132 matches
-
în fond, pe ideea de "semnificație în viitor": un semn influențează mai mult după ce a fost interpretat, semnificarea mediată de interpretare îi sporește puterea de acțiune. În contra lecturii suspicioase Și în privința comunicării literare avem o prejudecată greu de depășit, prejudecata "esopicului". Sigur că rolul aluziei nu poate fi negat. Dar care e structura ei? Nu există nici un joc al formei, care să o aducă dinspre utilitar către estetic? Prima posibilitate pe care mi-o deschide interpretantul este de a izola cifrul
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
interpretării. Scenariul se poate complica oricât, până la jocul ieșirii din cadrul comunicațional, ca în Tușiți, prin care aluzia se lasă pe sine în urmă, ca titlu autoreferențial. Sunt frecvente în teatrul lui Sorescu referirile ironice la interpretarea suspicioasă, la "printre-rândurile", la "esopicul" pe care personajele se laudă că le resping tocmai când le zornăie structura (chiar și mărturisirea din jurnal s-ar putea să facă uz, într-o oarecare măsură, de această strategie). Dovadă că literatura a fost tot timpul acel "cifru
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
o aparență blajină și greoaie, de erou pozitiv dintr-un epos la care se lucrează, după scenariile asiatice, vreme de nenumărate generații, Vladimir Șetran dezvăluie (Palatul Brâncovenesc din Mogoșoaia) un temperament de stihie romantică și o concizie piezișă de moralist esopic. Privind lumea aproape insesizabil, cu ochiul pe jumătate închis în spatele unor sprîncene crescute în sălbăticie, el vede mai degrabă energii decît forme și citește, în structurile constituite, momentul primordial al marilor combustii. Cu gesturi ample, inocente și crude în aceeași
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
miză maximă. Îndrăzneață stilistic, originală și bătăioasă. Este parabola unei lumi totalitare, în care, azi, se poate recunoaște România dintre 1948-1989. Ar fi putut contura o utopie neagră, dacă n-ar fi, în fond, un roman realist, ascuns în limbaj esopic. Este, probabil, primul roman politic esopic scris în literatura română modernă. Cititorul trebuie să descopere realitatea printre rânduri, să caute subtextul. Cartea are 21 de capitole: sunt 21 de fețe ale răului lumii și cea mai puternică legătură între ele
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
bătăioasă. Este parabola unei lumi totalitare, în care, azi, se poate recunoaște România dintre 1948-1989. Ar fi putut contura o utopie neagră, dacă n-ar fi, în fond, un roman realist, ascuns în limbaj esopic. Este, probabil, primul roman politic esopic scris în literatura română modernă. Cititorul trebuie să descopere realitatea printre rânduri, să caute subtextul. Cartea are 21 de capitole: sunt 21 de fețe ale răului lumii și cea mai puternică legătură între ele este absurdul. Un narator sau, mai
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
pocie" sau "părușcă"." Însă amintirea relaxată a acestor lucruri este imediat încărcată cu meditații stereotipe: Crescusem pe un sol aspru, cu rădăcini mai viguroase decît noii mei colegi, în schimb ei posedau un lustru care mie îmi lipsea". Acest reflex esopic (de sublimare de la particular la general - să ne amintim și de gustul pentru parabolă din alte scrieri) este cu atît mai ciudat cu cît Octavian Paler nu este la prima carte de confesiuni. El și-a făcut un stil din
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
destrămarea acestuia se pierde și cheia de lectură a celor mai profunde și mai ermetice poeme ale ei. Poema fără erou, dedicată "vizitatorului din viitor" în figura căruia mulți îl identifică pe Isaiah Berlin, se citește tot mai greu. Limbajul esopic, cerneala simpatică și imaginile în oglindă constituie o nouă interdicție în receptarea lui. Sesizînd acest pericol, în 1965, Berlin îi propune Ahmatovei să-și adnoteze versurile pentru a le face accesibile și a le asigura astfel posteritatea. Poeta răspunde, aparent
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
relație cu un anumit context istorico-politic (și în ultimă instanță cultural) - totalitarismul comunist, și în constantă opoziție cu tipul de literatură practicat pînă la optzeciști. Cartea lui Carmen Mușat e însă surprinzător de radicală la adresa celei dintîi, literatura așa-zis esopică, romanul "obsedantului deceniu". Nu numai că o condamnă în bloc (și la nivel estetic, aspectul ei cel mai vulnerabil, dar cu preponderență la nivelul mecanismelor de producere a textului, care, crede Carmen Mușat, au plasat literatura într-o zonă a
Vîrstele teoriei literare românești by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14352_a_15677]
-
extrem de complexă, atît de complexă, încît cele două niveluri de lectură propuse de însuși autorul sînt, la urma urmei, insuficiente; asumîndu-mi inerentul risc, cred că poate fi citit chiar pe diagonală, apropiindu-l de ceea ce la noi se numește literatură esopică. Milorad Pavić, Peisaj pictat în ceai, Traducere din limba sîrbă de Mariana Ștefănescu, Tabel cronologic de Ioan Radin, Ed. Univers, Col. �A Treia Europă", București, 2000, 328 pag., 95.000 lei Povestiri fără final Bashevis-Singer scrie în idiș; cum spune
Europa de lîngă noi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16047_a_17372]
-
furat copilăria și ne-a umilit pe vecie taman în timp ce scriitorii benchetuiau la sărbătorile metaforei"). Despre ce e vorba, în definitiv? Literatura anilor '60-'80 este citită de criticii tineri ca o bătălie ineficientă cu un regim insensibil la metaforele esopice ale autorilor ei. Scriitorii ar fi predicat în pustiu o "morală" de nimeni ascultată. În sfîrșit, după Revoluție, ar fi trebuit ca ei să descopere, dar n-au făcut-o, că habar n-aveau de adevărata literatură, că instrumentele lor
Scriitorii vechi și criticii noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14943_a_16268]
-
au răsturnat comunismul fiindcă n-au spus lucrurilor pe nume, preferînd să semene cu niște "istorii hieroglifice", cu niște parabole sau banchete metaforice. Totdeauna, într-o măsură mai mare sau mai mică, limbajul literaturii de ficțiune a fost indirect, ambiguu, esopic, sofisticat (metafora nu e, în nici un caz, rudimentară!), de la Platon la Shakespeare și de la Gongora la Ezra Pound. În anumite epoci, precum aceea comunistă, această caracteristică a limbajului românesc ori poetic a fost exploatată conștient ca o formă de conturnare
Scriitorii vechi și criticii noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14943_a_16268]
-
deschidă, și că a vrut să nu le includă, autorul nu le poate evita. Admirabil că a ales variantele atribuite arabului Luqman, și nu lui Esop (Luqman - despre care nu se știe sigur dacă a existat - a transformat majoritatea moralelor esopice; de pildă, în vestita fabulă despre iepurele care face mulți pui, iar leul "numai unul, dar leu", la Esop morala e: "meritul nu trebuie să-l măsurăm cu ocaua", iar la Luqman, accentul cade asupra nașterii, urmașul fiind în lumea
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
fardarea inutilă a literaturii, așa cum se făcea ea cîndva, în alte vremuri. Țepeneag a avut o ieșire benefică din literatura română, pentru că, iată, avem în față un roman, Maramureș, care poate fi citit și comentat fără a decoda vechi reflexe "esopice". Țepeneag se arată neașteptat de vioi, de plin de viață, atunci cînd vine vorba de ficțiune de dimensiuni mari (sau chiar foarte mari - Maramureș face parte dintr-o trilogie, poate chiar tetralogie, dacă ar fi să dăm crezare autorului-narator). Sînt
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
Marius Chivu S-a discutat relativ mult în ultimii ani despre romanul anilor '60-'70. Despre caracterul esopic al acelei literaturi, despre complicatele strategii narative menite cât de cât să păcălească vigilența cenzurii, preluarea de către literatură a unor funcții informative specifice istoriei, filozofiei și publicisticii, într-un cuvânt dacă și în ce măsură hibridizarea impusă organic de către ideologia totalitaristă a
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
Preda, la "Cartea Romînească". Sperăm să apară în 1978. Rămânem iarăși în vechea formulă și după masa de prânz urcăm la mine să bem cafeaua. Noica are pe listă trei puncte: de ce nu putem fără Aristotel; despre linia resentimentară - "filozofia esopică" - din istoria filozofiei; în sfârșit, despre nefilozofia celor care au venit în filozofie din afara ei. " Pe Andrei îl mai pot aștepta, pe Gabi însă nu, cu Aristotel al său. Trebuie să-l citești serios, pentru că peste problemele lui nu poți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un moment dat să-mi scriu pe piatra de mormînt: " Aici zace cineva care nu l-a iubit pe Aristotel"." Urmează o splendidă incursiune în istoria semnificației lui Aristotel pentru destinul celor mari de la Renaștere până astăzi. Punctul doi, filozofia esopică, filozofia celor care au filozofat din resentiment, a bolnavilor și malformaților din istoria filozofiei. "Pînă și Aristotel avea ulcer și era mai firav, și Platon, la bătrânețe, venea acasă plângând din pricina răutăților sale filozofice. Marii esopici ai filozofiei sânt însă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
astăzi. Punctul doi, filozofia esopică, filozofia celor care au filozofat din resentiment, a bolnavilor și malformaților din istoria filozofiei. "Pînă și Aristotel avea ulcer și era mai firav, și Platon, la bătrânețe, venea acasă plângând din pricina răutăților sale filozofice. Marii esopici ai filozofiei sânt însă Malebranche, Kierkegaard, Schopenhauer, Nietzsche, Sartre și Jaspers, cred, din lectura Autobiografiei căruia mi-a și venit ideea unui esopism existent în istoria filozofiei. Tot de la cazul lui mi-a venit și gândul neșansei de a ajunge
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
noastră și-n față se-ntunecă, vremurile încep a se zgudui și firava noastră construcție epică, oprită la jumătate, la un sfert, cine mai știe, arată încă o dată ca „un zid părăsit și neisprăvit”. Peste locuri, peste personaje și peste esopicul limbaj ce le-a făcut posibile se așterne pulberea cenușie a unei presimțiri catastrofe. Ce jertfe va trebui să dăm ca să desăvârșim lucrarea? Putea-va fi ea oare vreodată încheiată? Eroii ne sunt pe drumuri și, fără voia noastră, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
echivalent mitologic, ceea ce putea să justifice încețoșarea perspectivei. Trimiterile făcute de cronicari sau de autoarea însăși la Butor sau Lobo Antunes, perfect îndreptățite, nu epuizau totuși capitalul de noutate adus de Gabriela Adameșteanu în formula romanescă a Întâlnirii. De la proza „esopică“ a nuvelei din 1989, romanul din 2003 trecea în zona divagației lirice, a dialogului cu umbrele, a referinței cețoase la intertextul Odiseei și al unui trecut greu de scos la iveală. Romanul reprezenta o amplă încercare a personajului de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
care au debutat în acești ani? Este prea mică diferența de timp ca să ne putem da și seama de o astfel de diferență. O fi, fără îndoială o diferență, pentru că în anii '80 erai obligat să-ți asumi un limbaj esopic, eu însumi am scris o carte intitulată ostentativ Esopia, apărută parțial la editura Albatros, pe când acum nu te mai poți ascunde în spatele acelui limbaj care putea dosi chiar și puterea ta de-a te folosi de metaforă, metonimie, litotă, cochetând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ascut eu securea, dedulcită În așteptarea sosirii acelei jumătăți iepure-șchiop ― pentru că așa-i orice poem făptuit: jumătate om, jumătate iepure schiop. (De la jumătatea iepurelui șchiop trebuie să se Întîmple ceva, să se Închege un schepsis, o dramă, să apară gudronul esopic, morala sau zicala nocivă.) Dar pînă atunci hrănesc cu hălci mari de carne lumina și bezna celei de-a doua jumătăți a poemului. Tare mi-e teamă de poemul acesta despicat ca o limbă de șarpe, despicat precum vulva femeii
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
numita diversiune a „pericolului bolșevic”. Rolul învățămîntului și al „luminătorilor neamului” în promovarea concepțiilor ultranaționaliste și antisemite este denunțat, și el, în repetate rînduri. Vinea dă, apoi, tonul luărilor de poziție în favoarea „revoluției socialiste” - e adevărat, nu fără unele precauții „esopice”. În „Popovici asasinul“ vituperează împotriva asasinării sălbatice a unor comuniști basarabeni de către generalul Popovici; în „Comemorarea messiei roșii“ face elogiul mesianismului marxist și afirmă că revoluția sovietică va ști să se unească împotriva atacurilor „burgheze” ale Europei și Americii; în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
iar, în acest scop, eul are de luptat, în primul rând, cu sine: să îți ții gura / la piață... Atent la bătaia vremii, care face valuri mici, valuri mari, poetul conchide: Ce se vede înainte vine de unde răsare / luna și, esopic, anunță: Privesc din marginea / străzii de carne, în serpentină, pustii: prin poarta/ deschisă... Vanitatea credinței că numai ție ți se poate întâmpla - Așteaptă (...) să se întâmple cu tine un miracol... - scepticismul - Eu știu că tot ce e frumos în / natură
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
care te și miri cum de colocatarii nu se numesc, toți, Popescu. Ca pe "eroii" noștri: Ilie și Mina... Popescu. Nu întîmplător, onomastica lor este una de serie. Ceea ce, la vremea alcătuirii acestei piese. autorul nu putea decît să strecoare, esopic, devoalăm, fără a privi în stînga și în dreapta, acum. Într-un sistem (se înțelege ce fel de sistem) unde valorile sînt, cu demonică obstinație, pervertite, schimonosite, ucise, cum să mai fii tu însuți, dacă nu ai în tine resurse să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
parte, într-un limbaj arhaizant, din perspectiva unor personaje din epoci apuse și uneori din spații exotice: Scrisoarea exaporitului către ultimul padișah, Însemnarea domnilor celor buni. Acestea alternează cu poeme obișnuite, scrise într-un limbaj neologic, confesive (tip autoportret) ori esopice, încât textele nu au o coerență stilistică și de viziune, fiind inegale și valoric. Cu toate că versuri, imagini sau poeme reușite sunt concurate continuu de locuri comune, amestecul de colocvial și metaforic, un anumit stil balcanic, liric-baroc (spre exemplu, în Memento
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289017_a_290346]