273 matches
-
1. EPISTEMA LINGVISTICĂ UN SPAȚIU AL INTERFERENȚELOR Din punct de vedere filosofic 1, episteme reprezintă, pe de o parte, cunoșterea adevărată, științifică, opusă lui doxa, respectiv, cunoașterea teoretică, aflată în opoziție cu praktike și cu poietike. La Platon, eidos și episteme sunt "solidare", episteme, adevărata cunoștere a Formelor, este înnăscută, nu poate fi dobândită prin simțuri.2 Pentru Aristotel, adevărata cunoaștere științifică este cunoașterea cauzelor pe care o numește episteme; epistema, în sens metafizic, reprezintă un corp organizat de cunoștințe raționale
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
UN SPAȚIU AL INTERFERENȚELOR Din punct de vedere filosofic 1, episteme reprezintă, pe de o parte, cunoșterea adevărată, științifică, opusă lui doxa, respectiv, cunoașterea teoretică, aflată în opoziție cu praktike și cu poietike. La Platon, eidos și episteme sunt "solidare", episteme, adevărata cunoștere a Formelor, este înnăscută, nu poate fi dobândită prin simțuri.2 Pentru Aristotel, adevărata cunoaștere științifică este cunoașterea cauzelor pe care o numește episteme; epistema, în sens metafizic, reprezintă un corp organizat de cunoștințe raționale, formată din praktike
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în opoziție cu praktike și cu poietike. La Platon, eidos și episteme sunt "solidare", episteme, adevărata cunoștere a Formelor, este înnăscută, nu poate fi dobândită prin simțuri.2 Pentru Aristotel, adevărata cunoaștere științifică este cunoașterea cauzelor pe care o numește episteme; epistema, în sens metafizic, reprezintă un corp organizat de cunoștințe raționale, formată din praktike (praxis), poietike (techne) și theoretike (theora).3 Michel Foucault 4 a definit epistema ca "viziune asupra lumii", "o structură mentală", "un ansamblu de relații care fac
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
2 Pentru Aristotel, adevărata cunoaștere științifică este cunoașterea cauzelor pe care o numește episteme; epistema, în sens metafizic, reprezintă un corp organizat de cunoștințe raționale, formată din praktike (praxis), poietike (techne) și theoretike (theora).3 Michel Foucault 4 a definit epistema ca "viziune asupra lumii", "o structură mentală", "un ansamblu de relații care fac posibilă legătura dintre practici discursive diferite, dintr-un anumit timp istoric". Ca structură deschisă, spațiul poetic se dezvăluie inferențial, mărcile semantice definind înlănțuirea internă a virtualităților de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
are rolul de a pune în act matricea semantică a textului, descătușând instanțele poetice de statismul semnificațiilor. Dinamica instanțelor poetice construiește interdependența textualitate/metatextualitate, generând spațiul discursiv ca manifestare continuă și sincronică a țesăturii semantice. În ceea ce ne privește, considerăm "epistema" ca structură de semnificații textuale și metatextuale, punerea în act, procesualitatea, fiind posibilă printr-un discurs integral, polifonic, în care circumstanțele textuale acționează ca instanțe discursive. Relaționarea dintre instanțele textuale și instanțele metatextuale creează polifonia semnificațiilor care devin manifeste, la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
act, procesualitatea, fiind posibilă printr-un discurs integral, polifonic, în care circumstanțele textuale acționează ca instanțe discursive. Relaționarea dintre instanțele textuale și instanțele metatextuale creează polifonia semnificațiilor care devin manifeste, la nivelul pattern-ului discursiv, pe care îl vom numi epistemă. Epistema lingvistică a spațiului poetic reprezintă o structurare a relațiilor dintre codurile instanțelor discursive: cod ontologic, cod semantic 5, cod gnoseologic. Codul ontologic, specific conceptului de "imagème"6, conține semnificația primară, originară, a imaginii-arhetip, interiorizată, la nivelul discursului poetic, prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
poema, poeta, poesia, poetiggiare, poetizzare, poetare; esp. Poetizar; engl. poem, poesy, poetry, poet, poetize.9 În greacă, poiéin, care înseamnă "a acționa", "acțiune", este una din cele zece kategoriai aristotelice; Aristotel face distincția între poiein, cu sensul de "producere" (poietiké episteme este știința productivă) și prattein, având sensul de bază " a acționa" (praktike episteme este știința practică). Procesul poiētiké, cu înțelesul de episteme, este știința productivă, artă, poetică, la Aristotel 10: "la nivelul ideii de a crea (poiein), în însuși actul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
poetize.9 În greacă, poiéin, care înseamnă "a acționa", "acțiune", este una din cele zece kategoriai aristotelice; Aristotel face distincția între poiein, cu sensul de "producere" (poietiké episteme este știința productivă) și prattein, având sensul de bază " a acționa" (praktike episteme este știința practică). Procesul poiētiké, cu înțelesul de episteme, este știința productivă, artă, poetică, la Aristotel 10: "la nivelul ideii de a crea (poiein), în însuși actul creației (poiesis), arta enunță un mesaj de o formă organizată într-un produs
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
acțiune", este una din cele zece kategoriai aristotelice; Aristotel face distincția între poiein, cu sensul de "producere" (poietiké episteme este știința productivă) și prattein, având sensul de bază " a acționa" (praktike episteme este știința practică). Procesul poiētiké, cu înțelesul de episteme, este știința productivă, artă, poetică, la Aristotel 10: "la nivelul ideii de a crea (poiein), în însuși actul creației (poiesis), arta enunță un mesaj de o formă organizată într-un produs (poietón), având ca rezultat al acțiunii productive esența sa
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
descinzând din a-temporal și înveșnicită de sorții creației, metafora este "a doua emisferă prin care se rotunjește destinul uman".55 Cele patru elemente apa, pământul, focul, aerul ca entități structurante ale discursului poetic, au un dublu rol, la nivelul epistemei lingvistice, acționând ca universalii ontologice, și ca instanțe discursive. Astfel, paradigma poeticității poate fi reprezentată în felul următor: În cadrul discursului poetic, cele patru elemente generează matricea semantică a textului și dinamizează nucleul referențial intern. Structural, apa, pământul, focul, aerul își
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
focul, aerul. Discursul mitic este un discurs poetic resemantizat de structurile manifeste, spațio-temporale, ale universaliilor ontologice, supuse ritului, ritualului și ceremonialului. Cele 4 elemente, ca entități structurante ale discursului poetic, implicit ale discursului mitic, au un dublu rol, la nivelul epistemei lingvistice considerând epistema o structură de semnificații textuale și metatextuale acționând ca universalii ontologice și ca instanțe discursive. Având rolul de a restabili echilibrul primordial dintre viața umană și viața cosmică, cele 4 elemente acționează, în permanență, unul asupra celuilalt
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
en Europe, Au fil des saisons, Édition Bordas, 1994, pp. 134-135. 451 Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, Ed. cit., p. 21. 452 v. Nicolae Cojocaru, Op. cit., p. 67. 1 Francis E. Peters, Termenii filozofiei grecești, Editura Humanitas, București, 1993, v. episteme, pp. 92-94. 2 Ibidem, pp. 92-93. 3 Ibidem, pp. 93-94. 4 Michel Foucault, L`archeologie du savoir, Édition Gallimard, Paris, 1969, p. 250, "L`épistème c`est quelque chose comme une vision du monde, une tranche d`histoire commune à
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sale în a descrie figura poliedrică a diferențialelor divine în contextul celebrelor lucrări de filosofie și antropologie ale veacului. Seducătoare este analiza arhetipurilor în relația lor cu factorii stilistici, a celor cinci categorii de valori stabilite de Blaga, exponent al epistemei modeniste, ca model al multiplicării lumilor posibile, profet al postmodernității. În spiritul căreia este scrisă această carte, de o eleganță a spiritului și de o rigoare interpretativă depășite doar de voluptatea informației la zi. Maria-Ana Tupan Deconstructivism și dramaturgia lui
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
p.952]. 14 "Modernitatea a marcat o ruptură în dinamică mentalului european, fiind caracterizată de o mutație calitativa, care produce, prin mecanismul secularizării și prin accelerarea fără precedent a dialecticii sacrului și profanului, un tip uman diferit, produs al noii episteme" [Neagotă, p.118, subl.n.]. 15 "Principiul politic al celor vechi era datoria. Al celor moderni, libertatea și egalitatea." [Patapievici, p.59]. 16 "Îl n'est que le génie fécond des Français, pour rajeunir d'une manière neuve leș choses
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Petrescu, în studiul despre modernism postmodernism, când își dă seama că totul pornește de la "restructurarea conceptului de poeticitate, care corespunde unei mutații fundamentale a modelului general al gândirii, mutație pregătită în a doua jumătate a secolului trecut și săvârșită prin epistema secolului nostru"81. Această mutație a modului de gândire social se reflectă, desigur, la nivel cultural, în promovarea unor noi modele de expresie. Astfel încât, "începând cu anii '30, cultura europeană înregistrează o serie de încercări interesante de a reface unitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
certe premise intelectu-ale, "marele humor" înseamnă energie psihică, dar și seriozitate instinctual-practică, în acest caz de conținut antidogmatic." Sună ca un program personal, introspectiv, ca de altfel și opțiunea autoarei pentru Dezordinea preventivă a lui Matei Vișniec, roman al unei episteme deconstructiviste, cu totul atipice: "Fiind o literatură de idei despre viitorul sumbru al omului "destructurat", lectura nu e prea atractivă, dar trebuie continuată cu interes profesional, din curiozitate. Studenții de la Jurnalistică ar avea un profit real din dezbaterea unei astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
unitară sau despre un set clar și precis delimitat de postulate, principii sau poziționări critice, cu toate că există câteva cazuri notabile de încercări de susținere a faptului că, în ciuda diferențelor, traiectoriile disparate ale postmodernismului se unesc într-o nouă paradigmă sau epistemă. Deoarece lipsește un corpus doctrinar unitar, eticheta de postmodern este regăsită pe o pluralitate de teorii extrem de diferite (dacă nu divergente sau chiar opuse), astfel încât deși numărul lucrărilor care se ocupă de acest fenomen a cunoscut o creștere considerabilă, aceasta
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
îi este sinonim"13. În multe dintre discuțiile asupra acestui subiect este des invocată contribuția lui Michel Foucault la "destabilizarea" modului de a privi și recepta istoria, prin intermediul montajului discursiv original în care filosoful francez utilizează termeni precum "enunț", "arhivă", "epistemă", "istorie" etc. Foucault problematizează formele de continuitate (paradigma continuității, a progresului, a cumulului continuu se regăsesc atât în gândirea de tip istoric, cât și în cea filosofică sau literară), presupoziția originii secrete, a discursului latent etc. Una dintre tezele filosofului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
S/Z) reprezintă "cotitura" barthesiană de la structuralism la poststructuralism, în timp ce pentru al doilea gânditor un exemplu interesant este cel al lucrării Les mots et les choses, care, pe de o parte, este în esență structuralistă, mai ales în împărțirea în episteme clar definite, dar pe de altă parte indică limitările structuralismului, în special prin imposibilitatea descrierii tranziției de la o epistemă la alta, situație care, generalizată, demonstrează într-o oarecare măsură că structuralismul nu poate fi istoric și deschide calea pentru opera
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
al lucrării Les mots et les choses, care, pe de o parte, este în esență structuralistă, mai ales în împărțirea în episteme clar definite, dar pe de altă parte indică limitările structuralismului, în special prin imposibilitatea descrierii tranziției de la o epistemă la alta, situație care, generalizată, demonstrează într-o oarecare măsură că structuralismul nu poate fi istoric și deschide calea pentru opera sa poststructuralistă. Și în acest context se observă că dispunerea opozitivă structuralism poststructuralism nu este întotdeauna fecundă în ceea ce privește interpretarea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care provin din sfere diferite ale culturii, societății sau vieții cotidiene, ea rămâne încă în formare, uneori contradictorie și nici pe departe catalogată unanim într-un anumit mod. Dacă avem de-a face cu o paradigmă sau chiar cu o epistemă postmodernă, cu un set distinct de caracteristici, ramâne o problemă de cercetat pe parcursul lucrării. 1.3. Periodizări ale fenomenului în spațiul românesc (Există un postmodernism românesc? Repere periodizatoare) O serie de lucrări care s-au adunat de peste un deceniu și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se reiterează în istoria culturii mai vechea ceartă dintre antici și moderni, și că aceasta este, poate, chiar un patern al evoluției culturale. De aici, întrebările legate de raporturile dintre conceptele de postmodernism și cel de paradigmă, postmodernism și foucaldianul "episteme" survin aproape firesc în câmpul dezbaterii. De asemenea, multe abordări ale postmodernismului au în vedere și relația pe care acesta o stabilește cu avangarda sau cu poststructuralismul. Prin efortul de a identifica diferențele specifice în raport cu aceste curente, postmodernismul acest "essentially
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
același timp istorică și fenomenologică, prin intermediul căreia se încearcă argumentarea modalității în care simulacrele au ajuns să domine întreaga viață socială și discursivă. Criticii autorului francez au observat în mod corect influența pe care atât metoda arheologică, cât și teoria epistemelor dezvoltate în Les mots et les choses de către Foucault o au în stabilirea succesiunii simulacrelor (organizarea nivelurilor este similară, în schimb trebuie remarcat faptul că dezvoltarea teoriei simulacrelor a condus într-o măsură și mai mare la contestarea de către Baudrillard
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o importanță capitală atât pentru dezvoltarea filosofiei, cât și a vieții social-politice). Această clasificare poate fi regăsită și în cuplurile teoretice care au circulat în diverse etape, privilegierea unuia indicând și o orientare a mișcării filosofice respective, cum ar fi episteme/doxa, teorie/practică, convingere/persuasiune, demonstrație/argumentare, logică/retorică etc. Dacă o serie de teoreticieni au cercetat în special efectele argumentării, ca persuadarea sau influențarea (Philippe Breton descrie registrele comunicării, între care convingerea se poate realiza fie prin argumentare, fie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
exploata cu succes. 6.3.2. Seducție și minciună În general, minciuna este văzută ca o acțiune voită de deformare a adevărului, domeniile în care se poate manifesta fiind numeroase (ontologic având conotațiile de a iluziona, a obtura, a plăsmui; (epistemo)logic însemnând a falsifica, a substitui, a voala; axiologic cu înțelesurile de a trișa, a amăgi în plan moral, a imagina, a fabula în plan estetic și a înșela, a fura, a sustrage în plan juridic; praxiologic înțeleasă ca ocultare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]