202 matches
-
fi însă actualizat pe deplin decât dacă pune în joc, alături de o exemplaritate salutată unanim, un acuzat cultural; scena astfel aranjată presupune de fapt trei parteneri: spectatorul-actor al întreprinderii aparținând țărilor cu o veche industrializare și în căutare de inspirație, eponimul indigen triumfând asupra hazardurilor pieței și eternul perdant rătăcit în meandrele etnoculturale ale propriului particularism și asumând poziția de mediator al procesului. Această trecere de la un "management cultural" perimat al întreprinderii la o culturalizare a pieței îl poate plasa pe
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
noțiunea de statut aplicată indivizilor și grupurilor sociale. Alt aspect al lichidității economice, al lichidităților statutare se schițează (depășindu-l cu mult pe cel al muncii), influențând în mod predominant edificările societale. Expansiunea unui mod de dominare economică al cărei eponim este piața se lasă surprinsă așadar într-un ansamblu de inițiative (și de lecturi ale acestora) care urmăresc tocmai să le destituie prin reabilitarea schimbului, a trocului și a subansamblurilor economiei solidare 81. În al treilea rând, noile piețe ale
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
de specialitate și, decele mai multe ori, acele pagini care racordează elementele de folclor românesc la comparatismul istorico-religios. Bunăoară, originea legendei Avestiței „este, firește, orientală. Chiar numele de Sisinie trădează obârșia iraniană”1. Fără îndoială, Eliade se gândea exact la eponimul ultimei dinastii iraniene, Sassan, fără să poată avea știință, la acea dată, de existența a numeroase sigilii de factură magică purtând inscripționat numele de S³s³n, cu reprezentări iconografice similare celor de pe amuletele copte și greco-orientale pe care le citează, figurând
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
oiconimele care au toponimizat, prin conversiune (fără adăugarea unui formant onomastic specific), apelativul nume de grup uman ipotești, format de la antroponim (probabil Ipotă) și din sufixul de origine dacică -escu (la plural -ești), avînd sensul de posesie sau apartenență (personajul „eponim“ va fi avînd în stăpînire moșia satului sau va fi condus localitatea respectivă). Antroponimul Ipotă este format cu sufixul romînesc de origine slavă otă (existent în nume ca Albotă, Arnotă, Belotă, Calotă, Dragotă, Breotă, Bașotă, Bașcotă, Cîșotă, Coșotă, Hociotă, Hopotă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
terminate în -or poate fi diferită (după cum precizează I. Pătruț), ca și a altor derivate cu sufixe productive (de exemplu, cu -uț: Porúț și Porúț; cu -is: Ópriș și Opriș etc.) Se pare că intuiția (sau tradiția) populară privind eroul eponim s-a dovedit, de data aceasta, credibilă. Vrancea Este numele unor munți din Carpații de Curbură și al unor subcarpați componenți ai Subcarpaților de Curbură, al unei depre siuni din acești subcarpați (numită și Țara Vrancei), al unui sat din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
al poporului său, Creangă înțelege : .( G. Munteanu, Istoria literaturii române). Ceea ce este uimitor la modul de creare a basmului lui Creangă este plurivalența simbolisticii cu care își înzestrează personajele, asociindu le categoriilor fundamentale dimensionale: spațiu și timp. Chiar numele personajul eponim al basmului implică valențe metaforice și parabolice ale acestor categorii, dacă avem în vedere faptul că „Metafora este a doua emisferă prin care se rotunjește destinul uman, ea este o dimensiune specială a acestui destin, și, ca atare, ea solicită
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
și inspirat de Defoe. O dată definitivat titlul, se concretizează și faptic răsturnarea statutului protagoniștilor, căci Robinson pare a fi doar un pretext pentru aducerea în scenă a lui Vineri, care nu numai că a fost "înnobilat" la gradul de personaj eponim, dar își va dovedi superioritatea grație deznodământului, fiind singurul care părăsește, printr-un vicleșug, insula Speranza, abandonându-l pe cel care-i salvase viața. Evoluția sa primează în atenția receptorului de secol XX, în ciuda faptului că paginile care o înfățișează
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sensul de sumă de comportamente eliberate de sub spectrul "coruptibil" al educației -, și dezvoltă numeroase secvențe parodiind textul ales drept model. De-abia ultima parte a romanului marchează (și scriptic, prin integrarea episodului între blancuri tipografice) cedarea "puterii" narative către personajul eponim, pe care Robinson îl salvează accidental, nu dând curs dorinței sale de a-și găsi un camarad. Nararea "aventurilor" romanești este anunțată printr-un prolog, care pune naufragiul Virginiei atât sub semnul fatalității, cât și sub cel al circulației mitului
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
până la decizia lui Constantin I de a construi o "dublură" romană în Orient, părea indestructibilă. Tot el însă va reface această relație exclusivistă și sacră, însă cu populus urbis constantinopolitanae și în termenii reali și pragmatici ai "contractului" dintre fondatorul eponim și orașul său. Ceremoniile de adventus și funus au întărit cultul imperial aflat în formare în secolele I-II, definitivat, se consideră, în secolul III și pe care Constantin I l-a putut prelua odată cu întreg ansamblul instituțiilor, al ritualurilor
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
penitenței și a datoriei îndoliate față de figurile sacre (de aici, motivul donației și al închinării bisericilor împărătești; un tipar pentru portretul votiv este mozaicul din secolul X, care îi figurează pe Constantin I, în dreapta, închinând Fecioarei cetatea orașului ca fondator eponim, iar în stânga, pe Iustinian I, prezentând macheta bisericii Hagia Sophia - v. fig. 22.a și fig. 22.b; fig. 23.a și 23.b; model răspândit în evul mediu timpuriu în occident - v. fig. 24, preluat și de evul mediu
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
romantic, realist etc. În proza scurtă, desfășurarea acțiunii evidențiază un singur fir epic, în timp ce romanele urmăresc o acțiune complexă, desfășurată pe mai multe linii narative. De exemplu, în romanul Ion de L. Rebreanu principalul fir epic care urmărește destinul eroului eponim - dezvoltând conflictul de interese dintre Ion și Vasile Baciu (Glasul pământului) și conflictul erotic (Glasul iubirii), ambele instituite în scena horei duminicale din primul capitol - se împletește cu fire epice secundare, urmărind destinul tânărului intelectual Titu Herdelea și destinul familiei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
care să faciliteze relațiile dintre oameni, și nu să ne conducă viața, izolândune de semenii noștri. SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte) Particularitățile de construcție a unui personaj dintrun text dramatic postbelic Marin Sorescu, Iona (particularitățile de construcție a personajului eponim) INTRODUCERE: Personajele teatrului contemporan Spre deosebire de „ființele de hârtie“ (R. Barthes) care dau viață operei epice, personajele dramatice reprezintă oameni transfigurați artistic prin prezența scenică a actorilor. Personajele teatrului postbelic nu mai sunt „caractere“ clasice ori tipologii realiste, ci ipostaze existențiale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
o funcție actanțială, fiind implicate în seria de evenimente ce alcătuiesc acțiunea operei epice. Prezențe dinamice, caracterizate complex, personajele realiste au destine semnificative, întruchipând ipostaze și relații umane diverse. În romanul Enigma Otiliei de George Călinescu (1938), de pildă, personajul eponim este situat în centrul unei rețele de relații, Otilia Mărculescu fiind „orfana“ la care se raportează toate celelalte personaje, ca potențiali „părinți“. CUPRINS: Item 1: prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre personajele alese din romanul călinescian studiat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
care poate proveni dintr-un om printr-o metamorfoză, ori În urma unui blestem părintesc. Distingem mai multe tipuri de vânătoare rituală: vânătoarea de Întemeiere a unei țări (Țara Moldovei), a unei cetăți (Cetatea Sucevei, Cetatea Argeșului etc.), a unui sat eponim; vânătoarea sau raptul simbolic al miresei și vânătoarea pentru Îmbelșugarea nunții; regăsim implicații ale actului vânătorii În muncile agricole sau pastorale (pornitul plugului, tânjaua, sâmbra oilor), ori În marile sărbători solstițiale (Crăciunul, Anul Nou) sau echinocțiale (Lăsatul Secului, Sânt Andrei
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
vieții publice intersectează sfera preocupărilor private, dar întotdeauna acestea primesc prioritate. Descoperirea conceptului de răgaz sau de timp liber (gr. schole) este corelativă acestei preocupări pentru sine (epimeleia heautou sau cura sui) care marchează începuturile filozofiei grecești (cu Socrate în calitate de eponim al acesteia)2. „Grija” sau „atenția față de sine” este o temă care va reveni, deși preschimbată, și în literatura asceților creștini 3. Așa cum am remarcat deja, Foucault preferă să sublinieze linia de continuitate între epoca clasică și era creștină. De
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
artistică a fost jalonată de roluri ce au găsit ecou și au stârnit reacții în diferite momente ale culturii Americii postbelice, de la rolul din ecranizarea piesei A Streetcar Named Desire (1951) la Vito Corleone din The Godfather (1972), ecranizarea romanului eponim al lui Mario Puzo (vezi PUZO, MARIO), o bună mostră de ceea ce se va numi noul val american (vezi AMERICAN NEW WAVE) sau New Hollywood. Se poate spune că Vito Corleone, protagonistul nașului, e primul personaj cinematografic ce a câștigat
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
la University of Chicago (1955), oraș unde îi întâlnește pe Saul Bellow, deja consacrat ca scriitor, și pe viitoarea sa soție, Margaret (de care se desparte în 1963). Prima carte a lui Philip Roth, Goodbye, Columbus (volum incluzând scurtul roman eponim, precum și alte cinci povestiri), publicată în 1959, i-a adus atât recunoaștere (National Book Award, 1960) cât și reproșuri din partea unor voci ale comunității evreiești americane, pentru care o doză de umor auto-ironic nu era o atitudine potrivită în acel
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
bănci. Condamnată la 12 ani de închisoare, ea a fost "schimbată" pe 2 martie 1975 cu eliberarea deputatului Peter Lorenz. Cu toții se antrenaseră într-o tabără "palestiniană" din Yemenul de Sud și sînt mercenari. Pînă la acest "Martyr Halimeh", erou eponim al grupului ce ținea de imaginarul arab al terorismului german, Halimeh ar fi fost numele de cod al unei tinere teroriste omorîte de către comandourile israeliene în iunie 1975, pe aeroportul Entebbe. Numeroși șefi de stat adresează telegrame de felicitare cancelarului
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
și impulsurilor distrugătoare definește arhetipul femeii fatale 54. Cruzimea femeii moderne pune sub semnul întrebării definirea tradițională a feminității, readucând bărbatul la starea de animal sau îndepărtându-l de funcții serioase, ruinând Familia și Societatea, asemeni lui Nana în românul eponim. Răutăcioasa și de o imoralitate contagioasă, cu o putere nefasta, ea distruge viața bărbatului. De la La morte amoureuse de Téophile Gautier, unde Pariziana este demon și vampir, literatura reprezintă nenumărate Salomee în perioada decadenta. În prefață la volumul sugestiv intitulat
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
istoric, dar chiar geologic, care a legat un popor de o baștină deloc liniștită prin lanțuri de sare? Retoric, ca și vorba românească „ca sarea’n bucate“... 4. Un strop de vin Habar n’am ce-o fi cu turcul eponim locului În care am ajuns; știu cu siguranță oamenii, locului desigur. Dar, chiar de-o fi vreunul, n’am motiv de teamă că m’ar sorbi Însetat: cum ulciorul nu merge de multe ori la apă, de astă dată voi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
numai. Milenii s-au scurs până la elucidarea etimologiei cuvâtului valah, deși termenul este cunoscut încă de la Homer care în Iliada îi numește olosoi. Grecii înșiși îi considerau pe hiperboreeni, pe pelasgii din N. Dunării dioi, adică divini, asemenea zeilor’’. De la eponimul pelasgus la cel de valah s-a ajuns în timp îndelungat. În toate transformările evidente este vorba de alunecări fonetice în funcție de aparatul fonator, de urechea vorbitorului și nu în ultimul rând de modalitatea cea mai comodă și mai
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
grupului va din lexemul valah destinde mușchii, se renunță la contracția amintită, efortul reducându-se la unul minim posibil; gura rămâne deschisă și intervenția consoanei lichide l este aproape anulată, ca efort emitent. Legătura dintre grupul va și la din eponimul în discuție valah se face cu ușurință, căci acest l se pronunță prin alunecare pe aceeași emitere deschisă de primul a, spre cel de-al doilea a. 4. Un fapt foarte des întâlnit în limba dacoromână este acela de a
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
dat-o sârbii, bulgarii, populații slave sau slavizate în a căror limbă există în vorbire cuvinte ce conțin grupe de consoane, ce duc la o pronunție mai aspră, de ex: sr. Sârbii au chiar o localitate numită Srebenița. În cazul eponimului pronunțat de ei vlahi, e vorba și de adoptarea unei forme fonetice scurtate, ce s-a impus apoi și în cancelariile din țările românești medievale, în care se scriau actele în limba slavonă. Eliminarea primei vocale a din termenul valah
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
de a spune că ceea ce aparține superficiei comunicării trebuie remaniat, "rescris". Indiferent dacă sursa acestui discurs este vocea culiselor, naratorială, sau a protagoniștilor, romanul profită copios de spectacol. Pentru G. Călinescu, apetitul ironic enorm face ca, în concurență cu personajul eponim, naratorul să se exprime cînd cu o distanță suspectă, cînd cu o indiscreție mușcătoare: omnisciența lui provoacă, mustește de atitudine. Opera minează insidios modelul. Ascultă de un demon interior care-și rîde de unii și de alții, dezertînd de la regulile
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
bouc émissaire, un țap ispășitor care duce povara tuturor păcatelor celorlalți. Partea întîi a romanului, pînă la intrarea personajului în ocnă, progresează lent, dar sigur spre un asemenea deznodămînt de parcurs. CERCURILE DESTINULUI Articulată, ca într-o nuvelă, în jurul personajului eponim, narațiunea romanului îl fixează pe Zahei în manieră dramatică, teatrală: intrarea în scenă, descrierea, luminarea unei realități exterioare a orbului tăcut, cu toate semnalele anticipînd o direcție a devenirii, deslușite pe parcurs de spectator. În aceeași măsură, "culisele" acestei scene
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]