302 matches
-
terestră exuberantă se desfășoară și idila din Luceafărul, dintre Cătălin și Cătălina. Evaziunea în vis: Cunoașterea, singura cale de a atinge Absolutul se desfășoară numai în spațiul oniric. În Luceafărul, Cătălina își prelungește reveria în vis, unde Luceafărul îi apare "esențializat" în oglindă; el devine un zburător cu chip omenesc, și numai așa are loc, între cei doi, comunicarea: Iar ea vorbind cu el în somn/ Oftând din greu suspină". În visul protagonistului din nuvela Sărmanul Dionis, acesta încearcă să evadeze
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de ucigașii lor. Din perspectiva caracterului fluid al identității, multe studii din trecut au presupus că identitatea este fixă, omogenă, naturală, delimitată, ușor de definit, în mod special în ceea ce privește identitatea națională. O astfel de concepție a condus către o calificare esențializată și stereotipă a diverșilor actori. Ca răspuns la acest lucru, mulți au argumentat că identitățile sunt fragmentate, hibride, contestabile.255 Jamie Frueh,256 Samantha Arnold,257 și Siba Grovogui 258 analizează atât continuitatea, cât și schimbarea identităților, sugerând că schimbările
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
categorizării și implicațiile politice ale cercetării lor. Problema implicațiilor politice nu este privită critic întrucât reifică înțelegerea hegemonică actuală a securității umane ca politică a Vestului generos care încearcă să modereze eșecul și sărăcia din Sud prin folosirea unei înțelegeri esențializate a "umanului". În centrul celor cinci indexuri care au propus modalități de măsurare a securității umane se află înțelegerea unei securități umane universale, cuantificabile, depolitizate. Aceste indexuri sunt: Harvard's Program on Humanitarian Policy and Conflict Research 484, Human Security
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), relația SUA Canada sau SUA Israel, etc.693 Implicațiile normative ale esențializării identităților sunt mult mai serioase pentru a fi ignorate, în mod special în mediul internațional de după 11 septembrie, în care diferențele esențializate sunt în mod deschis postulate ca fiind cauze de conflict.694 Se poate argumenta că atunci când colectivitatea internațională este stabilită la nivel global precum în abordarea cosmopolită a relațiilor internaționale, implicațiile negative ale esențializării identităților dispar. Esențializând umanitatea ca entitate
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
spre exemplu Alexander Wendt personifică statul, atribuindu-i un Sine). Prin abordarea discursivă a identității se evită o serie de probleme pentru care teoria socială a politicii mondiale formulată de Alexander Wendt a fost criticată. Se evită totodată o interpretare esențializată a identității. Această modificare se potrivește în construcția teoretică privind sistemul internațional formulată de Rodney Bruce Hall întrucât acest autor vorbește despre auto-identificarea subiectului ca fiind o componentă dinamică a structurii identităților și intereselor. Prin urmare, postulând identificarea ca bază
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
fiind larg compensat acum de starea de beatitudine a omului eliberat de angoase, ajuns la mult rîvnita „revelație”, Într-un tărîm transcendent, de unde orice senzație de constrîngere e absentă, iar cosmosul Întreg se descoperă privirii extaziate ca pură transparență, realitate esențializată, ieșită din timp: „Timpul și spațiul albesc departe ca niște resturi ale iernii defuncte”, „O viață nouă coboară din munții limpezi”, „un nor cu ugerul plin tropăia În curte”, „anotimpurile (sînt) amestecate ca niște polenuri / În gurile noastre devenite corole
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
a lirismului, căruia încearcă, utopic, să-i circumscrie teritoriul. Uneori ajunge la tulburi și tulburătoare presimțiri ale inefabilului și realizează o tăietură disociativă între poet și om: adevărata poezie ar fi aceea trăită; cea scrisă devine doar expresia amânată și esențializată a trăirii, care își cere dreptul la zăbavă pentru a se decanta și obiectiva: „În seara asta am atâta spirit în clocot/ Că nu mai încape în poem, în pagini;/[...] Mâine, ce-a spumegat se va-nchega în șisturi” (Previziune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
venit în capitală pentru a-și continua studiile, renunță la cultivarea potențialităților sale intelectuale („omenești”) din pricina fixației fascinatorii asupra Ioanei Boiu, trufașa și glaciala aristocrată în casa căreia lucrează ca bibliotecar, reducându-și astfel, programatic, temeiul existenței la „suprafața” infinitezimală, esențializată fenomenologic, a unei corzi desfășurate deasupra abisului. Odată atinse culmile înghețate ale monomaniei ideatice - sărutul, la data și ora stabilite, a mâinii Ioanei Boiu, urmat de cedarea totală, inexplicabilă realist-psihologic, a acesteia (într-un paralelism cu trama epică din Roșu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
a ermetismului.184 De asemenea, a fost și este general acceptat pe de o parte faptul că autorul volumului Ape și pământuri, mai mult decat Ungaretti sau Montale a știut să împingă până la limita ultima artă compoziției obscure, a cuvântului esențializat, pe de altă parte faptul că el a constituit în mare parte sursă imitațiilor care au dus la formarea ermetismului manierist. Mario Petrucciani discuta separat despre ermetismul manierist și despre reprezentanții de seamă ai acestei orientări literare: spre deosebire de adepții celui
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
determină, pe de o parte, incapacitatea de a le gestiona integral în timp real, iar pe de altă parte, multiplicarea centrelor alternative de analiză/integrare a acestora. Capitolul 2 - „Spioni, mașini și biblioteci: culegerea informațiilor” - constituie o trecere în revistă esențializată a fundamentelor activității serviciilor de informații și implicit o trimitere la principalele elemente spectaculoase ce reprezintă marca distinctivă a spionajului: sursele umane și mijloacele tehnice de culegere a informațiilor. Tratate pragmatic, problemele acoperirilor convenționale și neconvenționale sunt ilustrate cu cazuri
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
volum poartă o încărcătură subversivă. În Ucroniile (1988), spațiul „Recluziunii” împrumută chipul Saharei, prin care umblă fantoma poetului, numit aici „Prin-burg-Înecatul”. Cartea Cuțitele, torțele, măștile (1990) așază în prim-plan tema poetului. Imaginile baroce și expresioniste sunt concurate de expresia esențializată, memorabilă, de o clasică limpezime: viața e „un vers la care ții/dar care pur și simplu nu-ți iese”, singurătatea e „crima pe care nimeni nu a făptuit-o/dar pe care o ispășim rând pe rând”, melancolia - „această
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285911_a_287240]
-
alui Barbu Delavrancea. În Eminescu la infinit (1997) discursul critic se întemeiază pe acceptarea premisei care identifică în poet un „formator de programe (poetice, sociologice, ideologice) și un constructor de embleme identitare”, eseul având ca finalitate ideală reconstituirea unui portret esențializat, cvasimetafizic, din mulțimea de contextualizări critice succesive pe care opera eminesciană le-a provocat. Intențiile sunt într-o bună măsură subminate de tonul oracular, care cultivă vagul neargumentabil, ori de prețiozitățile ideatice și stilistice. Respingând ideea de istorie literară, Geneza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287303_a_288632]
-
cooperări în mod rațional, iar rezultatul raționalizării lor individuale este un dezastru colectiv. În cursurile precedente am dat valori de utilitate specifice pentru matricea de recompense, în scopul unei ilustrări mai sugestive. Aici, voi prezenta jocul în forma sa mai esențializată, pentru a arăta că rezultatul este general. Tot ce avem de făcut este să ordonăm preferințele, de la 1 la 4, 1 fiind cea mai slabă recompensă și 4 cea mai bună. Orice joc în acest format este o „Dilemă a
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
dar există o pierdere colectivă foarte mare dacă nu o face nici unul. Din nou, în prezentarea precedentă jocul avea valori de recompense specifice selectate spre a face ca rezultatul soluției să fie mai evident. Acum este prezentat în forma sa esențializată, folosindu-se doar o ierarhizare a preferințelor în ordine crescătoare a utilității de la 1 la 4. Cel de-al treilea joc nu a mai fost prezentat până acum. Acesta poartă numele de „Asigurarea”. Din nou, ambii jucători ar prefera cooperarea
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
și el, dar fiecare va continua să refuze cooperarea dacă nu are o asigurare clară în prealabil. Ca și în cazul jocului precedent, ca să demonstrăm că jocul nu depinde de anumite valori de recompense, acesta este prezentat în forma sa esențializată, folosindu-se doar o ierarhizare a preferințelor jucătorilor în ordine crescătoare de la 1 la 4. Ar trebui să fie deja evident faptul că cele trei jocuri au o structură formală identică. În toate, ambii jucători obțin recompense egale de pe urma cooperării
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
structura actanțială a comediei urbane, ea îndeplinește un rol excepțional. Femeia pariziana este interesantă prin constituirea unor mecanisme, strategii, stratageme și tactici specifice. Rolurile și manifestările Parizienei se suprapun unul peste celălalt, entitatea să devenind tot mai condensata și mai esențializata. Pariziana se caracterizează printr-o totalitate de roluri, reguli și norme culturale și sociale. Pariziana se găsește în centrul narațiunii și acțiunii, dramatizând-o, ea este cea care modelează situații și perspective. "Dramatizarea" românului se manifestă în scenele patetice și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
din toată mintea a mai rămas o nucă / și-o simt cum se zbate / să uite de toate” (O întâlnire în pod). Ion Barbu, autorul Jocului secund, „mai pur”, este și mai ușor de recunoscut, cu inconfundabila sa amprentă (versuri esențializate la maximum, cu o tăietură topică neobișnuită), în poemele lui D. Se întâlnesc aici, de asemenea, o profuziune de termeni științifici, de cuvinte, în general, cu o sonoritate aparte: fie neologisme „proaspete”, încă uimite de limba în care au intrat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
extrem de grave dacă se Înțelege subtextul tragic. Caiețelul În care sunt notate aceste creionări l-am intitulat „Trâmbițe mute” și-mi pare emfatic. Apoi am o piesă de teatru „Omătul negru”, temă de tragedie antică Într-o formă de teatru esențializat, costume și decor. Ce frumoasă-i părerea dv. de a ne vedea cu toții În casa noastră cu masă mare de grădină, sub cireș, dar amar au mai bătut vremurile și ne-a vântuit În toate colțurile lumii și ne vedem
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
logica și raporturile epistemologice ale științei respective, astfel încât sistematica predării să nu vicieze prea mult particularitățile științei. Esența principiului poate fi restrânsă totodată la ideea conform căreia proiectarea și organizarea activităților de instruire trebuie să beneficieze de acele informații științifice, esențializate, ordonate logic și coerent, astfel încât să poată fi respectate exigențele curriculare. Deși normativitatea didactică tinde să fie centrată nu pe principii, ci pe acțiuni metodice specifice, se poate desprinde o singură concluzie: principiile anterior enunțate nu pot fi eludate, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
El trebuie să prezinte spectatorului de astăzi problemele omului de astăzi. A.V. Interesant este că aceste probleme, subiecte și idei valabile nu numai în România, ci și în alte zone etnoculturale ale lumii au fost expuse într-o formă esențializată, ce se eliberează de decor. G.C. Bine, absența decorului este și o problemă de economie. Pentru că, foarte des, dansatorii, în toată lumea, nu numai în România, încă o dată o spun, au aceleași probleme, cu mici diferențe, totuși. A.V. Da, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
regizori mai mult sau mai puțin atașați operei pun accent pe vitalitatea scenei, în detrimentul spriritului muzicii, al epocii în care a fost compusă? Maria Slătinaru Nistor nu s-a format în civilizația imaginii, dar îi aparține astăzi tocmai prin jocul esențializat, prin înclinarea balanței spre desfășurarea dramatică a ideilor compozitorului. Privind-o, spectatorul are garanția că libretul operei nu va fi trădat, nu va fi nici măcar umbrit. În urma calităților enumerate la începutul acestei schițe de portret, se cuvin adăugate echilibrul, parcimonia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
al dezvoltării abilităților personale de comunicare. Capitolul 2 definește cultura în termeni antropologici și prezintă câteva modele teoretice de abordare unitară a formelor în care se manifestă diversitatea de mentlitate, de atitudini, de practici sociale, de strategii comunicative. Elementele teoretice esențializate sunt bogat exemplificate prin fapte din diverse culturi ale lumii. La sfârșitul capitolului, cititorul va avea cunoștințele care îi sunt necesare pentru a înțelege și a-și explica diferențele dintre culturi și va dispune de instrumente pentru a-și modela
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
suntem siguri de reacția Guvernului, efectul reclamelor nu este în totalitate previzibil. Ambele tipare de discurs au funcția de a reduce incertitudinea prin structurarea informației într-un mod predictibil de către ascultător/cititor. Diferă însă locul din text unde cititorul găsește esențializată ideea centrală asupra căreia este solicitat să-și concentreze atenția: în cazul tiparelor inductive, atenția se concentrează la sfârșitul textului, acolo unde este formulată concluzia; în cazul tiparelor deductive, atenția se concentrează la începutul textului, acolo unde este formulată teza
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Adevăratul principiu liric al idilelor stă în nostalgia, indirect exprimată, a unei vârste sufletești apuse. Idealizat este un timp al începuturilor senine, nu satul. Anecdota reprezintă doar pretextul unei „puneri în scenă” a reacțiilor, gesturilor și replicilor care compun imaginea esențializată a psihologiei și comportamentului erotic. Alegerea întâmplării are însă un rol decisiv în crearea impresiei de autenticitate a întregului. Se remarcă simplitatea situațiilor, extrase dintr-un cotidian țărănesc stilizat cu grație și expresivitate. Un flăcău descoperă cu o hazlie indignare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
zeități protectoare. Cei doi poli ai vieții religioase corespund celor două stări opuse prin care trece viața socială. „Între sacrul fast și sacrul nefast există același contrast ca între stările de euforie și de disforie colective.” religia este așadar expresia esențializată, prescurtată a vieții sociale. Mai mult, religia a generat esențialul dintr-o societate. Deci ideea de societate constituie sufletul religiei. Religia este societatea transfigurată, ipostaziată în absolut. Care societate? cea reală, cu diferențele și imperfecțiunile ei? cea perfectă, virtuală? în
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]