309 matches
-
și calităților sale biografice și intelectuale, Remus Niculescu s-a bucurat de prețuirea lui N. Iorga, Camil Petrescu, Lucian Blaga, George Oprescu, Tudor Vianu, Constantin Noica și mulți, foarte mulți alții, care au consemnat în memoriile, jurnalele și literatura lor epistolară faptele de cultură ale acestui erudit cărturar. Revelatoare și demne de reținut sunt epistolele lui Constantin Noica, Lucian Blaga și excelentul profil pe care i-l face George Oprescu, ce se publică, acum, întâia oară și care surprind aspecte fundamentale
Remus Niculescu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4308_a_5633]
-
Nicolae Scurtu O diviziune majoră a bibliografiei teoreticianului și criticului literar Matei Călinescu (1934-2009) o constituie, desigur, literatura sa epistolară, bogată și extrem de prețioasă, aflată în arhive și biblioteci, publice și particulare, din România și America. Remarcabile sub multiple aspecte, sunt epistolele trimise, în timp, lui Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Tudor Vianu, Mihail Ralea, Demostene Botez, Al.Dima, Liviu Rusu
Întregiri la bibliografia lui Matei Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4369_a_5694]
-
deși s-a bucurat de o cercetare minuțioasă datorată lui Ștefan Bellu, Eugen Marinescu, Vasile Leschian și a Nadiei Aurelia Roman, continuă să surprindă prin unele aspecte complet necunoscute pe care ni le relevă jurnalele, amintirile și, mai ales, literatura epistolară a unora dintre prietenii și confrații săi. Unul dintre colegii săi, profesorul și istoricul literar Onisim Filipoiu (1914-2000), a consemnat într-un foarte prețios jurnal 1, întâlnirile și discuțiile cu poetul Ion Șiugariu încă din perioada studiilor universitare din București
Noi contribuții la biografia lui Ion Șiugariu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4338_a_5663]
-
și opera unui mare creator de școală literară. Istoricii și criticii literari, cu unele excepții, uzitează adesea câteva clișee care nu satisfac, iar cercetătorii literari și unii editori sunt improvizați, ignoranți și, desigur, nu i-au citit cărțile fundamentale. Literatura epistolară conține însă o sumă reprezentativă de note, informații, precizări și acolade privitoare la opera sa și a confraților săi ce se cuvin a fi cunoscute și analizate cu discernământ critic. Revelatoare sunt epistolele trimise, în timp, lui E. Lovinescu, Dimitrie
Nichifor Crainic și unii dintre contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3271_a_4596]
-
încă, publicată din rațiuni greu de acceptat. E adevărat că până de curând nu era cunoscută în întregime. Au fost necesare câteva deplasări în Occident spre a completa biobibliografiaacestui istoric și cărturar căruia îi datorăm unele descoperiri fundamentale. Literatura sa epistolară, elaborată în română, franceză, germană și engleză, conține informații și precizări extrem de valoroase pentru știința istorică națională. Elocvente în acest sens sunt epistolele trimise lui Nicolae Iorga, G. Ibrăileanu, Ion Bianu, Vasile Bogrea, Demostene Russo, Nicolae Cartojan, Artur Gorovei, G.T.
Constantin I. Karadja și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3653_a_4978]
-
Filosofie a Universității din Iași, prizonieratul în Rusia și o intensă și îndelungată activitate literară, publicistică și culturală au făcut posibilă inițierea de către el a unor dialoguri epistolare extrem de valoroase pentru cercetarea vieții literare din răstimpul 1940-2000. Bogata sa literatură epistolară conține numeroase informații, precizări, note și microportrete care contribuie, astăzi, la întregirea imaginii vieții spirituale, literare, sociale și politice din cea de a doua jumătate a veacului trecut. Epistolele sale, aflate în biblioteci publice și particulare - mai ales în acestea
Noi contribuții la bibliografia lui Const. Ciopraga by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4897_a_6222]
-
1887-1946) se cuvine a fi cercetată cu mai multă rigoare, întrucât conține unele știri, note și informații valoroase privitoare la epoca în care s-a format și a creat, precum și la unii dintre contemporanii săi. Jurnalul, încă inedit, literatura sa epistolară și unele memorii modifică imaginea despre autorul cărții esențiale Pietre de vad. Volumul 1-4 (1937-1944), care nu a fost încă restituită. Grație funcțiilor și demnităților pe care le-a avut în domeniul culturii, Emanoil Bucuța a stabilit relații epistolare cu
Emanoil Bucuța și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4506_a_5831]
-
presa literară din România. Sunt unele regretabile omisiuni care indică superficialitate, comoditate și o insuficientă cunoaștere a temei de cercetare. Bibliografia acestui veritabil spirit enciclopedic, apreciat de cărturarii cei mai însemnați din Europa, este incompletă deoarece nu cuprinde literatura sa epistolară, care este foarte bogată și care conține informații și precizări extrem de prețioase privind relațiile cu unii dintre colegii de generație sau cu unii dintre dascălii pe care i-a admirat și prețuit. Edificatoare în acest sens sunt epistolele, inedite, trimise
Din corespondența lui Alexandru Ciorănescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4783_a_6108]
-
în detaliu de cercetători, exegeți și nici de istorici literari. Aceasta se datorează neconsultării arhivelor și bibliotecilor, inexistenței unor indici bibliografici ai presei literare din Bucovina și nu numai, precum și lipsei acute a unei cărți care să conțină literatura sa epistolară extrem de valoroasă în ceea ce privește itinerariul biografic și creator. Traian Chelariu a dialogat cu însemnate personalități ale vieții literare și culturale românești, printre care menționez aici pe Nicolae Iorga, Sextil Pușcariu, Ion Nistor, G. Călinescu, Camil Petrescu, Perpessicius, Dragoș Protopopescu, Ioan Bianu
Traian Chelariu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3375_a_4700]
-
mare număr de texte scrise de autor în limba română și este impresionantă nu doar prin diversitatea fragmentelor incluse ci și prin aparatul critic însoțitor. Din cele aproape o mie de pagini, textele celaniene propriu-zise - aforisme, fragmente de proză ficțională, epistolară, de teorie poetică - reprezintă doar o treime. Există printre ele și proiectul unei prelegeri despre ,întunecimile actului poetic", dar și minuscule proze diseminate, prefețe de carte, interviuri, dialoguri și notițe pentru lucrări dramatice. Trebuie subliniată calitatea acestei ,comori" editoriale, în
Paseism, epigoni și clone by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11172_a_12497]
-
exact acum trei decenii, a suportat în acest răstimp unele completări, ce țin de paraliteratură, care au menirea de a accentua profilul unui cărturar pasionat de lecturi, de investigații literare și de afirmare în presa literară și culturală. Literatura sa epistolară, atât cât există și cât se cunoaște până acum, oferă oportunitatea pătrunderii în universul biografic și, uneori, creator, al celui mai prudent și mai parcimonios istoric și critic literar în ceea ce privește mărturisirile despre sine și despre ai săi. Biografia lui G.
Întregiri la bibliografia lui G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Journalistic/11007_a_12332]
-
Pasternak-tatăl, aducând vorba și despre fiul său, Boris Leonidovici, rămas la Moscova, să-i fi sugerat lui Rilke să ia contact cu Marina Ivanovna Țvetaieva, ajunsă imigrantă în Franța, care, cu voia lui, să-i poată mijloci și o legătură epistolară cu înflăcăratul său tânăr admirator moscovit. Și astfel, iată, s-a înnodat ideala legătură ,triunghiulară" din depărtări, numai prin scrisori, între Rilke, Boris Pasternak și Țvetaieva, între marele scriitor de limbă germană și doi scriitori de limbă rusă, cei doi
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
Pretutindeni o liniște de mormânt. Copii morți la sânul mamelor, copii culcați care nu mai pot mișca, palizi, jigăriți, îngrozitor de văzut". Nu idilizează epoca, fără doar și poate, o carte care înregistrează realități de felul acestora, făcând apel la mărturia epistolară a unor oameni ca doctorii Davila sau Severeanu, care s-au confruntat cu ele direct și dramatic, practicându-și profesia, sau la alte documente revelatoare, rapoarte emise de primării sau de spitale, sau la relatări ale ziarelor, sau la jurnalele
Pe altă planetă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/10799_a_12124]
-
lui Matei Cantacuzino, G.T. Kirileanu este recomandat și numit profesor particular în familia prințului Aristide Caragea, din satul Grumăzești, aflat în ținutul Neamțului, unde savantul entomolog avea una dintre cele mai complete colecții de fluturi din lume. În literatura sa epistolară evocă cu talent și minuțiozitate acest topos care l-a impresionat încă din momentul descinderii. Epistolele trimise profesorului și junimistului Constantin Meissner (1854- 1942) conțin informații, mărturii și evocări privitoare la familia lui Aristide Caragea, la acest fermecător și binecuvântat
G.T. Kirileanu și cercetarea literară by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3741_a_5066]
-
ținut cu punctualitate, la Facultatea de Litere din Iași, organizarea Muzeului de Antichități 1, cercetările de teren, studiile și cercetările aprofundate în laboratoare și biblioteci l-au ținut departe de viața politică și de intrigile unei lumi nefrecventabile. Literatura sa epistolară, interesantă și extrem de valoroasă prin notele și precizările pe care le conține, relevă existența unui autentic cărturar dispus să colaboreze numai cu unii dintre contemporanii săi. Revelatoare sunt epistolele trimise lui Cezar Petrescu (1892-1960), director al revistei Gândirea, căruia nu
Oreste Tafrali și unii dintre contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3605_a_4930]
-
autorului de a înțelege metamorfoza prin care trece un om care acceptă să fie sicofantul Securității. De acea subtilul cărții ar fi putut fi: patogenia delațiunii ca act spiritual. Ce izbește la Dragul meu turnător e tonul cald, de spovedanie epistolară, fără accente justițiare și fără imbolduri de incriminare a posteriori. În loc de acuze ivite din indignare, cititorul dă peste o politețe cu tentă protocolară. De aceea Octavian Chețan, redactorul-ș ef al „Revistei de filozofie” în anii ´70, sursa „Cristian”, cum apare
Delațiunea ca act spiritual by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3091_a_4416]
-
Ion Buzași Memorialistica epistolară a lui Ion Brad însumează, cu această carte, paispre- zece volume, toate scrise după 1990. De data aceasta sunt scrisori de dragoste către iubita și apoi soția sa, blăjeanca Olimpia Alexandrina Șuteu. Scrisorile de dragoste ale poeților (scriitorilor) prezintă întot-
„Ci tu citești scrisori din roase plicuri“ by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3872_a_5197]
-
din acest volum sunt într-o relație complementară cu lirica erotică a poetului, ele explicând împrejurările în care a fost scrisă poezia, sau lămurind prin rânduri de epistolă sentimentul dominant ce-l exprimă. Ca și-n celelalte volume de memorialistică epistolară, comentariul scrisorilor, prin acele ample adnotări, aduce interesante și utile informații de istorie literară contemporană. În aceste adnotări alternează comentariul personal cu fragmente din romanul autobiografic amintit al lui Dumitru Micu, cu scrisori ale aceluiași, cu lungi epistole ale lui
„Ci tu citești scrisori din roase plicuri“ by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3872_a_5197]
-
parte, investită cu o semnificație aparte. Reprezenta „relația supremă dintre muritori”ii, singura în care iubirea se manifesta în toată plenitudinea: sentimentul era trăit pasional și împlinirea venea prin actul cuplării. În iubirea dintre soți din poemele scrise sub formă epistolară, probabil în repetatele perioade ale absenței lui Simon, vibrează erotica la nivel cosmic dintre „Sol” și „Terra” unde imaginile, parte din ele biblice, au încărcătură vădit sexuală, unele dintre ele variații ale versului dedicat soarelui: „și în pântecele întunecat al
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
istoria o ia la vale. Cele 720 de zile ale despărțirii se transformă - cum presimte - într-o imposibilitate. Nu se vor mai vedea niciodată. Citim o poveste cu final cunoscut, dintr-o istorie irespirabilă, dar știută. Totuși, ce întreține tensiunea epistolară este speranța și așteptarea: mai întâi că fiica se poate întoarce în siguranță; apoi că mama primește pașaportul. În final, Occidentul renunță la incursiunea eliberatoare în Estul comunist. Din păcate, au existat destule destine prinse în istoria tragică. Ce le
Dincolo de groapa comună by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4190_a_5515]
-
Să-ți scriu scrisori? Și ce să spun în ele? Că mi-e dor de tine? Că nu mai pot fără să te văd? Da, e adevărat, dar la ce folosește scrisoarea?" Preda era conștient că nu avea o vocație epistolară, că era stângaci în declarațiile de dragoste și regreta: ,Blestemata meserie pe care o am: sentimentele altora știu să le exprim, pe ale mele nu." Mai reliefat este episodul de anume inocență cu opticiana din Viața ca o pradă. Scrisoarea
Marin Preda, îndrăgostit by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10045_a_11370]
-
inspirat Moartea căprioarei”, își petrecea fiecare vară la mare, poate în amintirea anilor de marinărie din adolescență și fiecare iarnă la Predeal. Întîlnirea dintre Teofil Răchițeanu și Bogza se petrece de altfel la Predeal, după ce ani de zile fusese numai epistolară, și este evocată cu lux de amănunte în paginile cu care poetul din Biharia prefațează scrisorile. Iată cea mai șocantă secvență a acestei prime întîlniri, semnificativă și tipică pentru omul Bogza: “La un moment dat, m-a întrebat cît e
Expeditor: Geo Bogza by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13255_a_14580]
-
prefațatoare din Provocare o confirmă. Provocarea, cu aură ficțională, ce prefațează romanul foileton (apărut în "Realitatea ilustrată"), asumată auctorial, a fost un tertip literar necesar, o formă particulară de cauțiune literară. Acolo se lămurea atitudinea scriitorului nonconformist. Conceput în formă epistolară prin adresare ("Iubite Nic,"), acest text liminar preface original maniera convențională a romanticilor de a-și motiva ludic opera. Prefața mărturisește introductiv legătura romancierului cu un "om de știință", posibilă sursă a instrumentarului, cules din fizică și chimie, angajat în
Avatarurile unui roman by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Memoirs/11979_a_13304]
-
ai exilului românesc, dar și în legătură cu alții, din plan secund, cum ar fi N. I. Herescu, Constantin Amăriuței, Mihai Niculescu, Antoaneta Bodisco și mulți alții. Am pomenit aici numai numele câtorva dintre scriitorii cu care Alexandru Busuioceanu se afla în relație epistolară. Operele lor plutesc, așa cum am spus la început, în aproximații, sunt restituite la întâmplare, fără un program sistematic. Ele au nevoie de întregire, adică de reunirea etapei românești cu opera din exil. Altfel, vom continua să glosăm despre părți disparate
Un român la Madrid by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10515_a_11840]
-
Emil Panaitescu de la Roma, Al. Ciorănescu din Insulele Canare și mulți alții. Cel mai apropiat de Al. Busuioceanu mi s-a părut, în intervalul ultimilor ani, 1952-1961, D. N. Ciotori, jurist, membru al Comitetului de Rezistență Română de la Paris. O relație epistolară interesantă este întreținută cu poeta Antoaneta Bodisco. Se lamentează unul altuia despre dramatismul trecerii de la limba română la limba spaniolă, despre incertitudinile creației, ajungând și la complicități sentimentale (,Dacă vrei să vezi de cine mă îndrăgostesc a patra oară, ia
Un român la Madrid by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10515_a_11840]