681 matches
-
În Vinerea Mare, se scoate Sfânta Cruce în mijlocul Bisericii, la amiază, iar înaintea ei se așează pe masă Sfântul Epitaf. Este ziua în care se tămăduiește sufletul de păcat și se spune că până și cei blestemați se pot vindeca. Sfântul Epitaf așezat în fața Crucii cu Mântuitorul răstignit este loc de pelerinaj al credincioșilor. Este așa-numita „trecere pe sub Masă" - un dans ritual de bucurie, după cum explică preoții. Creștinii trec în genunchi pe sub Masă, acesta însemnând gestul suprem de pocăință, iar după ce
Paște 2014: Ce este interzis să faceți în Vinerea Mare by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/36406_a_37731]
-
canoanele ei. Dată fiind pluralitatea punctelor de vedere, fiecare cititor culege nuanțele care i se potrivesc: poate ignora perspectiva creștină sau poate face abstracție de latura frivolă a amorului curtezan. Oricum, toată pledoaria se petrece în preambulul iubirii și în epitaful ei, importanță avînd detaliile ce preced iubirea și îi urmează, sentimentul fiind dezbărat de intimitate, spre a fi îmbrăcat în argumente, temeiuri ale rațiunii, consecințe morale, exemple etc. Din acest motiv, relicva aceasta scolastică, ajunsă pînă la noi sub forma
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
sau nu: fixațiile, angoasele, depresiile, tulburările, alienările. Primordială între ele (și astfel ajungem la ultima cale de acces) e frica de moarte, care, ascunsă bine în primele cicluri ale volumului, răbufnește în penultimul, Zmeie pe cer, o colecție de lungi epitafuri ceremonioase. Nu m-aș încumeta să spun că e cea mai reușită secțiune din carte, dar cu siguranță e cel mai prietenos și, în definitiv, mai poetic. De un estetism desăvârșit, aceste câteva poeme (Daniela, Cumergetreaba, Zmeie pe cer și
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
ia recursul de ordin tematic la subiectele, așa-zicând, dark. Nu numai că moartea e scoasă din pălărie cu sau fără rost (de obicei fără), dar tonului elegiac i se adaugă o stranie resurecție a unui gen mai degrabă obștesc: epitaful. Nu e locul să dau exemple, de vreme ce m-am abținut, dintr-un soi de politețe să scriu despre ele. Destulă satisfacție îmi oferă Daniel Pișcu luându-le, cu umor, în balon chiar în poemul titular al cărții: „A murit prietenul
Saturnalii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3050_a_4375]
-
glorioși, un spațiu pe care și l-a dorit, dar auster și rece, înconjurat de verdeața tunsă,geometrizată . Dar cine nu ar vrea să fie înhumat lângă Nichita sau Blaga, sau Serghei Esenin, iar la căpătâi să i se recite epitaful , nimeni să nu-l plângă, frunzele uscate și praful cineva să i le alunge, ca pe un roi de muște, de pe piatra decolorată. Regăsindu-și mama tâziu și-a regăsit patria pierdută? Căutându-și rădăcinile în Latium, a-ncercat să
Ultimul beatnik la Roma by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/2895_a_4220]
-
Rugăciune, Plugarii, Noi și Oltul - poemele care deschideau volumul de debut, din 1905, al lui Octavian Goga, văzut în continuitate directă cu Doina eminesciană. Nimeni, după 1941, nu a mai putut face abstracție de fraza lui G. Călinescu, rămasă un epitaf pentru eternitate: "Și Eminescu și Goga cântă un inefabil de origine metafizică, o jale nemotivată, de popor străvechi, îmbătrânit în experiența crudă a vieții, ajuns la bocetul ritual, transmis fără explicarea sensului". Din "poetul pătimirii noastre", poetul Ardealului de până la
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
pentru femeie e un punct important în manifestul futurist al lui Marinetti. Drumul cel mai scurt dintre două inimi, pe care îl parcurge autorul, ar putea fi drumul dintre inima nevestei și inima amantei, deconspirat în ultimele pagini (p. 489). Epitaful atrage atenția că în amestecul de pulsiuni obscure din carte trebuie deslușită tema luptei Marelui Contemporan, care este autorul însuși, cu Iluzia (p. 495). Mizantrop, misogin și antisocial, scriitorul se refugiază într-un egocentrism plurivalent, decretând ,o singură artă de
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
floare de tei. În el trăiește și altcineva decît miliardarul nostalgic sau decît copilul pentru care toate verișoarele sînt la fel. E îndrăgostitul de-un trecut palid și trist, amăgit, mereu, cu partituri. Jucate (și scrise...) de-adevăratelea. Singurul lui epitaf? Versurile lui Goethe: Aparența, fie-ți dragă - și ție, cititorule... - De-adevăr și joc se leagă...
Să nu superi un neamț bătrîn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11030_a_12355]
-
fu adevărul valabil atuncea... / Privind prin istorii, cercetând profund, / „fruncea“ de peatuncea devenit-a fund... [Geminae frontis...]) etc. Ar mai fi de observat că pe tulpina împrimăvărată a epigramei, Ion Pachia-Tatomirescu a altoit exemplar nu numai autoepigrama (supra), ci și epitaful: Pe-al meu mormânt zac multe oale sparte - / că doar de viespi în viață-avusei parte ...! («Epitaful epigramistului Ioan Viespan» / Ion Pachia-Tatomirescu, Dicționar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicației..., Timișoara, Editura Aethicus, 2003, p. 134). Tot în revista Tim 17 (nr.
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
frontis...]) etc. Ar mai fi de observat că pe tulpina împrimăvărată a epigramei, Ion Pachia-Tatomirescu a altoit exemplar nu numai autoepigrama (supra), ci și epitaful: Pe-al meu mormânt zac multe oale sparte - / că doar de viespi în viață-avusei parte ...! («Epitaful epigramistului Ioan Viespan» / Ion Pachia-Tatomirescu, Dicționar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicației..., Timișoara, Editura Aethicus, 2003, p. 134). Tot în revista Tim 17 (nr. 2, 27 februarie 1990, p. 8), Ioan Viespan, adică Ion Pachia-Tatomirescu, publică o electrizantă parodie (în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
îmi pasă/ De țâfne, socoteli, dobânzi, arvună!/ Tot poezia Vieții-i mai frumoasă/ Ia să vedem balanțele cum sună!/” Dincolo de toate, însă poetul are conștiința propriei valori. și de aceea în Autoepitaf singaporean el scrie: E timpul ca să-mi sânger epitaful/ într-un sonet geometru și claustru/ De mine demn, de-al meu stilou ilustru,/ Cât nu s-alege, încă, de noi, praful!// Pe nimenea nu-l judec nici nu-l mustru,/ Dar nici nu-i sufăr nimănui perdaful/ C-am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
28șC, Împreună cu prietenul meu canadian, inginerul, poetul și scriitorul Alexandru Cetățeanu, cu un braț de flori, luat din Piața Coșbuc, ne-am dus la Bellu să-i mulțumim lui Augustin Z. N. Pop, pe a cărui piatră funerară stă scris epitaful sub semnătura lui autentică, scris cu caractere gotice: „Cred În Eminescu ca În soare, În magia frumosului și În veșnicia neamului românesc”. Bineînțeles, că același gest de Închinăciune și respect nețărmurit, l-am făcut și la mormântul geniului poeziei românești
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
precară din lețe și lanțuri și sfori peste valea adâncă din Valais. încremenisem. Este acolo o bisericuță, ca desenată de un copil, cu trei ferestre înguste și înalte, sub a treia fereastră este mormântul lui Malte Lauritz Brigge, cu bineștiutul epitaf, "Oh! Rose, ewiger widerspruch, Lust niemandes Schlaf zu sein unten so viel Lidern..." (Oh! trandafirule, veșnică contradicție de a nu fi somnul nimănui, sub atâtea pleoape). - Zermatt, Brigg, frontiera helveto italiană, nu tace o clipă, eu am trecut puntea de
Fata de la Triest by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10623_a_11948]
-
pot dovedi și sunt atâția morți în jur...” Nichita Stănescu Teodor Dume abordează o tonalitate clasică, armonioasă, pozitivă, blândă ca și cum autorul a ales ca parte dominantă a vieții, dragostea eternă, deși nu îi va supraviețui decât prin aceste poeme, adevarate epitafuri lirice. Autorul unește diverse polarități, între un temperament ardent, luminos, căldura maternă, dulce și misterioasă care absoarbe suferințe, dar îi procură și certitudini luminoase, parcurgând etapele propriei biografii . Tenebrele sunt partea întunecată a sufletului, o apă neagră în care plutesc
ANGELA NACHE MAMIER, PREFAŢĂ LA CARTEA AZIL ÎNTR-O CICATRICE , DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384739_a_386068]
-
poate și volumul cu poeme Aurolac. 15 mai 1994 Mâine - o singură zi - adunarea generală a scriitorilor. Poate ultima... Cine știe cine rezistă, cine va mai rezista la proba puterii... Articolul meu din „România literară” - „Azi scriitor?” se arată a fi un epitaf, mai mult decât am crezut. ... Va mai trece prin sala T.N.B. - acel domn Stoica - „cioclul scriitorimii”? Eu am lăsat prin testament dispoziția de a fi incinerată... Dar până la moarte, mai am de făcut o călătorie și trebuie să-mi pun
Florența Albu - inedit () [Corola-journal/Imaginative/13365_a_14690]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > EPITAF Autor: Marius Horvath Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Epitaf Cu durere pe durere călcând lasa-voi lumea de iluzii licornul meu va fi liber spre alt pământ prin ceruri să mă poarte peste
EPITAF de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382562_a_383891]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > EPITAF Autor: Marius Horvath Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Epitaf Cu durere pe durere călcând lasa-voi lumea de iluzii licornul meu va fi liber spre alt pământ prin ceruri să mă poarte peste lumi întunecate și târzii bântuite de himere să zbor înapoi spre moarte acolo, nu mai e
EPITAF de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382562_a_383891]
-
e scris cu semnele vremii dintâi acolo, voi fi,acea care n-a murit fără chip, fără nume, fără suflare ce n-am trăit mă va hrăni ca să fiu mereu ceva, ca o plutire cumva, ca o visare Referință Bibliografica: Epitaf / Marius Horvath : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1516, Anul V, 24 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marius Horvath : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
EPITAF de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382562_a_383891]
-
râzi cu măsură, cântă și dansează gratios” Naso magister erat... A murit în anul 17 d. Cr. la Tomis, plâns de toată lumea. Cea mai tristă dintre „Tristele” lui, de un umanism adânc sunt distihurile care și le-a compus ca epitaf, la moartea lui : „Al gingașelor amoruri cântăreț, ce zace-aicea, sunt răpus, poetul Naso, de al meu sublim talent. Trecător, dacă vreodată ai iubit, cumva ferice, Zi lui Naso, n-ai sfială, odihnească-și osu-n pace !”. Bibliografie : Călinescu- Scriitori străini, editura
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383843_a_385172]
-
autorul își scrie cu lacrimi dorințele, sculptând în lemn necioplit durerile care-i macină sufletul. Ceterașii, simbol de jale aici, se îndreaptă către asfințit căci la asta face referire și autorul, la asfințitul existenței sale. “ Cu lacrimi îmi voi scrie epitaful/ Sculptat în lemnul încă necioplit/ Trei ceterași mi-or însoți taraful/ Horind, de jale, către asfințit.” ( Cimitirul vesel ) Gloriile lumești sunt trecătoare și deșarte. Acesta este mesajul autorului într-un alt poem. În vântul care spulberă iluzii și în pânza
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
Învierii, nu se trag clopotele. Prohodul Domnului de vineri seară este ultima etapă a tinguirii lui Hristos, care se află acum în mormânt. La sfarsitul slujbei se înconjoară biserică cu Sfanțul Aer, pe sub care trec apoi toți credincioșii. Numit și Epitaf, Sfanțul Aer este o pânză de în sau de mătase, de catifea sau de mușama pe care se află imprimata, brodata ori zugrăvita icoana înmormântării Domnului. Epitaful simbolizează trupul mort al lui Hristos. Sâmbătă Mare este ultima zi de pregătire
Saptamana Mare sau Saptamana Patimilor [Corola-blog/BlogPost/92811_a_94103]
-
înconjoară biserică cu Sfanțul Aer, pe sub care trec apoi toți credincioșii. Numit și Epitaf, Sfanțul Aer este o pânză de în sau de mătase, de catifea sau de mușama pe care se află imprimata, brodata ori zugrăvita icoana înmormântării Domnului. Epitaful simbolizează trupul mort al lui Hristos. Sâmbătă Mare este ultima zi de pregătire a Paștilor, cănd gospodinele pregătesc cea mai mare parte a mâncărurilor tradiționale, definitivează curățenia și fac ultimele retușuri la hainele pe care le vor îmbracă la Înviere
Saptamana Mare sau Saptamana Patimilor [Corola-blog/BlogPost/92811_a_94103]
-
scump, e și mai scump. • Vremea bună și vremurile bune nu țin o veșnicie. • Cine îi trădează pe toți îi acuză pe toți de trădare. • Ca să spui ce trebuie la timpul potrivit, trebuie să taci mai tot timpul (Oscar Wilde). • Epitaf: "S-a stins fără să ardă"... Dacă te măriți cu un savant, încă nu ai devenit om de știință. • Poporul nu poate greși, dar se străduiește. • Femeile vorbesc mai mult pentru că bărbații nu le înțeleg de prima dată. Dr. Dorel
ZICERI (199/200) – OPINIA PUBLICĂ & UMBRELA ÎNŢELEPTULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383150_a_384479]
-
un cap la celălalt... Maria Tacu MOTTO: HAMLET: Scumpul meu domn, ești bun să te îngrijești de actori? Ia seama să fie cinstiți cum se cuvine; căci ei sunt rezumatul și cronica prescurtată a vremurilor: mai bine să ai un epitaf prost după moarte, decât să te vorbească dumnealor de rău cât ești în viață. POLONIUS: Alteță, îi voi cinsti după merit. HAMLET: Păcatele mele, omule, cu mult mai bine; dacă l-ai cinsti pe orice ins după meritul său, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mult pentru el. Reușise să vândă postului NHK drepturile de difuzare a unui reportaj despre concursurile de dansuri populare din Haiti, apoi a reușit să găsească sponsori pentru a introduce În lumea artistică din Tokio un artist belgian specializat În epitafuri. Mi-aduc bine aminte ce mi-a spus odată: „Nu-mi place să produc ceva, de exemplu să fac fotografii, asta mi se pare o bătaie de cap inutilă, Însă Îmi place să vând, orice. Așa cum o prostituată Își vinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]