225 matches
-
gest de bunăvoință a sorții, după viața atât de grea pe care o dusese în ultimii ani... Prin urmare, partea îngrădită a camerei noastre mai mici - vechea baie - ne revenea acum. Acolo am hotărât să-mi înjgheb un fel de ermitaj, un refugiu de muncă și de meditație, pe care l-am botezat „Cabinetul rece“, pentru că nu avea nici sobă și nici ferestre... L-am mobilat cu o dragoste nespusă, pentru că era de fapt prima încăpere cu adevărat a mea după
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
poate fi fericit. Trebuia într-adevăr să fi plătit din plin pentru a avea dreptul la o asemenea fericire. Nicicând viața nu ni s-a părut atât de frumoasă! Mai mult decât atât, ne simțim extrem de bine în acest nou ermitaj pe care ni l-am organizat. Trebuie să veniți să ne vedeți: este exact ceea ce în germană se numește gemütlich... Cât despre celelalte soiuri de fericire, nu mișcă deocamdată nimic. Pentru că încă nu ne putem decide pentru gestul dragostei. Ne
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
la dreapta fiind tot mai mari, spre a sugera trecerea timpului. Mai jos aș vrea să redau un alt tablou dar cu aceeași tematică, apărut în albumul „L’art naive”, scos în anul 2000 de Nathalia Brodskaia, restaurator la muzeul Ermitaj. Am și eu acasă un exemplar din acest album, și astfel am putut să scanez pozele tablourilor mele publicate aici, altfel nu le mai aveam acasă în nici o poză. Totuși mă bucur că le pot reproduce în această carte pe
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
la mine care stăteam într-un colț al sălii și mi-a spus că vrea să cumpere acest tablou. Problema era că dânsul nu avea bani, dar în schimb îmi oferea două albume de artă, foarte groase, unul cu muzeul Ermitaj, iar al doilea cu icoane rusești. Am stat și m-am gândit puțin, după aceea am acceptat, cu condiția să dea și o bere, de fapt să o bem împreună. Domnul a acceptat, astfel că a doua zi a venit
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
la Toledo la 1577. Îl știam pe el și impresionanta lui operă, din albume, filme documentare, din monografii și admirasem de multe ori cele câteva lucrări din Muzeul Național de Artă. Cu el mă întâlnisem și la Luvru, și la Ermitaj, și prin alte muzee mari ale lumii. La Toledo, unde și odihnește din 1614, a lăsat multe opere prin biserici și palate, printre care și cea mai cunoscută, "Înmormântarea contelui de Orgaz". S-au scris multe despre marele pictor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Petersburg, vechiul Petrograd, îi dă un salariu mediu pentru Rusia. De 300 000-400 000 de dolari pe an, bani pentru care în România ar fi muncit aproape o carieră întreagă. E amorezat de nopțile albe ale Petersburgului, a fost la Ermitaj și și a dus copiii pe puntea vaporului Aurora. În fotbal, casa ta e acolo unde o duci cel mai bine. Geografia nici nu mai contează. Leningrad, Moscova, Siberia, Kamceatka. Grosimea contului e o noțiune universală, care comprimă distanțele. Dar
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
experiență europeană foarte întinsă, fără să aibă frenezia ideilor, proprie lui George Călinescu, cu care, de asemenea, am lucrat. Oprescu avea un "duaté", un simț al nuanțelor, al unei pozitive relativități culturale, hrănită de o vastă experiență a muzeelor. La "Ermitaj", le-a spus specialiștilor de acolo, văzând un Rembrandt, "e un tablou la muzeul din Brunswig, undeva, sus, un portret care are analogie cu acesta". Și așa era. Ochiul său nu se înșela. El mi-a spus odată despre un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
ani, până la moartea filosofului francez. Ecaterina își dorește să fie demnă de elogiile pe care i le aduce Voltaire: să guverneze ferm după idei liberale. După moartea lui Voltaire, la 30 mai 1778, ea achiziționează biblioteca acestuia care ajunge la Ermitaj alături de biblioteca lui Diderot. Considerându-se continuatoarea operei lui Petru cel Mare, este dornică să facă un monument pe care să-l consacre gloriei predecesorului ei. Inaugurarea statuii din bronz reprezentând pe Petru cel Mare va avea loc la 7
Ecaterina a II-a a Rusiei () [Corola-website/Science/301024_a_302353]
-
Cramele palatului au fost jefuite și golite timp de o lună în această perioadă tulbure ce a fost descrisă ulterior drept „cea mai mare mahmureală din istorie”. Astăzi, palatul este restaurat și face parte din complexul de clădiri al Muzeului Ermitaj. După întoarcerea din Marea Ambasadă în 1698, Petru I al Rusiei a inițiat o politică de occidentalizare și de expansiune care urma să transforme Țaratul Rusiei în Imperiul Rus și într-o mare putere europeană. Această politică s-a manifestat
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
familiei Ecaterinei. În 1790 Quarenghi a reproiectat cinci dintre camerele de stat ale lui Rastrelli pentru a crea cele trei săli vaste ale anfiladei Nevei. Ecaterina a fost responsabilă pentru cele trei palate vaste adiacente, cunoscute în mod colectiv ca Ermitaj — numele sub care întregul complex, inclusiv Palatul de Iarnă, a devenit cunoscut 150 de ani mai târziu. Ecaterina a fost impresionată de arhitectul francez Jean-Baptiste Vallin de la Mothe, care a proiectat Academia Imperială de Arte (tot la Sankt Petersburg), și
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
Academia Imperială de Arte (tot la Sankt Petersburg), și l-a însărcinat să adăuge o nouă aripă la Palatul de Iarnă. Această aripă era concepută ca un loc de retragere de formalitățile și ceremoniile de la curte. Ecaterina a numit-o Ermitaj "(14)", un nume folosit de predecesoarea sa, țarina Elisabeta, pentru a descrie camerele sale private din palat. Interiorul aripii Ermitaj era destinat să fie în contrast cu cel al Palatului de Iarnă. Într-adevăr, se spune că ideea amenajării unui spațiu privat
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
Iarnă. Această aripă era concepută ca un loc de retragere de formalitățile și ceremoniile de la curte. Ecaterina a numit-o Ermitaj "(14)", un nume folosit de predecesoarea sa, țarina Elisabeta, pentru a descrie camerele sale private din palat. Interiorul aripii Ermitaj era destinat să fie în contrast cu cel al Palatului de Iarnă. Într-adevăr, se spune că ideea amenajării unui spațiu privat (Ermitaj) pentru retragerea de la obligațiile zilnice i-a fost sugerat Ecaterinei de susținătorul unui mod de viață simplu, Jean Jacques
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
14)", un nume folosit de predecesoarea sa, țarina Elisabeta, pentru a descrie camerele sale private din palat. Interiorul aripii Ermitaj era destinat să fie în contrast cu cel al Palatului de Iarnă. Într-adevăr, se spune că ideea amenajării unui spațiu privat (Ermitaj) pentru retragerea de la obligațiile zilnice i-a fost sugerat Ecaterinei de susținătorul unui mod de viață simplu, Jean Jacques Rousseau. În realitate, acesta era un palat mare unit de palatul principal printr-o serie de pasarele acoperite și curți interioare
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
somierele, oglinzile, mesele și scaunele trebuiau să fie trimise de la Moscova și Sankt Petersburg de fiecare dată când curtea imperială se muta. Pe măsură ce palatul se umplea cu opere de artă, ele au devenit prea numeroase pentru a fi adăpostite în Ermitaj. Colecția de artă a Ecaterinei a devenit atât de mare încât în cele din urmă a devenit necesar să se comande arhitectului Iuri Velten, educat în Germania, construirea unei a doua prelungiri a palatului, care a devenit cunoscută în cele
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
Ecaterinei a devenit atât de mare încât în cele din urmă a devenit necesar să se comande arhitectului Iuri Velten, educat în Germania, construirea unei a doua prelungiri a palatului, care a devenit cunoscută în cele din urmă ca Vechiul Ermitaj ("15"). Mai târziu, Ecaterina a comandat o a treia prelungire, Teatrul Ermitaj, proiectată de Giacomo Quarenghi. Această construcție a necesitat demolarea ultimilor porțiuni rămase din Palatul de Iarnă al lui Petru cel Mare. Viața împărătesei la Ermitaj, înconjurată de artă
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
devenit necesar să se comande arhitectului Iuri Velten, educat în Germania, construirea unei a doua prelungiri a palatului, care a devenit cunoscută în cele din urmă ca Vechiul Ermitaj ("15"). Mai târziu, Ecaterina a comandat o a treia prelungire, Teatrul Ermitaj, proiectată de Giacomo Quarenghi. Această construcție a necesitat demolarea ultimilor porțiuni rămase din Palatul de Iarnă al lui Petru cel Mare. Viața împărătesei la Ermitaj, înconjurată de artă și de prieteni, era mai simplă decât în Palatul de Iarnă învecinat
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
urmă ca Vechiul Ermitaj ("15"). Mai târziu, Ecaterina a comandat o a treia prelungire, Teatrul Ermitaj, proiectată de Giacomo Quarenghi. Această construcție a necesitat demolarea ultimilor porțiuni rămase din Palatul de Iarnă al lui Petru cel Mare. Viața împărătesei la Ermitaj, înconjurată de artă și de prieteni, era mai simplă decât în Palatul de Iarnă învecinat; acolo, împărăteasa organiza mici dineuri intime. Servitorii erau excluși de la aceste mese și exista o inscripție pe perete în care scria „Așează-te unde vrei
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
anii 1787 și 1795 Quarenghi a adăugat acestei suite o nouă aripă de est care conținea sala mare a tronului, cunoscută sub numele de Sala Sf. Gheorghe "(13)", care unea Palatul de Iarna cu palatul mai puțin formal al Ecaterinei, Ermitajul. Această suită a fost modificată în anii 1820, când a fost creată Galeria Militară "(11)" dintr-o serie de camere mici pentru a sărbători înfrângerea lui Napoleon. Această galerie, care fusese concepută de Alexandru I, a fost proiectată de Carlo
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
a fost o mare realizare, deoarece comorile Palatului de Iarnă au fost întotdeauna mai degrabă mobilierul masiv și ornamentele fragile decât tablourile ușoare. Pentru a crea o barieră împotriva focului, țarul a ordonat distrugerea a trei pasaje care duceau la Ermitaj, o acțiune norocoasă care a salvat clădirea și o colecție de artă imensă. Poetul rus Vasili Jukovski a fost martor al incendiului — „un foc mare cu flăcările ajungând la cer”. Focul a ars timp de mai multe zile și a
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
fost singura bovină din mansardă; alte vaci erau păstrate în apropierea camerelor ocupate de domnișoarele de onoare, în scopul de a oferi lapte proaspăt pentru bucătării. Această practică a fost întreruptă după incendiul din 1837. După moartea Ecaterinei cea Mare, Ermitajul a devenit o colecție privată de comori a țarilor, care au continuat să o extindă, deși nu în măsura frenetică a Ecaterinei cea Mare. În 1850 a fost achiziționată colecția lui Cristoforo Barbarigo. Această colecție de la Veneția a adus în
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
a adus în Palatul de Iarnă mai multe opere ale lui Tițian, pe lângă multe altele creații artistice renascentiste din secolul al XVI-lea. Nicolae I, conștient de existența marilor galerii de artă din alte capitale europene, a extins mult Marele Ermitaj al Ecaterinei cea Mare "(15)" și l-a transformat într-o galerie de artă publică. În 1839 arhitectul german Leo von Klenze a întocmit planurile, iar execuția lor a fost supravegheată de Vasili Stasov, asistat de Alexandr Briullov și Nikolai
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
cu privire la proiectarea și executarea acesteia în cursul anilor 1840, iar țarul a intervenit în mod frecvent ca moderator. În cele din urmă, după unsprezece ani de construcție și de conflicte între arhitecți, primul muzeu de artă din Rusia, Muzeul Imperial Ermitaj, a fost deschis pe 5 februarie 1852. Fațadele clădirii au fost inspirate de arhitectura schinkelescă, având trei arcade din marmură gri. Întregul complex este remarcabil pentru planurile asimetrice ale aripilor și etajelor sale. Din ordinul țarului, vizitatorii muzeului erau obligați
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
nu s-au consumat complet. Chiar și numărul de ouă folosite la omletă a fost redus. În timp ce țarul făcea economii în ceea ce privește cheltuielile de uz casnic, el a adăugat noi obiecte de artă colecției imperiale de la Palatul de Iarnă și din Ermitaj. Oficial, Muzeul Ermitaj avea o alocație anuală pentru noi achiziții de 5.000 de ruble, dar când aceasta s-a dovedit insuficientă țarul a cumpărat pe banii lui obiecte de artă pentru muzeu. Împărăteasa Maria Feodorovna (Dagmar a Danemarcei), soția
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
consumat complet. Chiar și numărul de ouă folosite la omletă a fost redus. În timp ce țarul făcea economii în ceea ce privește cheltuielile de uz casnic, el a adăugat noi obiecte de artă colecției imperiale de la Palatul de Iarnă și din Ermitaj. Oficial, Muzeul Ermitaj avea o alocație anuală pentru noi achiziții de 5.000 de ruble, dar când aceasta s-a dovedit insuficientă țarul a cumpărat pe banii lui obiecte de artă pentru muzeu. Împărăteasa Maria Feodorovna (Dagmar a Danemarcei), soția lui Alexandru al
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
corupt și nu un strop din Rusia”. Sub influența ei, recepțiile curții și balurile de la Palatul de Iarnă, care erau plăcute și cultivate de nobilimea înaltă, au ajuns la final. Acestea au fost rapid înlocuite cu spectacole teatrale organizate la Ermitaj, dar acestea „nu au plăcut nimănui” și au fost anulate și ele în cele din urmă. Ultimul eveniment imperial mare din Palatul de Iarnă a fost un bal tematic ce sărbătorea domnia țarului Alexei I, care a avut loc pe
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]