502 matches
-
chiar la domiciuliul din... Bergasse nr. 6: "Celui care, ca mine, i-a fost dat să viziteze casa lui Freud, în Bergasse nr. 6, atunci când medicul ajunsese pe culmile celebrității, deîndată i se vădea contactul dintre omul de știință și estet. Pătrundeam în casa aceea nu ca pacient, ci ca rudă îndepărtată (s.m., G.A.) desigur, totuși primit într-un mod care-mi îngăduia să circul nestingherit peste tot. Era, locuința aceea încăpătoare, etajată, nițel întortocheată, plină de cele mai felurite
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
cazul autorului nostru. Iar bizareria manierei sale nu se oprește la sintaxă, ci o regăsim în topică și în preferințele lexicale. Într-un cuvînt, avem de-a face cu un intelectual care are oroare de cultura literaților, adică de lumea esteților lipsiți de bază filozofică, artiști pentru care înfățișarea lesnicioasă, după criterii estetice, a unor cunoștinte mai mult sau mai puțin neutre reprezintă culmea putinței lor discursive. Pe scurt, Ion Papuc nu scrie ca să placă, ci ca să transmită ceva. Al doilea
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
trei ipostaze sensibil diferite. Primul Poantă, afin cu Adrian Popescu și Ion Mircea, colegii săi, e un critic de poezie sagace, spirit independent, cu o frază strânsă, nervoasă, dar elastică, atent la formele modernității și la performanțele de expresivitate, un estet cu gustul rafinat al tradiției. Rezultatele acestei prime ipostaze sunt volumele de început: Modalități lirice contemporane (1973) și Poezia lui George Coșbuc (1976; eseu ce cunoaște alte două ediții, în 1994 și în 2004, cu unele adaosuri). Al doilea Poantă
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
respins de regizor ar trebui, în principiu, să găsim mizele sale și un film estetizant, în afara actualității, a sferei sociale, psihedelic, fantast, evazionist, un thriller conceptual sau un film de artă în sensul de "artist" așa cum o serie de prozatori esteți sunt caracterizați prin stil, prin scriitura artistă. Gheorghe Preda se consideră un stilist care joacă totul pe o singură carte, vizualul, repudiind programatic aportul actorului definit ca prezență care refactă lumina și emoția și atît. Regizorul declară tranșant că nu
Îngerul gratuit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9086_a_10411]
-
favorită, monstruozitatea, cu o tentă fastbinderiană pe alocuri: vorace femmes fatales, dezaxați absorbiți în propriul univers infernal, învăluiți într-un glamour maladiv, într-o lumină artificială, onctuoasă, cu o muzică picurînd lent, hemoragic într-un decor bizar. Lynch este un estet, colecționar de curiozități teribile, de anomalii ale naturii și combinații funeste care eliberează exemplare unice, memorabile, ieșind din propriul infern al minții, creaturi care-și au locul în bolgiile dantești. Dacă ar trebui să-i găsesc corespondentul literar n-aș
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
însemnat de la publicarea Jurnalului său și pînă azi, deci de vreo 15 ani, decît - exclusiv!- o armă contra congenerilor și prietenilor săi mai subtil sau mai acuzat legionariozi fie ante, fie post 1934-1938. Scriitorul - adică romancierul, dramaturgul, melomanul, gazetarul, francofilul, estetul rafinat, eseistul proustianizant etc. - a fost pur și simplu sacrificat, o dată mai mult, transformat în pretext vindicativ și revendicativ. Altfel zis - folosit strictamente ca o măciucă în scopuri cu totul și cu totul străine firii și rosturilor scrisului său. Asta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9152_a_10477]
-
și Dairy Queen, prostituata italiană, care nu m-a convins - rolul nic nu era prea ofertant. De departe, cel mai interesant este acest Mr. Hertz, figură de birocrat, egocentric, dacă nu chiar paranoic, cult, fără a se transforma într-un estet, ca Hannibal Lecter, cu o replică scînteietoare și o nevastă care intră pe fir în momente inoportune și cu care indiferent de gravitatea situației, el face conversație domestică. Mr. Hertz are un soi de falsă bonomie ludică, iar limmerick-ul precum și
Pistoliada: foc cu foc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9146_a_10471]
-
într-un capitol inedit și captivant în tipul de observații la tipurile, la complicatele metamorfoze ale unui actor de la un spectacol la altul, de la o reprezentație la alta și, uneori, de la un moment la altul, Mihai Măniuțiu vine cu încărcătura estetului și practicianului, a celui care face observînd și observă făcînd, folosind cuvîntul scris cu artă și inteligență ca să pună în pagină una dintre cele mai ispititoare povești, aceea a actorului.
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
păcat. Alș e într-adevăr un scriitor excepțional, în pielea căruia s-au disimulat însă cîteva constrîngeri - culturale - care-l fac să apară așa cum vrea el, dar și să ni se întrezărească așa cum e, fără să vrea. El este un estet, bine făcut, cu trupul lucrat, cu limbajul la zi, care se dă în vînt după gratuitate, dar nu numai atît. Dietetica lui Robinson e o culegere de texte dintre care unele ar fi putut lipsi (cele mai multe, la o adică, nu
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
ceea ce el crede că erau banii norocos-ghinionistului tîmplar. Pentru efect, Babluani alege să facă un film alb-negru, aluzie la filmele noir ale anilor '60, și care conferă cadrelor o impresie de fotografie veche. Procedeul îl înscrie pe regizor în categoria esteților și are relevanță psihologică, pedala pe care apasă treptat pînă la insuportabil regizorul. Societatea de gambleri emaciați apelează la un ritual respectat cu rigurozitate, există un maestru de ceremonii, magister ludi, interpretat excelent de Pascal Boguard, care rostește frazele cheie
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
dată generației lui, și pe care fiecare a trecut-o cum a putut - unii amînîndu-și debutul, alții rămînînd, de profesie, versificatori, iar nu poeți - un plan de ruptură. În urmă rămîn manifestele unei tinereți angajate. Înainte, încape un viitor mai estet. Din această perspectivă, a înlocuirii propagandei cu poezia, a realismului cu libertatea formelor și a conținuturilor, alcătuiesc Pavel }ugui și Mircea Martin (care-i semnează studiul introductiv) ediția A. E. Baconski din 1990, de la Cartea Românească. E povestea, groasă, legată
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
române dintre cele două războaie mondiale, vol. II, București, Ed. Minerva, 1974, p. 322-327. 2 D. Micu, Gîndirea și gîndirismul, București, Ed. Minerva, 1975, p. 646-653. 3 București, Ed. Fundațiilor Regale, 1941, p. 800 (ed. 1982, p. 884). 4 Un estet ortodox: Paul Sterian, în vol. Subiect și predicat, București, Ed. Humanitas, 1993, p. 83-88. 5 Chiar în condițiile în care poetul fusese "revalorificat" întrucîtva și în ipostaza sa de avangardist, un text fiindu-i inclus în Avangarda literară românească (antologie
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
altă lume invariabil decrepită, cu o dimensiune maladiv-estetizantă și plaisirisme amendabile care erau de mii de ori mai atractive decît heirupista lecție de morală proletară. Această zonă a filmografiei românești, repudiată pe nedrept pentru artificiile ei și un pronunțat caracter estet, livresc, constituia un balon de oxigen, era capabilă să transmită sentimentul unui altceva, a unei alte istorii decît a celei contrafăcute penibil de inginerii de suflete. Ștefan Iordache este unul din actorii emblematici ai acestei abordări estetofile, metaforizante a unei
Ieșirea din scenă a lui Ștefan Iordache... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8039_a_9364]
-
1978), nici în - la fel de imprecis simptomatologic - proza din Maimuțele personale (1968) sau din Alți doi ani pe un bloc de gheață (1974). Nu voi comenta, din rațiuni de precizie analitică, decât primul membru al acestei ecuații. Romanul cinic al fotbalistului estet, a cărui glorie sportivă și erotică e, din timp în timp, întreruptă (Maimuțele personale) și ferparele revuistice, nu toate post-mortem, presărate pe parcursul reconstituirii nuanțatului deceniu al șaselea (Alți doi ani pe un bloc de gheață) se pretează unei mai ample
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]
-
lor blasfemic, operînd inversiuni malefice, sunt veritabile liturghii negre, demonice, de un comic sinistru, ceea ce induce uneori senzația că totul este neverosimil, carnavalesc, imposibil. La aceasta contribuie și contaminarea artistică a actului crud, cei patru sunt într-un fel niște esteți ai cruzimii, farmacopeea sadiană presupune dozajul savant al torturii, iar ideologia este doar pretextul-cadru al desfășurării unui geniu al răului. Întregul experiment sadian se desfășoară în interiorul acestui paradox dizolvant, pe de o parte maxima libertate orientată distructiv, pe de alta
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
să vorbească de la sine, așa cum o face și bătrînul păstor, într-o bucolică de un mare rafinament. Aceasta mi se pare, de altfel, una dintre cele mai subtile mișcări ale regizorului, îmbinarea dintre aceste decupaje lucrate cu un rafinament de estet, cu minuțiozitatea pictorilor flamanzi pentru detaliu și simplitatea rusticizantă a vieții domestice cu cîini și pisici, cu o drezină asemeni unei jucării pe care o manevrează cînd unul, cînd altul. Povestea de dragoste rămîne la marginea războiului, îl suspendă pentru
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
de fapt, aveam niște afaceri de rezolvat. Anton se Încruntă. De obicei Își fac veacul prin nord. Acolo e zona lor de influență. Dar În ultima vreme gașca lor a făcut o grămadă de scandaluri și În centru. Pentru noi, esteții, adică. Chiar dacă a ezitat, m-am abținut să-l presez. Poate că nu-ți dai seama, Sascha, dar mai există cinematografe și În afară de Apollo. — Pe bune? Mi-am aprins o țigară. Existau locuri, mă informă Anton, care erau imune la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
săptămână avusese loc o criză de personal. Redactorul de divertisment murise la post, într-un incident în care erau implicați un saltimbanc francez și șapte țipari vii (dintre care unul luase foc). Finanțatorul și, în același timp, directorul revistei, un estet prin definiție, detesta ceea ce el numea „sufletiștii“. Una dintre afacerile sale anterioare fusese lansarea gamei de produse de parfumerie pentru bărbabți Harold Acton, care se bucurase de un succes răsunător. Redusese secțiunea de sport a Get Out! la o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
aceasta ar fi pătruns în apartament să-l atace în timp ce dormea. Străbătu coridorul lovindu-se când de un perete, când de celălalt și se îndreptă spre obiectul acela zgomotos. — Alo, John? Sper că nu te-am trezit. Era șeful lui, estetul decrepit care finanța Get Out! și, mai rău, se prefăcea că o și conduce. — Mmmm... nu. De fapt... da. Adică oricum trebuia să mă scol. Obișnuita lui timiditate îl liniștea pe Bull mai mult decât însuși faptul că era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
traducere a Bibliei a fost propusă de celebrul André Chouraqui. Riscurile îmi par însă destul de mari. În primul rând, un text tradus în românește, dar cu topică neadecvată, calchiată după LXX, fie va stârni haz, fie suspiciune. Doar cei câțiva „esteți”, degustători ai dadaismului hipercult, vor savura un astfel de produs. În al doilea rând, o traducere radical „etică” poate îndepărta - chiar dezgusta - publicul de o carte, valoroasă în original, dar devenită ciudată în ambalajul traducerii. Or, când e vorba de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pornesc de la faptele "psihologic semnificative" - și, aș adăuga, stilistic semnificative - din viața, destul de umbrită, a lui Mateiu. În preajma câtorva e, fără urmă de îndoială, de zăbovit. Am în vedere, întâi și-ntâi, excelentul portret relațional al profitabilei prietenii cu controversatul estet Alexandru Bogdan-Pitești. Percepută inițial ca o deturnare inconștientă a protectoarei imagini paterne (cei doi apropiindu-se nu mult după ce, la Berlin, se stingea I.L. Caragiale) această legătură nu avea cum să fie, observă Ion Vianu, lipsită de urmări literare: "Portretul
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]
-
făceau Montaigne și Moličre, putem auzi de la femei simple lucruri de o justețe extraordinară. Cine e atent la o femeie aflată, conform destinului ei natural și etern, la ...cratițăť , poate să audă vorbe de mare bun-simț și de mare profunzime". Estet veritabil, chiar dacă aproape mereu moralizat, cu antenele întinse spre bolta umanului integral, Al. Paleologu se răfuiește și cu estetica, în felul în care o poate face un condei foarte avizat. Arta apare egalizată cu viața, nici superior-arbitrar abstrasă din viață
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
ce amintește frapant de calamitățile în serie ale celor Două orfeline arată nivelul deplorabil la care evoluează Mateiu Caragiale. Ca profunzime și credibilitate, Craii reprezintă varianta pentru un public năuc a filmelor lui Bernard Borderie, un fel de Angelica, marchiza esteților. La orice pagină ai deschide, dai peste construcții gramaticale și situații naratoriale care n-au de-a face nici măcar cu strategiile romanului popular (Nicoale Manolescu încearcă să acrediteze o atare perspectivă). Ele sunt deprimantele semne ale totalei lipse de talent
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
al romanului (aproape 400). Un lucru e clar. Programul Regelui cu pene nu e tehnic, adică nu privilegiază un scenariu de succes și nu urmărește vreo dimensiune teoretică, ci absolut, poate chiar ostentativ, personal. Ciucă nu e, prin natură, un estet, dar devine pe nesimțite unul atunci când ceea ce are de spus se confundă cu metafora a ceea ce are de spus. Ce rezultă de aici e un efect mai degrabă poetic decât romanesc. Anume alegoria expresiei. Din această perspectivă, mărturisirea de pe coperta
Romanul nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6883_a_8208]
-
de crezut că cei doi ar fi fost buni amici, ba chiar că se vizitau. Imaginea lui Eminescu tolănit în vreun fotoliu moștenire de familie este însă greu de reprimat pentru un scriitor român, cu atât mai mult pentru un estet ca Alexandru Paleologu. Portretul poetului devine o combinație de lucruri citite, auzite și imaginate. „Venea elegant și purta foarte bine, cu dezinvoltură și prestanță, fracul. Iată o primă negare a legendei conform căreia era tot timpul neglijent și i se
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]