7,503 matches
-
întipărit. În ochii lui contează cum anume poate privi o temă în așa fel încît el să fie cel care a întîlnit-o pentru prima oară, și asta în ciuda faptului că, înaintea lui, au fost atîția alții care, analizînd-o, poate au epuizat-o. Cînd îi reușește acest lucru, Dragomir e dincolo de convenții, de autorități și de curente de gîndire. E el singur, cu o minte ce s-a păstrat ingenuă în ciuda periplului făcut prin istoria filozofiei. E singur cu sine și gîndește
Profesionistul Alexandru Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11498_a_12823]
-
cum am fost desființat, cu un citat de Roland Barthes. Cum, domnule, dumneata, un obscur balcanic, îndrăznești să contești o somitate ca Roland Barthes? Domnule Iorgulescu, dumneavoastră sunteți orientat în critică, iată că voga lui Roland Barthes s-a cam epuizat, nu?! și, în definitiv, de ce noi n-am avea dreptul la libertatea de opinie, să punem în discuție toate gloriile acestea. Nu în sens de frondă, nu, nu, ci de a vedea ceea ce corespunde cu propriile noastre tendințe. Acuma lucrurile
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
Înaintea declanșării oricăror ostilități, el face ostentativ dovada perfectei stăpîniri a limbajului, a convențiilor istorice, a instrumentelor și a tehnicilor consacrate bimilenar. Antropocentrismul clasico-renascentist și întregul figurativism mai mult sau mai puțin încadrabil într-o anume direcție de gîndire, sunt epuizate rapid prin intervalul dintre academism (Vitellius, doctorul Davilla) și impresionism (portretul lui Dărăscu, capetele de copii, Supliciul etc.). Însă marele examen al antropocentrismului și, simultan, declarația de război împotriva aceleiași filosofii, îl constituie o lucrare aparent minoră și circumstanțială, mai
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]
-
munca lor o jumătate de secol, am fi depășit de multă vreme stadiul de retardare, ale cărui efecte le resimțim dureros. Când în lume se practică cu totul alte tipuri de investigație, specifice unei istorii literare moderne, noi nu am epuizat formele tradiționale. Iar în istoria literară etapele nu pot fi sărite sau arse decât cu riscul enorm al superficialităților voioase și penibile. Iată de ce o cercetare bibliografică de acest fel trebuie salutată, trebuie făcută cunoscută, pentru a fi pusă la îndemâna
Harta unui continent literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11584_a_12909]
-
fi probabil mai atent la cîteva noutăți punctuale, care ar putea șoca pentru că schimbă anumite obișnuințe de scriere și - în unele cazuri - inversează raportul dintre "corect" și "greșit". Noutățile pe care acest instrument de lucru le aduce nu pot fi epuizate într-o cronică; voi semnala acum doar câteva dintre ele, privitoare la includerea și eventuala adaptare a unor împrumuturi recente; asupra altora, ca și asupra principiilor și orientărilor generale ale normării, voi reveni într-o viitoare cronică și, cu siguranță
Împrumuturile în DOOM-2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11608_a_12933]
-
care filmul - oricum cenzurat - a fost dat afară din competiția de la Cannes. Ceea ce nu l-a făcut pe autor să stea departe de astfel de momente istorice a căror încărcătură politică e detonată cu mult timp după ce conflictul s-a epuizat, vezi Hiroshima Mon Amour, Muriel sau timpul unei reveniri plus Războiul s-a terminat (PS: dacă nu le-ai văzut deja, o vizită mai lungă la Cinematecă se cere recomandată). Regizorul pare însă să se fi plictisit de astfel de
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]
-
un ușor zîmbet ciudat în colțul gurii, vorbește reținut. Două lumi se luptă în el. Două planuri. Prezentul și trecutul. Realitatea și visul-coșmar. Imobilitatea și zborul. Percepția sa și versiunea celorlalți. Circulă, ca un fluid, dintr-una în alta. Se epuizează. Și moare. Două femei, oarecum identice, și un bărbat îl intervievează. Reporterii îi încolțesc imagini, îi trezesc frînturi de povești, îl conduc în transă, îi agită propria relație cu ghetoul, cu cei de acolo, cu supraviețuirea însăși, cu trădările crunte
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
am numit colecția de artă, și implicite acte de umilință, atît pentru colecționarul autentic, cît și pentru cel care încearcă să se remodeleze prin apropierea de lumea bunurilor simbolice. Și, în sfîrșit, deși lista derapajelor în ficțiune nu a fost epuizată, iată și punctul patru (4), adică acela care privește declarația ca pe o sugestie implicită de camuflare a resurselor nejustificabile: dacă, la începutul mandatului, un demnitar își declară o colecție, fără expertiză și fără nici o evaluare calificată, în valoare de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11664_a_12989]
-
tot felul de lanțuri, inele, medalioane, urmărind dialogul cu Ion Caramitru, Hamlet-ul lui Toca, descoperind o studentă tînără frumoasă și năvalnică, Crina Matei, Antigona însăși, nici nu l-am băgat în seamă pe Dan Jitianu. M-a lăsat să-mi epuizez lista adorațiilor, ca să se treacă apoi, discret, dar decisiv, pe ea, captîndu-mi pentru veșnicie admirația, iubirea, respectul. Am văzut în scenă un spațiu apocaliptic, un autobuz ars, care mi se părea că fumegă, ca monștrii răpuși de Făt-Frumos. Pășisem deja
Despre stări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11751_a_13076]
-
două zile (solstițiul de iarnă și solstițiul de vară) prin care se definește lumea lui. Două zile diferite de toate celelalte și un erou pe măsură, care le parcurge cu simțurile încordate, cu vigilență mentală și senzitivă, pentru a le epuiza, parcă, întregul semantism. Personaj singular, cu aureolă nu de sfânt, dar de supraom, Antipa îi este înfățișat cititorului secvențial, livrat cu încetul, într-o continuă schiță de portret - și mai mereu ceva scapă desenului, iese din conturul înțelegerii lui. Ziua
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
seamă, fiind nevrednică de atenție. Tot mai stăruitor am senzația că în muzică totul a fost spus. Probabil și pentru că cele din urmă zbateri ale postmodernismului - transavangarda și globalismul - se hrănesc din resturile tuturor avangardelor, iar aceste resturi se vor epuiza și ele nu peste multă vreme. Transavangarda însăși va deveni un rest. Și tot așa pînă cînd resturile vor fi atît de mărunte și de insignifiante încît se va uita cu desăvîrșire cît de consistentă și de generoasă a fost
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
se manifestă prin trup în lucrările lui fizice. Legătura dintre acestea este intrinsecă. Mai înainte de a fi curvie trupească sau de a se exterioriza, ea este curvie interioară cu gândul. La rădăcina declanșării acestor energii pe care le solicită și epuizează actul fizic al curviei, stă distrugerea, răvășirea și pustiirea sufletului.151 Mântuitorul Iisus Hristos, fiind și bun psiholog și cunoscând pericolul pe care-l reprezintă păcatul cu gândul, mai ales cel al desfrânării, avertizează: Ați auzit că s-a zis
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
analizele din anii '70-'80, dominate de tematismul fenomenologic sau de mitocritică, lecturile din ultimul deceniu atestă o mai pronunțată racordare la social, ca și un vizibil efort de pozitivare. Altfel spus, efectul estetic (sau, după caz, ideologic) nu se epuizează în conștiința cititorului, ci e urmărit în repercusiunile sale mai profunde asupra structurilor socio-identitare. Aceasta este și miza studiului lui Caius Dobrescu: "A înțelege cum e modelată opoziția public/ privat de imaginarul eminescian și, reciproc, cum modelează reprezentările sociale gata
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
crede mai degrabă că o neliniște ontologică, privită fie și printr-o prismă a relativizării ironice, fundamentează chiar actul în sine al scrisului caragialean. Fizica, adică materia, constituie un dat pe care Caragiale îl înregistrează cu speranța de a-l epuiza și de a trece dincolo de el, la nivelul sensului. Cum sensul, însă, întîrzie să se arate, Caragiale preferă marginea, de unde poate privi și materia, și pe sine cu ironia care nu e altceva aici decît un semn al conștiinței inconsistenței
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
citite. Așa că aș dori să "citesc" un film canonic, inundat de adjective și preamărit de fiecare dată când se scrie despre el. Tocmai pentru că bănuiesc că un film-capodoperă nu se lasă interpretat cu una, cu două și nici nu e epuizat în una sau două exegeze. Fie-mi permis să parafrazez un slogan desuet și să-i dau conotații pozitive: "}ara și poporul rus/ Bucurie mi-au adus". Pe bune, deoarece Consiliul Cinematografiei Ruse sau așa ceva a scos pe DVD - cred
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
credit sunt vizibile: ,Claudiu nu a reacționat a amânat despărțirea dintre noi / deoarece era interesat de textul ce țâșnea ca o pasăre înfometată, / cu ochii scoși, din gura lui și a mea, pe mine / nu mă mai atingeau versurile, / eram epuizată de atâta poezie" (Claudiu) sau ,îmi părăsesc revolta ce mi-a mâncat trupul / ca un corb înfricoșat / nu pot fi posedată nu pot poseda pe nimeni și atunci / scuip sânge roșu și plec la război / pe câmpul de luptă al
Poeme retrospective în două variante by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12869_a_14194]
-
săptămânii și însumează 25 de ore de reprezentație. Un alt doilea gând reflex care-mi vine este comparația cu Tetralogia wagneriană (mă mir totodată de ce muzicologii care semnează studii consistente în acea revistă nu menționează o asemenea paralelă transparentă, au epuizat oare anterior acest subiect sau poate că îl ocolesc?). Încercând să-l justific, găsesc mai multe argumente decât mă așteptam. Cele evidente sunt la îndemâna oricărei istorii a muzicii: Wagner a lucrat între 1848-1874 la Der Ring des Nibelungen, Stockhausen la
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
contrast, la Blaga, ,mormântul translucid, se iluminează feeric, morții sunt radioși, osul strălucește și cântă", la Eminescu, insula lui Euthanasius e ,un paradis" al stingerii vieții. Tabla de materii a sensurilor și semnificațiilor este prea vastă ca s-o putem epuiza. Să mai reținem observația criticului că ,cele două tipuri fundamentale de spațiu se atrag reciproc, transformându-se câteodată în opusul lor", precum la Arghezi: "Și ne simțeam acasă subt cer ca-ntr-o odaie". O sinteză - conchide Valeriu Cristea - ,constituie
Informații false și false informații by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12868_a_14193]
-
Br�ncuși, încă o dată, el este un creator de axiome, un adversar declarat al discursurilor de orice fel, un hermeneut al esențelor. Așa cum Br�ncuși se exprima paremiologic, sintetiza în cîteva cuvinte substanța epică a unor interminabile demonstrații, Hans Mattis-Teutsch epuizează în enunțuri geometrice, aproape eliptice, întreaga discursivitate a lumii vizibile căreia îi deconspiră legitățile și îi restituie o nouă arhitectură. Tot ceea ce, la o primă vedere, ar fi doar convenție, limbaj și cod, în reveria ideatică a artistului capătă funcții
Ultimul Mattis - Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12896_a_14221]
-
Apariția lui Nicolae Poghirc în rolul lui Sir Andrew este de tot hazul. Numărul expresiilor schimbate de actor pentru a vizualiza mirarea, ofensa, supărarea copilărească, inocența tîmpă cu care înghite aiurelile și promisiunile lui Sir Toby pare să nu se epuizeze. E memorabil chipul lui aproape veșnic cu gura căscată și ochii dilatați la maximum, un Rică Venturiano surprins mereu în variate ipostaze ale ridicolului. Camerista Maria interpretată aici de Iosefina Stoia este un fel de mamașă, o codoașă bătrînă, bună
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
mușchi nu i se clintește pe față, doar ochii i se rotesc în toate părțile, îl face pe Malvolio să își schimbe, incontrolabil, cîteva locuri, poziții, ca un copil care are în mîini o jucărie mult dorită și vrea să epuizeze pe loc variantele de jocuri posibile. Nervozitatea celui care se vede învingător, stăpîn, căpătuit, cum se spune. Ca Chaplin în rolul lui Hitler, scena extraordinară în care dictatorul se joacă cu lumea, cu globul pămîntesc, un balon imens mînuit de
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
încât nu încăpeau acolo trei persoane. Și-au mai dat întâlnire gălăgios pentru a doua zi, fata i-a promis că îi va aduce geanta. Logodnicul ei a mai vorbit misterios cu cineva la telefon, până ce în sfârșit au plecat. Epuizat de ciorbă și de alcool, s-a aruncat pe pat și a adormit. Dormea neliniștit, îi era sete, dar nu avea putere să se ridice. Auzea gălăgie pe palier, uși trântite, pașii oamenilor. Poate i se părea. Se trezi și
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
Lectura cărții pe care o prezint mi-a întărit impresia pe care demult mi-o făcusem despre critica lui Eugen Simion: este o critică mobilizată de viziunea totalității. Dacă atacă un subiect într-o carte, Simion vrea să-l și epuizeze. înaintează pe largi fronturi și acționează prin învăluire, prin cuprinderea negrăbită a operei din toate părțile. Întârzie în detalii, are răbdare. Execută incursiuni numeroase în câmpurile adiacente subiectului. Citează bogat, încadrează istoric opera cercetată, plasând-o în contextul discuțiilor pe
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
Hugo, Mickiewicz, Pușkin și Lermontov. Un loc aparte îl ocupă aici, pe bună dreptate, Goethe, chiar dacă este discutabilă, în această ordine de idei, includerea - fără rezerve - în specia poemului, a tragediei Faust, o operă a cărei specificitate nu poate fi epuizată prin definiția de poem. Plasată în primul subcapitol sub titlul Poemul simbolico-filosofic, capodopera lui Goethe este analizată aici în ceea ce am putea numi dimensiunea ei romantică - am spune, prepoematică, reprezentînd un model nu atît al pre-, cît al proto-romantismului. În
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
chip de note pentru a se Înțelege pe de o parte posibilitățile foarte largi pe care le are limba română pentru exprimare, și pe de altă parte modul cum noi Înșine Îngustăm, de-a lungul timpului, aceste posibilități, cum le epuizăm prin standardizare și reguli normative... Odaia lui Eminescu are, desigur, și lumânare ca sursă a luminii vezi Cugetările sărmanului Dionis unde carafa pântecoasă doar de sfeșnic mai e bună dar dominantă, pentru creație, pentru lucru În general, este lampa, cum
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]