132 matches
-
umane. 14.4. Critici aduse filosofiei pragmatice a educației Deși larg răspîndit, devenind curentul pedagogic dominant în S.U.A., în deceniile trei și patru, progresivismul a fost supus unor severe critici din partea unor orientări care, prin esența lor, sînt anti-progresiviste (perenialismul, esențialismul și reconstrucționismul). 14.4.1. Perenialismul Dacă progresivismul își întemeia cea mai mare parte a tezelor sale pedagogice pe ideea de schimbare a societății, precum și pe aceea de diversitate a naturii umane, perenialismul adopta ca punct de sprijin al construcției
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
au existat și unele încercări de punere în aplicare a sistemului de educație perenialist (de pildă, colegiul St. John din Annapolis), influența sa a fost mult mai redusă decît a celorlalte orientări antiprogresiviste (31, pp. 32-42, 148-163). 14.4.2. Esențialismul Tot în deceniul al patrulea prinde contur o altă orientare pedagogică antiprogresivistă, care va cunoaște o largă răspîndire după cel de-al doilea război mondial. În 1938 a luat ființă Comitetul esențialist pentru dezvoltarea educației americane (The Essentialist Committee for
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fundamentale, cu ceea ce este comun și esențial pentru toți oamenii; pe această bază se vor putea asimila ulterior și alte cunoștințe, unele dintre ele permițînd formarea deprinderilor necesare unor activități practice (aluzie la caracterul practic-utilitar al școlilor progresiviste). Spre deosebire de perenialism, esențialismul nu vede în valorile trecutului o expresie a permanenței, ci o sursă de cunoaștere care poate căpăta forme noi prin raportarea la problemele contemporane (31, p. 44). Dacă progresiviștii apreciau avantajele unei instrucții întemeiate pe contactul elevilor cu situații complexe
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
putea organiza un învățămînt integrativ. Spre deosebire de progresiviști care propuneau un învățămînt întemeiat pe interesele elevului, esențialiștii apreciază că antrenarea acestuia în activitatea instructivă o realizează profesorul; el este acela care îl obligă pe elev la efort. În sfîrșit, în concepția esențialismului, școala nu trebuie să aspire spre integrarea ei totală în viață, pentru a deveni "viața însăși"; este de dorit ca ea să-și păstreze autonomia față de societate și, în condițiile unei societăți în schimbare, să acționeze cu rol stabilizator, fiind
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
schimbare, să acționeze cu rol stabilizator, fiind instituția care nu se asociază schimbării ci, dimpotrivă, conservă trecutul. Prin aceasta, ea va oferi fiecărui membru al societății acele valori spirituale care îl vor ajuta să-și păstreze "independența intelectuală". În fond, esențialismul este o mișcare pedagogică tributară sistemului de instruire european din prima jumătate a secolului XX sistem de instruire preponderent teoretic. Cu toate acestea, el a cunoscut o largă extindere pe plan teoretic și practic în deceniile cinci și șase. Această
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
o amplă analiză a concepției existențialiste cu privire la educație în volumul Existențialismul și problematica educativă contemporană. Un an mai tîrziu apare Antologia pedagogiei americane contemporane, în care se analizează teoriile pedagogice promovate de filosofia pragmatistă, precum și orientările opuse acestei filosofii perenialismul, esențialismul, reconstrucționismul și existențialismul (4). Chiar dacă analizele întreprinse cuprindeau și obiecții ce își aveau originea în ideologia marxistă, important era că se oferea cititorilor români posibilitatea de a cunoaște și alte moduri de a gîndi educația decît cel recunoscut oficial. 17
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de adevăr. În această capcană au căzut mulți nevinovați, unii din ignoranță despre acea lume, alții din interes pentru vâlvă, rating și vânzări, alții ca să își lichideze colegii, concurenții și oponenții sau alții, intelectuali proeminenți, dintr-o predilecție pentru maniheism, esențialism, ispită metafizică pentru absolutism: orice persoană care a semnat indiferent ce la securitate poartă cu sine o esență securistă până în mormânt sau, prin extindere și foarte curând, orice persoană care a fost membră de partid poartă cu sine o gândire
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
două: o majoritate care devine alergică la concurență și anihilează termenul de comparație și o minoritate competitivă care se predă tiraniei cutumiare. Ambele ispite subzistă în fiecare dintre noi. Le întreținem mediatic, politic, le alimentăm cultural. Suntem atât de prizonieri esențialismului mioritic încât devenim orbi la construcția postmodernă a identității. Singurul termen de comparație pe care îl suportăm, căci nu avem încotro, este Apusul. Spre el îndreptăm așteptări contemplativ-mesianice sau discursuri invidios-resentimentare. Ceea ce refuzăm încă să înțelegem este că eficiența Apusului
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
identității. Singurul termen de comparație pe care îl suportăm, căci nu avem încotro, este Apusul. Spre el îndreptăm așteptări contemplativ-mesianice sau discursuri invidios-resentimentare. Ceea ce refuzăm încă să înțelegem este că eficiența Apusului are o legătură cauzală cu refuzul fatalismelor și esențialismelor. Acolo se construiesc etici și politici pragmatice prin care cetățenii se ajută între ei să le meargă mai bine. Lor nu le trece prin cap să stârpească termenul de comparație, ci să învețe rapid din reușita lui și să încerce
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
pe Camoēs, dacă ești român, mai bine pe Rimbaud decît pe ceilalți doi dacă ești francez și mai bine pe Camoes dacă ești portughez. Or, un astfel de raționament ține doar de competențele lingvistice ale cititorului, cauționate de postularea unui esențialism lingvistic. Dar acest argument practic nu ține locul unui principiu. Ba, mai mult, contribuie la deierarhizarea corpusului de texte literare. În momentul În care, la rubrica romantism, ești invitat să citești poeziile lui Eminescu, „ultimul romantic”, contactul tău cu romantismul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sociologică a cunoașterii care consideră că fenomenele sociale se dezvoltă în strânsă legătură cu contextul lor social. În cadrul acestei teorii, construcția socială (constructul social) este rezultatul voinței și deciziei umane, nu al voinței divine sau al legilor naturii. Opus fiind esențialismului, constructivismul social nu descrie anumite fenomene ca esențe transistorice independente de conștiința umană, ci ca procese dinamice. Realitatea nu este doar reprodusă de oameni, ci este cunoscută, interpretată, imaginată și interiorizată 73. În concepția lui Benedict Anderson, națiunile s-au
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
cauzală între caracteristicile fizice cu care se definește acest concept și personalitatea, capacitatea intelectuală, aptitudinile morale sau alte caracteristici comportamentale umane, și că anumite rase sunt prin naștere superioare altora. Rasismul este din punct de vedere al metodologiei psihologice un „esențialism”. Esențialismul cognitiv este o formă răspândită și vastă de mecanisme de clasare tipice gândirii umane, care acoperă procesele intelectuale atât ale adulților cât și ale copiilor, pe cele ale indivizilor din țări avansate socialmente cât și pe acelea ale membrilor
Rasism () [Corola-website/Science/300838_a_302167]
-
între caracteristicile fizice cu care se definește acest concept și personalitatea, capacitatea intelectuală, aptitudinile morale sau alte caracteristici comportamentale umane, și că anumite rase sunt prin naștere superioare altora. Rasismul este din punct de vedere al metodologiei psihologice un „esențialism”. Esențialismul cognitiv este o formă răspândită și vastă de mecanisme de clasare tipice gândirii umane, care acoperă procesele intelectuale atât ale adulților cât și ale copiilor, pe cele ale indivizilor din țări avansate socialmente cât și pe acelea ale membrilor triburilor
Rasism () [Corola-website/Science/300838_a_302167]
-
viu și neviu pe baze esențialiste. Ce e esențial se află undeva înăuntru, și el se transmite ereditar. Ideea de suflet care animă ființa umană, care este sediul „eului” și sursa imaterială a gândirii, este și ea o formă de esențialism (religios) care apare la om devreme indiferent de cultura în care se naște sau educația (religioasă sau nu) pe care o primește de la părinți, ca și ideea la vechii evrei ai societății clanice de „impuritate” a oricărui animal care are
Rasism () [Corola-website/Science/300838_a_302167]
-
e totuși pasăre. Același fir „logic” este urmat și de către militanții anti-O.M.G. pentru care transferul de gene e perceput ca o violare a naturii unei plante sau a unui animal. Aceleași cauze sunt la rădăcina altor manifestări ale "esențialismului apartenențelor" (vezi proverbul arab (egiptean) de la finele textului, care exprimă în mod explicit aceast natural sentiment de apartenență structurat în straturi), ca acelea legate de categorii sociale precum genul bărbat/femeie, tipul rasial negru/alb, etc. Lawrence Hirschfeld și Francisco
Rasism () [Corola-website/Science/300838_a_302167]
-
finele textului, care exprimă în mod explicit aceast natural sentiment de apartenență structurat în straturi), ca acelea legate de categorii sociale precum genul bărbat/femeie, tipul rasial negru/alb, etc. Lawrence Hirschfeld și Francisco Gil-White au arătat natura ireductibilă a esențialismului rasial la subiecți tot atât de diferiți ca un alb din S.U.A. și un torguud din Mongolia. La întrebarea dacă un copil kazah crescut de către o familie torguudă fără să fi avut vreodată după naștere un contact cu membri ai etniei sale
Rasism () [Corola-website/Science/300838_a_302167]
-
eroica a femeilor la un tip de performare despre care repeta că a fost impusă brutal de regim, sunt enunțate că adevăruri asupra cărora există deja consens și care nu mai au nevoie să fie demonstrate. Viziunea este subsumata unui esențialism și unei înțelegeri binare a genului în care ”masculinul” și ”femininul” sunt asociate organic unor moduri anume de reprezentare și performare socială: menținerea acestor asocieri garantează bună funcționare a societății. De aceea, deschiderea diverselor domenii de activitate pentru femei (inclusiv
Realism socialist și gen - ”Distorsionările feminității” () [Corola-website/Science/296140_a_297469]
-
conecteze lumea animată și neanimată prin chimie și fizică. Naturalist-exploratorii au cercetat interacțiunile între organismele și ambianța și metode prin care aceste legături depind de geografie — fondând discipline precum biogeografie, ecologie și etologie. Naturaliștii au început să nu mai sprijine esențialismul și să ia în considerare importanța extincției și caracterul schimbător al speciilor. Teoria celulară a dat o nouă perspectivă asupra bazelor fundamentale ale vieții. Aceste dezvoltări, precum și rezultatele cercetărilor embriologiei și paleontologiei, au fost sintetizate în teoria evoluției prin selecția
Biologie () [Corola-website/Science/296515_a_297844]
-
filosofia contemporană""." În această lucrare, Mihaela Miroiu analizează „alianța și mezalianța” între feminism și filosofie, inclusiv în filosofia românească, argumentând în favoarea reevaluării filosofice a femininului și femeiescului (inclusiv prin experiența epistemic privilegiată a nașterii, perspectivă pe care ea o numește “esențialism local”), în contextul unei culturi încă dominate de dihotomii și de ideea că femeile sunt mai degrabă tratate ca „umbre ale gândului filosofic”. Miroiu analizează limitele distincției sex-gen, natural-cultural și ale umanismului ca andromorfism și argumentează necesitatea ginomorfismului pentru întregirea
Mihaela Miroiu () [Corola-website/Science/304332_a_305661]
-
atribuia un totem, adică un simbol ce determina din ce clan face parte. Acesta punea individul în relație cu strămoșii și cu forțele supranaturale. Aceasta este una dintre formele cele mai rudimentare ale vieții religioase. Totemismul este o formă de "esențialism religios" (vezi pentru explicația generală a termenului esențialism și intrarea "rasism"). Esențialismul este un proces cognitiv care desemnează un mod spontan, inconștient și intuitiv de a-și reprezenta lucrurile sau persoanele și de a considera că ale lor caracteristici sunt
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
din ce clan face parte. Acesta punea individul în relație cu strămoșii și cu forțele supranaturale. Aceasta este una dintre formele cele mai rudimentare ale vieții religioase. Totemismul este o formă de "esențialism religios" (vezi pentru explicația generală a termenului esențialism și intrarea "rasism"). Esențialismul este un proces cognitiv care desemnează un mod spontan, inconștient și intuitiv de a-și reprezenta lucrurile sau persoanele și de a considera că ale lor caracteristici sunt provocate de o "esență" proprie categoriei lor. Această
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
parte. Acesta punea individul în relație cu strămoșii și cu forțele supranaturale. Aceasta este una dintre formele cele mai rudimentare ale vieții religioase. Totemismul este o formă de "esențialism religios" (vezi pentru explicația generală a termenului esențialism și intrarea "rasism"). Esențialismul este un proces cognitiv care desemnează un mod spontan, inconștient și intuitiv de a-și reprezenta lucrurile sau persoanele și de a considera că ale lor caracteristici sunt provocate de o "esență" proprie categoriei lor. Această esență este, evident, fictivă
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
lor caracteristici sunt provocate de o "esență" proprie categoriei lor. Această esență este, evident, fictivă, iar caracteristicile care îi sunt asociate pot fi realități observabile sau, la rândul lor, pure ficțiuni. ("teoria creierului modular" din psihologia dezvoltării și antropologia cognitivă) Esențialismul cognitiv stă în mod manifest la baza noțiunii de "suflet", ca "esență imaterială care ar anima ființele umane, sau toate ființele în general", funcție de credința religioasă considerată. Sistemul totemic este un sistem clasificatoriu, din mai larga familie identificată a ""sistemelor
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
crez" (credo) al acestei religii: ei se declară ortodocși pentru că părinții lor au fost ortodocși. Esența apartenenței religioase se transmite astfel prin filiație, ca și în cazul filiației clanice. Apartenența religioasă devine astfel expresia unui proces cognitiv de categorizare, un "esențialism", care este un procedeu mai eficace decât simpla clasare pe baza asemănărilor. El ne permite să stabilim legături rapide de tipul cauză-efect atunci când n-avem nici o idee despre cauzele reale ale fenomenului pe care îl observăm. Acest proces care ține
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
Gândirea evoluționistă, ideea conform căreia speciile se schimbă de-a lungul timpului, își are rădăcinile încă din antichitate, la greci, romani, chinezi și musulmani. Totuși, până în secolul al XVIII-lea, gândirea biologică occidentală era dominată de esențialism, concepție conform căreia formele de viață rămân neschimbate. Dar în perioada iluminismului se produce o schimbare când cosmologia evoluționistă și mecanicismul se desprind din cadrul știintelor fizice formând istoria naturală. Naturaliștii încep să-și îndrepte atenția către domeniul variabilității speciilor; apariția
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]