124 matches
-
cel mai popular la această întrebare este: conștiința, dar o conștiință în sens strict; căci o conștiință în sensul unui sentiment de sine (...) nu poate fi negată animalelor"149. Conștiința de sine umană se deosebește de cea a animalelor prin esențialitatea sa și anume prin următorul fapt: "Conștiință, în sensul cel mai strict al cuvântului, există numai acolo unde pentru o ființă, genul său, esențialitatea sa, îi este obiect"150. De asemenea, filosoful leagă existența conștiinței de capacitatea omului de învățare
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
poate fi negată animalelor"149. Conștiința de sine umană se deosebește de cea a animalelor prin esențialitatea sa și anume prin următorul fapt: "Conștiință, în sensul cel mai strict al cuvântului, există numai acolo unde pentru o ființă, genul său, esențialitatea sa, îi este obiect"150. De asemenea, filosoful leagă existența conștiinței de capacitatea omului de învățare, de a deprinde știința, pentru că "acolo unde există conștiință, acolo există și capacitate de știință"151. În context se subliniază natura simplă a vieții
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
modificării de sine ceva se păstrează și este recuperat în final, făcând ca revenirea la sine să capete miza unei statornicii și a unei continuități secunde. La început, în fiecare schimbare, discernământul discriminatoriu al conștiinței reflexive distinge un nucleu de esențialitate care va rămâne nemodificat, de partea ce urmează a fi supusă metamorfozei. Această împărțire care polarizează realitatea interioară intră apoi în proiectul actului inovator și patronează îndrumător toată desfășurarea acestuia, indicând la nivelul fiecărei etape înclinarea balanței pragmatice înspre un
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
toată desfășurarea acestuia, indicând la nivelul fiecărei etape înclinarea balanței pragmatice înspre un pilon descriptiv sau altul, adică decizând ce se atașează laturii stabile și ce nu. În această modalitate optativă, anumite elemente sufletești vor fi investite cu caracter de esențialitate, în timp ce altele vor cădea, simetric, într-o condiție inferioară (și își vor asuma propriul provizorat), într-o organizare de tip progresiv care menține unite cele două laturi înaintea fiecărui salt în stadiul următor. Schimbarea efectuează, în relație cu starea anterioară
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
relații strânse cu guvernarea legiferată a spiritului revendicat de rigori finaliste absolute. Și totuși, ele nu încetează de a fi însoțite de reflexie și de a fi remise unei strategii generale fără investitura gravității sau a unui obligatoriu caracter de esențialitate. Astfel, indiferent de culoarea axiologică răsfrântă în substanța individuală, a te angaja în act presupune intrarea în scenă a inteligenței conștiente de sine, iar factorul specific omenesc al praxisului este legat tocmai de liderul aptitudinal și de pachetul condițional al
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
datul de interacțiune relațională cu un mediu a cărui configurație impune asumarea posturii active (de implicare). Această postură este prin definiție un rezultat, o consecință a unui întreg mănunchi de atitudini și procese psihologice premergătoare și atinge un nivel de esențialitate al vieții de la înălțimea căruia se poate judeca menirea individuală în ordinea socială și cosmică. Responsabilizarea persoanei umane în ordinea sancționării evoluției sale se mișcă în jurul actului și tot de la el pornind se poate vorbi de o suprafață axiologică fără de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
mult ca elemente cu caracter pragmatic, decât normativ. Trăsăturile esențiale ale principiilor schimbării sunt, de fapt, expresia caracteristicilor generale ale procesului de schimbare educațională. Din acest motiv, considerăm că principiile schimbării educaționale au următoarele trăsături esențiale: * caracter general, rezultat din esențialitatea lor, din faptul că vizează toate componentele structural-funcționale ale procesului de schimbare educațională; * caracter normativ, asigurat de însăși funcția lor de orientare și reglare și care își găsește ecou în stabilirea obiectivelor, în structurarea procesului propriu-zis, în alegerea strategiilor optime
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
sufletească. Existența sufletului ca obiect de preocupare ideatică a fost recunoscută și considerată doar ca produs de creație divină. Din punctul de vedere al gânditorilor medievali, sufletul a fost interpretat ca o realitate ambivalentă: pe de o parte, ca o esențialitate ca o completare a corpului individual, unde sălășluiește și poate să se manifeste liber în cele mai diferite forme (a); pe de altă parte, era interpretat ca produsul dumnezeirii, în care ipostază se putea înălța spre ceruri (b). În termenii
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
acord cu teoria carteziană, aceasta este înmânată unui plan superior, conștiinței. Descartes spune că activitatea cognitivă nu are nimic comun cu trupul și relațiile sale cu mediul înconjurător. Cunoașterii conștiente i-a conferit menirea de a se putea îndrepta spre esențialitate, descoperită deja la nivelul entităților subiective individuale. Cunoașterea obiectivă, aici, avea deja rațiune de existență, trăită subiectiv ca senzație, reprezentare și gândire. Având suport structural distinct, acțiunile psihice se puteau reuni în ceva transcendent, care să dăinuie peste generații. Cu
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
date) și metafora poetică (revelatoare, trans-semnificativă, creatoare de lumi). Pe de o parte, Lucian Blaga depășește concepția tradițională bazată pe "uzul retorico-stilistic, în care "geneza metaforei" s-ar explica prin finalitățile particulare ale acestui fel, determinat, de vorbire", și postulează "esențialitatea funcției metaforice pentru constituirea discursivă a limbajului în general"400. Pe de altă parte, Blaga se relevă a fi un pionier și în "definirea teoretică a unei funcții metaforice radical diferită de cea a limbajului", precum și în "legitimarea acesteia ca
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
devine simplu bun de consumație și cade sub guvernarea celui care l-a doborît, și acesta îl administrează, din momentul ce începe să-l rupă în bucăți, pînă la ultima fază a digestiei. De la acest caz cu totul luminos în esențialitatea lui general umană, pînă la diversitatea vieții politice moderne, natura fundamentală și poziția caracteristică a tipului politic rămîn aceleași: el regulează împărțirea și consumarea valorilor născute prin fapta altor tipuri psihice și sociale. Tipul politic are dar slujba cu deosebire
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
prin demutizare. Prin demutizare, copilul preșcolar deficient de auz parcurge drumul de la limbajul mimico-gesticular la cel verbal și de la gândirea în imagini la cea notional-verbală. Informațiile senzoriale se completează cu cele intelectuale, în care se vehiculează proprietățile de cauzalitate și esențialitate ale obiectului. Pentru a ajunge într-un asemenea stadiu, gândirea copilului cu dizabilități auditive trece prin faze diferite: - gândirea vehiculează situații concrete, cu obiecte și imagini; - gândirea începe să se folosească de noțiuni verbale concrete; - gândirea atinge stadiul de folosire
Rolul activit ăţ ii matematice în dezvoltarea gândirii copilului pre ş colar cu deficien ţă auditiv ă : ghid metodologic by Petrovici Constantin (coord.), Solomon Margareta () [Corola-publishinghouse/Science/91654_a_93192]
-
chiar starea de bavardaj a acestuia. Un om autentic este, după Cioran, tocmai acela care are destin, adică: "frică de timp", sau "a viețui în timp cu sentimentul ireparabilului"148. O astfel de existență este tragică deoarece, alături de imanență și esențialitate, destinul mai este caracterizat și de ireversibilitate. Așa încît moartea nu poate fi deloc învinsă, căci ea începe în fapt în același timp cu viața. De aici caracterul univoc al destinului care nu este decît o "expresie a morții noastre
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
un ochean miraculos, adevăr ce nu este niciodată același, deși În esență el este neschimbat, adică, la suprafața sa sau la nivelele superioare, „el” Își schimbă coloratura și semnele, dar În profunzimea sa esențială, anistorică, el „curge” neschimbat, și această „esențialitate” are darul, printre altele, de a ne unifica viziunea despre noi și lume. Scurt spus, atât Heraclit, pentru care toate „curg”, cât și Parmenide, cel care afirma neostenit Unul și ceea ce este fix, au și au avut Întotdeauna dreptate. Astfel
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
față de orgolioasele spații și „materiale” ale Apusului european! - să afirme, cu mijloacele epicului major, problemele omului contemporan, dar și numai în măsura în care „celălalt”, insul etern și universal, se va putea recunoaște în ele. Și, în acest fel, propria mea existență, în esențialitatea ei, este nu numai certificată, mărturisită, dar și dovedită, născută a doua oară, deci - născută! Sunt pentru că am îndrăznit să strig, în forme pe cât posibil armonice și inteligibile, fără să-mi pese prea mult de vremuri și de durerile sau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
prin zid. Viziru, în urma pactului, este obligat să scrie într-un ritm alert, personajul părând a determina creația. Această, complexă, corespunde matricei plurivalente a lui Antipa, analogon al literarității: stării de exuberanta, bucuriei de a fi, de a pătrunde în esențialitatea umană - Eros, Mithos și Thanatos - urmărind destinul eroului alternează cu lipsa unui scop clar, cu gratuitatea. Valeriu Cristea crede că ambiguitatea, caracterul indefinit ale personajului își au modelul în Gogol. Artistul nu se poate smulge procesului creator care presupune dramă
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
și în celelalte documente. Prin înclinație personală nu sunt purtat să prelucrez fapte edificatoare sau miraculoase, neesențiale trasării profilului persoanei și al Operei sfântului Ioan Calabria. Cititorilor le recomand să nu privească forma, ambalajul, ci să puncteze asupra substanței, a esențialității. Atunci veți descoperi o creatură minunată a harului divin, o adevărată capodoperă a lui Dumnezeu, pe care nu putem să o păstrăm în beciurile istoriei unei Congregații religioase, ci trebuie să o expunem în galeria mărturisitorilor acestui secol al Bisericii
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
spusese, încă din 1938, că sărbătorescul a „ scăpat cu totul etnologului”. Autorul investighează așadar comportamentul festiv, pentru că esența sărbătorii este „sărbătorescul de dincolo de o anume sărbătorire”. Contează, în viziunea sa, „modul de viață sărbătoresc”, „principiul cultural al sărbătorescului”, sărbătorescul fiind „esențialitate a gestului festiv și sentiment al lui”. Autorul vede în spiritul sărbătorii ceva mai înalt decât plăcerea, decât distracția și relaxarea, și anume profilarea, dincolo de cotidian, a unei lumi fericite. Capitole foarte dense tratează cele câteva moduri de a fi
DROGEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286876_a_288205]
-
convingeri artistice. Radiografii teatrale (1976) este o carte definitorie pentru personalitatea criticului. Însușindu-și punctul de vedere formulat de A. Thibaudet, care spunea că „un critic reprezintă o atitudine sau nu reprezintă nimic”, el urmărește, în discursul dezvoltat, dominantele de esențialitate și virtuțile poetice ale spectacolului teatral și consideră critica de teatru ca pe o modalitate de ordonare a ierarhiilor artistice. Prezentarea și analiza unor spectacole sunt însoțite de surprinderea criteriilor în temeiul cărora arta teatrală evită osificarea și tinde spre
CARANDINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286099_a_287428]
-
și Hart Crane. O secțiune specială include o parte dintre articolele publicate înainte de 1950, din care merită menționată o viziune personală asupra poeziei, care amintește de noțiunea de work in progress a lui James Joyce: „Poezia este mereu o nouă esențialitate. A o defini înseamnă a o concepe segmentar. Cum se poate defini ceva ce nu s-a terminat?” (Poezia, 1947). Măsura deplină a pătrunzătorului spirit critic și a talentului eseistic ale autorului este dată de excepționalul volum Bacovia. Sfârșitul continuu
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
știai că e altceva decât entelehia respectabilă a Iașului, o lentilă care aduna forțele creatoare de cultură ale unui neam întreg. Astfel încât, puteai să faci abstracție de ceea ce aveai sub ochi, și să te raportezi mereu la un fel de esențialitate a ființării culturale. A.V. Când cineva dorește să intre în domeniul artelor plastice, să cunoască pe cât posibil mai mult, poate pătrunde numai pe culoarele trasate de artiștii cu care el rezonează, sau e bine să-și facă mai întâi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Valeria Guțu Romalo Ca instrument al comunicării - funcție definitorie presupusa explicit și implicit dintotdeauna, indiferent de mod de abordare, de punct de vedere sau de concepție - limba (că și comunicarea) este conceptualizata - intuitiv sau științific - în esențialitatea ei pozitivă, de liant al vieții sociale, de mijloc de înțelegere. Dacă "menirea" ei este neîndoielnic social benefică, utilizarea ei este compatibilă și cu multiple efecte negative, adeseori voite, intenționate, dar, nu de puține ori, si involuntare. Codul lingvistic, prin
Dificultăti de comunicare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/17638_a_18963]
-
artificiu care o recompune sub unghiul unor combinații insolite de elemente, ca pe un monstru zoologic, ilustrînd parcă vechea formulă: homo omnis creatură (omul e o ființă alcătuită din toate creaturile). Departe de-a semnifică o unitate, o regasire, o esențialitate, acest om compozit constituie încă un semn de dispreț la adresa Creației, care năzuiește la integrare și organicitate. În astfel de texte constatăm o fragmentare, o disociere, o descompunere a omului, făurit - se subînțelege, dată fiind mentalitatea autoarei - dupa chipul și
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
fenomene, în lumea arhetipurilor și ideilor generale, de unde și sublimata tendință de esențializare a mesajelor criptice. Convocat de spiritul autenticității reificante, fragmentarismul artei grafice tinde la o semnificație mai generală a ideii, degajând astfel o puternică impresie de modernitate și esențialitate în memorabilele transfigurări estetice.” “Dacă tot și-a propus «pași pe cer», îi doresc, lui Florin, să meargă atât de... încet, încât să se audă până la Dumnezeul artei spre care aspiră. Fie ca strigătul său frânt în culori să nu
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]