198 matches
-
se arunca în curentul vieții cosmice: "să fii una cu totul" [92]. Ajunge astfel să conceapă acel ideal de ascet, de tip brahmanic, aș spune, chiar dacă îl prezintă ca protagonist grec în Hyperion oder der Eremit in Griechenland (Hyperion sau eremitul în Grecia). Hyperion nu este altcineva decît același poet nefericit, atît cînd suspină de dragoste pentru Diotima, dar și cînd plînge pentru condițiile Germaniei devenită barbară și străină cultului oricărei frumuseți [93]. Același ascet va deveni Empedokles (care, din nou
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
unei bune comunicări interpersonale; • răspunderea realizării proiectului. Pentru aceasta, managerul de proiect trebuie să aibă dreptul de a decide asupra colaboratorilor din echipa de proiect. b) Echipa de proiect. Cea mai mare parte a muncii umane este prestată în echipe, eremiții sunt destul de rari<footnote Peter Druker, Societatea postcapitalistă, lucrare apărută în 1993, tradusă și publicată în limba română în 1999 la Editura Image, București. footnote>, chiar și cei mai solitari artiști, scriitori sau pictori depind de ceilalți pentru ca munca lor
Finanțarea proiectelor europene by Lilian ONESCU,Daniela FLORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/200_a_150]
-
lumii romane, frământat de uragane externe și de sfâșieri lăuntrice. Geografia variată a Imperiului a permis aceste izolări de lume ale indivizilor dedicați credinței în Iisus; au redescoperit deșerturile orientale, grotele galice, pădurile italice, culmile împădurite ale Alpilor și Pirineilor. Eremiții, solitarii, monaștii s-au retras, fugind de infernul social al urbiilor, pentru presupuse purgatorii speologice, silvice și anahoretice. Obsesia tuturor era mortificarea somatică în singurătate, ca o condiție sine qua non a accesului la spiritualitatea hristică. În veacurile al II
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de infernul social al urbiilor, pentru presupuse purgatorii speologice, silvice și anahoretice. Obsesia tuturor era mortificarea somatică în singurătate, ca o condiție sine qua non a accesului la spiritualitatea hristică. În veacurile al II-lea și al III-lea anahoreții, eremiții, monaștii n-au îndrăznit să practice imitatio Christi; visau doar la o purificare corporală augustiniană. Dar autoflagelările, practicate uneori în mod absurd, a stârnit admirația multor creștini. Ambiția lor a atins uneori cote halucinante și nu este sigur că mulți
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în admirația și batjocura a tot felul de gură-cască. Alți „sfinți” au decis să trăiască precum vitele pe câmp, mâncând numai iarbă. Un anume Ammoun a devenit renumit pentru că nu se dezbrăcase și nu se spălase niciodată; dimpotrivă, un alt eremit era admirat pentru că a trăit gol pe stâncile Sinaiului vreme de 50 de ani; ș.a. Aceștia erau fanaticii. Ei măreau limita ultimă a acestui misticism stoic sui-generis. Altfel, monasticismul și-a avut propria evoluție. Curând, în jurul câte unui monas celebru
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de l’Eglise en Occident, 18 vol., Sirey, Paris; E. Gilson, La philosophie au Moyen-Âge, Payot, Paris, 1944. Despre Simion Stâlpnicul: H. Lietzmann (ed.), Das Leben des heiligen Symeon Stylites, Leipzig, 1908; H. Delehaye, Les Saints stylites, Bruxelles, 1923. Despre eremiți și martiri: A.-J. Festugière, Antioche païenne et chrétienne. Libanius, Chrisostome et le moines de Syrie, De Boccard, Paris, 1959; A.-J. Festugière, Les moines d’Orient, Cerf, Paris, 1962; Actele martirice, traducere de I. Rămureanu, Editura Institutului Biblic și
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
la autorul francez, rolul unei otrăvi miraculoase. "Paradoxul Proust", cum îl numea recent un exeget, studiind natura strategiilor discursive, din perspectiva unei sociologii a comunicării (Livio Belloï), este exprimat în aceea că romanulcheie al secolului pune în operă povestirea unui eremit, "retranché dans sa chambre capitonnée de liège, coupé de tout, coupé de l'Autre, développant un discours forcené du je, un discurs littéralement d'auteur voire d'autiste", s. n. (4) Autism, discurs interior, revelațiile timpului devorator: iată situarea "tematică" a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
dar acesta nu-i primea pe toți. Unii intrau imediat În scaunul spovedaniei, pe alții Îi lăsa să aștepte ceasuri, zile Întregi, fie că erau de viță nobilă sau oameni de rând. Auzind toată povestea, bătrânul duce trimise după el. Eremitul răspunse Încruntat, scărmănându-și barba cu degetele lui scheletice, că nu-și poate lăsa sărmanele oițe fără păstor. Cine voia să-l vadă, să se ostenească până la el. Răspunsul Îi fu repetat stăpânului cu frică mare și cu multe cuvinte
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pustnicul cu voce aspră. Rămâne să aflăm unde a dus-o. Apoi... — Apoi ne va ajuta domnul Conrad s-o eliberăm, rezumă tatăl lui Bodo. Dar până atunci să nu vindem pielea ursului din pădure. Părinte, se Întoarse el spre eremitul cel Întunecat ca un Dumnezeu mânios, am dat și eu sfară În țară și am nădejde că oamenii mei Îmi vor aduce curând vești. Dar până atunci ne poți spune cuvioșia ta mai multe. Din câte am Înțeles ai fost
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nădejde. Ceea ce Îl umplea de mirare pe bătrânul bancher, căci pentru el călugărul era un Înger, o făptură supra ome nească, căruia toate patimile și durerile pământenilor Îi erau cu desăvârșire străine. Ar fi fost mai bine pentru toți, reluă eremitul. Pentru domnia ta, care ai fi rămas credincios până la moarte unui fiu pe care-l iubești nemăsurat. Pentru Bodo, pentru care speram o viață liniștită, un cămin fericit și o meserie care să-i placă. și, la urma urmelor, și pentru
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-ți găsească un soț pe gustul tău. Nu, părinte, protestă fata. Eu Îl iubesc pe Bodo. Înțelege, te rog, niciodată nu voi iubi pe altcineva. Mi-am dăruit inima pentru totdeauna și alta nu mai am s-o dau altcuiva! Eremitul o privi cercetător. Nu, Adelheid nu și ar fi putut schimba niciodată sentimentele! Îi chemă pe amândoi la el și le spuse să aibă răbdare, să nu facă vreo faptă necugetată. — Cu voia Domnului, va veni și ziua când nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ca să-i ceară sfat. Îl găsi cu totul tulburat și cenușiu la față. Un curier de la castel venise cu vestea că ducele Bertold fusese ucis noaptea trecută. Tocmai dăduse poruncă să se tragă fără Întrerupere clopotul cel mare și, Împreună cu eremitul, așteptau pe părintele Bernhard pentru a hotărî amănuntele Înmormântării. Meșterii zidari Începuseră deja să pregătească În biserică gropnița. Vestea se răspândise ca flăcările unui incendiu În toată mânăstirea și călugării se strânseră Îngroziți În biblioteca cea mare. Ducele fusese foarte
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Deși minunații lui ochi violeți se Închiseseră pentru totdeauna, era tot frumos și chipul său păstrase strălucirea tinereții. Toți văzură cu mirare lacrimi În ochii tânărului duce. — Am pierdut doi frați În aceste zile cumplite, Îi spuse el mai târziu eremitului. Părinte, e mult prea mult chiar și pentru un cap Încoronat. Sunt pierderi pe care nu le poți Înlocui niciodată... A fost ultima oară când stăpânul din Breisgau a fost văzut plângând. În cele câteva zile Îmbătrânise și o cută
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
în „Taiheiki”, „Cronica Japoniei medievale”. Legenda spune că împăratul „Wen Wei” din China a trimis câțiva supuși în munți pentru a-i aduce „apa cu puteri vindecătoare”. După ce au străbătut cale lungă, au găsit într-un loc aproape pustiu, un Eremit (pustnic) care le-a spus că are vârsta de 700 de ani. Eremitul ( apare și în cărțile de tarot)le-a împărtășit secretul longevității și anume că... toată viața a băut numai rouă de pe crizanteme. Altă legendă spune că dormitul
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
a trimis câțiva supuși în munți pentru a-i aduce „apa cu puteri vindecătoare”. După ce au străbătut cale lungă, au găsit într-un loc aproape pustiu, un Eremit (pustnic) care le-a spus că are vârsta de 700 de ani. Eremitul ( apare și în cărțile de tarot)le-a împărtășit secretul longevității și anume că... toată viața a băut numai rouă de pe crizanteme. Altă legendă spune că dormitul pe o pernă umplută cu petale de crizanteme aduce longevitate și multă voioșie
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
găsi un părinte duhovnicesc și de a intra în ascultare îl face pe Platon să se apropie și aici de oameni profund înduhovniciți, a căror amintire o va purta peste ani. Astfel, îl cunoaște pe Dorotei, egumenul schitului Dălhăuți, pe eremitul Rafail, care își asigura traiul din copierea cărților Sfinților Părinți, pe Dometie, egumenul schitului Trăisteni. Îl cunoaște aici și pe schimonahul Proterie, ucrainean din Poltava, care, în fiecare zi la prânz hrănea din belșug păsările cerului care i se așezau
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
alt document din 1256, bisericuța de pe colina Betleemului a fost numită cu indicativul de San Zeno in Monte. A fost oficiată de preoții diecezani. Apoi, când parohia a fost suprimată, biserica a trecut la pustnicii de la San Girolamo da Fiesole (eremiții fiesolani sau ieronimieni). Acești eremiți au rămas la San Zeno in Monte până la 1668. În timpul șederii lor, au reparat biserica, au construit curtea interioară și clopotnița. Reparând construcția și, au făcut 22 de chilii, mici și obscure. După ei au
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de pe colina Betleemului a fost numită cu indicativul de San Zeno in Monte. A fost oficiată de preoții diecezani. Apoi, când parohia a fost suprimată, biserica a trecut la pustnicii de la San Girolamo da Fiesole (eremiții fiesolani sau ieronimieni). Acești eremiți au rămas la San Zeno in Monte până la 1668. În timpul șederii lor, au reparat biserica, au construit curtea interioară și clopotnița. Reparând construcția și, au făcut 22 de chilii, mici și obscure. După ei au venit părinții somaști ai sfântului
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
examenul de engleză. Limba e necesară pentru vizitatorii străini. Sunteți... fenomenal. 13) Cu Vasiliu Falti e grea treaba. D-na Păpușanu, sora lui, a fost nu de mult cu soțul ei, la noi și i-am rugat, să stăruiască pe lângă eremitul de Vasiliu-Falti, să dea ceva pentru Flt. - oraș pe care și el e supărat dar, faptul că pentru el răspund la punctul 13 (deși nu-s superstițios) e Încă o dovadă, că nu vom reuși. Totuși, voi mai stărui. Mai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
principal și al sălii de lectură, văzură că nu mai rămăseseră decât munți de cenușă. Numai În zona mânăstirii fuseseră clădite câteva colibe. Din direcția aceea plutea miros de tămâie, așa că Genemon se duse să cerceteze. Găsi patru sau cinci eremiți munteni, așezați În jurul unei oale cu pilaf care fierbea deasupra focului. — Au spus că marele preot din Yokawa nu-i aici, anunță Genemon. Dacă marele preot nu e aici, n-o fi cumva vreun cărturar sau vreun bătrân de pe vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
o caută În interiorul societății. Justiția e fericirea socială, garantată de ordinea socială”. Fericirea politică este o condiție obligatorie pentru fericirea personală. Trebuie să ne realizăm proiectele intime, cum este cel de a fi fericiți, integrându-le În proiectele comune. Numai eremiții din toate timpurile și din toate confesiunile au pretins că trăiesc autosuficient În singurătatea lor. Au fost mereu niște atleți ai izolării de societate. Plecând de la toate cele spuse, putem formula următoarea concluzie: Sunt inteligente societățile În care există justiție
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Runoja, interviuri consemnate de Nicolae Constantinescu, în "Columna", nr. 9, nov. 1995, p. 17. Sakari, Aimo; Ellen Sakari, Contacte cu limba, cultura și poporul României, traducere de Jaana Sitaru, în "Columna", nr. 8, mai 1995, p. 14. Schildt, Göran, Brâncuși, eremitul artei, traducere de Mircea Bucurescu, în "Secolul 20. Finlanda. Pagini de civilizație și tradiție", nr. 262-263-264 (10-11-12), 1982, p. 227. Sitaru, Jaana, Însemnări despre arta lui Brâncuși în presa finlandeză, în "Columna", nr. 9, nov. 1995, p. 22. Suomela-Salmi, Eija
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
secretele spiritualității transformatoare. Între călătorii convinși că le pot descoperi se numără și jurnalistul britanic Paul Brunton (1898-1981), ale cărui pagini despre Egipt (dar și despre India - la Editura Polirom au mai fost traduse volumele India secretă, 2013 și Un eremit `n Himalaya 2013) au rămas de aproape un secol în topul lecturilor de aventuri spirituale bine documentate. Brunton, admirabil povestitor, pune din plin culoare și exotism. Chiar dacă nu totdeauna convingător când interpretează semnificațiile, captivează prin talentul de reporter, prin crearea
O noapte în Marea Piramidă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2567_a_3892]
-
Grosul“ - cam un sfert - îl reprezintă populația capitalei, numită tot San Marino, un oraș desprins parcă din poveștile Fraților Grimm, cu un castel ce se înalță pe vârful lui Monte Titano și o mănăstire fondată acum exact 1703 ani de eremitul Marino. Fie că ajungeți de pe autostrada A14 (cu ieșire la Rimini-Sud) și străbateți cei 22 km până la poalele lui Monte Titano (738 m), fie că preferați autobuzul nr. 17 care poate fi luat din Rimini (din gară, centrul orașului sau
Agenda2004-39-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282930_a_284259]
-
colțul de la intrare, poetul trona - era vicepreședinte al FDUS - îmbrăcat în haine elegante negre, cu nelipsita țigară de foi în mînă”. Nu mai puțin impresionant apare brîncușologul V. G. Paleolog: „Înalt, masiv, falnic, cu o barbă moale și bogată de eremit, V. G. Paleolog m-a îmbrățișat cu generozitate în toamna lui 1976, pe peronul Gării de Nord. La 88 de ani, pe lîngă vitalitate, emana o prospețime, o «bună mireasmă», cum se spune despre sfinți, greu de uitat. Mi-a spus cîteva
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]