1,127 matches
-
și pentru reprezentanții săi, ierarhia. El pune la îndoială modelul ebraic tradițional. Acțiunea sa de protest împotriva comerțului în templu și a beneficiarilor săi reprezentase provocarea decisivă, care în cele din urmă a condus la arestarea și condamnarea sa ca eretic, fals profet și blasfemiator. Isus nu era nimic din toate acestea, nici măcar un conducător revoluționar cu un program politic. Dar a fost condamnat ca revoluționar și demagog de autoritatea romană. Soarta lui este binecunoscută: a murit pe cruce, trădat și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mântuire și de pace, din momentul când creștinismul, odată cu împăratul Constantin, câștigase puterea în Imperiul Roman) a devenit, tot mai mult, un simbol al luptei și ale victoriei, îndeosebi pentru soldați, conducători de state și inchizitori. Cruciadele și persecuțiile împotriva ereticilor Evului Mediu fuseseră teribile, dar deloc mai prejos, au fost cruciadele acelor crusaders din secolul XXI (în Iraq și Afganistan), care, în aceeași măsură, au considerat că îl au pe Dumnezeu de partea lor în timp ce ucideau mii de oameni. În
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
o deosebiți și semnele vremurilor nu le puteți deosebi?" (Matei XVI 3-4). Clericii noștri, deși conștienți de adevărul acesta, au luptat totuși contra teoriilor lui Galileu, Giordano Bruno etc., iar astăzi au schimbat stilul vechi pe cel nou, acuzând de "eretici" pe cei ce nu țin "stilul nou" și dându-și ei înșiși sentința de condamnare că până la schimbarea calendarului au trăit în "erezie". Iisus în toate predicile sale era un admirator al "luminei", fie-n sens spiritual, fie-n sens
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
căpitan, ideea era să se mențină acolo, pe malul râului, sau al digului, sau al cui naiba o fi fost, până când spre dimineață trupele regelui, stăpânul nostru, aveau să lanseze un atac și să se unească cu ei. Pe scurt, ereticii au fost căsăpiți cum scrie la carte, nemaiavând timp nici să crâcnească. Dormeau ca niște marmote și chiar atunci au ieșit din apă ai noștri cu un chef nebun să se Încălzească și combătând frigul prin trimiterea de eretici În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
scurt, ereticii au fost căsăpiți cum scrie la carte, nemaiavând timp nici să crâcnească. Dormeau ca niște marmote și chiar atunci au ieșit din apă ai noștri cu un chef nebun să se Încălzească și combătând frigul prin trimiterea de eretici În infern sau unde s-or fi ducând blestemații ăștia de luterani. Partea proastă e că după aceea au venit zorii, s-a făcut dimineață, dar atacul spaniol nici gând să se producă. Pe motiv, s-a spus după aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
soldat În războaiele din Flandra, ca Diego Alatriste și răposatul meu tată, și, camarad la toartă cu ei, pătimise ani lungi de lipsuri, primejdii și necazuri, deși până la urmă Îi mersese mai bine decât lor: pe când părintele meu Îngrășa pământul ereticilor, iar căpitanul trăgea mâța de coadă ca spadasin În slujba cui se nimerea, un cumnat majordom la palat și o femeie matură dar Încă frumoasă Îl ajutară pe Saldaña să se descurce la Madrid după eliberarea din armata din Flandra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
călugăr. Sau definitiv. — Domnia voastră vrea să spună... Începu Diego Alatriste, care prefera lucrurile clare. Dominicanul, care ascultase În tăcere și părea a-și pierde răbdarea, Îl Întrerupse ridicându-și una din mâinile-i osoase. — Vrea să spună că cei doi eretici trebuie să moară. — Amândoi? — Amândoi. Lângă Alatriste, italianul fluieră din nou Încet, printre dinți, refrenul acela al lui. Tiruri-ta-ta. Zâmbea, pe jumătate interesat, pe jumătate amuzat. Căpitanul, uimit, se uita la banii de pe masă. Apoi se gândi puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Hornuri nu era departe și servitorii ambasadorului englez puteau sări În ajutorul compatrioților. Era vorba, prin urmare, de o afacere rapidă și mortală: cling, clang, adio și n-am cuvinte. Și toți În iad, sau unde dracu’ or merge anglicanii eretici. Cel puțin ăia doi n-or să ceară cu strigăte spovedanie cum făceau bunii catolici, deșteptând jumătate de Madrid. Căpitanul Își potrivi mai bine capa pe umeri și privi spre cotul drumeagului luminat de slaba pâlpâire a fanarului. Sub stofa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ai claselor superioare, prea obișnuiți să crape estetic, din profil, printre aghiotanți și toboșari. Fapt e că din când În când clipea des nedezlipindu-și ochii de pe căpitan, parcă uluit că mai trăiește. Și chiar că avea de ce să se mire, ereticul. În pofida Începutului, repetă. Căpitanul nu știu ce să spună. La urma urmei, și În ciuda deznodământului Înfruntării, el și colegu-i de breaslă Încercaseră să-i asasineze pe acei tineri domni Smith sau cum naiba s-or fi numind. Ca să umple cu ceva stingheritoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
prafului și murdăriei de pe drum. Dacă individul acela nu era de foarte bună familie, căpitanul era gata să treacă la mahomedanism. Să moară el de nu. — Numele dumneavoastră? Întrebă cel În haine gri. Era ciudat că rămăseseră În viață, fiindcă ereticii aceia erau și naivi pe deasupra. Ori poate rămăseseră În viață tocmai de aia. Oricum, Alatriste rămase tăcut și impasibil; nu era el omul care să facă mărturisiri, și cu atât mai puțin unor străini pe care fusese cât pe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
capul și să se retragă, când tânărul rosti niște cuvinte În limba lui care Îl făcură pe celălalt englez să se Întoarcă mirat. Cu coada ochiului, Alatriste Îl văzu zâmbind pe Guadalmedina, care În afară de franceză și latină vorbea și limba ereticilor. — Prietenul meu spune că vă datorează viața, George Villiers părea puțin stingherit, ca și cum din partea-i ar fi preferat să considere conversația Încheiată, iar acum traducea de voie, de nevoie cuvintele celui mai tânăr. Că ultima lovitură dată lui de omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și periculos, isteț nevoie mare. Și Charles extrem de mulțumit, convins că o ține deja pe doña María În brațe. — Se știe cum vede ea situația asta? — Are douăzeci de ani, așa că Închipuie-ți singur. Se lasă iubită. Faptul că un eretic cu sânge regal, tânăr și frumos, este În stare să facă ce-a făcut acesta pentru ea o sperie și o fascinează În același timp. Dar e o infantă de Castilla, așa că protocolul veghează cu strășnicie asupra lor. Mă Îndoiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Emilio Bocanegra Își mișcă mâna pe masă și o lăsă iar imobilă, sprijinită pe lemnul negru, cu degetu-i livid arătând spre căpitan. — Ce Îl face pe un om să părăsească tabăra Domnului ca să treacă la dușman, În rândurile păgâne ale ereticilor? Era culmea, gândi Diego Alatriste, să numești tabără a Domnului pe cea formată din tine Însuți, copistul cu mască și acel sinistru spadasin italian. În alte Împrejurări ar fi rânjit ca de o glumă bună, dar atunci nu era momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
schimbul de vorbe, să afli ce i-a Îndemnat pe câțiva oameni drepți să plănuiască morțile acelea?... Să-i Împiedice pe păcătoși să Înșele buna credință a regelui, stăpânul nostru, și să ducă zălog o infantă a Spaniei pe tărâmul ereticilor?... Alatriste negă Încet din cap. — Nu-s curios. Aflați domniile voastre că nu țin să știu nici măcar cine este cavalerul acesta mascat din fața mea. Îi privi cu o seriozitate batjocoritoare, insolentă. Nici celălalt, care, Înainte de a pleca, a cerut ca domnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Acum, când anii au trecut, mă Întreb dacă n-ar fi fost mai bine ca Diego Alatriste să-i fi găurit pielea englezului În noaptea cea de pomină, În pofida scrupulelor lui și a bărbăției și devotamentului dovedite de blestematul de eretic. Dar cine ar fi crezut că lucrurile se vor petrece așa? Oricum, cineva tot l-a mătrășit pe amicul Villiers, ceva mai târziu și În propria-i țară: când un ofițer puritan, pe nume Felton, pare-se la Îndemnul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În urmă, Întorcându-se din Indii, fusese cât pe ce să fie capturat de Walter Raleigh, un corsar care le dărâmase un catarg și omorâse cincisprezece oameni. — Mână de fier, sugera Vicuña, strângându-și unicul pumn care Îi mai rămăsese. Ereticii ăștia nu știu decât de frică... Asta-i recunoștința lor pentru ospitalitatea oferită de regele stăpânul nostru! Încuviințau precaut cei de față, printre ei aflându-se doi presupuși veterani cu niște mustăți formidabile, care nu auziseră În viața lor o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
că anumite interese s-au Încrucișat pe drum. Biserica, de pildă... — Biserica e foarte mare. Te referi la cineva anume? — Mă rog, sunt prelați care au și putere lumească, nu numai eclesiastică. Ei nu văd cu ochi buni ca un eretic... — Înțeleg, Îl Întrerupse ministrul. Te referi la bărbați sfinți ca fray Emilio Bocanegra, de exemplu. Alatriste văzu că secretarul regelui Își stăpânea o tresărire. — Eu n-am zis nimic de Sfinția Sa, spuse Alquézar, redobândindu-și sângele rece. Dar din moment ce Înălțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
apărător al ortodoxiei. Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. Sfântul, îngrijorat de o posibilă ruptură care putea avea loc în Biserică, i-a dat ereticului Arie o palmă. Astfel, potrivit bisericii, de la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, pe 6 decembrie, cei neascultători să fie loviți cu joardă în semn de avertisment. Sfântul ierarh Nicolae a murit în anul 340, iar din anul 1087
Tradiții și obiceiuri de Sfântul Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/80607_a_81932]
-
Se trece de aici repede la acei autori din secolul XIX care ne-au marcat primii teritoriul, Dinicu Golescu, Alecsandri, Gr. Alexandrescu, Ion Ghica, lăsând mărturii despre drumuri și locuri. Urmează un salt peste un secol pentru a ajunge la "ereticul migrator" Panait Istrati și la Nae Ionescu, acesta invocat pentru că ar ilustra, împreună cu Panait Istrati, Gala Galaction, Zaharia Stancu, Fănuș Neagu "seria anarhică, inconfortabilă a âsudiștilor> noștri". Este de discutat punerea acestora laolaltă. Să notăm însă până atunci că după ce
Are istoria literaturii secrete? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/7911_a_9236]
-
comuniste, de Rainer Maria Rilke sau de Marin Tarangul, de Lucian Blaga sau Ion Barbu, de Ernst Jünger sau Günter Grass, de fiecare dată autorul este personal și neconvențional. În plus, e neconformist prin îndrăzneala cu care știe să fie eretic în raport cu dogmele ideologiei dominante. Pe scurt, un intelectual de dreapta, pro-occidental, care privește cu neîncredere liberalismul contemporan, pe care îl consideră una din ultimele redute ale stîngismului european, la fel ca neoconservatorismul american, așijderea privit ca o formă mascată de
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
jertfă și prin propriul lui sînge, noii mîntuitori au găsit că e mai profitabil să o izbăvească din nou prin sîngele altora. Al milioanelor de supuși care nu se arătau prea tari în credință și suficient de zeloși în adorație. Ereticii și rîvna lor sectară au fost drastic sancționați ca deviaționiști și tot atît de eficient excomunicați cu ștreangul, cu pistolul, cu poțiunea de șoricioaică sau, și mai simplu, cu ranga. Ecumenismului i-a luat locul unirea mondială a proletariatului, iar
Somațiile memoriei (...după 19 ani) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7232_a_8557]
-
semnificative. G. Călinescu în Istoria sa (1941) a făcut un caz exagerat de romanul masiv și foarte confuz al lui Victor Papilian, În credința celor Șapte Sfeșnice (1934) pentru valoarea sa documentară revelatorie, dar nu l-a alăturat scrisului altui eretic, Lucian Blaga sau chiar, mai târziu Mircea Eliade și Ion Luca, un dement clinic, reputat genial, care probează atracția misticilor români pentru domeniul ereziei, a unei mistagogii chiar în afara Bisericii. Și Constantin- Virgil Gheorghiu, preot hirotonosit va urma aceeași direcție
Falsificare prin documente by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5956_a_7281]
-
dar că litera lor nu e obligatorie pentru a crede în Dumnezeu. De aici încolo accentele se înăspresc, căci voi ajunge să cred într-un Dumnezeu al naturii pe care nici o dogmă religioasă nu îl poate prinde, și atunci sunt eretic sub anatema de deism (divinul nu e ceva supranatural, ci e totuna cu legile naturii). Privesc noaptea stelele și simt armonia cosmică și îmi spun că toată ordinea lor fascinantă e prea frumoasă ca să fie rodul unei întîmplări oarbe. Estetic
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
Cosmin Ciotloș Eseist, prozator, umorist, epistolier, memorialist, gazetar, ideolog. În Ultimii eretici ai Imperiului, Vasile Ernu e din toate acestea câte puțin. Dar din nici una atât de mult încât să justifice o interpretare "pe culoar", împinsă până la detalii de poetică a genului sau de istorie a metodei. Noutatea, la Ernu, o dă
La pachet by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6710_a_8035]
-
autorului, aflat atunci la debut, precursori locali. (O idee despre această dispersie dă și ultima copertă a cărții de acum.) Categoric, Ernu devenise un caz. Încă nerezolvabil sau, oricum, încă mai presus de rezolvări. Mă tem că nici recenta Ultimii eretici ai Imperiului nu oferă, pentru elucidare, indicii mai utile. Căci Vasile Ernu disimulează încă o dată inteligent, de data asta călcând pe propriile urme din 2006. Nu mă refer doar la fidelitatea față de editură și față de colecție, deși și aceasta spune
La pachet by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6710_a_8035]