132 matches
-
această viziune, identitatea se construiește permanent de către indivizi sau grupuri pornind de la identificările pe care aceștia le fac. Identitatea nu mai este astfel un fenomen static, ci unul în permanentă reconfigurare, o chestiune de opțiune personală (Anderson, 1991). Conceptele de esențialism și constructivism au obârșii mult mai vechi decât sociologia modernă. Astfel, se poate face distincția între un esențialism clasic, care își are originea în lucrările lui Platon și este apoi preluat de filosofii Evului mediu și care se referă la
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Identitatea nu mai este astfel un fenomen static, ci unul în permanentă reconfigurare, o chestiune de opțiune personală (Anderson, 1991). Conceptele de esențialism și constructivism au obârșii mult mai vechi decât sociologia modernă. Astfel, se poate face distincția între un esențialism clasic, care își are originea în lucrările lui Platon și este apoi preluat de filosofii Evului mediu și care se referă la forme, esențe, constante, ce stau la baza existenței și un esențialism modern, specific științelor sociale actuale, care face
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Astfel, se poate face distincția între un esențialism clasic, care își are originea în lucrările lui Platon și este apoi preluat de filosofii Evului mediu și care se referă la forme, esențe, constante, ce stau la baza existenței și un esențialism modern, specific științelor sociale actuale, care face trimitere la faptul că anumite fenomene sunt naturale, inevitabile, universale și determinate biologic. Constructivismul la rândul său își are originea în scrierile lui Mannheim și Schutz, și apoi în cele ale lui Mead
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
autorilor. Discuțiile trebuie s] se îndrepte mai degrab] spre motivele pentru care acest gen de fapte încalc] drepturile victimelor. În concluzie, exclusivismul constituie un eșec atunci când este vorba despre teoria virtuții, desi las] acesteia un larg domeniu de influent]. vii. Esențialismul O chestiune similar] este aceea dac] toate virtuțile sunt excepționale datorit] conexiunii lor cu un țel (telos) unic și dominant al naturii umane. Aceast] problem] provine din încerc]rile de a readuce în actualitate teoriile neoaristotelice asupra virtuții, care susțin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
brutalitate. Iar în contrast cu acest dezastru, întâlnim în lucrarea lui Daly o viziune a psihicului feminin incoruptibil care se poate ridica la fel ca pas]rea phoenix din cenușă culturii dominate de b]rbați pentru a salva lumea. Nu toate versiunile esențialismului sunt la fel de extremiste sau str]lucitoare că și cea a lui Daly; dar nu este neobișnuit (la unii susțin]tori ai mișc]rii p]cii, de exemplu) s] întâlnim concepția potrivit c]reia femeile sunt „de la natur]” mai puțin agresive
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în condițiile în care se consider] c] natură b]rbaților și a femeilor nu are un caracter rigid sau imuabil, fiind mai degrab] un construct social și istoric. Iar o mare parte a gândirii feministe a respins orice form] de esențialism. Dar dac] cineva respinge ideea c] orice diferențe dintre valorile și priorit]țile masculine și feminine pot fi atribuite unei „naturi” masculine și feminine fundamentale, atunci problemă care se pune este dac] ideea „eticii feminine” poate s] fie conceput] într-
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
-și poate permite s] se limiteze; și că valori generatoare care trebuie întotdeauna s] ocupe locul doi în raport cu valori și priorit]ți de alt tip. Al doilea mod de abordare a ideii „eticii feministe” rezult] atât dintr-o critic] a esențialismului, cât și dintr-o încercare de a vedea dac] o abordare alternativ] a problemelor privind judecată moral] și priorit]țile etice poate derivă dintr-o analiz] a acelor sfere ale vieții și activit]ții care au fost privite ca fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
gol? / 57 1.3.2.3. Cine sunt pesimiștii și optimiștii perioadei postcomuniste? / 59 1.3.2.4. Ce face să crească sau să scadă optimismul și pesimismul? / 64 Capitolul 2. În explorarea identității / 69 Capitolul 3. Paradigme asupra identității: esențialismul și constructivismul / 75 3.1. Despre câmpul teoriilor identității / 75 3.2. Rădăcinile teoriilor sociale asupra identității / 77 3.3. Perspectiva esențialistă / 81 3.3.1. Identitatea ca existență primordială, perenă / 82 3.3.2. Critici și redefiniri / 85 3
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
cu alte fenomene și, pe de altă parte, teoriile care ocolesc capcana prezumțiilor, socotind că orice experiență recompune întregurile după legile construcției și deconstrucției experiențiale, cognitive. Fenomenul identitar este de acest tip, încât o atare diviziune a teoriilor despre identitate esențialism, constructivism ferește o cercetare de riscul tautologiilor și al paralogismelor. A cunoaște ceva înseamnă a-l experia, a experia ceva înseamnă a construi și reconstrui realitatea lucrului experiat. Chestiunea este esențială mai ales când discutăm dinamica identitară la tineri. Viziunea
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
a identității divine a omului. Omul se reconstruiește mereu după chipul și întru infinită asemănare cu Dumnezeu. Discutând chestiunea celor două mari opțiuni teoretice, autorul ocolește soluția facilă a opțiunii pentru vreuna dintre ele. El propune o sinteză neașteptată dintre esențialism și constructivism, ca în subcapitolul final din capitolul al IV-lea: "Noologie și sociologie" și, prin aprofundări, în capitolul V, subintitulat "Identitatea socioculturală" (unde subliniză "statutul ambivalent al identității: de produs real (esențial) și imaginat (construit) totodată"). Critica pe care
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
în subcapitolul final din capitolul al IV-lea: "Noologie și sociologie" și, prin aprofundări, în capitolul V, subintitulat "Identitatea socioculturală" (unde subliniză "statutul ambivalent al identității: de produs real (esențial) și imaginat (construit) totodată"). Critica pe care Horațiu o face esențialismului atestă o gândire de mare cuprindere și finețe. Autotrul caută dincolo de esențialism, însă nu fără de acesta, elementele definirii identitare. Le-ar fi putut găsi într-o sinteză a feluritelor concepții, prin abstragere simplă. Le-ar fi putut căuta prin opțiunea
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
prin aprofundări, în capitolul V, subintitulat "Identitatea socioculturală" (unde subliniză "statutul ambivalent al identității: de produs real (esențial) și imaginat (construit) totodată"). Critica pe care Horațiu o face esențialismului atestă o gândire de mare cuprindere și finețe. Autotrul caută dincolo de esențialism, însă nu fără de acesta, elementele definirii identitare. Le-ar fi putut găsi într-o sinteză a feluritelor concepții, prin abstragere simplă. Le-ar fi putut căuta prin opțiunea la modă pentru constructivism, deci prin definire laterală. A optat spre o
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
reconstruită social, fluidă și imaginată? Tot aici precizăm, că aceste diferențe, opoziții sau bipolarități sunt transpuse în prezent, la nivel paradigmatic, în mod cvasiunanim vezi: Sayer (1997), Bacová (1998), Woodward (2001), Brubaker, Loveman și Stamatov (2004) ș.a. -, în termenii de esențialism și constructivism. Excursul teoretic ce urmează pe parcursul capitolului al treilea, are ca punct de pornire o reconsiderare a concepțiilor asupra identității prinse în această dezbatere. Vom încerca să evidențiem principalele asumpții și criticile lor; vom căuta punctele lor comune și
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
mulți, un termen ce pare a-și pierde valoarea de categorie analitică. În acest sens Brubaker, și Cooper (2000:1-2) afirmă că "perspectiva constructivistă, dominantă, asupra identității în încercarea de a desubstantiviza termenul, de a-l absovi de acuzația de esențialism prin stipularea ideii că identitățile sunt construite, fluide și multiple ne lasă complet fără rațiunea de a vorbi despre identități" și că "uzul și abuzul de conceptul de identitate afectează nu numai limbajul analizei sociale, ci în mod inseparabil și
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
metodologic (între cuantificare sau căutarea relațiilor cauzale și interpretare sau descriere). În prezent, diferențele, opozițiile sau bipolaritățile evocate anterior sunt transpuse în mod cvasiunanim vezi: Sayer (1997), Bacová (1998), Woodward (2001), Brubaker, Loveman și Stamatov (2004) ș.a. în termenii de esențialism și constructivism 9 (pentru alte tipologii, în special ale teoriilor identității etnice și naționale, vezi: Smith (1999: 3-19), Ozkirimli (2000), Dungaciu (2004: 26-31). Cel dintâi desemnează o perspectivă ce reunește acele teorii care avansează sau pleacă de la ideea existenței unor
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
mai degrabă pe întrebările "ce este?", "care sunt elementele componente?" și "cum se formează?" identitatea, în vreme ce în cel de-al în treilea 15 vom defini identitatea socioculturală și vom vedea "cum poate fi studiată". CAPITOLUL 3 PARADIGME 1 ASUPRA IDENTITĂȚII: ESENȚIALISMUL ȘI CONSTRUCTIVISMUL 3.1. Despre câmpul teoriilor identității 2 Încercările de a descoperi primele sistematizări în scris ale preocupărilor în domeniul identităților colective, cu alte cuvinte, de a găsi rădăcinile acestui câmp științific, rareori conduc la un numitor comun. Dacă
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
generatori de opoziții de unde și taxonomiile curente -, dar pe care preferăm să îi considerăm ca fiind mai degrabă complementarități) în teoriile curente asupra identității: cultură ereditate, structură acțiune, colectiv personal, afectivitate cogniție, emic etic. 3.3. Perspectiva esențialistă Referințele la esențialism sunt foarte frecvente în literatura curentă. Așa cum sugerează și Sayer (1997), avem multe variante de esențialism și multe critici ale esențialismului, fiecare modificându-se odată cu contextul și chestiunea aflată în dezbatere. Întâlnim esențialisme "dure", care pretind că orice sau totul
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
mai degrabă complementarități) în teoriile curente asupra identității: cultură ereditate, structură acțiune, colectiv personal, afectivitate cogniție, emic etic. 3.3. Perspectiva esențialistă Referințele la esențialism sunt foarte frecvente în literatura curentă. Așa cum sugerează și Sayer (1997), avem multe variante de esențialism și multe critici ale esențialismului, fiecare modificându-se odată cu contextul și chestiunea aflată în dezbatere. Întâlnim esențialisme "dure", care pretind că orice sau totul posedă esențe, și esențialisme "moderate", care acceptă că, în vreme ce anumite lucruri au esențe altele nu au
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
curente asupra identității: cultură ereditate, structură acțiune, colectiv personal, afectivitate cogniție, emic etic. 3.3. Perspectiva esențialistă Referințele la esențialism sunt foarte frecvente în literatura curentă. Așa cum sugerează și Sayer (1997), avem multe variante de esențialism și multe critici ale esențialismului, fiecare modificându-se odată cu contextul și chestiunea aflată în dezbatere. Întâlnim esențialisme "dure", care pretind că orice sau totul posedă esențe, și esențialisme "moderate", care acceptă că, în vreme ce anumite lucruri au esențe altele nu au. Ceea ce le unește însă pe
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
etic. 3.3. Perspectiva esențialistă Referințele la esențialism sunt foarte frecvente în literatura curentă. Așa cum sugerează și Sayer (1997), avem multe variante de esențialism și multe critici ale esențialismului, fiecare modificându-se odată cu contextul și chestiunea aflată în dezbatere. Întâlnim esențialisme "dure", care pretind că orice sau totul posedă esențe, și esențialisme "moderate", care acceptă că, în vreme ce anumite lucruri au esențe altele nu au. Ceea ce le unește însă pe toate este convergența asupra asumpției că "obiectele" există per se, că posedă
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
în literatura curentă. Așa cum sugerează și Sayer (1997), avem multe variante de esențialism și multe critici ale esențialismului, fiecare modificându-se odată cu contextul și chestiunea aflată în dezbatere. Întâlnim esențialisme "dure", care pretind că orice sau totul posedă esențe, și esențialisme "moderate", care acceptă că, în vreme ce anumite lucruri au esențe altele nu au. Ceea ce le unește însă pe toate este convergența asupra asumpției că "obiectele" există per se, că posedă anumite proprietăți esențiale care le fac să fie mai degrabă de
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
markerilor biologici sau culturali. Cu toate că abordarea pe care o propune van den Berghe pare radicală, avem din nou, iată, ca și în cazul lui Shils și Geertz, aceeași dualitate: esență-construcție, stare-proces. Poate că exemplul cel mai semnificativ pentru ilustrarea unui esențialism "dur" este concepția lui Isaac. Deși nu foarte cunoscută, este cea mai pură formă de primordialism pe care am întâlnit-o, și credem că poate atrage toate criticile pe care teoriile la care ne-am referit mai sus și le-
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
aceste elemente se suprapun asumpțiilor esențialiste asupra identității așa cum le-am indicat la începutul prezentării despre acest curent -, dar concepțiile sunt departe de a fi atât de "naive" sau "vulgare" pe cât cred unii. În ansamblu 30 ele nu reprezintă un esențialism "dur" opus constructivismului, ci mai degrabă concepții care se deschid și se întâlnesc în mod natural cu ultimul. Când spun acestea, mă gândesc la o idee foarte puțin subliniată și ignorată mai ales de cei care critică esențialismul ca perspectivă
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
reprezintă un esențialism "dur" opus constructivismului, ci mai degrabă concepții care se deschid și se întâlnesc în mod natural cu ultimul. Când spun acestea, mă gândesc la o idee foarte puțin subliniată și ignorată mai ales de cei care critică esențialismul ca perspectivă, fără a intra în profunzimea versiunilor / exprimărilor sale. Este vorba despre ideea atribuirii sau cogniției, întâlnită pe rând, așa cum am arătat, în fiecare concepție de mai sus: la Shils atașamentul față de ceilalți se face în virtutea percepției calității de
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
realități sociale obiective; fapte sociale); internalizare (reproiecția în conștiință a acestei lumi obiectivate în cursul socializării). "Societatea este produsul omului. Societatea este o realitate obiectivă. Omul este un produs social" (Berger & Luckmann, 1966:58). Evident, așa cum nu avem un singur esențialism, nu avem nici un singur constructivism. Din contră, aria teoriilor ce pot fi cuprinse sub acest termen este cel puțin la fel de largă și de variată. Totuși, ceea ce le unește în ultimă instanță sunt asumpțiile de bază asupra realității sociale, care este
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]