334 matches
-
Ștefan sesizează caracterul prea general al discuțiilor pe care le are cu Biriș (,,Noi doi vorbim împreună tot felul de prostii, numai despre lucrurile care mă interesează esențial nu vorbim niciodată.” - vol.II, p.199) și încearcă să reorienteze conversația. ,,Esențializarea” nu este însă deloc ușoară, eroului îi este greu să-și concentreze mesajul. Numai intervenția naratorului este în măsură să echilibreze situația, printr-o accelerare a narațiunii: ,, « [...] Mă dusesem să-l întreb pe Anisie...» Se întrerupse iar, încurcat. Se dusese
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
vorbi despre o motivație cognitivă sau intelectivă; - afectivitatea este nediferențiată, apar de regulă forme de afecte determinate de instinctele de bază sau de unele nevoi de apărare; - la nivelul comunicării se întâlnesc asonanțe de recepție, ca și la nivelul cogniției, esențializarea fiind cea mai afectată; propriu‑zis, nu există această operație, comunicarea realizându‑se la nivel de indicatori sau semnale; - sensibilitatea la factorii de dezvoltare și progres este redusă la minimum, iar capacitatea de autoreglare, autoconducere și control este relativ absentă
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
personalității educatului și valorificarea optimă a potențialului intelectual și aptitudinal al acestuia. • Principiul sistematizării, structurării și continuității - acest principiu vizează necesitatea de a asigura succesiunea activităților educative după o logică strictă a informației, de a selecta și corela cunoștințele după esențializarea lor, de a le integra și sistematiza în sisteme evolutive corespunzătoare (concentrice și liniare), de a programa procesele și operațiile cognitive în vederea dezvoltării ritmice și intensive a capacităților de cunoaștere din partea elevului cu cerințe speciale. O parte a acestui principiu
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
sau a unui produs de modelaj). Acest tip de terapie are o valoare formativă, conducând la apariția de situații de învățare valoroase care vor evidenția, pe lângă încărcătura estetică, și pe cea etică și socială a conținuturilor temelor plastice. Prin selecționarea, esențializarea și concretizarea acestora, prin subiecte aplicative adecvate temelor plastice, precum și prin activizarea elevilor, cresc valoarea și eficiența terapiei și a caracterului său compensator. De asemenea, prin această terapie se întregește personalitatea copilului, se dezvoltă simțul estetic și se conștientizează nevoia
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
fapt rezultatul unei emancipări față de elementele decorului simbolist (asupra faptului acestuia mi-a atras atenția poetul Ștefan Nenițescu). Penuria aparentă și caracterul aproape monosilabic al Stanțelor burgheze nu reprezintă numai efectul unei involuții, ci și al unei decantări, al unei esențializări inefabile (termenul „involuție” are de altfel și accepția de: trecere de la heterogen la omogen). Prin aceasta nu vreau să spun că Stanțele burgheze ar însemna o treaptă superioară față de Plumb și Scântei galbene (după cum încă mai puțin s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ordinii. În acest sens, "secolul al XVII-lea va prefera spectacolele ordonate și oamenii frumoși."21 De altfel, încă de la Aristotel, imitația naturii nu fusese înțeleasă în termenii unei copii perfecte, ci în liniile unei recompuneri care se subordonează unei esențializări, unei reduceri la elementele fundamentale prin selectarea unor aspecte reprezentative. Scopul este de a surprinde acele date ale umanului care transcriu universalul. Nu natura în integralitatea ei, ca în naturalism sau realism, prin care se realiza totuși o particularizare, în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
timpul și locul, pentru fiecare în parte existând anumite nuanțări. Astfel, acțiunea trebuie să fie unitară, fără episoade în plus, fără diluări inutile, axându-se pe dezvoltarea unui singur conflict. Timpul acțiunii trebuie să contribuie, de asemenea, la coerența și esențializarea acesteia, ca urmare se recomandă încadrarea evenimentelor într-o singură zi sau chiar doar în câteva ore. Ultima dintre unități cea privitoare la loc, este o regulă care nu este prevăzută în Poetica lui Aristotel, fiind inclusă ulterior de comentatorii
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
presupune până la un anumit punct o subscriere a acesteia în zona livrescului căci "Acele reguli descoperite în vechime / Sunt tot natură, dar natură-organizată"154, preferându-se, astfel, modelul literar și artificial în mare măsură celui autentic, deoarece primul presupune o esențializare, o purificare, realizată sub imperiul ordinii. Prin acest precept, se ilustrează-n mod programatic ideea de intertextualitate. Nici un alt curent literar nu a mai pus la baza creațiilor sale acest tip de intertextualitate conștientă, organizată. Desigur, postmodernismul va exploata cel
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
sau făcând obiectele ei mai diforme și mai ridicole, într-un cuvânt mai evidențiate în însușirile lor decât obișnuiește aceasta să ni le înfățișeze." În ce măsură această îngroșare a caracteristicilor mai este clasică? Nu reprezintă aceasta o îndepărtare de claritatea și esențializarea propovăduite de clasicism? În această ordine de idei, definiția dată bunului gust stă sub semnul aceleiași îmbinări oximoronice: "Capacitatea Intelectului nostru de a judeca potrivit regulilor, și de a cunoaște ce este Bun, ce este Frumos și ce este Diform
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
clasicilor francezi, privind importanța modelelor și a imitației anticilor. De altfel, în partea a V-a a articolului autorul discută despre principiul imitației, înțelegându-l exact în sensul clasic care nu presupune reflectarea totală și detaliată a naturii umane, ci esențializarea prin prisma unor criterii estetice: "....aceste forme nu le reproduce în adevărata lor realitate, așa cum se înfățișează în natură; artea le preface, le apropie, de un tip mai perfect și mai curat, de un ideal care există în sine." Ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
infertile: "... ca orice edificiu, o creație trebuie să ofere privirii și puncte de oprire, suprafețe plate, un decor sumar care să alterneze cu motivele prin care își afirmă arhitectul individualitatea."252 Se citește în aceste câteva rânduri aspirația către o esențializare a formei, o simplificare a stilului, fără însă a duce la anihilarea completă a personalității artistului, a amprentei creatorului. Pentru a accentua această idee, Cocteau face apel la un exemplu concret vizând un anumit tip de stofă din China, care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
la poezia secolului al XX-lea, autorul încearcă să-i prevadă destinul, așezându-l sub semnul unei anumite austerități (o viziune asemănătoare o întâlnim și la Hulme care anticipa "o vreme a poeziei uscate, dure, clasice"303), asociate unei puternice esențializări. În viziunea lui Pound, poezia va deveni "mai dură și mai sănătoasă [...] nu se va impune prin zarvă retorică și insurgență luxuriantă. Vom avea mai puține adjective spoite care să-i stânjenească puterea de a se impune."304 Trăsăturile acestui
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Terra mater de unde robustețea surâzătoare și bucuria de a exista. O SPECIE PERENĂ. Mai mult de șapte secole de sonet! Câte alte specii poetice cu formă fixă mai persistă? Sonetul își demonstrează ritmic noblețea, grația și în special capacitatea de esențializare. După experiențe provensale și italice, o dată cu momentul prerenascentist, dantesco-petrarchist (pregătit între 1260-1313 de Cecco Angiolieri, de Guido Cavalcanti și Dino Frescobaldi), Sonetul își asuma rigorile modelizante cvasi-sacralizate: două catrene, două terțete cu rime strict programate; paisprezece versuri endecasilabe în totul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
atenția de la "stratul invizibil de cenușă" afiliat dispariției. Cu astfel de efecte de coloratură poetul se manifestă în linia lui unduitoare de totdeauna. III În al zecelea deceniu, o dată cu Poeme aristocrate (1991), cu Singurătatea colectivă (1996) ori cu Ruinele poemului, esențializarea intră într-o etapă de adâncire a sentimentului tragic inexorabil. Devenită mai răspicat un fel de filozofie în metafore (precedentul Blaga), poezia tinde spre absolut, dar cunoașterea indică o pierdere; unitatea Eului în derivă întârzie. Repliat asupră-și, meditativul își
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
păstorilor de odinioară. Șansa pe care o avem, cred, nu este alta decît să facem distincție între „viața păstorească” în general, de care s-a ocupat pe vremuri și cu succes Ovid Densusianu, și „mioritismul ca mod de existență”, ca esențializare a unei anume experiențe umane, majore, de cea mai acută tensiune dramatică: moartea. Într-un caz, cîmpul de observație se multiplică tematologic, în măsura în care o permite realitatea concretă și imediată, demnă de memorare ori de uitare, de admirație, după împrejurări, sau
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
sur la neige, Brouillards, La cathédrale engloutie). Aceeași deschidere către cultura orientală va prilejui cunoașterea artei stilizate a graficelor creatorilor japonezi Katsushika Hokusai și Ando Tokitaro Hiroshige, cu precizia și delicatețea liniilor ce conturează realitățile vieții cotidiene, printr-o remarcabilă esențializare a expresiei. Debussy se pronunță în sensul aprecierii arabescului, ca element definitoriu al reprezentărilor, prin excelență, decorative. El insistă asupra sublinierii funcției vitale cu care este investită curba liniei melodice în contextul declanșării stării emoționale. Astfel, elementul ornamental va fi
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
delicatețea liniilor conturează realitatea printr-un pitoresc fără sentimentalism. Spiritul debussyist pare să fi asimilat pe deplin esența viziunii componistice a graficelor lui Hokusai și Hiroshidge, creând la rândul său imagini a căror precizie și claritate tind spre o evidentă esențializare a expresiei (gestul lui Debussy de a recurge la una dintre graficele lui Hokusai - Vague (Val) - pentru a asigura fundalul la coperta primei ediții de la Marea confirmă profunda admirație ce o nutrea față de miracolul artei japoneze). Retras din mijlocul conflictelor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
investită, în același timp, cu atributul transparenței. Textura sonoră semnalează preferința pentru o evoluție de natură motivică, ale cărei structuri melodice asimetrice se încadrează, cel mai frecvent, în spațiul redus al unui ambitus de cvartă, ca simbol al purificării, al esențializării. Sfera armonică asociază variate culori diatonice cu scara în tonuri, precum și succinte momente pentatonice, toate expuse într-o concepție prioritar acordică. Aceasta, la rândul său, este construită din multiplele planuri contrapunctice ale motivelor suprapuse, operând frecvente intersectări sau juxtapuneri într-
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
planurilor cu rol de pedală ritmică, intenționându-se realizarea unui fenomen hipnotic. Gradul ridicat de abstractizare rezultă cu precădere din utilizarea acestor entități melodice reduse care, prin evitarea unei reprezentări conturate a obiectului, tind spre o „depersonalizare” a acestuia, o esențializare ce intenționează depășirea particularului. Factorul armonic este definitoriu la nivelul procesului de delimitare a structurii formale, circumscrierea părților constitutive realizându-se astfel prin adoptarea scării hexatonic-anhemitonice și a celei cromatice pentru secțiunile extreme, în contrast cu spațiul diatonic de mi major al
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
descoperim pașii de odinioară, obosiți sub povara unor gânduri doar de noi știute. Iar clipa revederii cu propriul Eu este secunda „oglindirii” supreme, a privilegiatei Regăsiri de sine. Expresia temei introductive relevă dimensiunea unei simplități ce transcende spre o remarcabilă esențializare. Acea distilare a limbajului decurge din aspectul monoritmic al debutului și spațiul restrâns al scării pentatonice descrise de linia melodică superioară a acordurilor, care avansează în acalmia unei mișcări lente (Très calme et doucement triste - foarte calm și ușor trist
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
îmbogățirii limbajului (sau limbii) prin acronime nu reprezintă o noutate. Elementul de noutate este mai degrabă reprezentat de viteza de propagare, înmulțire și penetrare în cercurile de utilizatori ai fenomenului pe care îl numesc aici catalimbaj. Un caz particular al "esențializării" limbajului este reprezentat de ceea ce putem numi "acronime recursive": de pildă, numele companiei "Cyganus", care înseamnă Cyganus, Your GNU Support, GNU fiind, la rându-i, acronim recursiv pentru unul dintre sistemele de operare pe computer ("GNU's Not UNIX", unde
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
mitologie comparată l-ar veghea mereu pe artist, pentru a-i reaminti că marele model al genului, Edgar Allan Poe a fost în sinea lui, înainte de a se exprima ca literat, un geometru". Nuvela are "structura unui rit corectiv de esențializare, prin intermediul căruia un "artist" rătăcit în sferele inferioare ale vocației și iubirii e pus în situația de a recupera o plenitudine pierdută prin intermediul unei triple probe de "ghicit" (...) e construită ca un mit, din constructele - stereotipurile - obișnuite ale miturilor și
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cunoștințelor asimilate foarte important este să ne înarmăm cu puncte de vedere proprii și metode și tehnici de persuasiune, de argumentare și convingere. În activitatea intelectuală ce promovează principiul ascultării active un rol decisiv îl au mijloacele audio-vizuale. 15. Principiul esențializării și organizării conținuturilor Știți să consultați o bibliotecă, un fișier, un dicționar, o bancă de date, o sursă bibliografică sau o enciclopedie? Mulți au impresia că da, dar puțini pot face bine și corect acest lucru. Important pentru succesul învățării
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
catehizare: Modelul catehezei dezvoltate și Modelul de cateheză scurtă. Scrierea va sta la baza catehezelor. Sfaturile teoretice poate constitui o prelegere introductivă, iar Modelul de cateheză scurtă servește ca exemplu de prelegere de sinteză, pentru că dovedește o grijă deosebită acordată esențializării informației, ierarhizării stricte a ideilor și coerenței acestora, dezvăluirii argumentației științifice, enunțării unor ipoteze și teorii, analizei și interpretării critice a acestora etc. În pregătirea și expunerea unei prelegeri, profesorul va ține cont de unele aspecte legate de conținutul și
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
sigură și multă fantezie oferă contemplatorului un peisaj colinar, o zonă de silvostepă, în care temele și motivele reluate capătă de fiecare dată o notă de prospețime. Orice iubitor de frumos zăbovește în fața acestor lucrări interesante prin stilistica lor, adâncirea, esențializarea, subtilizarea unui aspect particular în macrocosm. Această tendință spre universalizare este relevată de simplitatea semnificantului, de un imaginar comun înzestrat cu o emoție copleșitoare. Un drum înzăpezit șerpuiește în fața unei case de țară, construită în linia arhitecturii tradiționale, iar în
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]