartea lui Augustin, începuse deja invazia vandalilor în Africa; în jurul anului 437, Quodvultdeus îi urmează lui Capreolus în fruntea episcopatului Cartaginei, unde în 439 intră victorioși vandalii. Quodvultdeus intervine curajos doar cu arma cuvântului pentru a condamna violențele și jafurile pe care le îndurau catolicii. Pentru a-l pedepsi, Genseric îl îmbarcă împreună cu alți oameni ai Bisericii pe o corabie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de Riez, în Provence, și a luat parte în mod activ la toate controversele care au tulburat Biserica din Galia, devenind faimos atât pentru doctrina sa cât și pentru viața lui ascetică; s-a întors deseori la Lérin în perioada episcopatului său ca să se îngrijească de menținerea unei vieți monastice severe. Datorită renumelui său, a fost însărcinat de împărat să trateze cu vizigoții care, conduși de regele Euric, invadaseră Galia Narbonensis. Însă când în 477 Euric a pus stăpânire pe această
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru scrierile sale cu tematică profană decât pentru activitatea de literat creștin, așa cum vom vedea. La sfatul lui Faustus, soția lui Ruricius, după zece ani de căsătorie, a decis să treacă la o viață castă, iar Ruricius s-a dedicat episcopatului din Limoges, unde a rămas din 485 până prin 507, anul morții sale. Bibliografie. Texte: CSEL 21, 1891 (A. Engelbrecht); CChr. Lat 64, 1985 (R. Demeulenaere). 9. Claudian Mamertus În chestiunea materialității sufletului, așa cum am văzut mai sus, Claudian Mamertus a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să obțină de la succesorul lui Theodosius, Marcian, un al doilea conciliu care a fost convocat în 451 la Calcedon. În ciuda colaborării cu împăratul, Leon a respins canonul 28 stabilit de acest conciliu, ținut sub patronajul curții bizantine: prin acest canon, episcopatul de Constantinopol era considerat mai presus decât celelalte episcopate orientale. E cunoscută acțiunea organizată de Leon în 452, când, în fruntea unei misiuni diplomatice, a încercat să oprească invazia hunilor lui Attila în Italia, și, dacă n-a putut să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
provincia Bizacena, unde însă a ținut să-și păstreze haina și stilul de viață monahale. Însă alegerea sa ca episcop fusese clandestină pentru că regele Trasamundus interzisese orice alegere de acest fel: într-adevăr, regele intenționa să lase să se stingă episcopatul catolic, cu consecințele de rigoare. Din acest motiv, puțin după aceea, Fulgențiu a fost constrâns, împreună cu alți șaizeci de episcopi catolici, să plece în exil din ordinul lui Trasamundus și a fost alungat în Sardinia. La Cagliari, el a întemeiat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
așa încât a fost primul papă care a corespondat continuu cu conducătorii barbarilor, mai ale cu cei ai francilor. În domeniul ecleziastic, Grigorie a întărit controlul papalității asupra diferitelor Biserici. A reușit să rezolve conflictele în urma cărora se desprinseseră de Roma episcopatele ce depindeau de Aquileia după schisma celor Trei Capitole. În 596 l-a trimis pe Augustin din Canterbury să organizeze sediile episcopale din Britania, locuită încă de anglii păgâni. Cu siguranță, evanghelizarea promovată de Grigorie pare astăzi imperfectă, pentru că papa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cu ochi buni pe barbari, fie din cauza formației sale culturale, fie pentru că era condiționat de cercurile aristocratice de la Roma din care provenea și el, fie pentru că vedea de aproape amenințarea barbarilor, adică a longobarzilor. Tot atâta grijă a arătat față de episcopatele din Galia și din Spania (vom vorbi despre prietenia sa cu Leandro, episcopul de Sevilia). La începutul pontificatului său, către 591, a scris Regula păstorului (Regula pastoralis), ca o normă pentru sine însuși și pentru oricine și-ar asuma această
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a construi o enciclopedie creștină constă în combinarea tradiției antice cu gândirea creștină. În fond, așa era formația sa, în care intervenise cu autoritate fratele său Leandru, ca și regula monahală, însă un rol a avut și bogata bibliotecă a episcopatului Seviliei unde, așa cum ne spune chiar Isidor în Versurile despre bibliotecă se găseau opere sacre și opere profane. Din ele trebuie culese rozele, cum spune el reluând un vechi motiv al pedagogiei creștine, iar spinii trebuie aruncați și, din moment ce în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sanctuare, între care faimosul Serapeum, în locul cărora a pus să fie construite noi biserici. A murit în 412, iar succesor i-a fost nepotul său, Chiril, pe care el însuși îl crescuse și îl educase în vederea acestui scop. b) Opere Episcopatul Alexandriei emitea în fiecare an o epistolă prin care erau comunicate data la care începea postul de patruzeci de zile și data Paștelui (pentru alte detalii privitoare la aceste scrisori, cf. aici pp. ?? și ???). Avem informații despre existența a 24
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
of the Old Testament (Analecta Biblica 2), Pont. Universitas Gregoriana, Roma 1952; M. Simonetti, Lettera e/o allegoria, cit., pp. 216-226. c) Opere dogmatice Înainte de controversa nestoriană Deși Alexandria fusese leagănul arianismului, Atanasie îi redusese mult influența și, la începutul episcopatului lui Chiril, importanța arienilor la Alexandria trebuie să fi fost foarte scăzută (spre deosebire de Constantinopol unde aceștia au reacționat energic la provocările lui Nestorios din 429). Diversele scrieri ale lui Chiril în care îi combate pe arieni nu par așadar să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
energic la provocările lui Nestorios din 429). Diversele scrieri ale lui Chiril în care îi combate pe arieni nu par așadar să se înscrie într-un context creat de conflicte curente, ci într-o tradiție a polemicii teologice tradiționale în episcopatul alexandrin. Epistola sărbătorească numărul 12 din 424 conține argumentări cristologice privitoare la consubstanțialitatea Fiului cu Tatăl. Comentariul la Ioan, bogat, așa cum am spus, în dezvoltări doctrinale în bună parte polemice, atacă, pe lângă dualismul cristologic, și arianismul, reproducând chiar citate din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
epistola despre Crez, pentru care cf. aici, mai jos, p. ???). Există în Comentariul la Ioan (I, 1, PG 73, 93) o trimitere la Tezaurul sfintei și consubstanțialei Trinități care este și datat înainte de 429. Unii cercetători îl situează la începutul episcopatului său, iar G.M. de Durand sugerează că ar putea să dateze chiar dinainte de 412; G. Jouassard se gândește în schimb la anii 423-425. În prolog, unde se adresează unui frate întru credință pe nume Nemesinos, autorul declară că vrea să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
condamne pe Nestorios) și pe Iba, menținând condamnarea lui Nestorios. Au fost aprobate treizeci de canoane dintre care al douăzeci și optulea (adoptat într-o ședință la care legații romani nu erau prezenți) consfințea primatul patriarhatului de Constantinopol imediat după episcopatul roman. Acest fapt a întârziat ratificarea hotărârilor conciliului de către papă, inclusiv a formulei dogmatice; ratificarea a avut loc la 21 martie 453 și excludea în mod expres tot ceea ce contrazicea canoanele de la Niceea (adică, potrivit Romei, în special canonul 28
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
renunțe la anatematisme și la condamnarea lui Nestorios. La o dată necunoscută a fost declarat demis din funcția de episcop împreună cu alți trei nestorieni cu același rang; însă succesorul său, hirotonisit de chirilianul Firmus de Cezareea, n-a putut să preia episcopatul. După încheierea păcii, Euteriu l-a comparat pe Ioan de Antiohia cu Iuda; a fost exilat la Scitopoli în Palestina, de unde a plecat ulterior la Tyr și aici a și murit la o dată necunoscută. În Synodicon contra Tragediei lui Irineu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
le avem de la Socrate (Istoria Bisericii VII, 41). Lector la Constantinopol, pasionat de studii de retorică, a devenit secretar al episcopului Atticus care l-a hirotonisit diacon și apoi presbiter. La moartea lui Atticus în 425, Proclus a candidat pentru episcopat, dar cel ales a fost Sysinnius; acesta, în semn de reconciliere, l-a uns în 426 pe Proclus ca mitropolit de Cyzic, în Propontida. Însă, cum locuitorii din Cyzic nu recunoșteau autoritatea lui Sysinnius, își aleseseră deja un alt arhiepiscop
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că Proclus ar fi participat activ la controversa nestoriană. După destituirea lui Nestorios (11 iulie 431), alegerea lui Proclus a fost blocată în temeiul unui canon al conciliului de la Antiohia (341) prin care se interzicea transferul unui episcop de la un episcopat la altul, și cel ales a fost ascetul Maximian. La moartea acestuia în 434, Proclus a fost în sfârșit ales, cu siguranță cu ajutorul Pulcheriei, sora împăratului Teodosius al II-lea care, de altfel, tot făcea încercări de reînscăunare a lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ibidem); fără îndoială, aici scrie Istorie Lausiană. Din introducere, reiese că istoria a fost compusă când autorul era în al cincizeci și șaselea an de viață, în al treizeci și treilea an de viață călugărească și în al douăzecilea de episcopat; așadar în 419, în timp ce nașterea sa trebuie fixată atunci în 363-364. La conciliul de la Efes din 431 apare un alt episcop de Aspuna; evident, Palladius decedase deja. În ampla introducere dedicată lui Lausus, Palladius declară că a scris Istoria Lausiană
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care aveau să-l lovească se datorează faptului că Dumnezeu a vrut să-l pedepsească pentru că i-a prigonit pe novațieni; și asprimea cu care îl judecă pe Chiril din Alexandria ar putea fi determinată de faptul că, la începutul episcopatului său, Chiril îi tratase pe novațieni cu excesivă duritate. a) Istoria bisericească Așadar, opera sa este o Istorie bisericească prin care el continuă scrierea lui Eusebiu, așa cum declară într-o scurtă introducere. Istoria cuprinde șapte cărți și se întinde din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
quaestionibus ad Simplicianum), în număr de șapte. Simplicianus fusese succesorul lui Ambrozie pe scaunul episcopal din Milano, și Augustin îl cunoscuse în anii convertirii. Pare, așadar, că Diversele întrebări ar fi fost scrise puțin mai tîrziu, în primii ani ai episcopatului lui Augustin (397); cea mai importantă este prima, care se referă la Rom. 7, 7-25 și la problema liberului arbitru. în această epocă, Augustin continuă polemica cu maniheii pe care o începuse la Roma în 388 și își îndreaptă atenția
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]