247 matches
-
pentru a reface idealul primei comunități creștine. în istorie au fost consemnate mai multe denaturări ale raportului BisericăStat. Exemplu: Împăratul cucerește lumea în cea mai profană manieră. Escatologia a fost tradusă simplist, în termeni seculari. „După căderea Bizanțului, acest vis escatologic s-a întrupat în imperiul rus ortodox și în statele balcanice.” religia devine funcția cea mai puternică a Statului omnipotent. Cu timpul, funcțiile politice și religioase devin interschimbabile. Împăratul devine „egal cu apostolii”, iar episcopii ajung magistrați. XXIII.5. Modelul
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
și știință. Prin urmare, încercarea unei expuneri asupra "mitului" se izbește în primul rând de o inevitabilă nedumerire: "mitul în ce sens?", "care mit?". Este pertinentă oare plasarea sub aceeași umbrelă conceptuală a miturilor cosmogonice ori a celor creaționiste și escatologice cu mitul progresului din ultimele două secole ori cu cele politice, sau și mai mult, cu cele "științifice" exploatate în literatura științifico-fantastică ori "miturile publicitare" ale societății de consum, sondate, printre alții de către intransigentul Roland Barthes? Orice încercare de investigație
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cavalerii prin ciclul arthurian, care sub "pojghița subțire de creștinism" ascunde un imens filon celtic, breslele, cărturarii, țăranii, trubadurii (cei care dau naștere mitului Femeii, care depășește cu mult cadrele acceptate de către Biserică). Abundă și frapează viziunile milenariste și miturile escatologice, atât de pregnante în Cruciade, în mișcările unor Tanchelm ori Eude de l'Étoile, sau mitul Inocenților și exaltarea pruncului Isus în dezastruoasa Cruciadă a Copiilor, și chiar ridicarea lui Frederic al II-lea la rang de rege sfânt, de
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
o generație la alta, iar în acest ritm incontrolabil omul își pierde siguranța, și "are conștiința faptului că îi este imposibil să se salveze singur" (bomba atomică a și devenit pentru "omul timpului nostru forma cea mai concretă a mitului escatologic"): "mitul social modern are un caracter mai material decât utopiile de odinioară. El este întors spre viitor, și nu spre trecut, antropocentric și nu teocentric, ca înainte. El devine desfășurare a valorilor în timp, istorie transistorică. El profetizează viitorul umanității
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
marea garantă a adevărului", i-a determinat pe intelectuali să caute confirmarea prezentului nu în trecut, ci într-un viitor prezumat, "fie prin primitivele scenarii viitorologice, fie prin profețiile dezinhibate ale SF-ului", nefiind exclusă nici dimensiunea teologică, prin scenariile escatologice.365 Precum utopia, SF-ul are "paradoxala pretenție de a transforma imaginile literare și miturile în valori științifice și tipar obiectiv al unui adevăr irecuzabil", însă în timp ce utopia se axează pe o tematică sociologică, SF-ul insistă pe descoperirile științifice
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
universale, adânc înrădăcinată în sufletul colectiv, realizată de către Eroul exemplar sub una din noile sale forme: Reformatorul, Revoluționarul, Mucenicul (libertății populare), Șeful partidului, rolul și misiunea fondatorilor și a șefilor de mișcări totalitare moderne conținând un număr considerabil de elemente escatologice și soteriologice 452, într-un complex cristic (în matrice biblică și greco-romană Hercule, Prometeu) în care eroul se identifică cu comunitatea pe care o reprezintă.453 Dacă mitul este "dorința colectivă personificată", cea mai laconică și mai puternică expresie a
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
religioase cu cerințele imediate ale categoriilor sociale vizate (precum la husiți și anabaptiști), exprimat în dubla posteritate activă și azi, religioasă (cultele neoprotestante) și secularizată (ideologiile revoluționare). Milenarismul este catalizat de două mari mituri ale temporalității, miturile originii și cele escatologice, iar paralela dintre structura milenarismului originar religios (starea de perfecțiune inițială, edenul primitiv al Vârstei de aur, căderea din acesta și cortegiul de conflicte declanșate în consecință suferințe, mizerie urmată de venirea lui Mesia, care prin altă serie de cataclisme
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cultul personalități în acea "sinteză neo-tribală delirantă" drept "expresie a paranoiei identitare întreținute de un regim al cărui naționalism izolaționist nu era decât un mod de a-și conjura complexul de legitimitate" . ibid., p. 244. 894 Ibid., p. 247. Mitul escatologic al eliberării primește temeiuri patriotice, ancestrale, adaugă Cernat. Nevoia firească a tânărului de a crede în ceva mai presus de el, de a se devota unei cauze, este astfel satisfăcută, iar cântecul, metafora, afectivitatea și recuzita mitologică constituie "accesoriile menite
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
214-227. Jay, P., L’ Exégèse de Saint Jérôme d’après son „Commentaire sur Isaïe”, Paris, 1985. Jossa, G., La teologia della storia nel pensiero cristiano del secondo secolo, Naples, 1965. Jossa, G., Regno di Dio e Chiesa. Ricerche sulla concezione escatologica ed ecclesiologica dell’Aduersus haereses di Ireneo di Lione, Naples, 1970. Klausner, J., The Messianic Ideas in Israel from its Beginning to the Completion of the Mishnah, New York, 1955. Kohler, K., „Dan”, în The Jewish Encyclopaedia, New York, 1901-1906. Lacocque, A
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
bibliografia selectivă despre Irineu, pe care am utilizat‑o: A. Benoît, Saint Irénée. Introduction à l’étude de sa théologie, Paris, 1960; A. Orbe, Antropología de San Ireneo, Madrid, 1969; G. Jossa, Regno di Dio e Chiesa. Ricerche sulla concezione escatologica ed ecclesiologica dell’Aduersus haereses di Ireneo di Lione, Napoli, 1970; E. Romero‑Pose (ed.), Pléroma: Salus carnis. Homenaje a Antonio Orbe, S.J., Saint‑Jacques‑de‑Compostelle, 1990; D. Minns, Irenaeus, Londra, 1994; R.M. Grant, „Irenaeus and Hellenistic Culture”, în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
prototip al imperiului Anticristului, așa cum se întâmplă la Hipolit. . B. Reynders, „Optimisme et théocentrisme chez st. Irénée”, în Recherches de théologie ancienne et médiévale, 8, 1936, pp. 225‑252 și G. Jossa, Regno di Dio e Chiesa. Ricerche sulla concezione escatologica ed ecclesiologica dell’Aduersus haereses di Ireneo di Lione, Napoli, 1970. . Trimitem la trei lucrări celebre pe această temă: V. Soloviov, La Russie et l’Église universelle, scrisă în franceză, 1889; N. Berdiaev, Royaume de l’esprit et royaume de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ar fi împlinite, dacă ele se referă la a doua venire a lui Isus Cristos” (cap. 20). . Cf. G. Jossa, La teologia della storia nel pensiero cristiano del secondo secolo, Napoli, 1965; Regno di Dio e Chiesa. Ricerche sulla concezione escatologica ed ecclesiologica dell’Aduersus haereses di Ireneo di Lione, Napoli, 1970 . G. Lettieri, Il senso della storia in Agostino d’Ippona, Roma, 1988. . Într‑adevăr, Augustin va prezenta o simplă ipoteză. Intenția sa nu este de a înlocui o teorie
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dar pot fi sintetizate prin trei consecințe: a) juridico-morală, pentru că păcatul este o încălcare a legii divine. Omul devine un dușman al lui Dumnezeu și acționează împotriva sfințeniei și a dreptății, scandalizând pe ceilalți și încărcându-se cu vină; b) escatologică, pentru că păcatul îl face pe om să se înfățișeze judecății finale a lui Dumnezeu și să fie pedepsit cu moartea veșnică, pierzând răsplata fericirii; c) asupra vieții de har, pentru că cine păcătuiește își distruge viața primită la botez, îl elimină
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
necesară conform exigențelor elaborate de Conciliul Vatican II. Prin faptul că stabilește mai multe forme de celebrare a sacramentului reconcilierii, acest document demonstrează că sacramentul nu este o chestiune privată, individuală, ci că se inserează într-un context comunitar, eclezial, escatologic și trinitar. Cele trei forme propuse vor să se raporteze la om în totalitatea sa, individuală și relațională, astfel: a) Prima formă, cea de mărturisire și dezlegare individuală, având rădăcinile în nevoia profund umană de a manifesta renunțarea la păcate
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
moarte la viață. Prin dimensiunea pascală a sacramentului, se subliniază faptul că prin celebrarea sa se actualizează o judecată care salvează omul, o adevărată anticipare, dar fără a fi încă definitivă și completă, a victoriei finale asupra păcatului, a convertirii escatologice și a deplinei reconcilieri universale a oamenilor cu Dumnezeu. Spovada devine un eveniment comemorativ, demonstrativ și de prognoză al judecății pe care Dumnezeu o făcuse deja în perspectiva jertfei pascale a lui Cristos, astfel: a) comemorativ, prin recunoașterea jertfei pascale
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
lui Dumnezeu, devenind acum un act concret de conștientizare a acestui plan și de convertire din partea Bisericii; c) de prognoză, prin faptul că prevestește victoria finală a lui Cristos realizată la sfârșitul lumii. Acest sacrament se înscrie într-o perspectivă escatologică, a judecății de pe urmă, fiind o paradigmă a ceea ce Dumnezeu va face la sfârșitul lumii. 3.1.2 Dimensiunea Trinitară Dimensiunea Trinitară rezidă în dimensiunea Pascală a sacramentului, pentru că Paștele este un eveniment la care participă întreaga Sf. Treime. Înseamnă
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
și un risc: căderea în moralism. Aceasta se întâmplă atunci când confesorul exagerează în a cere penitentului respectarea strictă a regulilor, așezându-se în defavoarea adevăratei realizări și a mântuirii aceluiași penitent. Dialogul dintre confesor și penitent are, în schimb, un caracter escatologic. El îi inspiră penitentului speranță în realitățile viitoare, în speță, în realitatea mântuirii. Credința că Împărăția lui Dumnezeu se poate realiza încă de pe acest pământ, nefiind ceva departe de posibilitățile omului, poate face parte din mesajul pe care confesorul îl
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
în fața milostivirii lui Dumnezeu. Aflându-se în această stare, el poate fi ajutat de confesor să înțeleagă că, de fapt, se situează în plin mister sacramental, loc în care lucrurile lumești îmbrățișează o altă conotație și sunt privite în dimensiune escatologică, în perspectiva unei lumi noi, pe care o oferă doar jertfa pascală a lui Cristos și pe care Duhul Sfânt o sfințește prin darurile sale. Susținut în acest mod de confesor, penitentul va începe să contemple bunătatea și milostivirea lui
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
împrăștie semințele, potențialitățile sale, bune sau rele." 73). Ceea ce ar conduce și la o intercondiționare morală a actelor pe tariectoria evolutivă individuală. În funcție de această intimă legătură se conectează apoi starea generală mentală cu teritoriul eticului, pentru ca o metafizică de esență escatologică să găsească rezolvarea unei înlănțuiri existențiale nefaste. Drumul dependențelor de stare este invers, de la act la conștiință, în condițiile în care este de presupus o replică permanentă a universului interior la orientarea imperativă pe care o capătă exterioritatea activă. Prin
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
sau Închis și a rămas captivă un an. Dacă facem o analiză comparativă, constatăm că cele prezentate respectă liniile generale ale legendelor de pe Dealul Cătălina (Cotnari) sau din pădurea Tulburea (Blăgeș ti, jud. Bacău).Din afirmațiile localnicilor, completate cu literatura escatologică creștină, se constată că în ciclul sărbătorilor pascale se înscrie și "Pastele Blajinilor" sau "al morților", ce se celebrează la o săptămână după Paștele ortodox. Primul se celebrează în scopul redobândirii condiției umane de către spiritele benefice ale morților"blajinii" . Revenirea
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
regimului nazist, totalitar desigur, dar lipsit de o ideologie propriu-zisă, pentru că manifestul programatic al lui Hitler, expus în cartea sa Mein Kampf, nu este sub nici o formă comparabil, prin consistență, prin conștiință și prin coerență corpusului doctrinar marxist-leninist. Totuși, elementele escatologice ale nazismului, concepția despre concentrarea puterii politice, centralismul absolut și încercarea de a forma, pe un sistem de gîndire univoc, un Reich milenar, trece dincolo de simplele mentalități autoritare și se apropie semnificativ de construirea unei ideologii, se caracterizează printr-un
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
practice ce urmăresc schimbarea totală și reconstruirea unei societăți prin forță sau prin violență, bazată pe o critică globală sau totală a ceea ce este greșit în societatea prezentă sau cea anterioară." Ideologia totalitară este, într-o oarecare măsură, utopică și escatologică, adică orientată către definirea și realizarea scopurilor ultime, în afara și dincolo de ceea ce există acum. S-a evidențiat deja iminenta prezență a terorii, văzută de Fisichella drept un "univers concentraționar". În concepția celor doi politologi americani citați (dar de origine germană
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
o concepție care nu este cu totul străină de cea care continuă să acționeze la evreii de astăzi, chiar și la cei mai secularizați dintre ei. Dezolarea și așteptarea se împletesc pe termen lung. În paralel, capătă formă o justificare escatologică și apocaliptică a suferinței, susținută de credința într-o viață de după moarte. Promisiunea unei răsplăți, în lumea cealaltă, pentru chinurile din viața aceasta, dublată de încrederea într-o intervenție a lui Dumnezeu la sfârșitul istoriei, nu putea decât să le
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
afluxul de refugiați care ajung în Imperiu, ororile acestor masacre trebuie să fi impresionat puternic un grup care cunoscuse el însuși propria dramă fondatoare. Nu încape îndoială că anumiți germeni mesianici europeni, rusești și musulmani concură la renașterea diverselor așteptări escatologice. Toți acești factori se conjugă pentru a crea o receptivitate la mesianism care avea să-și dea întreaga măsură prin apariția lui Sabbatai Tzevi, născut la Smirna în 1626, declarat Mesia de Nathan din Gaza în 1665. Tzevi instituie diferite
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Rubinstein susține înlocuirea teologiei tradiționale cu o afirmare pozitivă a valorii vieții umane pentru ea însăși, fără o referire teologică particulară. Fericirea și realizarea personală ar trebui căutate de acum în lumea aceasta, și nu într-un viitor mistic și escatologic. Nu există speranță de salvare pentru omenire, destinul său ultim fiind de a se întoarce în neant. Respingând concepția biblică a Divinului și teodiceea evreiască, Rubinstein subscrie la o formă de păgânism de tip cananean. Pentru el, singurul răspuns la
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]