134 matches
-
mituri: Ghilgameș, Graalul, iar caracterul livresc este atât de pronunțat, încât proza pare a fi făcută din colaje: romanul lui Eugène Sue, călătoria lui Ghilgameș, sfârșitul tragic al geniului eminescian, cunoașterea de tip gordianic 885. Elemente din nuvelă amintesc de escatologia orfică: "La stânga de lăcașul lui Hades, vei găsi un izvor alături de care se înalță un chiparos alb; nu te apropia prea tare de acest izvor. Ci vei găsi un altul: apa proaspătă țâșnește din Lacul Memoriei (Mnemosyne) și paznicii stau
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
face pumn. Iar voi aveți dreptate să fiți în gardă. Nu-ți venea să crezi ochilor văzând pe străzile orașului Cairo vălul, incidental în 1960. Niqâb-ul wahhabit, care acoperă corpul, fața și mîinile, te cam scoate din sărite. Tu refuzai escatologiile sinuciderii combative și vedeai în islamul radical un semn, un factor în plus al nefericirii istorice. Pudoarea te-a împiedicat să adaugi, tu grecul ortodox pentru care s-a făcut o slujbă la biserica Sfântul Gheorghe din Beirut: și pentru
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de la rolul memoriei în recuperarea vârstelor de aur, la rolul său în căutarea mântuirii, este majoră și amintește de discursul filosofic asupra timpului și asupra problemelor sufletului, preîntâmpinând aici imaginarul creștin: Transpunerea lui Mnēmosyne de pe planul cosmologiei pe acela al escatologiei modifică întregul echilibru al miturilor memoriei; dacă ele păstrează temele și simbolurile vechi, ele le schimbă însă în profunzime sensul. (Vernant, Mit și gândire 146) Credința într-o reînviere continuă face ca apa uitării să devină simbolul reîntoarcerii la viață
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
un rol foarte important în conservarea tradiției și în definirea identității naționale și religioase a evreilor de pretutindeni. Cele mai cunoscute sărbători sunt: * Sabatul. Este considerată „cea mai importantă sărbătoare religioasă iudaică”. Simbolic, ea recapitulează ritualic scena egipteană. Anunță deopotrivă escatologia cu beatitudinea ultimă ce va urma. Timpul de după timp este unul al mântuirii. Această condiție postistorică și primordială e anticipată și simbolizată de ziua de Sabat. Există în iudaism și un ritual special al mesei de Sabat. vineri seara, mama
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
cabala a cunoscut diverse versiuni populare. Nu doctrina, ci personalitatea Maestrului contează. În joc era acum modelul omului sfânt, care va salva Israelul. Se transmite secretul căii mistice de la individ la comunitate. Avem de-a face cu o socializare a escatologiei. Trăirea și fer voarea religioase au cuprins întreaga comunitate. Povestirile hasidice (M. Buber) joacă acum un rol capital în viața comunităților religioase. În centrul lor se află țadicul - un fel de guru. astăzi, adepții hasidismului reprezintă versiunea ultraortodoxă a iudaismului
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
părinții săi spirituali) spre altar, trecând prin pronaosul și naosul bisericii.” Pronaosul simbolizează „timpul istoric al bisericii, dar și timpul devenirii creștinului, de aceea se pictează în el scene din istoria Bisericii”. * Naosul semnifică consacrarea, deschiderea, Împlinirea timpului istoric în escatologie. De aceea pe bolta din naosul bisericii se pictează Mântuitorul Hristos binecuvântând lumea. În joc este întâlnirea dintre timpul istoric, social și ceea ce-l transfigurează Împlinindu-l: eonul. * Iconostasul separă naosul de altar. Este prefigurat „în vechiul Testament de perdeaua
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
păgân al Dioscurilor - cultul sfinților nemercenari, elogie rea eroilor păgâni - modul de scriere a vieții sfinților, inițierea păgână - explicarea sacramentelor creștine catehumenilor. Unii creștini refractari la stilul de viață creștin al imperiului s-au retras în pustie spre a mărturisi escatologia Bisericii și pentru a reface idealul primei comunități creștine. în istorie au fost consemnate mai multe denaturări ale raportului BisericăStat. Exemplu: Împăratul cucerește lumea în cea mai profană manieră. Escatologia a fost tradusă simplist, în termeni seculari. „După căderea Bizanțului
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
al imperiului s-au retras în pustie spre a mărturisi escatologia Bisericii și pentru a reface idealul primei comunități creștine. în istorie au fost consemnate mai multe denaturări ale raportului BisericăStat. Exemplu: Împăratul cucerește lumea în cea mai profană manieră. Escatologia a fost tradusă simplist, în termeni seculari. „După căderea Bizanțului, acest vis escatologic s-a întrupat în imperiul rus ortodox și în statele balcanice.” religia devine funcția cea mai puternică a Statului omnipotent. Cu timpul, funcțiile politice și religioase devin
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
două războiaie mondiale și nu a reușit să medieze nici un conflict istoric, real. Culturile anglo-saxone nu și-au pus Însă Întrebarea, nu au formult niciodată fantasma unei literaturi redemptive, pe scurt, nu au investit literatura cu atributele transcendenței sau ale escatologiei creștine ( În ciuda gnosticismului unor poeți englezi și americani romantici). Pe măsură ce revoluția politică devenea tot mai improbabilă, creștea presiunea pusă pe literatură care urma să preia funcția politicului. și, pe măsură ce acestă presiune creștea la rîndul ei, realitatea, care dovedea că literatura
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cunoaște deja prea mult pe sine - cu alte cuvinte se plictisește de moarte de el Însuși. Acele ennui, spleen și toate celelalte plictiseli artizanale care vor mai fi existînd nu aparțin omului modern, individualizat, În virtutea desăvîrșirii vreunei evoluții - declin spenglerian, escatologie new age sau mai știu eu ce apogeu al dialecticilor de toate culorile - ci ca rezultat al suprasaturației de sine. În cele din urmă, ne-am ajuns, cu toate că două mii de ani e puțin, iar din cele două abia de vreo
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la Platon, ca o umbră a lumii ideilor, o răsfrângere a esențelor și evenimentelor plănuite într-o altă lume, demonică și paralelă, cele două lumi care se oglindesc perfect fiind intermediate de îngeri căzuți. Autoarea dezvoltă o angelologie și o escatologie ce poartă atributele unui horror hollywoodian. Atmosfera tenebroasă a prozei se infuzează și în cele trei volume de poezie pe care C. le semnează în răstimp de doi ani: aceeași tentație a căderii, a răsfrângerii inverse, regresive. În Zona vie
CESEREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
putea contesta sub nici un motiv o poziție importantă în evoluția lirismului românesc, ca și-n cadrele istoriei noastre contemporane. Aron Cotruș aparține seriei barzilor transilvani de factură autohton-socială, cu verbul inflamat de-o demonie eliberatoare și profetică, participînd la o escatologie sui generis a acestui pămînt vitregit de soartă, serie care-i cuprinde pe Coșbuc, Goga, Beniuc. Dar, într-o perspectivă mai largă, răspunde rețetei expresioniste, atît de fecundă în Europa primelor trei decenii ale veacului precedent și încă neistovită, intrînd
Metalirismul lui Aron Cotruș (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12535_a_13860]
-
drept gura dragonului împietrit de Apollo în „Metamorfoze”. Textul acestui manuscris se bazează dealtfel parțial pe opera lui Ovidiu, asemeni mult mai răspânditelor comentarii „moralizatoare” ale sec. XIV, care interpretează unele din „Metamorfoze” într-un sens tipologic, ca prefigurări în cadrul escatologiei creștine. Acest tip de manuscrise permite reprezentarea miturilor "păgâne" într-o măsură necunoscută până atunci. În perioada umanismului tema devine o dată cu primele ediții ilustrate ale “Metamorfozelor” lui Ovidiu de sine stătătoare, își pierde toate conotațiile impuse de exegeza creștină. Deja
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
echipă la "Dicționarul cronologic al romanului românesc" 1991-1994, Asistent universitar de literatură comparată la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj 1994-1999, Lector de literatură comparată la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, Cursuri și seminarii despre: "Escatologia europeană de la Homer la Dante"; "Mitul faustic din Renaștere până în secolul XX"; "Questa eșuată"; "Metaforele vieței baroce" etc. 1999, Conferențiar de literatură comparată la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj 1993-2000, Director al revistei „Echinox” din Cluj. Coordonator
Corin Braga () [Corola-website/Science/299177_a_300506]
-
au servit sub Interregnum și-au pierdut pozițiile deținute. John Bunyan se remarcă între scriitorii religioși ai vremii. "The Pilgrim's Progress" al lui Bunyan este o alegorie a salvării și un ghid al vieții creștine. În loc să se concentreze pe escatologie sau răsplata divină, Bunyan scrie în schimb despre cum sfântul individual poate fi triumfător în lupta cu tentațiile minții și ale trupului ce duc la damnațiune. Cartea este scrisă într-un stil narativ direct și prezintă elemente de dramă și
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
Alte ramuri adventiste s-au reunit mai târziu, cum ar fi cazul asociațiilor "Life and Advent Union" și "Advent Christian Association", care se numesc astăzi "Advent Christian Church"). Confesiunile de tradiție adventistă, care au supraviețuit, au în comun preocuparea pentru escatologia apocaliptică, care culminează cu apropiata venire a lui Iisus; moralitate conservatoare; pietate intensă; "separarea" de lume și de bisericile populare; nonconformism religios; predispoziția pentru un studiu al Bibliei mai aprofundat și revizionist, care poate duce ușor la adoptarea de doctrine
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
veșnice și despre Trinitate; interesul pentru scheme cronologice apocaliptice etc.). Russel, a cărui autoritate în grup a fost unică, cvasi-profetică, supremă și pe viață, a adoptat doctrina revenirii lui Iisus „în spirit”, credința într-un rol special al evreilor în escatologie. și altele. Urmașii lui Russel sunt divizați astăzi în două categorii: 1). o serie de grupuri conservator-russelite, modeste numeric, și 2). o organizație majoră, numărând peste 7.000.000 de membri, pe toate continentele, cu numele de "Jehovah's Witnesses
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
creștine sau iudaice), au renunțat la orice preocupare pentru datarea Adventului, au păstrat calculul profetic millerit, care ducea la anul 1844, dându-i o nouă interpretare (începutul fazei premileniale a Judecății, numită și „curățirea Sanctuarului”), au dezvoltat teologia apocaliptică și escatologia millerită, păstrând credința în revenirea iminentă a lui Iisus, dar în același timp și-au sporit impactul constructiv social-cultural, prin fondarea de școli, instituții sanitare, centre media, instituții caritabile, organizații de tineret și de cercetași, campanii pentru sănătate, etc.; au
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
Au experimentat nenumărate schisme până în prezent. Se deosebesc de adventiștii de ziua a șaptea prin faptul că au păstrat antitrinitarianismul, au adoptat sărbătorile calendaristice iudaice, condamnă sărbătorile creștine ca fiind păgâne, au abandonat autoritatea scrierilor Ellenei White, reforma sănătății și escatologia adventistă, insistând în schimb asupra denumirii oficiale "Biserica lui Dumnezeu", ca fiind singura denumire legitimă din punct de vedere biblic. Acest grup nu este reprezentat în România. ■ "The Worldwide Church of God" / WCG (Biserica Mondială a lui Dumnezeu), fondată de
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
dau dreptul de inițiee decât membrilor familiilor mazdeene. Această inițiere nu este un simplu rit de intrare în comunitate cu un act metafizic, a cărui fincție este aceea de a transforma individul într-un supraom. Această interpretare se concretizează în escatologia zoroastriană. Credincioții vor scăpa de soarta unei omeniri imperfecte, destinată distrugerii și frigului. Ei vor fi singurii care vor participa la întoarcerea în epoca de aur. Cultul focului Al doilea aspect al reformei zoroastriene este locul acordat focului. Acesta, păstrat
Zarathustra () [Corola-website/Science/306682_a_308011]
-
de Alexandre Kojève. De asemenea, în lucrarea sa "Legitimität der Neuzeit" (“Legitimitatea contemporaneității”) Hans Blumenberg s-a referit, în parte admirativ, în parte critic la lucrările lui Schmitt În domeniul teologiei, trebuie menționată în mod deosebit legătura dintre "Abendländische Eschatologie" (“Escatologie occidentală”) a lui Jacob Taube și "Teologia politică" a lui Schmitts . Influența lui Carl Schmitt asupra stângii politice a fost amplu dezbătută. Teoreticieni de orientare marxistă ca Michael Hardt, Antonio Negri, Giorgio Agamben, Chantal Mouffe și Gopal Balakrishnan utilizează în
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
ales din haosul primordial, adesea acvatic, sau din întâlnirea principiului feminin cu cel masculin, sau prin pornirea timpului inert); (b) antropologia (crearea omului, ca pereche arhetipală sincronică sau diacronica, printr-un singur act definitiv sau în câteva etape experimentale; (c) escatologia (vizând ideea de moarte); (d) repetiția manifestărilor naturii (succesiunea zilelor și a nopților, anotimpurilor, erelor terestre si cosmice); (e) regnurile fabuloase; (f) cadrul astral (astrele fiind, în concepția mitologică, nu corpuri cerești ci ,luminători" dependenți de voința patronală a anumitor
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
Escatologia (scris și eshatologia, în limba greacă veche: ', cuvânt compus din τὰ ἔσχατα ' = "ultimele lucruri" și "logos" → "-logie" = "studiu", "învățătură" despre...) este o doctrină filosofică și teologică privind posibilitatea existenței individuale după moarte (""eshatologie individuală"") și destinul final al lumii (""eshatologie
Escatologie () [Corola-website/Science/309629_a_310958]
-
din τὰ ἔσχατα ' = "ultimele lucruri" și "logos" → "-logie" = "studiu", "învățătură" despre...) este o doctrină filosofică și teologică privind posibilitatea existenței individuale după moarte (""eshatologie individuală"") și destinul final al lumii (""eshatologie universală""). Termenul latin, căzut în desuetudine, este ""De Novissimus"". ""Escatologia individuală"" derivă din doctrina imortalității personale sau, cel puțin, din ideea supraviețuirii într-o formă oarecare după moartea fizică, urmărește să lămurească condiția, temporară sau eternă, a sufletului fiecărui individ în parte, și modul în care după moarte această condiție
Escatologie () [Corola-website/Science/309629_a_310958]
-
imortalității personale sau, cel puțin, din ideea supraviețuirii într-o formă oarecare după moartea fizică, urmărește să lămurească condiția, temporară sau eternă, a sufletului fiecărui individ în parte, și modul în care după moarte această condiție depinde de viața prezentă. ""Escatologia universală"" are ca obiect ultimele evenimente ale istoriei omenirii, destinul final al genului uman, numit în mod curent "sfârșitul lumii", precum și evenimente presupuse sau acceptate de diversele religii, ca învierea și judeacata universală. Extrapolând definiția, se poate spune că eshatologia
Escatologie () [Corola-website/Science/309629_a_310958]