18,301 matches
-
de mirare că, odată cu apariția gramofonului, scriitorii au fost îndemnați să se înregistreze, după ce, în a doua jumătate a secolului 19, fotografia și asocierea acesteia imaginii autorului devine un lucru obișnuit. Discurile erau folosite atât în scopuri pedagogice cât și estetice. Radioul a reprezentat continuarea acestor înregistrări sonore la un alt nivel, concretizate în orele dedicate scriitorilor, înainte ca televiziunea să adopte aceeași inițiativă. În acest sens s-a dezvoltat o estetică proprie a discursului care nu era nici expresia tradiționalei
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
cuprind date revelatoare pentru viața interioară a scriitorului, pentru ideile și metoda sa de muncă. Că Vintilă Horia și-a transpus pe plan artistic experiența vieții, în aceste proze scurte, o dovedesc amănuntele care nu au mai cunoscut convenția transfigurărilor estetice, mai ales în Recviem în trei pentru un oraș dispărut și Cronica unui turn și a umbrei. Altfel, timpul acțiunii rămîne nedefinit, plutire între vis și imaginație, iar cînd este vorba de realitate, ea apare văzută din multiple unghiuri. Este
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
pentru că important este ce se adună ca sentimente și unde se oprește palpabilul ca să fie preluat de vis, într-o notă romantică și inițiatică. Ideile iradiază toate din condiția exilului. Năvălirile, invaziile, cotropirea distrug civilizațiile. Valorile etice sunt deasupra valorilor estetice și cele religioase deasupra celor etice. Totuși, pietatea este lucidă. Fără tremolo sentimental, Vintilă Horia preface o zbatere interioară în larg spațiu de gîndire. Marea, cerul, feeria solară a toamnei, pădurea, sînt tot atîtea elemente care permit fuziunea dintre vizual
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
înainte de moartea lui survenită în 1943, schița Calul a unui aproape debutant, pe numele lui literar, Marin Preda, și o găsește prea "crudă" în naturalismul ei. În 1920, Ion îl entuziasmase. În 1943, Calul ieșea din sfera lui de înțelegere estetică. Să mai vorbesc de Ibrăileanu, atît de sensibil la o anumită literatură fin de siècle și fără nici o tresărire la Arghezi, Barbu, Blaga? Sau de G. Călinescu, în stare a canoniza, împotriva tuturor rezistențelor, romanul românesc de la Slavici la Camil
Criticul și timpul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15361_a_16686]
-
Orizont" și "Răspîntia", conduse de Sașa Pană și, respectiv, I. Ludo, făcuseră din mers, fără suficientă metodă". Cărții, e drept, apologetice, a lui Felix Aderca, închinate lui C. Dobrogeanu-Gherea i se dibuie același substrat antiromânesc: "Autorul, dezertat din cenaclul teoriilor estetice lovinesciene în tabăra literaturii subordonate unei cauze sociale, ni-l înfățișează pe Gherea ca un produs exemplar al Răsăritului (se subînțelege: slav și comunist), venit să întemeieze într-un mediu social, cultural și politic inferior, cel românesc, un curent de
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
Deus sive natura - observația lui Spinoza - nu ar fi greșit să se spună: Homo sive natura! De altfel, în Materie și memorie, Bergson stabilește că adevăratul corp al omului se situează dincolo de corpul său propriu-zis... Creația psihologică, prin urmare, (și estetică!) socotită un fel de franj al creației organice... Histeresis. Memoria comparată cu proprietatea pe care o are o bucată de fier magnetizată de a răspunde ușor unei a doua magnetizări, datorită urmelor lăsate în molecule de prima magnetizare... De unde, continuitatea
Adevăratul corp uman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15374_a_16699]
-
Vieru Profesorul Despre Dan Constantinescu am scris în repetate rânduri. Revin acum, când se împlinesc nouă ani de la moartea sa, cu câteva amintiri și comentarii privind maniera de a preda compoziția. De asemenea, câteva arcușe finale vor retușa un portret estetic al creației sale componistice, cam neglijate în ultima vreme. Dan Constantinescu vorbea foarte clar și apodictic de un lucru considerat a fi foarte învăluit: compoziția muzicală. De aici venea și greutatea noastră de a-i percepe intenția și opinia reală
Dan Constantinescu sau învățarea prin exemple negative by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15357_a_16682]
-
și celebrele scrieri ale lui J.J. Rousseau - a părut multă vreme mai degrabă infinitivul lung de la "a se confesa", nu i se întăriseră oasele, dacă putem spune așa, într-un substantiv-noțiune și încă într-unul plin de valențe filosofice și estetice. Iscodirea, sistematizarea și documentarea - cu acribie doctorală - a acestui gen reprezintă meritul Mariei Zambrano, poate nu întâmplător concretizat în plin război mondial (1943). Dacă e adevărat că acest gen se naște din biografie, se poate confirma că într-adevăr trecerea
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
limbajului, ea răspunde nevoii de "descărcare", dar e și o exagerată dilatare a eului, o întârziată autoapreciere a propriei adolescențe (sunt aici ecouri din Freud și Jung). Filosofic, Maria argumentează și cu teoria autocunoașterii, a raporturilor cu alteritatea, religia, categoriile estetice, transcendența. Datorită ei dobândește statut dreptul de a scrie despre sine: realitatea subiectivității. Doamnei Mariana Sipoș, hispanistă și scriitoare ea însăși, îi datorăm nu numai revelarea acestei extraordinare personalități, ci și descoperirea și traducerea în addenda a scrisorilor adresate Mariei
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
Hollywood. Ceea ce ne dovedește, o dată în plus, că Garda se... machiază dar nu se predă! Dacă afișele ar fi conținut o imagine de brutalitatea (modernistă!) a celei aflate pe coperta "Omului recent" al lui H.-R. Patapievici, probabil că simțul estetic al paznicilor democrației ar fi fost oripilat și ar fi trecut la fapte. Mă înspăimântă și pe mine succesul pe care diverși călugări, popi, "schimnici", "iluminați" îl au de fiecare dată când se întâlnesc cu tinerii. Mai serile trecute, în
Servește: Vadim. La preluare: Csurka by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15385_a_16710]
-
să repun adevărul în drepturile lui, și anume că aceasta era o operă românească, proiectată și executată de șeful nostru de magazin, Sorin Mircea Nicoară, care căzuse la Soroca pe Nistru." înainte de a discuta acest roman din punct de vedere estetic, foarte importante sînt alte două aspecte pe care acestă carte le atinge inevitabil: aspectul politic și cel social-cultural. Primul, pentru că acțiunea sa este plasată la granița dintre două lumi politic opuse: nazismul și comunismul. Al doilea, pentru că personajele trăiesc într-
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
cei care n-au cunoscut vreodată Transilvania de atunci: "Vorbeam nemțește și toți ne ascultau cu pioșenie. Așa era în Transilvania: ascultai, chiar dacă nu înțelegeai limba celuilalt. Suna familiar și solemn ca liturghia în biserica ta." Din punct de vedere estetic, Cocoșul decapitat e mai ales o carte extraordinar de bine scrisă. E un debut și lucrul e cu atît mai surprinzător. Autorul spune însă în același interviu ceva foarte important, de pus în ramă pentru scriitorii de la noi: "Mă simt
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
și de neînchegată a fost pusă într-o lumină extrem de favorabilă, cu un aport esențial de teatralitate și de impact vizual de Mihai Măniuțiu. Nu am mai fost de ceva vreme la operă din pricina prăfuielii, a unui soi de imobilism estetic prezent în diferite spectacole. Ceea ce am văzut și am regăsit acum, într-o seară de duminică, m-a bucurat însă cu adevărat. Deși am ajuns cu minute bune înainte de începerea reprezentației, esplanada era plină. Oameni eleganți, parfumați și surîzători intrau
Fluturi de Ceylon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15430_a_16755]
-
prin extrema luciditate a cronicarului și prin prioritatea acordată contextelor. O dată în plus, ni se demonstrează că, la ora actuală, arta și etica nu sînt incompatibile, ci, vrînd-nevrînd, complementare. Ultima secțiune a cărții (Jurnal la Praga - mai 1999), completează perspectiva estetică din paginile anterioare, cu o serie de însemnări și reflecții care trădează talentul de prozator al autorului. În clipa de față, cînd în Basarabia situația politică este din ce în ce mai instabilă, nu putem citi aceste rînduri, fără înfiorare: "...Încerc să-mi prelungesc
(Con)texte by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15387_a_16712]
-
felului în care acestea trebuie abordate - și elementul fundamental care nu poate fi scăpat nici un moment din vedere faptul că universul medieval era unul teocratic - Dumnezeu este creatorul și omul este creatura. Aceleiași ierarhii valorice i se supune, desigur, și esteticul. El nu poate fi "autonom", ci strict subordonat religiosului. Creația "secundă", este rezultatul ascezei, reculegerii și rugăciunii, fiind la rîndul ei o manifestare a puterii divine. Evident că în această viziune originalitatea nu are ce căuta: "Și această să nu
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
naște un gen de pictură în care nu intervin nici factori de perturbare ce țin de prea severul proces al elaborării, și nici bruiaje de fond, născute dintr-o instinctualitate fără cenzură. Rafinată și puternică în aceeași măsură, bine argumentată estetic și coerentă expresiv, pictura Mirelei Dimcea nu este una șocantă, dar este una prin care fenomenul artistic însuși transmite un semnal de siguranță și de vigoare. Deși, în tăietură proaspătă, rupturile și salturile revoluționare, mai mult sau mai puțin sîngeroase
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
ca la Ministru. Judecați cum doriți aceste lucruri. Cert e ca romanul lui Boll, scris intr-o formulă neorealistă, modernă, trecută prin experiențele literaturii absurdului si ale existențialismului, lăsând uneori impresia de duritate si cinism, dar rotund, închegat, e solid estetic, și rezistă chiar dacă lumea pe care o expune, o Germanie postbelică dezorientată, nu mai e cea de azi. Heinrich Boll - Opiniile unui clovn, Ed. Dacia, 1998, pag. 206
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
ultimilor ani ne-a oferit mai cutremurător și mai convingător ", își clama în termeni superlativi verdictul nimeni altul decît Marcel Reich Ranicki, precizînd că anumite pasaje ale nuvelei i-au stors lacrimi. Chiar dacă elementul lacrimogen rămîne discutabil în evaluarea calității estetice a literaturii, el este demn de luat în seamă în cazul lui Reich Ranicki. P.S. Aflu, înainte de a expedia manuscrisul la redacție, că nuvela În pas de rac va fi ecranizată.
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
artistice" pe post de dosare: "în ciuda aparenței lor de autenticitate, dosarele trebuie citite cu multă prudență: ele oglindesc nenumărate detalii, dar ficționează fără scrupul realitatea pe ansamblu." Ideea lipirii jurnalului de dosar generează o poveste aproape literară. Bineînțeles, aceste interpretări estetice ale unor documente (unde unii își caută transpirați numele și simt nevoia să se justifice dacă se găsesc "citați") pot irita multă lume care încă vrea "sînge", vrea urmări după deschiderea unui dosar, vrea acuzați și victime. Pentru lectorii tineri
Teroarea pe înțelesul copiilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15493_a_16818]
-
Cel din prima lui perioadă, din cea metafizică... Normal, normal. Doar nu din cea a decrepitudinii... ...postmetafizice... Nu! Decrepitudinea nu mai este cu ,,post". Cînd te ramolești și începi să-ți faci autoportrete în pielea goală, s-a terminat. Discuția estetică încetează! Poate începe o discuție medicală, eventual. Aceștia sunt din Europa. Mai de dincolo, ar fi pictura maya. A fi scamator, ce înceamnă de fapt? A fi scamator înseamnă a avea o părere foarte exactă despre faptul că volumul omenesc
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
ministru timp de o lună și zece zile - în virtutea șefiei unui partid pe care, de altfel, nu-l conducea singur! Nu mai puțin, clasa politică interbelică era în bună parte cultivată, fruntași ai ei au scris memorii de autentică valoare estetică - vezi C. Stere, I.G. Duca, Constantin Argetoianu. Că, altcum, politicienii nu împărțeau cu scriitorii puterea se datora împrejurării că nici unora, nici altora, cu excepția lui Camil Petrescu - nu le trecea prin cap. Lipsită de legimitate, considerând, după litera leninistă, artele ca
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
semnificative tocmai pasajele sistematic omise de comentatori. Stolnicul Constantin Cantacuzino (mă refer de fapt la Istoria Țării Rumânești, fără a ține cont de mai vechile sau mai noile controverse în atribuirea paternității ei) n-a intrat decît marginal în selecția "estetică" a istoriilor literare: pe drept cuvânt, în măsura în care stilul său e destul de arid și oferă puține insule de subiectivitate și de expresivitate (voluntară sau involuntară). Pe de altă parte, ocolirea sa se explică și printr-o opțiune mai generală a criticii
Selecția citatelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15518_a_16843]
-
toți locuitorii ei. Din această perspectivă generoasă, integratoare, abordează Lepenies și destinul culturii germane, în conferințele pe care le-a ținut, în 1999, la Harvard. Prima - Exil și emigrație: supraviețuirea culturii germane este consacrată, în esență, raportului dintre politic și estetic de-a lungul evoluției societății germane, Sînt aduse în discuție cazurile unor Gottfried Benn sau Thomas Mann, opțiunea lor pentru alternativa exilului interior, în condițiile unui regim totalitar aberant, dar mai cu seamă se insistă asupra modului paradoxal în care
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
a lungul evoluției societății germane, Sînt aduse în discuție cazurile unor Gottfried Benn sau Thomas Mann, opțiunea lor pentru alternativa exilului interior, în condițiile unui regim totalitar aberant, dar mai cu seamă se insistă asupra modului paradoxal în care fascinația estetică a național-socialismului a condus la degenerescență etică. Cea de-a doua - Unificarea: sfîrșitul culturii germane - plasează această problematică în contextul mai larg al tentativelor de unificare a Europei actuale. Prelegerile, din care au fost extrase și fragmentele de mai jos
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
publicat inițial în 1915, a fost retipărit în 1939. La prima vedere, Germania și cultura germană nu se schimbaseră absolut deloc. Germanul tipic Însă, nu numai germanii au fost cei care au văzut în vocația interiorității cel mai puternic ideal estetic, și totodată principalul impediment politic; într-un amestec de refuz și admirație, autorii străini au afirmat și ei același lucru - și uneori chiar cu mai multă convingere decît au făcut-o germanii înșiși. Cînd în 1942 și 1943, Institutul de
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]