6,312 matches
-
la acea dată (Leonte Răutu) avea, ca să spun așa, meritul de a alege miezul și de a adapta rapid și fără nuanțe realităților culturale românești tezele în perpetuă mișcare ale ideologilor moscoviți, care recurgeau adeseori, spre a spori legitimitatea noilor estetici și a-i atenua inepțiile, la citate expresive din Gorki sau Maiakovski” (p. 15). O altă sursă de sugestii importante privind imperativele poeziei proletcultiste se poate deduce și din obiecțiile pe care critica de întîmpinare le face cărților epocii. Pornind
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
să primească „bacilul luptei de clasă”. Firește, o dată identificată ținta, trebuie găsite modalitățile de comunicare cele mai eficiente, pentru ca mesajele să fie decodificate corect de către destinatar. Aici se produce principalul scurtcircuit cu evoluția întregii poezii a secolului XX pentru că noua estetică, de sorginte stalinistă, solicită ferm „o structurare a enunțului literar care să excludă orice ambiguitate în receptare” (p. 23). Imperativul momentului, dictat de autoritățile politice, era o poezie pur denotativă și orice îndepărtare de acest imperativ care contrazice însăși esența
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
reputație mondială Porgy&Bess din Viena. Sub conducerea lui Christoph Huber, aici stagiunea concertistică e permanentă. O inteligentă politică managerială aduce pe scena unui fost cinematograf special recondiționat atât muzicieni legendari, cât și pe cei care contribuie actualmente la configurarea esteticii genului. Decizia fără precedent a lui Huber de a gira o Săptămână a Jazz-ului Românesc, sub titulatura Step Across the Border: Romania, nu era deloc lipsită de riscuri (îndeosebi financiare). Însă actul său de curaj a fost recompensat de
Întâia „Săptămână a Jazz-ului românesc” peste fruntarii by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/13198_a_14523]
-
în același timp, tot atîtea modalități de a gîndi forma plastică, îi stau la îndemînă fără a lăsa vreo clipă senzația că egala lor forță de seducție ar putea fi interpretată ca o indecizie în ceea ce privește exprimarea unei atitudini perfect individualizate. Estetica Art nouveau, cu traseele ei muzicale și fluide, ascetismul giacomettian, acela în care materia se surpă asemenea cărnii intrate în putrefacție, și purismul brâncușian, dar într-o variantă mai ezitantă și mai puțin controlată la nivelui ideii, iată cele trei
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13224_a_14549]
-
Secolul 20, Marin Preda a protestat împotriva publicării în traducere - în revistă - a atîtor scriitori străini, încheindu-și tirada astfel: «de ce să-i traducem noi pă ei, ce, ei ne traduc pă noi?»”. Judecata morală implicită e însoțită de una estetică explicită: „S-ar putea (...) ca Radu Petrescu, Ștefan Bănulescu sau Ștefan Agopian să «reziste» mai bine decît Augustin Buzura sau Marin Preda, de pildă. Chiar dacă noi am resimți această «reevaluare» ca pe o ingratitudine față de ecoul cărților acestora în anii
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
răsfrînge asupra purtătorilor săi. Devotat memoriei lui Tudor Vianu căruia îi sare mereu în apărare, Gelu Ionescu pare înclinat, în schimb, a-l subaprecia excesiv pe G. Călinescu, resimțit, fie și doar subtextual, ca un soi de „rival” al autorului Esteticii: „Am recitit pe Pompiliu Constantinescu - pot spune că l-am... descoperit de fapt - și îl consider cu mult mai important decît criticul G. Călinescu - a cărui superficialitate în analiză e, pentru mine, din ce în ce mai puțin acoperită de virtuozitatea stilului”. În operele
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
romane (Adela, Fred Vasilescu, Felix) și chiar poeții și prozatorii epocii: Liviu Rebreanu se plimba ziua cu un Chevrolet roșu, iar noaptea, (adaug eu, când nu scria) privea cerul cu luneta, Octav Șuluțiu își cumpăra galoși și citea Elemente de estetică de Croce, Bacovia fuma cu sete și bea pe tăcute, Ion Barbu, opioman, avea 5-6 studenți la cursurile lui de matematici superioare, Camil Petrescu se gândea să se apuce de chimie. Altă dată, presupune câte săptămâni sau luni ar fi
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
Nu e un film pe care l-aș povesti, pentru că narațiunea l-ar diminua. Scheletul poveștii ține de melodramă, dar prestația actorilor ține de tragedie. Ei transfigurează totul, iar mizanscena le slujește drept pistă de decolare. Decorurile flirtează adesea cu estetica urâtului, pentru a trece apoi în apartamente de un bun-gust discret (cum nu găsești niciodată în filmele hollywoodiene), asezonate cu un dialog vioi, cinic-intelectual, în care protagonistul se simte alienat, deși aceasta era până acum lumea lui cotidiană. Arareori mobilitatea
Din 3 filme, doar 2 idei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12054_a_13379]
-
urmat, el se înscrie, cu acte în regulă, la socialiști, iar ceva mai tîrziu, în 1921, optează explicit ,,pentru afilierea la Internaționala a III-a Comunistă,,. Aceste angajamente publice și activități politice propriu-zise îi marchează puternic atît creația cît și estetica și morala implicită a operei. De altfel, există la el o permanentă oscilație între un anumit tip de pictură suficientă sieși, fără contextualizări acuzate și fără ideologizări subtextuale, și o pictură voluntaristă, denotativă și eroizantă, a cărei miză este artistică
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
a vedea ce-au devenit, în "atelier", literatura și "gramatica". "Instrumentele noastre poetice clare", numite așa în Drumețul incendiar, întemeiate, odinioară, pe sistemul unei "gramatici", suferă un proces ciudat de infantilizare, deodată cu ascuțirea senzațiilor, singurele realități credibile, de altfel. "Estetica a mîncat biscuiții", scrie în Vasco da Gama, estetica a mîncat chiar și po(h)eții, sau mai ales po(h)eții. Siluetele lor, golite de substanță, trec amenințătoare prin paginile de literatură și prin piețele publice, apostrofînd școlari. Scriindu
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
gramatica". "Instrumentele noastre poetice clare", numite așa în Drumețul incendiar, întemeiate, odinioară, pe sistemul unei "gramatici", suferă un proces ciudat de infantilizare, deodată cu ascuțirea senzațiilor, singurele realități credibile, de altfel. "Estetica a mîncat biscuiții", scrie în Vasco da Gama, estetica a mîncat chiar și po(h)eții, sau mai ales po(h)eții. Siluetele lor, golite de substanță, trec amenințătoare prin paginile de literatură și prin piețele publice, apostrofînd școlari. Scriindu-și, adică, poezia lor cu apostrof, diminuată, incompletă, insuficientă
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
Blandiana pare a-l reprezenta ethosul. Fapt pe deplin explicabil dacă ne raportăm la epoca ce-o circumscrie, doldora de încălcări dintre cele mai grave ale principiului etic, de dramatice inechități în măsură a genera ceea ce s-a numit o estetică, termen inconvenabil diverșilor defetiști și oportuniști, însă foarte adecvat unor realități indenegabile la interferența creației cu existențialul istoric. în contextul răstimpului comunist, ethosul a devenit o temelie a supraviețuirii conștiințelor, un criteriu de acuitate maximă al disjungerii anormalității de normalitate
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
nu place, de a nu face ceea ce place". Relaxări ale unei lumi rezonabil așezate! La noi, jocul de-a morala a fost (și este, în continuare!) un joc cinic. Ana Blandiana e unul din creatorii care și-au asumat reflex estetica, înțelegînd că e singura cale onestă de-a se realiza printr-o disociere atît față de odiosul "realism-socialist", cît și față de feluritele compromisuri ale fazei național-comunismului. Specificul lirismului d-sale îl alcătuiește o viziune a ethosului care, departe de-a fi
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
fantastimbolism" (p. 176-177). Revista se susține în acest program prin Mircea Streinul și V. Beneș, dar îi invocă drept exemplu și pe Victor Papilian și Pavel Dan. Altă dată, Vintilă Horia numește destul de impropriu și confuz această poetică antirealistă ca "estetică a nonexistenței" (p. 217), prin care trebuie să înțelegem "victoria fantasticului" și revelația blagiană a misterului (p. 217) sau construcția narativă "dincolo de orice experiență realistă" (p. 215), o literatură "fantastic-subiectivă" capabilă să realizeze conjuncția dintre Prometeu și Narcis (p. 218
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
modernismului. E. Lovinescu avea capacitatea extraordinară de a recupera decalajul, capacitate specifică unui critic prin vocație, nu unui istoric literar. Neinspirat e Camil Petrescu și când atacă problematica revizuirilor și a mutației valorilor estetice. Interesantă este, fără îndoială, contrapunerea unei estetici fenomenologice împotriva unei estetici psihologice, dar asta se întâmplă prea târziu, în ultima parte a articolului, când furia s-a potolit, iar energia de a continua discuția s-a epuizat. Alimentarea și dezvoltarea unui conflict ideologic, mult mai util în
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
capacitatea extraordinară de a recupera decalajul, capacitate specifică unui critic prin vocație, nu unui istoric literar. Neinspirat e Camil Petrescu și când atacă problematica revizuirilor și a mutației valorilor estetice. Interesantă este, fără îndoială, contrapunerea unei estetici fenomenologice împotriva unei estetici psihologice, dar asta se întâmplă prea târziu, în ultima parte a articolului, când furia s-a potolit, iar energia de a continua discuția s-a epuizat. Alimentarea și dezvoltarea unui conflict ideologic, mult mai util în peisajul criticii românești, sunt
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
uneori) iluzoriilor răsturnări de perspectivă. Fenomenul risca să devină nociv prin absolutizare, prin succesul înșelător (câte jurnale sau memorii editate în anii´90 ar mai fi primite astăzi la fel?) și prin complacerea în regimul minor al celei mai slabe estetici (până la non-literar). Jurnalele și memoriile nu fac, totuși, o literatură durabilă, nici exportabilă (ceea ce e un semnal major al lipsei de orizont), dar creează o alternativă temporară a discursului literar, până când ficțiunea se regenerează, iar scriitorul și publicul redobândesc încrederea
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
explozivă ce reprezintă pentru el un punct de pornire. De aceea, Zholdak nu alege decât piese clasice, opere de repertoriu față de care travaliul scenic își proclamă o libertate necondiționată. În spectacolele sale, cu totul ieșite din comun, Zholdak dezvoltă o estetică a șuvoiului de imagini. Izvorând fără întrerupere, niciodată supuse vreunei selecții, ele se succed, țâșnesc pe neașteptate, variază, refractare celui mai elementar principiu de economie. Puterea de a le genera nu diminuează nici o clipă. Aceste imagini surprind prin năvala lor
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
unei utopii sociale pe cât de falsă, pe atât de aberantă, i se opune trăirea atentică a emoției estetice, catharsisul eliberator al speranței confundării vieții cu actul artistic. Sufocată de politică, etica se va metamorfoza pentru autor și publicul său în estetică. Pentru artistul revoltat contra răului absolut al ideologiei comuniste, obligând la prostituarea creatorului și la ocultarea convingerilor lui intime, a face binele în sens ideal, dincolo de accepția imediată, contingentă, a bunătății, devine a face bine opera în sine, respectându-i
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
inedită metodă de vînătoare, din mers, precum comunismul, în isprăvile sale tehnice. în acest punct, criticul își pune întrebarea: ce s-ar putea salva din stufoasele romane "fals scrise cu talent". De ce să fie salvat așa ceva, dacă nu dintr-o estetică a rămășițelor?". De ce să vorbim despre om și nu numai despre operă? Simplu: pentru că autorul e cel mai important personaj al operei sale. Pînă la urmă, ironia lui Barbu Cioculescu ni se îmbie drept o formă de sapiență moralistă, extrasă
"Sub Cortul Luciditații" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12659_a_13984]
-
fi descoperite. Ele revelă îndeosebi identitatea teatrului german. Faptul de a reuni artiști, diferiți cert, dar aparținînd unei familii comune, asigură recunoașterea unui profil și afirmarea unei poziții. După acest festival, fiecare știe mai precis care sînt forțele ce agită estetica scenică germană proprie generației Ostermeier. Festivalul nu s-a limitat la aceasta și a expus de asemenea artiști înrudiți sau cîteodată complet opuși. El a cultivat, chiar exacerbat, tensiuni contradictorii. Nimic pacific sau unanimist - aceasta i-a fost deviza! Cocaină
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
opuși. El a cultivat, chiar exacerbat, tensiuni contradictorii. Nimic pacific sau unanimist - aceasta i-a fost deviza! Cocaină - spectacol de Franz Castorf, după un roman de Pitigrilli, necunoscut scriitor italian, a marcat debutul. Castorf, conform obiceiului său, dezvoltă o adevărată estetică a murdarului și a eteroclitului. Totul explodează aici, platoul se umple de deșeuri, actorii se angajează complet și se consumă nevrotic. Completă, această vocație destructivă face spectacolul insuportabil la încept - totul nu pare a fi decît provocare programată! - pentru a
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
ales pe cele strict literare, avem imaginea convingătoare a unui critic cu un vast orizont de lecturi, considerabil pentru primul deceniu al secolului XX românesc. Nu aș vrea să le cataloghez aici, pentru că sunt foarte multe. Remarc numai că în estetică și filosofia artei Horia Petra-Petrescu îi invocă pe Lipps, Taine, Volkelt, Konrad Lange și trimite la o carte despre romantism, din 1902, a Richardei Huch, cunoscând și alte studii mai speciale din bibliografia germană și franceză. Nu m-am mirat
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
când a decis să se ia la trântă cu lumea muzicală occidentală, ademenit fiind de mirajul neatârnării și slobozeniei așa cum se vedea el prin ferestrele zăbrelite de la București. A avut chiar forța, după emigrare, să-și ia un doctorat în estetică la Universitatea Paris 1, urmând mai multe stagii de perfecționare, unul în muzica asistată de calculator, la IRCAM, altul în muzica de balet, la Universitatea Guilford (Anglia). îi respect și acum ambitusul stilistic culant, încăpător, prin care poate controla atitudini
Foc fără fum by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12707_a_14032]
-
muzicile de scenă, eclectice prin însăși natura lor asemănătoare unei corăbii ce ar dori să-și deschidă pânzele în direcția tuturor vânturilor (Six solos, Quatre pičces pour ballet). Nici vorbă însă de cameleonism ori versatilitate, ci de adeziunea la o estetică globală, transmodernă, cu care defilează (triumfător?) noul spirit al timpului în muzică. Un spirit care prin panoramarea contrariilor, prin negocierea lor (coincidentia oppositorum), își propune să stingă nevroza și isteria obsesivă, să devanseze datele unei experiențe limitate, cantonate la nivelul
Foc fără fum by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12707_a_14032]