250 matches
-
despărțirea violentă, expresionistă, de convenție. De manierele care ne fac viața suportabilă și falsă. Și care ne trișează literatura. Care ne învață, atît de flexibil și de salvator, să ne eschivăm: "un dans/ ne salvează mereu, un dans mlădios,/ o eschivă de membre, o eschivă de inimi,/ o eschivă de capete, o eschivă de umbre de capete - o,/ capetele tăiate, cele ce nu s-au plecat,/ cele ce n-au purtat niciodată o mască,/ încet în larmă apun - și nu le
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
convenție. De manierele care ne fac viața suportabilă și falsă. Și care ne trișează literatura. Care ne învață, atît de flexibil și de salvator, să ne eschivăm: "un dans/ ne salvează mereu, un dans mlădios,/ o eschivă de membre, o eschivă de inimi,/ o eschivă de capete, o eschivă de umbre de capete - o,/ capetele tăiate, cele ce nu s-au plecat,/ cele ce n-au purtat niciodată o mască,/ încet în larmă apun - și nu le mai deosebim/ din piramida
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
ne fac viața suportabilă și falsă. Și care ne trișează literatura. Care ne învață, atît de flexibil și de salvator, să ne eschivăm: "un dans/ ne salvează mereu, un dans mlădios,/ o eschivă de membre, o eschivă de inimi,/ o eschivă de capete, o eschivă de umbre de capete - o,/ capetele tăiate, cele ce nu s-au plecat,/ cele ce n-au purtat niciodată o mască,/ încet în larmă apun - și nu le mai deosebim/ din piramida de cranii ce crește
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
și falsă. Și care ne trișează literatura. Care ne învață, atît de flexibil și de salvator, să ne eschivăm: "un dans/ ne salvează mereu, un dans mlădios,/ o eschivă de membre, o eschivă de inimi,/ o eschivă de capete, o eschivă de umbre de capete - o,/ capetele tăiate, cele ce nu s-au plecat,/ cele ce n-au purtat niciodată o mască,/ încet în larmă apun - și nu le mai deosebim/ din piramida de cranii ce crește mereu/ printre volutele dansului
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
romanul lui Bogdan Mirică își ratează miza de a fi o demonstrație derizorie, în cheie minimalistă, a unei semnificații dramatice. Rămîne o carte-ghiveci populată de niște personaje-fantoșe, nu în sensul absurdului mecanomorf ci al inconsistenței, puse cu forța să facă eschive pe hîrtia care, sărăcuța, poate suporta orice. Acest anything goes (cu reversul and nothing last) este motivat, probabil, foarte comod cu principiul scriptural al anti-mimesis-ului. Această carte, la o adică, se poate scrie (avem dovada), dar nu se poate citi
Cronica cititorului nemulțumit by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11340_a_12665]
-
Fiindcă februarie e luna carnavalului. Cad măștile, dar nu e cu supărare. Despărțindu-se de țară, Cuza spune, patetic, Să trăiască România! În manifestul lumii noi, care se adapă, aparent, de la 11 februarie, stă scris: Trăiască dar Moftul român! O eschivă la mustață, cât pe ce, puțintică. În logica moftului, niciodată nu e totul pierdut. Iar locul lui 11 februarie e luat, ca în D’ale carnavalului, de o revoluție la comandă. Zgomotoasă în formă, nulă în fapt. Ce scrie, în
11 februarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5768_a_7093]
-
important pentru o bună situare în modernitate - Renașterea. Consecințele sunt considerabile. Și nu numai prin faptul în sine - mari culturi nu o cunosc și asta nu le-a oprit să se exprime în deplină splendoare - ci mai ales pentru că această eschivă a creat un complex adânc de "vinovăție", mereu activat, mereu altfel denumit, dar ușor de recunoscut la originile sale. Al. Duțu, pe bună dreptate, reproșa "pașoptismului" apariția acestei nefericite "piedici" mentale. În efortul lor disperat de a ne scoate din
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
apuseni este unul în care, experiența comunismului fiind nulă, teoria comunistă își poate etala nestînjenită fantasmele. Președintele Băsescu dă semne că începe să se miște în același orizont de gîndire ca Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Numai așa poți pricepe eschiva năucitoare pe care a săvîrșit-o zilele trecute, atunci cînd, recurgînd la o prudentă stratagemă discursivă, președintele a dat de înțeles că între comunism și crimele comunismului există o desebire prea mare pentru a putea fi trecută cu vederea, drept pentru
Prudența președintelui by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10731_a_12056]
-
trăit pe pielea lui aberația comunismului, și totuși, aflat acum în situația de a osîndi oficial adevărul comunismului, refuză să o facă. Președintele parcă ar vrea să condamne doar experiența acestui adevăr atroce, dar nu și doctrina lui. Și atunci, eschiva președintelui României echivalează cu un refuz. Acest refuz nu se deosebește decît în detalii de cel al parlamentarilor europeni; în esența lui, el dovedește același lucru: că astăzi nu este prudent să faci atîta tevatură pe marginea comunismului. Și președintele
Prudența președintelui by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10731_a_12056]
-
poporanismului. În 1909, Duiliu Zamfirescu rostise, la Academie, discursul de recepție Poporanismul în literatură, care aprinsese spiritele. Săgețile proaspătului academician zburaseră în toate părțile. Îi răspund, în „Luceafărul”, nume grele: Caragiale, Sadoveanu, Gherea (un fel de a spune, cu o eschivă dibace), Lovinescu, Rădulescu-Motru, Chendi, Agârbiceanu, Slavici. Părerile sunt împărțite, de la credința că talentul transcende etichetele, la apărări previzibile ale literaturii de inspirație țărănească. Problema o va tranșa, prin vară, Dragomirescu, în „Convorbiri critice”, cu un studiu amplu, care din varii
Anul literar 1910 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5740_a_7065]
-
lipsei de onestitate, de corectitudine? Ar fi fost mult mai util poziției autorului referirea concretă la cîteva nume, la cîteva texte critice, urmată de o contraargumentație. Altminteri, avem a face cu o execuție in absentia, care lasă gustul dezagreabil al eschivei. Nu se produce astfel o dovadă în răspăr, tocmai în favoarea “atenuării” spiritului critic pe care o deploră, printr-o solemnă poză a generalității suspendate, dl Guțan? În loc de-a lua taurul de coarne, d-sa se trage la o parte
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
virilă, dar și de o cultură atinsă de coarda unei firi patetice. E faconda unuia din puținii intelectuali pe care i-am simțit ca neavînd conștiința contrafăcută. A fi intelectual modern înseamnă să-ți pui măști și să treci în eschive iuți, numai că la Papuc asemenea tertipuri de duplicitate nu sunt de găsit. De aceea, dacă nu l-aș fi întîlnit, nu aș fi priceput gradul de distorsiune istorică sub care stă azi Europa. Adept al entelehiilor organice, greco-catolicul se
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
pînă la tine" (Seneca) În marea majoritate a cazurilor scriitorii noștri care au întreținut un comerț cu comunismul au adoptat o atitudine decepționantă. Dacă n-au așternut tăcerea deplină asupra compromisului, s-au străduit a monta fel de fel de eschive, de explicații oblice, de sofisme care n-au exclus nici intrepida tentativă a etalării unei "opoziții" evident mult exagerate, dacă nu inventate de-a binelea. De la "amintirile deghizate" la o greu credibilă religiozitate retrospectivă, ne-au oferit spectacolul unei pitorești
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
bun început. Moartea este posibilitatea mea supremă și viitorul meu cel mai sigur. Sunt sigur că voi muri, atîta doar că nu știu cînd. Din acest motiv, fuga de gîndul morții este o constantă a psihologiei contemporane. Din nefericire, această eschivă psihică nu poate să desființeze intimitatea neiertătoare ce mă leagă de moarte. Poate în schimb să-mi păstreze echilibrul interior și calmul. Așa se face că, în viața cotidiană, omul este înclinat să se gîndească la moarte ca la un
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
în ordine inversă ori de la prima la ultima pagină, lectura și numai lectura rămâne, iată, de neocolit. Dacă mai amintesc detaliul - aproape fantasmagoric și, oricum am lua-o, bizar - că aceasta e prima biografie tipărită vreodată a sculptorului român, orice eschivă devine pe loc inacceptabilă. A ști numai că e român, născut în Oltenia, la Hobița la sfârșitul secolului al XIX-lea, și că e autorul Coloanei fără sfârșit se preschimbă, o dată cu apariția acestei cărți, din informații la un moment dat
Încă o biografie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9743_a_11068]
-
drum spre casă al acestui fiu risipitor e lung și încurcat. Fugit din Iași de frica datoriilor la Ițic, cămătarul evreu care-l dă pe mâna Agiei, ajunge în satul natal deghizat în scamator de peste mări și țări. E o eschivă clasică, împinsă în ridicol, în această înfățișare printre ai tăi fără ca ei să te cunoască. Procedeul, care a hrănit, se știe, tragedii, este, aici, un paravan după care șarlatanul își leapădă hainele de bâlci și primește iertarea promisă. Pitarul Damian
Scrisoarea lui Iorgu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5796_a_7121]
-
adversarii. Îi lua mai întîi în cătare, apoi trăgea în sus. La singurul său duel cu sabia era să-l lase ciung pe un căpitan din Regimentul Regal. Căpitanul mînuia mai bine sabia decît el, dar Scipion ieșise dintr-o eschivă cu o lovitură de atac atît de rapidă și de puternică, încît nu reușise să-i stăpînească efectele. Cînd primise comanda acestui regiment al exilării, maiorul dăduse un banchet de despărțire, la București: "N-ați scăpat de mine, domnilor. Nici
Duelul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7985_a_9310]
-
uite, vorbește, cu macaraua. "Jocul" lui Florin Gabrea seamănă mai degrabă cu a doua variantă. Se comentează mult, ce-i drept, în piesa în patru acte și un prolog. Însă, dacă-i lăsăm deoparte pe Mazilescu, cam fitiligiu, abil în eschive și, firește, pe Caragiale, distribuția e făcută, dincolo de numele de "români" care sînt fie curajoși, fie harnici, grăbiți, visători ș.a.m.d., din Ionescu, Popescu, toți, adică din umplutura scenelor electorale d-anțărț. Chiar să vrei să chemi la rampă
Români vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11602_a_12927]
-
de duhovnicească expiere. Dar nu putem a nu desluși aici și un efect al terorii care încerca ași spăla urmele de sînge spălînd creierele. Spaima face casă bună cu tăcerea, pericolului i se poate face față mai lesne printr-o eschivă. Chiar dacă n-au lăsat semne pe trupuri, chinurile îndurate de victimele triumfalei „victorii a socialismului la sate", au lăsat urme psihice de neșters. O majoritate apatică, mută, purcede și din acest capitol dur al istoriei noastre recente. Numele lui Anghel
Literatura-vérité by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6310_a_7635]
-
simplitate și claritate discursului poetic, el rămîne la fel de baroc, sofisticat și abscons, dar ceea ce era gest teatral, artificial pînă acum, devine aici trăire mai sinceră, semnalare mai exactă a tragicului existențial. încep să cadă prea multele măști, acea "stilistică a eschivei", cum o numea Eugen Negrici, pălește în fața unei stilistici a asumării. Dacă practicarea unei poezii axate pe virtuțile limbajului presupune (cel puțin, conform evoluției genului) o criză a sentimentelor, a metaforei, a metafizicii înseși, în cazul lui Mazilescu această poezie
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
vâna sinusoidele de stil și a secționa demonstrațiile în numele unei gramatici altminteri destul de meschine, ar fi - din punctul de vedere al adevăratei lecturi - o monstruozitate. De altundeva decât din sume nesfârșite de exerciții retorice, de altundeva decât din tatonări și eschive se degajă farmecul acestui atât de neobișnuit - atunci ca și acum - volum de debut. Și totuși, de unde atracția? Nu cunosc multe cărți în care o gândire absolut impecabilă sub aspect matematic să fie mai complet aplicată. În care enunțurile și
Spiritul sau litera ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9700_a_11025]
-
abjurarea definitivă petrecută la mijlocul anilor ’ 60. Desigur e vorba despre credințele intime, proces interior pe care azi ni-l dezvăluie fără reticențe. Alții încă îl tăinuiesc în timp ce Paul Cornea vorbește despre el în termeni limpezi, neapelând la formulări echivoce, la eschive verbale. „M-am rupt definitiv și irevocabil de comunism în 1968. Zdrobirea «primăverii pragheze» sub șenilele tancurilor sovietice m-a făcut să înțeleg că nu există nicio șansă de a reconcilia ideea comunistă cu drepturile omului“. Poate unii se vor
În slujba utopiei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2535_a_3860]
-
de control și că ar fi dispus să renunțe la concursul de la DGFP pentru un post mai „profitabil“ precum Șefia Gărzii financiare sau a Vămii. Aceleași surse susțin că promisiunile primite de Mălureanu în acest sens ar fi doar o eschivă de-a lui Trășculescu pentru „a împăca și capra și varza“, o tragere de timp în urma căreia Mălureanu ar rămâne în continuare pe primul loc! Dar pe lista de așteptare! Dacă nu va câștiga concursul pentru șefia Fiscului, Ion Ghionea
Război pentru şefia Finanţelor Vrancea () [Corola-journal/Journalistic/24638_a_25963]
-
ar fi chiar apartenența sau, mai bine zis, definirea, identitatea mea, așa cum s-au impus, treptat, prin presiunea mediului în care am trăit (România, adică, și chiar și exilul românesc) și cum le-am conștientizat greu, cu încăpățânate, amânări și eschive și pe care, în cele din urmă, a trebuit să mi le asum. ...Mă refer, evident, la evreitatea mea pe care niciodată n-am negat-o, dar ale cărei consecințe nu am fost dispus să le scrutez. Poate și pentru că
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
profită de momentul de pauză și îi strigă mijlociului, îndemnându-l la calm. Roș-albastrul se ridică furibund, reluându-și atacul, hotărât să termine odată cu acest adversar cu prea mult tupeu. Numai că mijlociul ridică repede garda, își reia jocul de eschive, rezistă, înghesuit în corzi și, într-un final, se aude dangătul gongului izbăvitor. S-a terminat. Victorie la puncte. Challanger-ul, epuizat dar fericit, ridică cu brațele desfăcute centura de campion după care își îmbrățișează antrenorul venit și el, trecând printre
Agenda2005-38-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284216_a_285545]