505 matches
-
Iluminism: individul, în forul lui interior, este cel care decide asupra frumosului, dar decizia aceasta, miracol al naturii umane, este valabilă pentru toți. Deși salută acest optimism al asentimentului general, care este și al lui și, în fond, al tuturor esteților (mai generoși decât ar crede-o vulgarii), Leo Castelli este silit să constate că e cale lungă de la vorbă la faptă. De ce, de la universal la planetar, nu se face traducerea? International art nu încetează să fie occidentală, și nu doar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
funcționează ca judecată de valoare, cronologia este o axiologie. Refolosirea unei vechituri: "avangarda" Filosofii Progresului din secolul al XIX-lea sunt respinși cu ușurință de minți luminate care totuși îi transpun zi de zi în judecățile lor de gust. Aceiași esteți care ironizează naivitățile iacobine au preluat ca atare metaforele luptei artistice născute în elanul Revoluției franceze (Stendhal, 1824: "Opiniile mele în pictură sunt cele ale extremei stângi"). Duelul Ingres-Delacroix, linie contra culoare, confrunta atunci autoritatea și libertatea, adică Vechiul Regim
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
se distingeau de barbari, ale căror culturi erau lipsite de figuri umane. Perșii nu știau, sărmanii, că zeii și oamenii sunt din același aluat. Ei, da. Dar corpul grec are valoare pentru că participă la modelul divin, nu invers. Paradox? Dacă estetul este, în sens restrâns, cel care preferă frumosul adevărului sau binelui, rar s-au văzut creaturi mai voit antiestetice decât grecii, a căror deviză ar fi putut fi: "Mai întâi adevărul, frumosul va veni în urmă, ca intendența". Și niciodată
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
între ele este cauza unor inutile neplăceri. Prima reperare Ne vom ocupa aici doar de cronologie: cel mai sumar, dar și cel mai necesar dintre procedeele de analiză. Greutate legată de piciorul istoricului, și cu atât mai mult de gâtul estetului. La ce bun să ari marea, va întreba cel care face legământ să se înece într-un ocean de frumuseți fără țărmuri și a cărui plăcere se lipsește de busolă? Totuși articularea istoriei-durată în perioade convenite (Antichitate, Ev Mediu, timpuri
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
din comunitatea al cărei simbol este sau a fost și care, prin ea, își vorbește sau aude ecoul trecutului ei. Este un fetișism să se atribuie totemului virtuțile tribului, când totemul le-a primit numai de la trib. Confuzie rituală a estetului, avatar contemporan al idolatrului: "a atribui unui termen al relației efectele relației înseși" (Antoine Hennion). Creștinătatea medievală nu-și datora unitatea faptului că avea același limbaj plastic, din Irlanda până-n Sicilia. Ea beneficia în exterior de acest limbaj pentru că avea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cel mai vulgar este adesea cel mai inovator dintr-o epocă. Acolo unde se comunică mai bine, se și inventează mai mult. Neșansa istoriei oficiale a artei este că rupturile estetice decisive intervin în general în domeniul cel mai puțin "estet" al momentului prezent. Când Valéry îți ținea cursurile de Poetică la Collège de France, poetica imaginarului care avea să modeleze epoca lui se inventa în studiourile din Joinville. Ideea capitală a fiecărei generații n-avea să se mai scrie la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
să nu se împace cu ieșirea optzeciștilor din starea lor de „infantilizare” și continuă să-i considere generația tânără, refuzându-le excelența valorică, în vreme ce vârful de lance militant al generațiilor cu adevărat mai tinere îi contestă ca retrograzi, ca evazioniști esteți și tehniciști, lipsiți de autenticitate, plăsmuitori ai unui „univers de carton”. „Excepționalismul” generației ’80 este astfel pus în chestiune. Contestările vehemente, reciproce ori încrucișate, par să fie un lucru normal, poate chiar banal în viața literară de la noi și, probabil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
de situații de învățare, de consilier și orientator, de evaluator și terapeut, de organizator și conducător [apud Jinga I., Istrate E. (coord.), 1998, p. 83]. Constantin Narly caracterizează astfel rolurile educatorului: „inovator, cultivator, artist, amator de artă, om de gust, estet, om de știință, filosof, organizator, conducător, reformator” [Narly C., 1996, p. 453]. În opinia aceluiași autor, învățătorul trebuie să posede însușiri înnăscute: voința de desăvârșire, devotament față de oameni și mai ales față de copil, putința și tendința de a-l înțelege
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
de pe afiș din cauza unui incident extraliterar, indica dezinvoltură în mânuirea procedeelor farsei și vervă. „Cronica gastronomică”, „Însemnări pe șervet”, „Gastronomice”, presărate de-a lungul timpului în reviste literare și de tip magazin rămân, dincolo de performanțele lor în materie, opera unui estet al bucătăriei și al cramei. Ca și pamfletele argheziene, unde virtuozitatea și alchimia limbajului distrag atenția de la pretextul real și de la injustețea caracterizărilor, cronicile lui culinare interesează în primul rând ca artă literară. Se regăsesc aici principalele virtuți ale scrisului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
de pâine, nuci de cocos sau halva. Bineînțeles că, departe de a fi sentințe, aceste afirmațiuni, intenționat absurde, nu tind decât să sublinieze forța elementară a talentului, independența lui... și nimic altceva. Le-am însemnat aici, cu gândul la acei esteți incurabili, care, cu ifose superbe, simt congestii dureroase în creierașe minuscule, la auzul numelui Tănase și se înțepenesc în dispreț implacabil în fața artei sale, pentru că Tănase joacă, ceea ce joacă. Ei fac parte din categoria acelor gorile culturale, care mângâie cu
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
devenit în cele din urmă o lucrare independentă, păstrând, firește, puternice legături referențiale cu Povestea poveștilor de Ion Creangă, text a cărui prezentare era destinat să fie. Asocierea spiritului cărturăresc cu licențiozitatea și, în general, cu erotomania literaturizată în chip estet se produce la P. pe linia unei vechi și consistente tradiții franceze, care merge de la Rabelais la Pierre Louÿs și Guillaume Apollinaire, iar eseistul le altoiește în chip valid cu recursul la mai săraca producție în materie din literatura română
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
umbrite ale cuvintelor, dar cu atât mai strălucitoare prin puterea lor ascunsă. Parcurgând teoriile estetice de la Leonardo da Vinci preluat în poetica lui Val(ry, vedem o dezvoltare a producției creative receptare- construcție pornind de la funcția cognitivă înspre praxisul cărturarului estet ca o metodă de luptă împotriva cunoașterii pur conceptuale a filosofilor orbi la limbaj. Logica imaginativă este o trecere de la mit, această cunoaștere tranzitivă cu implicație colectivă, la concepția modernă, întoarcerii contemplative într-o realitate preexistentă ce realizează puterea de
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
loc într-o tipologie, dar tot astfel poate deveni operă "reprezentativă" prin exhaustivitatea proprietăților sal pertinente - o operă, deci, simbolică pentru categoria ei. Artefactul va fi în acest caz calificat drept "frumos" și, în consecință, selecționat 25. Așa ajunge un estet precum Odobescu să vorbească despre o "frumoasă stelă cu doi lei culcați pe frontonul ei"26, despre un "foarte frumos corp trunchiat de centaur"27 sau despre "minunata colecțiune de grosolane vase de pământ"28. Tot așa, Cezar Bolliac spune
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
să exprime "talentul" nu e la îndemâna oricui, implicând formele superioare ale actului lecturii. Și nu mă refer aici doar la acuitatea privirii, ci și la amoralitatea acestei perspective estetizante: pentru atâta cinism e nevoie de un critic sau de un estet. Posibilitatea manierelor e în esență democratică, ține de universalitatea accesului la text; lectura lor e însă elitistă, depinzând de un număr mic de inițiați. De aici, numeroasele forme de "colonizare" a acestei interiorități textuale în cultura critică românească după 1880
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ales în rubrica zilnică de la „Românul” (în 1914) și în articolele din ziarul de război „România” (1917-1918), unde se vădește a fi un fin analist al evenimentelor politice, sensibil la tragismul conflagrației mondiale, sobru și cu judecată clarvăzătoare, la antipodul estetului boem și neangajat, cum, îndeobște, e etichetat. În ceea ce privește activitatea de cronicar plastic, desfășurată de-a lungul întregii vieți, se impune prin bun-gust și orientare estetică modernă, el fiind unul dintre primii critici de artă care îi remarcă pe Brâncuși, Iser
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
de altfel, poezia lui Minulescu place și omului fin, cu toată grandilocvența ei, și după treizeci de ani ea e încă proaspătă [...]. Eminescu, păstrând liniile simple sentimentale, întorsese cântecul spre mitologie și meditația universalului; Minulescu, mai terestru, îl tratează ca estet, de altminteri așa cum va proceda în genere poezia modernă (pe urmele lui Eminescu) cu folclorul, punând mai multă coloare și stingând claritățile. El pune în acțiunea de fascinare prin sentimentalism o grijă excesivă, la modul misterios, care, cu toată teatralitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
s-a desprins cu mari sacrificii intelectuale? Într-un articol pe care l-a publicat în Internet referitor la Cioran, pe care îl numește "iubitor al haosului", Rattia se întreabă: "Cum să-l caracterizezi pe un gânditor care se autodefinește estet al disperării sau curtezan al vidului sau un nefericit prin decret divin sau gropar cu luciu de metafizica sau un mort născut cu clarviziune?"58. Oricum, pentru Cioran, "tragedia omului este de a nu putea trăi în viață, ci numai
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a PCF Les Lettres franșaises. Laureat al premiului Stalin în 1953, acest cunoscut poet și romancier este promovat în Comitetul Central în 1950 și va rămâne acolo până la moarte, în 1982, continuând în paralel să-și elaboreze opera sa de estet monden. Itinerarul lui Aragon, un mare scriitor, trecut, în anii Rezistenței*, de la o literatură de ruptură față de orice tradiție la identificarea cu valorile literare naționale consacrate, este reprezentativ pentru o anumită familie spirituală. Numeroși intelectuali au ajuns ca și el
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Turism Guvernamental, face parte din familia spirituală a lui Des Esseintes și Dorian Gray. Răsfățat al femeilor frumoase și obiect al invidiei nedisimulate a bărbaților, Silion își împarte existența între reveria în marginea subtilelor metamofoze coloristice datorate alternanței anotimpurilor - contemplate estet, în compania „licorii vechi, aurii și vii” a coniacului Hennessy, într-o încăpere decorată parcă „după estampe sau descrieri” din casa lui cu aspect de „cetățuie maură”, situată în Dealul Spirii -, escapadele amoroase nocturne și luxoasa cafenea Esplanade, unde, după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
În Mărțișoare și Hore, trăsătura definitorie este ludicul. În Hore, ființele minuscule întrețin o atmosferă euforică, nelipsită de aspectul ludic, de un torent de arhaisme, regionalisme, neologisme cu nuanțe biblice, echivalențe multiple. După bătălia dintre pușlamale, privită cu ochi de estet, în balade ale lumii interlope, poetul alcătuiește elegii villoniene, caracterizate prin amestecul de abject și sublim (Cina, Dimineața, Morții, Galere, Serenadă), de revoltă, indignare, uimire, ironie. În alte poeme, satira se îmbină cu intenția ludică (Hore, Inscripții, Copilărești, Fabule). Dumnezeu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ale valorilor; în sfârșit, dialectică sprintenă, combativă, de spadasin, căruia nu îi este necunoscută nici o dibăcie a duelului polemic, iar superioritatea numerică a adversarilor, un stimulent și o voluptate. ȘERBAN CIOCULESCU Paul Zarifopol este un spirit individualist și critic, un estet care nu dă altă valoare artei decât aceea a propriei gratuități - și un cititor luminat, cu un gust diavolesc pentru tot ce este subtilitate a expresiei și luciditate a minții. L-am putea denumi un voltairian, în sensul larg al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
ani de la nașterea lui Paul Zarifopol, RITL, 1994, 4; Ornea, Înțelesuri, 242-248; Muthu, Cântecul, 99-110; Paul Zarifopol comentat de Henri Zalis, București, 1995; Nicolae Manolescu, Zarifopol cenzurat, RL, 1996, 8; Alexandru George, Al treilea Zarifopol, LCF, 1997, 22; Florin Mihăilescu, Estetul moralist și ironic, ST, 1997, 8; Gheorghe Grigurcu, Despre Paul Zarifopol, RL, 1997, 46; Dan C. Mihăilescu, Călătorie cu biblioplanul, „22”, 1997, 366; Popa, Estuar, 163-169; Săndulescu, Constelații, 225-281; Simion, Fragmente, III, 80-95; Dicț. esențial, 918-920; Dimisianu, Lumea, 77-80; Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
personajul Colin, un tânăr de o frumusețe desăvârșită, pericolul a fost mortal. Dacă în romanul lui McEwan frumusețea aproape nepământească este ucisă, cea întrupată de băiatul polonez Tadzio din "Moarte la Veneția" se salvează, cel ce moare fiind urmăritorul său, estetul Gustav vo Aschenbach, extenuat de însăși lunga, voluptuoasa și nicicând împlinita lui năzuință. Colin și Mary își trăiesc ritualul de amanți clandestini în vacanță, rătăcitori într-o Veneție deloc turistică, focalizată mai ales printr-o insulă-cimitir, cu pietre tombale, peisaje
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
comentarii, adnotări, glose, parodii. În conținut, versurile sunt, adeseori, clasice stricto sensu, cuminți, însă clasicismul este mistificat în permanență prin neologizări, ce introduc o notă de parodie subțire (cam de felul celei călinesciene) sau, mai rar, coborât în zona anecdoticului. [...] Estet de maxim rafinament, dar de un rafinament perfect „sănătos”, fără „perversități”, Romulus Vulpescu identifică arta cu meșteșugul. Cel mai elegant și mai reprezentativ volum al său de poezii originale se intitulează, semnificativ și oarecum programatic, Arte & meserie. DUMITRU MICU SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
dintâi dintre ele este tematica dominantă a textelor - poezie, proză sau traduceri, critica nefiind prezentă -, anume conștiința târziului unui tip de trăire; familiară și „decadenților” simboliști ca mediu pentru melancolii sinestezice, scenografia de amurg sugerează acum o viziune culturală; imaginarul estet, alterat de plictis și osteneală, e concurat de un altul, al ruinării și relicvelor; se mai face observată o înclinație spre ricanare, alta decât în „satanismul” baudelairian sau în cabotinadele „diabolice” din școala lui Maurice Rollinat, diferența constând în demonia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]