5,096 matches
-
porcu și își bate nevasta și copiii până le țâșnește sângele»; «... Cel mai mare bandit din România secolului douăzeci este evreul ungur... care fură și minte într-un fel care i se potrivește mănușă»; «... cu creierul ulcerat al unui sifilitic ereditar». Evreii sunt țintele predilecte care par să atragă cel mai mult venin din partea lui Vadim. Fostul rabin-șef Moses Rosen a fost o țintă neabătută până la moartea sa în 1995. Fundația Soros (astăzi Fundația pentru o Societate Deschisă) a fost
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
normal sau, dimpotrivă, avea să-i semene tatălui. Se surprindea uitîndu-se cu atenție la chipul Iguanei Oberlus, Încercînd să verifice dacă Înspăimîntătoarea lui sluțenie se datora numai unei probleme de gestație sau dacă era vorba mai degrabă de o tară ereditară, pe care și copilul ei avea să o moștenească. Iubea acel copil. Chiar dacă era fiul cui era și se simțea neliniștită de faptul că s-ar fi putut naște diform și respingător, Îl iubea cu o dulce tandrețe, de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tot curajul de care dispunea, înainte să rostească cu voce sfioasa, de parcă și-ar fi cerut scuze: —Legea asta face parte din ansamblulde decrete care se referă la guvernarea insulei, dintre care al șaselea precizează că monarhia trebuie să fie ereditară. Făcu o scurtă pauză. Dar dacă nu accepți prima lege, înseamnă că n-o accepți nici pe cea de a șasea și, în cazul acesta, îți pierzi statutul de moștenitoare legitimă a tronului regelui Pamáu. S-ar fi putut crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
naștere unui alt neant și mai mare. Singura șansă pentru a filosofa despre nemurirea noastră este trecerea trenurilor! îi spuse Prunilă lui Hagiu. Nilă se trezi din gropile tăcerii sale mustind de existențialism negru, ca urmare a înclinațiilor psihodepresive transmise ereditar de garniturile de trenuri-cisterne pline cu vodcă perfuzată de destin în venele strămoșilor și plănui, împreună cu apologetul strivirii omului sub șenilele vieții, Prunilă, un poem strălung închinat irefutabilului cauzal. Deși mirosea a zgură sau sulfurat de sodiu, poemele, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cît de lucidă, pe atît de cominatorie în ipoteza că principele neglijează aceste raporturi care decid menținerea puterii. Sună ca un avertisment formularea primului raport ce trebuie luat în seamă mai ales în statele noi, a căror putere nu e ereditară, situație în care conducătorul e prizonierul forțelor pe care s-a sprijinit spre a ajunge în frunte: "... nu vei putea să păstrezi prietenia acelora care te-au ajutat să-l cucerești [principatul], întrucît nu poți să-i răsplătești în măsura în care au
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
În alte opere ale genului, personajele încoronate sînt niște ficțiuni, principele machiavelic e viu, gata să intre, fără mască, pe orice scenă politică, indiferent de timp și de loc. Cărțile testamentare ale bizantinilor, concepute strict pentru uzul urmașilor în linie ereditară, precum Învățăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon, par să-i fi rămas necunoscute. De asemenea, și scrierea lui Pseudo Isocrate, Sfaturi către Demonik venită din antichitatea greacă. Nu același lucru se poate spune despre De administrando imperio a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sorții. CAPITOLUL I De cîte feluri sînt principatele și în ce fel se dobîndesc Toate statele, toate stăpînirile care au avut și au putere asupra oamenilor au fost și sînt fie republici, fie principate. Acestea din urmă sînt sau principate ereditare, anume acelea asupra cărora familia stăpînitorului lor domnește de multă vreme, sau principate noi. Iar cele noi sînt, sau în întregime noi, cum a fost Milanul pentru Francesco Sforza, sau sînt teritorii adăugate la statul ereditar al principelui care le
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
urmă sînt sau principate ereditare, anume acelea asupra cărora familia stăpînitorului lor domnește de multă vreme, sau principate noi. Iar cele noi sînt, sau în întregime noi, cum a fost Milanul pentru Francesco Sforza, sau sînt teritorii adăugate la statul ereditar al principelui care le dobîndește, cum este regatul Neapolelui pentru regele Spaniei. Pămînturile astfel obținute sau sînt stăpînite de un principe, sau se guvernează în mod liber; și ele se cuceresc fie cu armele altora, fie cu cele proprii, fie
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Pămînturile astfel obținute sau sînt stăpînite de un principe, sau se guvernează în mod liber; și ele se cuceresc fie cu armele altora, fie cu cele proprii, fie mulțumită sorții norocoase, fie prin propriile tale însușiri. CAPITOLUL II Despre principatele ereditare Voi lăsa deoparte expunerea privitoare la republici, deoarece am tratat în altă parte pe larg despre ele8. Mă voi referi numai la principate și, așa cum împletești firele unei urzeli, voi dezvolta punctele arătate mai sus și voi arăta cum se
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
altă parte pe larg despre ele8. Mă voi referi numai la principate și, așa cum împletești firele unei urzeli, voi dezvolta punctele arătate mai sus și voi arăta cum se pot guverna și păstra aceste principate. Spun, deci, că în statele ereditare, și care s-au obișnuit cu familia principelui lor, greutățile întîmpinate în păstrarea lor sînt cu mult mai mici decît în principatele noi, deoarece este de ajuns să nu te îndepărtezi de felul de guvernare al strămoșilor și să acționezi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
decît în principatele noi, deoarece este de ajuns să nu te îndepărtezi de felul de guvernare al strămoșilor și să acționezi în același timp fără grabă și potrivit nevoilor care se ivesc 9; așadar, un principe de acest fel, adică ereditar, dacă este priceput, și numai atît, va putea să-și păstreze întotdeauna autoritatea, afară de cazul cînd s-ar ivi cineva neașteptat și deosebit de puternic care să i-o răpească 10; dar chiar dacă statul i-a fost luat, el îl va
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a ține seama în nici un fel de popor. Și este de observat că acest stat al sultanului se deosebește în întregime de toate celelalte principate, pentru că el este asemănător cu statul pontifical creștin, care nu poate fi numit nici principat ereditar, nici principat nou; deoarece fiii vechiului principe nici nu sînt moștenitori și nici nu rămîn stăpîni. Statul revine numai aceluia care este ales pentru această demnitate de către cei care au autoritatea de a o face. Orînduirea aceasta fiind foarte veche
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
deoarece nu se ivește aici nici una din greutățile care sînt proprii statelor noi; căci, cu toate că principele este nou, organizarea statului este veche, iar instituțiile lui sînt în așa fel orînduite, încît cel care este ales domnește ca și cum ar fi principe ereditar. Dar să revenim la chestiunea noastră. Spun că oricine va considera expunerea de mai sus, va vedea că împărații pe care i-am aminitit s-au prăbușit fie din cauza urii, fie a disprețului. Totodată el va afla cum s-a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
principii devin mari atunci cînd reușesc să învingă greutățile și împotrivirile pe care le întîmpină din partea celorlalți. De aceea, atunci cînd soarta vrea să înalțe gloria unui principe, cu deosebire a unuia nou, pentru că acesta, mai mult decît un principe ereditar, are nevoie să dobîndească o faimă mai mare, ea ridică împotriva lui dușmani și-i face să întreprindă o serie de acțiuni contra lui, pentru ca el să aibă prilejul de a-i învinge, și astfel să urce mai sus pe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
va putea să fie mai sigur și mai stabil în statul lui decît dacă ar fi fost un principe cu drepturi de demult aici. Căci un principe nou este cu mult mai mult supravegheat în acțiunile lui decît un principe ereditar, iar dacă acestea sînt cunoscute ca fapte pline de virtute, ele atrag cu mult mai mult pe oameni și îi apropie mai strîns de el decît dacă ar fi vorba de un principe de neam vechi. Căci oamenii se lasă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Îi rog pe cei cărora le destinez această lucrare să nu piardă din vedere aceste considerații asupra primul capitol din Machiavelli, deoarece ele sînt ca un pivot în jurul căruia se vor derula toate reflecțiile mele următoare. CAPITOLUL II [Despre principatele ereditare] Oamenii au un anumit respect pentru tot ce este străvechi, respect ce merge pînă la superstiție, iar cînd dreptul de moștenire se adaugă la această putere pe care o are vechimea asupra oamenilor, nu este jug mai puternic și care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe care o are vechimea asupra oamenilor, nu este jug mai puternic și care să fie purtat mai ușor, în același timp. Astfel, sînt departe de a contesta părerea lui Machiavelli, cu care toată lumea este de acord, aceea că regatele ereditare sînt cele mai ușor de guvernat. Voi adăuga doar că prinții moștenitori sînt fortificați în puterea lor prin legătura strînsă care există între ei și cele mai puternice familii din stat, dintre care majoritatea își datorează bunurile și grandoarea Casei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de făcut, poate să se descurce cu resurse obișnuite, nefiind obligat a acorda mai mult decît atunci cînd are nevoie de familiile pe care le îmbogățește. A treia întrebare a lui Machiavelli privește, de fapt, siguranța principelui într-un regat ereditar, și anume dacă este mai bine să întrețină comuniunea sau dimpotrivă, neînțelegerea între supușii săi. Această întrebare putea fi pusă, probabil, pe timpul strămoșilor lui Machiavelli din Florența, dar astăzi nu cred că vreun om politic ar lua-o în serios
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ediție franceză a Principelui, din 1684. În momentul acela Christina trăia retrasă la Roma). 8 Se face trimitere la Discursuri asupra primei decade a lui Titus Livius. 9 Nu e de ajuns. (Christina) 10 E greu să fie deposedați principii ereditari. (Christina) 11 Are dreptate. (Christina) 12 Nu sînt urîte cîtuși de puțin viciile principilor naturali. (Christina) 13 Minore discrimine sumi principem quam quaeri: sînt mai puține inconveniente să păstrezi principele decît să se caute un altul. Aserțiunea este din Tacit
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ci doar o cauza deficitară. Cel ce afirmă acest lucru este însuși Sfântul Augustin, Părintele Bisericii care, dat fiind că la începuturile sale aderase la o religie dualistă, maniheismul, a transferat întregii teologii latine ideea funestă de păcat originar sau ereditar ce se transmite prin raporturile sexuale lucru ce a făcut ca sexualitatea să apară ca o putere demoniacă a răului încă de la început. Mă întreb dacă forța negativă a răului nu trebuie să fie reconsiderată, în schimb, dintr-o altă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ca factori determinanți ai dezvoltării 266; pe de altă parte, teoria biologică a dezvoltării a fost preluată și utilizată de numeroși specialiști în domeniul adopției copiilor, pentru a explica influența eredității asupra dezvoltării ulterioare a copiilor adoptați și posibilele riscuri ereditare pe care aceștia le pot dobândi. Principala asumpție a acestei teorii este aceea potrivit căreia, dezvoltarea și adaptarea individului sunt, în mod esențial, determinate de moștenirea genetică. Înfățișarea fizică este determinată genetic, la fel cum sunt și "regulile" dezvoltării fizice
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
in familiile biologice 34,0 60,5 5,5 0 Copii adoptați prezintă o dezvoltare afectivă la fel de bună precum copiii crescuți in familiile biologice 22,5 58,5 17,7 1,3 Evoluția copiilor adoptați depinde mai degrabă de factorii ereditari/genetici decât de modul în care sunt crescuți în familia adoptivă 6,1 33,3 53,1 7,5 Copiii adoptați se integrează la fel de bine social precum copiii crescuți în familiile biologice 20,4 63,9 15 0,7 De
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
adoptați se integrează la fel de bine social precum copiii crescuți în familiile biologice 20,4 63,9 15 0,7 De asemenea, mai mult de o treime dintre respondenți (39,5%) consideră că, dezvoltarea copiilor depinde mai degrabă de factorii genetici/ereditari decât de factorii de mediu. Majoritatea respondenților consideră că, în general, copiii adoptați, se integrează social la fel de bine precum copiii biologici (84,4%), dar o treime dintre respondenți (31,3%) consideră că, sunt mai predispuși spre manifestarea unor comportamente neagreate
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
Norsjö. în felul acesta întreaga literatură pare să vină de acasă. Chiar acum citim Viața micilor morți. A scris-o Pierre Michou. E un roman destul de banal. Ea întoarce foile fără să facă zgomot. înțeleg că este vorba despre slăbiciunea ereditară, despre incapacitatea moștenită de a tălmăci și înțelege mediul. Scriitorul a scris despre propria lui viață, fără să-și facă probleme și fără să adopte o atitudine critică. N-a avut nimic de adăugat. Adineauri l-am auzit scriind așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
se ajunge la ...cuvânt. Ratarea și succesul personajelor sunt provocate de "relațiile" autorului cu materialul lexical. Grecul Pantelis Vassilikioti, "scriitorul ratat de origine multiplă", poliglotul cu un limbaj lexical de invidiat, trăiește drama de a nu avea un teritoriu lingvistic ereditar, duce dorul limbii materne: În nici o limbă... nu visezi în mod constant. În nici o limbă nu mă pot juca fără teamă cu cuvintele. Nu am o intimitate profundă cu nici una dintre limbile pe care le vorbesc... ceva lipsește din ființa
Sublinierile autorului by Gheorghe MOGA () [Corola-journal/Journalistic/7013_a_8338]