168 matches
-
O mie de toamne despletite Și o mie de ierni, care de care mai cumplite. (Nuanțe) Noaptea, când vânătorul adormi au plecat în somnul său prepelițele ucise peste o zi. (Schiță pentru infernul meu) Somnul devine un spectacol în sensul escatologiei romantice, aproape biblice: Căruntul Dumnezeu (...) doarme sub mărul cu roade minunate, de heruvimi străjuit (Mila pământului) Unul în brațele altuia dormeau pământ și cer înfrățiți ca niciodată. Trecea tatăl prin camera de culcare... (Alegorie) Voi cetini și munți, voi, arbori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
volumelor după locurile rămase libere În rafturi. Erau exclusiv cărți de religie și de science fiction : Felul de a fi al omului, conform Învățăturii hasidice de Buber, Stelele, ca praful de Asimov, Arsenalele din Isher de Van Vogt, Istorie și escatologie de Bultmann și Cetățean al Galaxiei de Heinlein. Acestea erau unele dintre cărțile mele preferate. După altă vizită, a plecat cu absolut toate cărțile pe care le aveam despre insecte. Și În ziua aia, În timp ce i le ambala, Norman l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cel mai bine este să-ți scrii opera, să aranjezi tropii cu măsură și pricepere în speranța că ea, opera, te va salva. Fundamentele spirituale ale culturii românești din secolul XX s-au bazat mai ales pe asemenea chestiune, o escatologie inversă, opera îți salvează posteritatea, reversul este oricum fără sens, sau, mai degrabă, fără importanță decisivă în această mare albie a mântuirii prin operă. Un exemplu este chiar Sebastian un scriitor mediocru, se spune cu jumătate de gură, chiar dacă, mă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
le-au considerat ca finalități ultime. De aici pasiunea, absurdul, crima, bestialitatea unică a istoriei lor. Pentru occidentali, istoria este o finalitate în sine, o totalitate de valori și de drame omenești, ce se rotunjesc în planul imanent al devenirii. Escatologia le-a fost străină (cel puțin modernilor). Hegel - care este mai înclinat spre escatologie, dintre filozofii "oficiali" ai lumii moderne -, n-o concepe totuși în sensul creștin al unei rezolvări finale pe un plan transcendent, ci pe un plan imanent
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
istoriei lor. Pentru occidentali, istoria este o finalitate în sine, o totalitate de valori și de drame omenești, ce se rotunjesc în planul imanent al devenirii. Escatologia le-a fost străină (cel puțin modernilor). Hegel - care este mai înclinat spre escatologie, dintre filozofii "oficiali" ai lumii moderne -, n-o concepe totuși în sensul creștin al unei rezolvări finale pe un plan transcendent, ci pe un plan imanent. Revenirea la sine și interiorizarea spiritului absolut sfârșesc istoria nu în dramă, așa cum se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
finale pe un plan transcendent, ci pe un plan imanent. Revenirea la sine și interiorizarea spiritului absolut sfârșesc istoria nu în dramă, așa cum se desfășoară sfârșitul în viziunile apocaliptice. De altfel, dialectica, absolutizând procesul și istorizînd cosmosul, refuză - teoretic vorbind - escatologia. Între stil și escatologie, sistemul lui Hegel păstrează un echilibru și se dovedește consecvent proporționalizării antinomiilor - intenția mărturisită a oricărei dialectici. Mult mai mult decât germanilor, rușilor le-a lipsit stilul în cultură. El este o expresie a tendinței vieții
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
transcendent, ci pe un plan imanent. Revenirea la sine și interiorizarea spiritului absolut sfârșesc istoria nu în dramă, așa cum se desfășoară sfârșitul în viziunile apocaliptice. De altfel, dialectica, absolutizând procesul și istorizînd cosmosul, refuză - teoretic vorbind - escatologia. Între stil și escatologie, sistemul lui Hegel păstrează un echilibru și se dovedește consecvent proporționalizării antinomiilor - intenția mărturisită a oricărei dialectici. Mult mai mult decât germanilor, rușilor le-a lipsit stilul în cultură. El este o expresie a tendinței vieții de a-și crea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
gen de utopie. Marxismul și-a făcut un titlu de glorie din a fi rupt cu tradiția utopică a socialismului. Poate că socialismul numai atunci a avut farmec. Astăzi vrea să fie o știință a fericirii pământești, construită pe o escatologie imanentă. Distanța noastră de utopie rezultă din excesul de luciditate. Pe român l-aș putea, la urma urmelor, crede capabil de orice, numai de utopie nu. De aceea, construcția imaginară a unei Românii viitoare n-ar avea pentru noi nici un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
revoluția ca un moment final al istoriei, așa încît tot ce-i urma n-avea să mai fie istorie, ci paradis terestru. Pentru orice mare revoluționar există o soluție în istorie. Ceea ce el știe teoretic masele o simt practic. Dacă escatologia creștină "continuă" istoria într-o lume transcendentă, revoluționarul o "rezolvă" în imanență. Utopicul spiritului revoluționar pleacă din convingerea că istoria se poate termina în lume, că în imanență este posibilă o ieșire, că, în fine, devenirea este compatibilă cu o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
coșmar modern. Scris în contextul unui război rece care face să fie exacer bate până la paroxism temerile și angoasele întregii lumi, Exploratorii lui Marte întinde o punte între Pământ, Marte și cei care amenință, din mijlocul galaxiilor, propria noastă supraviețuire. Escatologia își află în vocea lui Oesterheld unul dintre interpreții ei memorabili. Pornind din mijlocul unui cartier oarecare din Buenos Aires, Marcianeros sunt, înainte de toate, o ficțiune dedicată încercărilor inițiatice la care este supus un om obișnuit din orașul tangoului. Ramon Rosales
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Lovecraft, plasează un ipotetic sfârșit al lumii în decorul de Buenos Aires ce îi evocă, simultan, pe Cortazar și pe Borges. Totul se petrece ca și cum Războiul lumilor wellsian ar fi fost mutat pe continentul de culori și de amintiri al tangoului. Escatologia lui Breccia-Oesterheld are puterea vizionară a unei minți intoxicate de LSD și grafismul obsesional al unei pânze de Piranesi. În spațiul intim și poesc al casei naratorului, vizita eternautului este semnul unei rupturi în cotidian - odată cu ciudatul pelerin ce cutreieră
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
diferitelor tehnici de îngrijire a corpului, și cu atît mai puțin împotriva ecologiei. Ceea ce mă intrigă însă este modul în care toate acestea se leagă între ele într-o viziune despre lume, într-un adevărat cult, cu dogmele, exegezele și escatologia sa, cu preoții, adepții și mai ales habotnicii săi. Ar trebui să fim orbi ca să nu recunoaștem în toate acestea o formă sub care se consumă în prezent ceea ce numim „revenirea religiosului”, și anume ceea ce Marc Augé numește întoarcerea la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să renunțe la toate lucrurile și să ignore problemele pământești. Spre deosebire de aceștia, creștinii raționali înțelegeau tocmai contrariul, căutând să se implice în purtarea poverii timpului lor, chiar și pentru puținul timp rămas la dispoziție în ciuda inconvenientelor de orice natură. Astfel, escatologia devenea un principiu cvietist și conservator. Escatologia a făcut în așa fel încât creștinismul să nu poată pretinde realizarea principiilor sale evanghelice în statul și în societate romană a vremii, întrucât aceasta ar fi condus inevitabil la vărsări de sânge
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ignore problemele pământești. Spre deosebire de aceștia, creștinii raționali înțelegeau tocmai contrariul, căutând să se implice în purtarea poverii timpului lor, chiar și pentru puținul timp rămas la dispoziție în ciuda inconvenientelor de orice natură. Astfel, escatologia devenea un principiu cvietist și conservator. Escatologia a făcut în așa fel încât creștinismul să nu poată pretinde realizarea principiilor sale evanghelice în statul și în societate romană a vremii, întrucât aceasta ar fi condus inevitabil la vărsări de sânge și eșecuri neimaginabile. Această situație de fapt
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
teologul alexandrin nu identifică pacea romană cu cea creștină, din moment ce cea dintâi o prefigurează pe cea de pe urmă, ca prin analogie, potrivit interpretării alegorice pentru războaiele descrise în Vechiul Testament despre luptele spirituale. Pacea lui Cristos nu este proiectată numai în escatologie, înfăptuindu-se deja pe pământ ca o consecință a unirii treptate a popoarelor. O asemenea viziune pacifistă nu comporta vreun refuz al statului care, dimpotrivă, în acest context căpăta o funcție efectivă de amalgam. Prin urmare, structura civilă a imperiului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pe Tertulian să străbată un drum ce l-a făcut să iasă în afara Bisericii oficiale, discipolul său se arată conștient de slăbiciunea omului și a comunități creștine aflată în căutarea perfecțiunii evanghelice, pe care o va împlini deplin numai în escatologie. Sensul comprehensiunii și al deschiderii lui Ciprian, după cum se poate vedea în De lapsi (Despre cei căzuți), reflectă gândirea Bisericii promptă să reprimească creștinii care poate au păcătuit destul de grav. Dacă Tertulian înfrunta problema serviciului militar și a războiului direct
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Constantin, Imperiul pare să răspundă pozitiv exigențelor creștinilor, fapt pentru care autorul începe să-l considere nu doar ca pe un mijloc util în vederea expansiunii noii religii, dar și ca instrument de apărare al acesteia. În acest fel, așteptarea unei escatologii iminente ceda locul conștientizării realității istorice. Atitudinea a fost conciliantă numai în această optică contrară Imperiului păgân și favorabilă Imperiului creștin în formare. Autorul își prezintă opinia asupra problematicii militare în fragmentele operei sale, scrise anterior acestei perioade, unde ne
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
două războiaie mondiale și nu a reușit să medieze nici un conflict istoric, real. Culturile anglo-saxone nu și-au pus Însă Întrebarea, nu au formult niciodată fantasma unei literaturi redemptive, pe scurt, nu au investit literatura cu atributele transcendenței sau ale escatologiei creștine ( În ciuda gnosticismului unor poeți englezi și americani romantici). Pe măsură ce revoluția politică devenea tot mai improbabilă, creștea presiunea pusă pe literatură care urma să preia funcția politicului. și, pe măsură ce acestă presiune creștea la rîndul ei, realitatea, care dovedea că literatura
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cunoaște deja prea mult pe sine - cu alte cuvinte se plictisește de moarte de el Însuși. Acele ennui, spleen și toate celelalte plictiseli artizanale care vor mai fi existînd nu aparțin omului modern, individualizat, În virtutea desăvîrșirii vreunei evoluții - declin spenglerian, escatologie new age sau mai știu eu ce apogeu al dialecticilor de toate culorile - ci ca rezultat al suprasaturației de sine. În cele din urmă, ne-am ajuns, cu toate că două mii de ani e puțin, iar din cele două abia de vreo
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
răspunderii omului față de felul În care și-a trăit viața este esențială pentru destinul de după moarte al sufletului. În perspectiva acestei concepții morale, moartea persoanei capătă o altă semnificație, diferită de cea biologică și având un rol esențial. Morala și escatologia postulează faptul că momentul morții reprezintă ieșirea omului din temporalitatea existenței sale trupești și intrarea sufletului acestuia În eternitate. Este o morală atât a consolării prin recompensă, cât și o morală a răspunderii prin pedeapsă. Ce trebuie să vedem și
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În cazul acesta, destinul nostru nu se face și nici nu se Închee aici, odată cu moartea, ci el se judecă și se Împlinește undeva dincolo de moarte. Este Judecata de apoi o realitate sau un mit? Este o temă teologică de escatologie sau este o temă de psihologie morală? Răspunsul nu este ușor de dat. Ca aparență narativ-simbolică, ea este un mit, ca semnificație psihologică profundă, este o temă esențială a psihologiei morale. Bilanțul destinului Destinul unui individ concentrează În el concluzia
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
supraviețuirii (firește, ipotetice) prin creație. Dacă un cititor funciar optimist ține cu tot dinadinsul să caute undeva în carte lumina revelatorie, nu o poate găsi decât în puținele texte dedicate acestui fel de supraviețuire. Însăși vocabula supraviețuire sugerează nevoia unei escatologii în acest caz, una individuală, nu una universală de care conștiința artistică nu este deloc străină. Acela care își atribuie, frecvent, o gesticulație și o menire de cosmocrator știe că, de fapt, nu e decât "stăpânul cuvintelor mele" (Apariții ciudate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Edenului celest, căreia îi corespunde pe un alt plan imaginea într-un fel laicizată a "stării de natură", aceea care la apogeul secolului Luminilor a fost visată și conceptualizată de principalii săi interpreți. Prin ocultarea noțiunii de păcat originar, arierplanul escatologiei biblice este, fără îndoială, în întregime bulversat. Totuși, în Adaos la Călătoria lui Bougainville, bătrînul tahitian al lui Diderot, "oftînd după frumoasele zile apuse ale țării sale", apără de invadatorul venit din altă lume tocmai această stare de inocență primară
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
înțeles. Dacă este adevărat că din punct de vedere al conținutului „noua alianță” nu este diferită de cea anterioară, din perspectiva modalităților de aplicare a prevederilor situația se schimbă substanțial: ea tinde din ce în ce mai mult să se transfere în viitor, în escatologie, oferind grupurilor de elite, care aveau convingerea certă că trăiesc într-o astfel de perioadă, posibilitatea de se identifica în ea: grupul de la Qumran, la Marea Moartă sau biserica creștină de la început. 8.7. Pentateuhul În „codul sacerdotal” al Pentateuhului
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
ori în cadrul alianței cu Abraham); ultima, experiența de la Muntele Sinai (Ex 25 ș.u.; termenul nu apare, dar ideea este aceeași). a) Modele de astfel de periodizare mai găsim în Biblia ebraică, ca de exemplu în Dan 7, în care escatologia este prezentată prin succesiunea celor patru împărății. Această periodizare este foarte diferită de modul în care atât izvoarele cele mai vechi („jahwistul” și „elohistul” [Soggin 1987, cap. 8]), cât și Deuteronomul și Dtr (Soggin 1987 capp. 9 și 14) vorbesc
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]