749 matches
-
negația metaforică, fiind uneori discursive, cu o structură de tipul premise-concluzie, unde premisele iau forma unor povești-alegorii cu personaje simbolice, cu ambigue implicații livrești, biografice ori filosofice. Tratat de tehnica renunțării (1982) cuprinde proză poetică: poeme în stil aforistic, variațiuni eseistice despre muzică și reverberațiile ei sufletești, „istorii", false povești-parabole abstracte cu personaje emblematice (filosoful și zeița). Scrisoarea lui Hipparc (1984) este un lung poem ermetic-filosofic în 12 capitole, un babilon livresc scris într-un limbaj abstract, neologic, în cadențe largi
Caius-Traian Dragomir () [Corola-website/Science/305322_a_306651]
-
Orizont, România Literară, Luceafărul, Facla, Vatra, (anterior lui 1989), Dimineața, Azi, Ziua, România Liberă, Expres, Privirea, Curentul, Caiete Critice, Glasul Națiunii ("Basarabia), "Lumea Magazin, Dosarele Istoriei, Caietele Revoluției." "2." Dicționarul General al Literaturii Române (2005)"România pierdută (1995) reia tradiția eseistică interbelică printr-o constatare a cărei amărăciune lasă în urmă până și cele mai dureroase afirmații ale lui Emil Cioran. Asemenea unui clinician care, trecând în revistă simptomele unei boli necruțătoare, întârzie asupra consecințelor morbide ale acesteia cu o minuțiozitate
Claudiu Iordache () [Corola-website/Science/305470_a_306799]
-
Instituțiile Teatrale și Muzicale. De-a lungul timpului, Dina Cocea a jucat în peste zece filme de lung-metraj, a avut peste o sută de roluri în spectacole de teatru, teatru radiofonic și teatru pentru televiziune. A avut o prodigioasă activitate eseistică și publicistică, scriind nenumărate articole de sinteză, critică și cronică dramatică în presa de specialitate autohtonă și din străinătate. Între anii 2001 și 2008 a fost societar de onoare al Teatrului Național din București. Pentru activitatea sa deosebită i-a
Dina Cocea (actriță din România) () [Corola-website/Science/307828_a_309157]
-
relativismul etic și colectivismul tribal, pledând totodată pentru restrângerea puterii economice și legislative a statului și pentru relansarea educației private. "Bufnița din dărâmături" (2005, 2008) a stârnit numeroase comentarii în presă, fiind nominalizat de unii critici literari pentru categoria debut eseistic. Autorul s-a remarcat prin susținerea unui dialog instituțional între Biserică și modernitate. A scris în favoarea reformei învățământului confesional, bazat pe o viziune deschisă a unui creștinism integru dar polifonic, criticînd totodată birocrația ecumenistă și tentația clericalizării. Neamțu s-a
Mihail Neamțu () [Corola-website/Science/309649_a_310978]
-
Criticii literari ce au analizat nuvela s-au exprimat laudativ la adresa ei, remarcând fragmentarea sa epică și complexitatea simbolistică, „într-un stil deliberat complicat”. Academicianul Eugen Simion evidenția că „Podul” prezintă câteva acte de manifestare a sacrului (hierofanii), „alternând notația eseistică (despre gândirea occidentală, de pildă, care n-ar mai fi făcut nici un progres de la presocratici) cu colaje de fapte epice, răsturnate, fragmentate ca în Guernica lui Picasso”. Într-un studiu vast consacrat lui Eliade, profesorul israelian Moshe Idel scria că
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
însă, a rămas la stadiul de idee, doar. Epistolarul dezvăluie numeroase lucruri despre viața intimă a fiecăruia: probleme financiare, sentimentale sau pur și simplu pasiuni ale lor. Deseori discuțiile celor doi luau aspect de dezbatere. Multe scrisori capătă chiar tente eseistice în discuțiile pe tematici culturale, ambii angajându-se în lecturi de dificultate mare - chiar și scrise în limbi străine - pentru a-și susține ideile. Șirul epistolar ia sfârșit în 1961. Treptat, scrisorile din partea lui Radu Stanca se răresc datorită turnurii
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
valabil a fost retipărit în volumele de eseuri... În orice caz, nu trebuie să ne facem iluzii în ce privește reeditarea acestor volume din tinerețe. Și un detaliu, pșențtșruț mine, greu de înțeles (deși e savuros...): cum ai putut aprecia producția mea eseistică, fiind elevul lui G. Călinescu? Acest fabulos enciclopedist, pe care eu îl admiram încă de la Viața lui Eminescu 3 - nu mă putea suferi... Îți trimit un volum, recent, de nuvele (În curte la Dionis 4). Dacă vei găsi la Biblioteca
Noi contribuții la bibliografia lui Mircea Eliade by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/10788_a_12113]
-
Ina îl pun adesea în situații penibile, pentru a se amuza. Fiu... frate... sau.... Precum orice text nefinalizat, „de laborator“, variantele Hortensiei Papadat-Bengescu conțin o serie de comentarii ale autoarei, ezitări (firești) ce deviază materia romanescă spre considerații de ordin eseistic, clar distincte de fluxul personajelor și al vieții lor interioare în formula de roman a autoarei, una ce elimină aprioric cogitațiile asupra personajelor sau acțiunii, intervențiile de tip auctorial. Din acest punct de vedere, mai interesant este Dosarul de creație
Hortensia Papadat-Bengescu: 400 de lovituri () [Corola-website/Science/295735_a_297064]
-
Stancu (1985); volumul "Nostalgia himerei" (2007) a reunit studii și eseuri dedicate lui Liviu Rebreanu, George Călinescu, Tudor Arghezi și I. Al. Brătescu-Voinești. "Interviu cu înger și maimuță" (2001) este un volum de reflecții și eseuri. În afară de critică literară și eseistică, a mai publicat poezie, proză scurtă și roman. Debutul literar a avut loc în anul 1983 cu proza scurtă „Tu, cel mai pașnic oștean...”, publicată în revista "Luceafărul". Romanul intertextualist "Exerciții de fidelitate" (1987, revizuit în 1999), un Bildungsroman scris
Mariana Ionescu () [Corola-website/Science/337071_a_338400]
-
purgatoriului/în trupul tău”(Întregire). Tot de o plasticitate senzuala este și poezia “Contopire”în care se decelează artă descompunerii și recompunerii corpului în (și din) fragmente (“Pictură din cuvinte”). Mai puțin reușite sunt poeziile cu o prea evidență tema eseistica (“Mă supun ceasului”, “Puterea clipei”, “Calea miracolului”) sau polemică (“Oportuniștii”).De asemenea referirea la propria persoană reduce valoarea definitorie a stărilor de spirit. În sfârșit, “Ofranda clipei” se distinge printr-o reușită continuitate a unității poetice și o simplitate abruptă
Elena Armenescu () [Corola-website/Science/314568_a_315897]
-
autori cu deosebire europeni. Formele de expunere au fost două: a) de tip documentar (mai Întotdeauna, luându-se pe sine ca reper, nu În puține cazuri, punctând bolile trupului reumatism, accident cerebral, inimă bolnavă, picioare... neajutorate ș.a.); b) de epatare eseistică În orizontul culturii, civilizației, politicilor și ideologiilor lumii, Începând din Grecia antică, până la războaiele din Afganistan și Irak, ori până la America sieși contemporană. Din această perspectivă, intervențiile lui Octavian Paler, deși segmentate (cum altfel?), se reunesc pe podiumul unui „sceptic
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
derutant prin argumentația strânsă, prin popasurile mai stăruitoare, ori prin trimiterile fulgerătoare la un autor, o operă sau un personaj din cultura și literatura Europei, am spune că Viața pe un peron n-a fost numai un titlu de roman (eseistic, modern), ci chiar narațiunea biografiei sale. El a trăit, lasă a se Înțelege, din aceste convorbiri, ca să-și povestească viața (desigur, prin cărți!). Nu zicea scriind premiatul cu Nobel (În 1982 ) G. G. Marquez În 2002, că Vivir para contaria
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
Litere” (Târgoviște), „Oglinda literară” (Focșani), „Observator cultural” (București). În 2006 debutează în volum cu lucrarea „Vasile Alecsandri și cazul Miorița - o anchetă literară”, apărută la Ed. „Helis”, Slobozia. Din 2010 este membru USR la Secția de critică, istorie literară și eseistică a Asociației Scriitorilor din București. Membru al Societății Scriitorilor Târgovișteni (2009). Distins cu premiul „Nicolae Scurtescu” pentru monografii etnografice al Societății Scriitorilor Târgovișteni pentru „Miorița, povestea unei capodopere” (2009). Sursă: Societatea Scriitorilor Târgovișteni , pseudonimul literar al lui Alexandru Buleandră, (n.
Alexandru Bulandra () [Corola-website/Science/337323_a_338652]
-
de modernizare românească. În cultura română nu există nici măcar o analiză filosofică a deformărilor și a rezistenței la modernizare și nici o propunere de alternative ale modernității. Nu mai puțin semnificativ rămâne accentul pe filosofia beletristică în studiul modernității românești, viziunea eseistică și literară fiind dominantă. În planul gândirii filosofice autohtone s-a plecat de la premisa că modernitatea este unică, universală, fiecare societate fiind obligată să parcurgă întocmai aceleași etape și aceleași procese ca țările care s-au modernizat. Așa au gândit
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
despre această dimensiune în cronici, relatări sau sinteze publicistice, ori câteva texte de tip manifest/status, asumate de echipele independente care fac diverse tipuri de teatru de intervenție; și câteva (recunosc, în ultimii ani din ce în ce mai complexe și mai apăsate) texte eseistice ale criticilor (mai mult sau mai puțin) de direcție. Cum însă n-aș intra ex abrupto în temă, o s-o iau dinspre două straturi de experiențe personale, cel didactic, pe de-o parte, și cel spectatorial, pe de cealaltă. Într-
Atingerea umană - sau despre maturizarea teatrului de implicare socială () [Corola-website/Science/295631_a_296960]
-
lui Schiller). Chiar și atunci când își permite mici parade bibliografice, O. Nimigean refuză să construiască, așa-zicând, scenarii interpretative. El spune lucrurilor pe nume, nu reflectează asupra lor. Face, drege (dovadă frecventele recursuri la tonul imprecativ), dar nu meditează. Pase eseistice există, în scrisul lui, destul de rar, iar atunci când există ele au un ton din cale-afară de sentențios. De aceea, privesc cu prudență ipoteza avansată de Daniel Cristea-Enache conform căreia Mortido ar fi urmarea unui gest demonstrativ de natură tehnică. Nu
Abăza dezlănțuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3668_a_4993]
-
Daniel Cristea-Enache Romanul eseistic e încă văzut, la noi, ca un hibrid neconvingător: produs al unor autori autodidacți care introduc în materia propriei ficțiuni considerații și teorii fără legătură cu conflictul epic. Curgerea lină ori torențială a romanului este întreruptă prin asemenea insule de
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
spiritului creator autodidact, gen hibrid,"de umplutură"? Să-i dăm cuvântul lui Ion Vlad:"O nouă paradigmă se statuează: ea profesează polivocitatea și polifonia narativă, convergența și interferențele de tipuri de discurs: eseul, comentariul reflexiv, versul, song-ul, disertațiile concentrate (eseistic) pe câteva motive existențiale" (p. 31);"Formula de roman-reflexiv (roman-eseu) refuză monotonia sau discursul monocord; realitatea e că formele romanului surprind prin soluțiile inedite, infiltrate în discursul romanesc: digresiunea, spațiul analitic, punerea în abis, focalizarea și autoreferențialitatea, song-ul, jocul
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
modul pășunist-etnografic, ci într-un registru elevat, de ținută intelectuală). A fost un susținător al protocronismului și, făcând aceasta, s-a aflat în mod obiectiv în slujba unui regim dictatorial, ceea ce, pentru posteritatea imediată, i-a compromis demersul. Textele lui eseistice (Arhivă sentimentală, 1968, Nouă arhivă sentimentală, 1975), bine scrise, vădesc informație amplă, capacitate persuasivă, eleganță a formulării. A. nu este un gânditor original de calibru, un creator de viziuni, dar are abilitatea discursivizării atractive a unor conjugări plauzibile de idei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
versuri Mircea Streinul, Virgil Carianopol, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Frunzetti, Simion Stolnicu, Radu Stanca, Ovid Caledoniu, Ilie Radu (sub pseudonimul Radu Miriade), Lucian Marinescu. Proza e semnată de Dan Petrașincu (Adolescenta) și de Al. Leontescu. Foarte bine reprezentat este sectorul eseistic, susținut de Mihai Șora (Autenticitate, convertire, trădare, Arta moralității și moralitatea în artă), Stelian Tecucianu (Emil Cioran și perspectiva României), Mircea Eliade (Un înțeles al semnelor), Traian Herseni ( Câteva considerații de antropologie filosofică), G. M. Vlădescu (Revistele de provincie). În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289618_a_290947]
-
apoi la „Luceafărul”, „Săptămâna”, „România literară”, „Viața românească”, „Convorbiri literare”, Steaua” ș.a. Prima carte, Homo fictus, îi apare în 1968. Homo fictus evidențiază precumpănitor modalități proprii teoriei literare, susținute de excursuri istorico-literare comparatiste și, oarecum spre exterior, de o abordare eseistică. Interdisciplinaritatea procedeelor decurge din aceea a temei, P. propunându-și să asambleze un fel de poetică ilustrată a personajului literar din proza modernă universală. Considerarea personajului ca structură logică ori sistem individualizat de relații anunță concepția personală de lucru, sesizabilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
față de pretențiile și limbajul unei discipline ce se vrea „științifică”, i se integrează și volumele Modele și exemple (1971), Forma ca deformare (1975) și Competență și performanță (1982). Conținutul eterogen, având în vedere predilect etapa contemporană, este pus în pagină eseistic. P. combină pozitivismul spectaculos cu regia ironică, unde spiritul speculativ își adjudecă spații întinse. Argumentarea pornește de la fenomene particulare, traseul nu stârnește inițial vreo surpriză, pentru ca, la un moment dat, comentatorul să submineze habitudinile și să propună o rețea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
pe date și informații elocvente, sunt absente; deși se fac estimări cantitative la nivel de populație, ele nu se bazează decât pe intervievarea a circa 150 de persoane. Ca atare, modelul luat ca referință nu-i altceva decât o construcție eseistică de tip speculativ asociată genului romantic atât de vechi al „psihologiei popoarelor”. Opțiunea fundamentală a multor lucrări sociologice românești recent publicate este de a se concentra fie asupra mecanismelor tranziției cu scopul de a identifica factorii sau direcțiile de acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
piața cărții - ce și cum citim, sensul interpretării, „coruperea cititorului de către social”, necesitatea unor măsuri de protecție a culturii -, iar Emil Manu scrie despre relația literatură-istorie, despre modurile în care sunt abordate sensurile istoriei recente în romane și în proza eseistică. În structura revistei se întâlnesc, alături de cronica literară asigurată de Adrian Dinu Rachieru, o rubrică de scurte recenzii sau semnale editoriale, precum și articole de istoria literaturii semnate de Mircea Tomuș. Paginile de beletristică cuprind proză de Mircea Sântimbreanu, Laurențiu Cerneț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288093_a_289422]
-
la nivel tematic sau la nivelul procedeelor naratologice, ci constă în faptul că acestea sînt investite cu alte funcții decît pînă atunci. Inserturile paratextuale, varierea registrului stilistic sînt procedee întîlnite și în proza pașoptista. Dar daca apelul la document, fragmentele eseistice cu iz de polemică de gazeta ce se întîlnesc, de exemplu, în opera lui Filimon sau a lui Negruzzi aveau rolul de a conferi seriozitate întreprinderii literare, de a legitimă ficțiunea, la Caragiale "textul alotopic", realizat prin relaționarea a două
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]