114 matches
-
spate pe un polițist care chicotea, depășit de comicul situației. Nu știa că trebuia să fie atent? Poliția n-avea de gând să supere familia unuia dintre cele mai respectate personaje ale orașului. În Shahkot, ne onorăm și ne respectăm ermiții, îi spuse. Încă încruntată, Pinky fu dusă înapoi în curtea familiei Chawla cu jeep-ul secției, însoțită de superintendent și de alți câțiva polițiști. Se bucura că-l mușcase pe băiatul de la Hungry Hop. Toți polițiștii se urcară pe scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
tiprită chiar în Times of India, alături de titlul „Baba din Shahkot în locuința sa din copac“. Livada cea pașnică din afara Shahkot-ului, scria, s-a transformat într-un furnicar de vizitatori care se grăbesc spre copac pentru a-l vedea pe ermitul din Shahkot, a cărui simplitate rară și înțelepciune adâncă aduc consolare și speranță multora dintre cei ce sunt îndurerați în aceste vremuri dificile și corupte. „Există aici o atmosferă spirituală cum n-am mai întâlnit nicăieri în India“, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
îndurerați în aceste vremuri dificile și corupte. „Există aici o atmosferă spirituală cum n-am mai întâlnit nicăieri în India“, i-a spus domnișoara Jyotsna, o funcționară de la oficiul poștal, reporterului. Ea însăși a devenit o vizitatoare regulată a acestui ermit, pe care discipolii îl numesc cu afecțiune „Baba al maimuțelor“ sau „Baba din copac“, datorită afecțiunii sale pentru animale și simplității locuinței sale. Deși îi primește pe toți cei care vin să-l vadă, el limitează orele între care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mormăieli despre mănăstiri moderne și ploi musonice și își dădea exact seama încotro se îndreptau lucrurile. Iar acum, că maimuțele se purtaseră atât de urât, habar n-avea ce urma să i se-ntâmple. Mănăstiri de beton! Bleah! Un adevărat ermit trăia în copac sau pe o piatră, într-o peșteră sau o văgăună. Își privi imaginea reflectată de soare în iarba de dedesubt: propria siluetă în ansamblul alcătuit din patul de sfoară și umbrela zdrențăroasă, distrusă de maimuțe, și umbrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pentru voi, nu-i pentru voi, le declara pe un ton princiar, iar aceștia dădeau înapoi simțind autoritatea din vocea ei, demnitatea purtărilor sale și clătinau din cap, întrebându-se ce se-ntâmpla cu ei. S-o atace pe mama ermitului! Ce le venise? — Baba, de ce suntem câteodată așa agresivi și lacomi, iar alteori suntem bucuroși doar să stăm sub copacul tău? — Într-una din zile, albina zumzăie mai tare, iar într-o zi cu ploaie stă în liniștă în stupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
care le provocau mesele lui Sampath, domnul Chawla decise să permită accesul vizitatorilor doar în intervalul dintre prânz și cină, între doisprezece și jumătate și opt și jumătate seara. Dat fiind accesul limitat, popularitatea lui Sampath și reputația sa de ermit crescură. Totuși, stratagema accesului restricționat n-a mai putut fi aplicată la venirea maimuțelor. 12 — Priviți, strigase Pinky într-o zi la scurt timp după ce fuseseră instituite orele de vizitare. E una și aceeași maimuță care ne-a fugărit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
spate pe un polițist care chicotea, depășit de comicul situației. Nu știa că trebuia să fie atent? Poliția n-avea de gând să supere familia unuia dintre cele mai respectate personaje ale orașului. În Shahkot, ne onorăm și ne respectăm ermiții, îi spuse. Încă încruntată, Pinky fu dusă înapoi în curtea familiei Chawla cu jeep-ul secției, însoțită de superintendent și de alți câțiva polițiști. Se bucura că-l mușcase pe băiatul de la Hungry Hop. Toți polițiștii se urcară pe scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
tiprită chiar în Times of India, alături de titlul „Baba din Shahkot în locuința sa din copac“. Livada cea pașnică din afara Shahkot-ului, scria, s-a transformat într-un furnicar de vizitatori care se grăbesc spre copac pentru a-l vedea pe ermitul din Shahkot, a cărui simplitate rară și înțelepciune adâncă aduc consolare și speranță multora dintre cei ce sunt îndurerați în aceste vremuri dificile și corupte. „Există aici o atmosferă spirituală cum n-am mai întâlnit nicăieri în India“, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
îndurerați în aceste vremuri dificile și corupte. „Există aici o atmosferă spirituală cum n-am mai întâlnit nicăieri în India“, i-a spus domnișoara Jyotsna, o funcționară de la oficiul poștal, reporterului. Ea însăși a devenit o vizitatoare regulată a acestui ermit, pe care discipolii îl numesc cu afecțiune „Baba al maimuțelor“ sau „Baba din copac“, datorită afecțiunii sale pentru animale și simplității locuinței sale. Deși îi primește pe toți cei care vin să-l vadă, el limitează orele între care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
mormăieli despre mănăstiri moderne și ploi musonice și își dădea exact seama încotro se îndreptau lucrurile. Iar acum, că maimuțele se purtaseră atât de urât, habar n-avea ce urma să i se-ntâmple. Mănăstiri de beton! Bleah! Un adevărat ermit trăia în copac sau pe o piatră, într-o peșteră sau o văgăună. Își privi imaginea reflectată de soare în iarba de dedesubt: propria siluetă în ansamblul alcătuit din patul de sfoară și umbrela zdrențăroasă, distrusă de maimuțe, și umbrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cred însă și ce spune Cioran. Ajută-mă, Doamne! Știu că sunt un păcătos, dar Tu știi, la fel de bine ca și mine, că nu sunt ticălos. De aceea, Te rog să mă ajuți... Dar cum femeile nu au nevoie de ermiți... Nu pot scăpa de amintiri și iluzii, nu mă pot reinventa, revendicând un nou punct zero al existenței, așa cum n-am putut scăpa, încă din copilărie, de nume și prenume. Cum spuneai că te numești? mă întreba învățătoarea. Z, răspundeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cacealma, dar pentru nimic în lume nu aș fi vrut să mai trăiesc asemenea clipe. Marele Alb devenise un brand al școlii, un brand de Ferentari. Câtă cacealma ascundea el, aceasta era o altă poveste... Am rezistat apoi aidoma unui ermit. O vorbă n-am scos atunci când unii și alții au încercat să-mi cumpere "schema cocorului". Am invocat omerta, onoarea de gașcă, "spiritul școlii de karate"... Nu există glorie lumească mai fabuloasă decât cea din Ferentari. Când la sfârșitul anului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
acum de-a curmezișul râul San Pedro, ca să acosteze, cu o precizie matematică, la pontonul mare din trunchiuri de copac ce servea drept debarcader. Slujba se terminase și părintele Carlos veni zâmbitor în întâmpinarea lui: — Ce ciudată minune! comentă el. Ermitul afară din peșteră. Cărui fapt datorăm onoarea vizitei tale? Își strânseră mâinile cu putere, cu stimă. — Mă bucur să te văd, fiule! Și eu mă bucur, părinte. E fasole cu cârnați...? — Se vede că selva îți ține treze simțurile. Cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
are în spatele ei un sindicat, o uniune, o asociație oarecare. Mulțimile manifestante, procesiunile, înmormîntările cu alură triumfală sînt organizate de confrerii sau de cercuri politice. Cruciadele, aceste imense mulțimi războinice, s-au ivit din ordinele monastice la chemarea unui Petru Ermitul sau a unui Sfînt Bernard. Ridicările în masă din 1792 au fost suscitate de cluburi, încadrate și disciplinate de către rămășițele vechilor corpuri militare"250. Vă dați seama de ce. Sectele sau partidele, organizate fiind, au o disciplină, acumulează experiență și adună
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]