310 matches
-
lăsase, la ceasul asfințitului, în fața porții din spate, unde o găsise pe Ruby așteptând-o. Înainte de aceasta, zburaseră o serie de scrisori dintr-o direcție în alta, scrisori care sunau mai curând a ordine militare decât a produse de artă epistolară. John Robert îi scrisese lui Pearl anunțând-o că dorea ca ea și Hattie „să-și facă sălaș“ (expresia „a-și face sălaș“ era unicul punct de interes stilistic din întreaga lui scrisoare) în timpul verii la Casa din Grădina Botanică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bine să fie păstrate, măcar ca amintire, din care cauză se simțea nevoită să păstreze și scrisorile surorii, primite din București, pe care însă, spre deosebire de ale lui, odată puse deoparte, nu le mai citea. Cu toate că erau adresate tuturor, cu introducerea epistolară „Dragii mei”, ea simțea - era convinsă - că, în realitate, îi erau adresate numai ei, asta reieșea, își spunea, din unduirile unor fraze sau propoziții, nu se poate altfel: „...sunt, în general, foarte singur; iar vremea e tristă”, ori „...mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
paginile de față - poate fi ușor imaginat, citându-i un ultim pasaj dintr-o epistolă: „Pare puțin probabil ca lucrurile să mai continue așa în aceste provincii (subl. ns.). Austria le va anexa, sper“41. Iată, așadar, o altă viziune (epistolară), cu un interpret de altă factură și vizând alte obiective decât cele urmărite de J.O. Noyes, datând însă din aproximativ aceeași etapă evolutivă a societății românești, care, asociată scenelor ilustrate narativ de medicul american și, desigur, multor altor surse
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1, 1987, p. 173177. [175] SOARE, EUGENIA, Predarea substantivului în învățământul primar, BulIȘD-Pitești, 1987, 98-109 [cu bibl.]. [176] SORIK, CONSTANȚA, îndrumător metodic privind dezvoltarea vorbirii, MlP, 170 [de Elvira Crețu, Constanta Iliescu, Silvia Nichita; Stela Popescu]. [177] STANCIU, ALINA, Comunicarea epistolară uzuală, DMod, 2, 1987, 87-97. [178] STERESCU SÂNTIMBREANU, DOINA, Preliminarii la învățarea scris-cititului, Tribșc 17, nr. 298, 1987, 7 [179] STERESCU, ELENA, Proiect de tehnologie didactică. Clasa a IX-a. Teme: îmbogățirea vocabularului limbii române (mijloace interne: prefixe, sufixe, abrevieri
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
pe Flaubert („Mi-e cu neputință să recitesc romanele lui Flaubert; în schimb, scrisorile lui sunt totdeauna vii”). Mai mult, „cărțile sunt accidente, scrisorile Ă evenimente”. Sunt cuvinte pe care Cioran le scria, în 1984, într-un text numit Manie epistolară, devenit prefața volumului său de Scrisori către cei de-acasă*. Să-l credem pe Cioran? Iată o întrebare care ar trebui pusă nu numai în legătură cu aceste afirmații, ci cu tot ceea ce scrie Cioran. Oricum, o întrebare care fundamentează receptarea, dirijată
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
lor poetică, București, 1940, 9-24, 139-152; Călinescu, Ist. lit. (1941), 75, Ist. lit. (1982), 69-70; Cornea-Păcurariu, Ist. lit., 70-75; Al. Piru, Poeții Văcărești, București, 1967, 65-72; Ist. lit., II, 175-177; Păcurariu, Clas. rom., 42-43; Cornea, Originile, 146-148, 152-156; Săndulescu, Lit. epistolară, 73-76; Șerban Cioculescu, Nicolae Văcărescu, RL, 1975, 41; Mihail Caratașu, Documentele Văcăreștilor, pref. Șerban Cioculescu, București, 1975; M. N. Rusu, Date noi despre Nicolae Văcărescu, AFT, 1977, 6; Dicț. lit. 1900, 895-896; Simion, Dimineața, 39-44; Scarlat, Ist. poeziei, I, 179-180
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290401_a_291730]
-
ia în considerare, în ciuda profunzimii analizei medievale asupra dragostei, raritatea textelor scrise din punctul de vedere al unei femei. Fiammetta, fiind cultă, se adresează altor doamne literate, astfel încât ele să o compătimească și să învețe din greșelile ei. Acestă formă epistolară reprezintă o interesantă anticipare nu doar a doamnelor învățate cărora le este dedicat Decameronul, ci și a eroinelor îndrăgostite de mai târziu, cărora le place să scrie și să citească, asemenea eroinei lui Samuel Richardson, Clarissa Harlowe (1747 1748).” 234
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
din epoca Unirii, STD, 1970, 4; Paleologu, Spiritul, 156-163; Al. Zub, Mihail Kogălniceanu. 1817-1891. Bibliografie, București, 1971; Cornea, Originile, 492-493, 495, 507-508, 526-527, 570-574; Ist. filos. rom., I, 253-277; Titus Moraru, Fiziologia literară, Cluj, 1972, 105, 119, 144-148; Săndulescu, Lit. epistolară, 89-95, 230-237; Piru, Varia, I, 64-67; Cioculescu, Itinerar, I, 77-79; Cornea, Oamenii, 72-83; Maria Platon, „Dacia literară”. Destinul unei reviste. Viața unei epoci literare, Iași, 1974, passim; [M. Kogălniceanu. Acte și documente], DCM, I, 221-280; Alexandru Zub, Mihail Kogălniceanu istoric
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
mai ales prin conversație elevată sau corespondență, relaționarea prin prietenii. În acest sens, se sugerează că începuturile literaturii române moderne e vorba de epoca pașoptistă stau sub semnul mentalității clasice deoarece exista un puternic sentiment de prietenie precum și o plăcere epistolară aparte. Această "societate de tip clasic" care a existat până în perioada Junimii este pe cale de dispariție în perioada interbelică unde predomină cenaclul ce presupune evidențierea personalității. În acest sens, sunt foarte interesante observațiile autorului cu privire la maniera de relaționare a scriitorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Tomuș, Carnet, 227-236; G.I. Tohăneanu, Stilul artistic al lui I. Creangă, București, 1969; Corneliu Dima-Drăgan, Cărți din biblioteca lui I. Creangă, ATN, 1969, 12; Cristea, Interpretări, 207-209; Vladimir Streinu, Ion Creangă, București, 1971; Rotaru, O ist., I, 405-436; Săndulescu, Lit. epistolară, 123-128; Ist. lit., III, 243-303; Cioculescu, Itinerar, I, 129-141; Piru, Varia, II, 136-163; Gafița, Fața lunii, 375-397; George Munteanu, Introducere în opera lui Ion Creangă, București, 1976; Ion Creangă interpretat de.., îngr. și pref. Const. Ciopraga, București, 1977; G.T. Kirileanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
Biroul-mașină este mecanismul însuși al compulsiei de repetiție. Deja pe vapor, Karl, foarte "nevinovat", se juca mecanic cu mâna apăsând fără încetare pe un cântar pentru scrisori. Cele două obiecte (birou și cântar pentru scrisori) ne trimit la această compulsie epistolară atât deosebită a lui Kafka, fiindcă ele sunt instrumentele mediatoare ale comunicării. Dar ca și pentru telefon, descoperim perturbarea oricărei comunicări prin faptul că mediatorii săi funcționează pentru ei înșiși. Nu va fi diferit pentru autostrăzi pe care circulă neîncetat
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
altele, se propune drept o reverie trează și grefată pe miraculosul poveștii, problema dorinței celibatarului ("Sisif era oare celibatar")608 este pusă pe masa de scris. Dar scurtimea acestei povestiri întrerupte, neterminate, nu spune mai mult asupra acestei femei delicate, epistolara luminată de lampa mare și elegantă, care rămâne la distanță de orice, în prezența sa fantomatică. O asemenea figură idealizată, delicată, elegantă, este tocmai pe cale de a scrie sub o lampă mare cu picior o scrisoare, pesemne una dintre acele
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în care formele cele mai bune se elimină unele pe altele, selecționate de mediasferă în virtutea supraviețuirii celui mai apt (de a se face recepționat). De aceea este întotdeauna util să corelăm forma literară cu starea transmisiilor materiale. Pentru Franța, arta epistolară, de la Doamna de Sévigné la Marcel Jouhandeau, se naște odată cu poșta și moare odată cu telefonul. Romanul-foileton, de la Eugène Sue la Simenon, cunoaște succesul cu ajutorul rotativei și declinul după apariția imaginii-sunet. Marele reportaj, care-i succede, de la Albert Londres la Roger
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nu există prea multe documente masonice la Ratisbone, dar Archiv des bischöflichen Ordinariats din Ratisbone este o veritabilă mină, în mare parte neexploatată. Dacă vă interesează documentele esoterice din epocă, veți fi într-adevăr interesat să consultați aceste arhive”. Conjuncția epistolară frugală dintre Wikander și Antoine Faivre indică și mai bine poziționarea specifică a celui dintâi, care cu siguranță căuta în formele oculte reperele unei identificări și orientări proprii. Ca și în cazul mult mai familiar nouă al lui Hasdeu, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
aproape anual. B.-V. a debutat cu versuri. Mai semnificative sunt acelea din „Fântâna Blanduziei” și din „Convorbiri literare”. Din 1895, a renunțat la poezie. Încă de la început, scrisul său în proză are un caracter de mărturisire, evident în forma epistolară și de amintire a multor povestiri. Toate personajele lui sunt retractile, se închid în cochilia unei sfioșenii aproape maladive, ilustrative fiind Pană Trăsnea Sfântul ori Andrei Rizescu. Tânjesc necontenit, așteaptă mereu ceva ce nu se mai întâmplă, cu toate că au oroare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
morții, înflăcărate declarații patriotice și evocări ale eroilor și trecutului glorios, cântece închinate codrilor și câmpiilor natale, V. manifestând o accentuată predilecție pentru valorizarea filonului folcloric. Proza, mai puțin semnificativă, se reduce la romanele Amor vincit (1909), scris sub formă epistolară, dezvăluind cu sensibilitate profunzimile sufletului feminin, și Le Sortilège (1911), incursiune romantică și cu o apăsată tentă etnografică în lumea satului românesc, cu credințele și miturile lui ancestrale. Modeste din punct de vedere literar, scrierile dramatice sunt reprezentate de două
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
informații ale unei prezențe a lui la ferma, în timp ce două scrisori din a doua perioadă a lunii iunie semnate "Florentiae" și "în Firenze", scrise după mai mult de o lună în care nu a mai avut niciun fel de activitate epistolara, ne sugerează că acesta s-a reîntors în oraș. O a doua perioadă de ședere la Sant'Andrea părea să fi avut loc de la sfârșitul lunii august până la scrisoarea din decembrie. Într-o scrisoare adresată lui Giovanni Vernacci la 4
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
copyright 1993. Mă întreb dacă Eliade ar fi făcut acest lucru în cazul în care ar fi murit după Maitreyi." Mac Linscott Ricketts, Rădăcinile..., ed. cît., idem., Nota adiționala, p. 445. Într-un alt material, prof. Ricketts menționează relația să epistolara cu Maitreyi Devi pe marginea delicatului episod cu Eliade, referitoare la consecințele ce au urmat după aflarea de către Maitreyi de existență și de conținutul românului scriitorului român: "Maitreye returned to the subject of her meetings with Eliade în several letters
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
1912 (și editat în volum, un an mai târziu, într-un tiraj record de 8.000 de exemplare), romanul Aripa morței iese tot din mantaua notelor de călătorie și a foiletonului critic, îndreptățind ironica gratulare maternă, consemnată în următoarea confesiune epistolară, contemporană evenimentului: "Ce mai e nou pe lumea asta? Numai cuvintele... Maică-mea, după ce mi-a citit romanul, mi-a zis: Ce di talent ai tu! Unde altul ar pune un cuvânt, tu pui douăzeci!! Cât de adevărat! Toată literatura
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
intuiește poate că ele vor fi documente sub ochii celor ce vor vrea să fie înțelegători. Răsturnarea valorilor se petrece atunci, în acei ani, iar ea este victimă tragică a acestor răsturnări. Talentul țâșnește orbitor, suculent aproape, din fiecare construcție epistolară, fie că evocă Crușețul, fie că își descrie deplorabila situație materială, fie că își declară incendiar dragostea ei maternă. Amintirile despre Crușeț sunt catifelate: conacul, moșia, nașterea Mumei, sunt puncte care produc scintilații în trecut pentru a lumina bezna prezentului
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
a anecdoticii istorice și legendare legate de Alexandru Macedon, iar alt ciclu, Întâie mișcări, e modernist-folclorizant, cu recurs la mitologia pastorală arhaică, mioritică. Scrisori de toată ziua (1977) e o carte de proză meditativ-confesivă, la limita eseisticii, alcătuită sub formă epistolară (destinatarul textelor fiind „străinul de aproape”). Prin Cronica nisipurilor (1978; Premiul Uniunii Scriitorilor), I. a dat un roman de reconstituire istorică, având o localizare exotică, puțin obișnuită, la noi, în epocă: Egiptul antic, în vremea faraonului Akhenaton, reformator al religiei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]
-
mai mult în orice caz decât „snoavele”, niște „mucalituri” cam nesărate. Înzestrat cu bun gust, D. e un intuitiv care își valorifică în speculații pertinente o experiență trecută prin lecturi. Din cronicile lui dramatice, ca și din tratatul în formă epistolară Scrisori către actorul X, se desprinde o viziune marcată de idealism estetic: teatrul, ca manifestare a frumosului, trebuie să provoace o înălțare sufletească. Realismul pe care îl profesează, formulat convențional („imaginea vieții”), se nuanțează („iluzia realității”). E de înțeles că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
chestiune foarte clar în favoarea lui Elinor în relație cu Marianne prin prezentarea lumii interioare. Teza unei asemenea părtiniri ar fi putut să fie așezată pe un fundament mai ferm prin intermediul criticii textualiste, dacă versiunea mai timpurie a romanului în formă epistolară ar fi fost păstrată. Am putea presupune că prezentarea experienței interioare a fost mai echilibrat împărțită între cele două surori în forma epistolară a primei versiuni, cu condiția ca atît Elinor, cît și Marianne să fi funcționat în rolul de
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
așezată pe un fundament mai ferm prin intermediul criticii textualiste, dacă versiunea mai timpurie a romanului în formă epistolară ar fi fost păstrată. Am putea presupune că prezentarea experienței interioare a fost mai echilibrat împărțită între cele două surori în forma epistolară a primei versiuni, cu condiția ca atît Elinor, cît și Marianne să fi funcționat în rolul de corespondenți 309. În orice caz, în opera Mariei Edgeworth intitulată Scrisori ale Juliei și Carolinei (1795), care i-a servit lui Austen ca
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Schnitzler, finalul textului "Fräulein Else") Dificultățile care derivă din prezentarea morții unui "eu" narator nu i-au împiedicat pe autori să selecteze forma de persoana întîi pentru prezentarea ficțională a acestei situații extreme. Romanul timpuriu a folosit în principal forma epistolară pentru acest subiect, pentru că îi permite autorului să reprezinte autoprezentarea intimă a gîndurilor și a sentimentelor persoanei care moare pînă în pragul de la finalul vieții. După moarte, un narator auctorial în rolul editorului scrisorilor apare de obicei pentru a completa
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]