492 matches
-
mai multe rânduri în scrierile sale, abordat și dezvoltat sub diverse forme. Motivul își are un corespondent specular în cealaltă teză nietzscheană, și aceasta însușită de Benn, potrivit căreia lumea se justifică numai ca "fenomen estetic". Acest lucru întruchipează un estetism pe care Benn îl întemeiază printr-un alt motiv central al gândirii sale, cel al izolării monologice și al radicalei înstrăinări a eului de lume. În Creiere (Gehirne, 1915) îi întâlnim expresia poetică cea mai arzătoare, iar în poezia Doar
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
titlu experimental, unei analize formaliste. Croce, refuzând să considere Divina Comedie drept un poem o reduce la o serie de pasaje lirice întrerupte de disertații pseudoștiințifice. în ochii lui atât formula "poem lung", cât si formula "poem filozofic" sunt contradictorii. Estetismul generației trecute, așa cum îl găsim exprimat de un scriitor ca Logan Pearsail Smith, consideră Paradisul pierdut ca un amestec de teologie demodată și de desfătare auditivă - vestitele "armonii de orgă" care sunt tot ce a mai rămas din Milton. *17
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
lume a clasei muncitoare” și produce, în spiritul timpului de altminteri, o imensă confuzie de valori. Mai suplu gândite, următoarele studii dezbat problemele abordate în concordanță cu evoluția pe plan internațional a esteticii marxiste. În lucrarea E. Lovinescu sau Contradicțiile estetismului (1959), subliniind, din perspectiva marxistă, limitele concepției sociologice și estetice a teoreticianului, T. îi atribuie, pe de altă parte, lui E. Lovinescu meritul esențial de a se fi situat - evident, de pe „poziții strict liberal-burgheze” - în categorică opoziție cu tradiționalismul retrograd
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
preexistentă îl despart nu doar de Croce și în genere de idealiști, ci - cum menționează T. - chiar de o seamă de artiști revoluționari și de teoreticieni marxiști. SCRIERI: Probleme ale literaturii de evocare istorică, București, 1954; E. Lovinescu sau Contradicțiile estetismului, București, 1959; Eseuri, București, 1968; Critică, estetică, filosofie, București, 1972; Experiență, artă, gândire, București, 1977; Georges Lukács. Étapes de sa pensée esthétique, tr. Fernand Bloch, Paris, 1980; Perspective contemporane, București, 1981; Lukács. La rinascità dell’ontologia, Roma, 1986; Ontologia del
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
I., în numele „generației cu idolii uciși”, reține ca modele de creativitate activă, „substanțialistă”, pe Emil Cioran, Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Camil Petrescu, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Dan Botta și respinge pe E. Lovinescu pentru relativism estetic, pe M. Dragomirescu pentru estetism, pe G. Ibrăileanu pentru sociologism, pe N. Iorga pentru dogmatism, de asemenea, pe G. Călinescu, Pompiliu Constantinescu, Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu. Fanatic al distrucției așa-ziselor forme anchilozante din cultură, I. era nu numai nedrept, lipsit de acoperire și de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287528_a_288857]
-
vizează dezvoltarea cardio-pulmonară, activitățile practicate cu un material, întinderile și mlădierile de orice tip, activitățile în mediul acvatic... propuse în săli . Fitness: este utilizat în străinătate pentru a desemna activitățile în raport cu sănătatea, cu bunăstarea fizică și mentală, cu forma, cu estetismul HOME FITNESS - GIMNASTICA LA DOMICILIU Practicare a fitness-ului la domiciliu LIA (Low Impact Aerobic) Înlănțuiri coregrafiate în muzică pe X x 8 timpi, pe un tempo intens și rapid între 130 și 140 BPM, fără impacturi (întotdeauna un picior
Gimnastica aerobica – strategii pentru optimizarea fitnessului by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1148_a_1881]
-
hedonismului și a acelei joie de vivre. Iar strategia tensiunii este o dovadă, chiar dacă în esență anacronică, a acestui lucru. În articolul citat, Maurizio Ferrara (ca de altfel și Ferrarotti, în Paese sera din 14.06.1974) mă acuză de estetism. Și cu aceasta tinde să mă excludă, să mă segregheze. Foarte bine, optica mea poate să fie cea a unui „artist”, adică, după părerea burghezului de bine, a unui nebun. Dar faptul că, de exemplu, doi reprezentanți ai vechii Puteri
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ci imensul univers țărănesc și muncitoresc de dinainte de Dezvoltare, univers transnațional în cultură, internațional în alegerea marxistă. În al doilea rând, Ferrara - nepregătit în fața „semioticii”, știință cu care a trebuit să se confrunte brusc - mă acuză de culturism și de estetism pentru simplul motiv că fac referire la ele. Lacunele culturale ale lui Ferrara - care este clar că n-a mai citit o carte de pe vremea lui Lombroso și a Carolinei Invernizio - îl fac să considere ca fiind estetice toate experiențele
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
34; Edith Horváth, „O anatomie a elocvenței”, APF, 1995, 9; Adrian Marino, Noi perspective ale criticii românești actuale: un exemplu al mutațiilor, „Cotidianul”, 1996, 9; Ioana Bot, Publicistica eminesciană într-o lectură necesară, ST, 1996, 1-2; Laurențiu Hanganu, Critică și estetism, LCF, 1996, 48; Marcel Corniș-Pop, The Unfinished Battles. Romanian Postmodernism Before and After 1989, Iași, 1996, 21-22; Gabriel Coșoveanu, Autonomia și puterea criticii, R, 1997, 1-2; Al. Pintescu, „Apărarea și ilustrarea criticii”, PSS, 1997, 1-2; Ilie Gyurcsik, Eseuri în paradigma
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
extrem-modernistă a artei, cochetând chiar, în manifeste și articole teoretice, cu radicalismul și nihilismul avangardelor, scriitorul a cărui conștiință stă sub semnul de-literaturizării literaturii își construiește ultima operă - schițată în paginile „Contimporanului” (Un escroc sentimental, 1930-1931) - în acord cu estetismul și decadentismul. Personajul central, Lucu Silion, rentier al unei averi scăpătate și avocat sinecurist al unui fantomatic Oficiu Intercultural și de Turism Guvernamental, face parte din familia spirituală a lui Des Esseintes și Dorian Gray. Răsfățat al femeilor frumoase și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
hiper-rafinat și adamismul său trebuie înțeles din această perspectivă, și nu de pe poziția unei mentalități primitive care aruncă o privire pură asupra lumii, având ca efect senzația de prospețime. Prezentă în câteva poeme, metafora jocului și implicit gratuitatea conduc spre estetismul arghezian, spre o lume paradisiacă, idilică, de unde și impresia de poet bucolic. Arghezi are un suflet faustian, în care nu sălășluiesc numai "două suflete", ci se ciocnesc principiile contradictorii ale omului modern (Pompiliu Constantinescu). TEMELE ARGHEZIENE a. Poezia filosofică: ars
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
totdeauna sigur, autor de balade fantastice, cuprinzând poezie fără nici o specificare, adică adevărată, un poet, în sfârșit, care a scris prea frumoase lucruri în narativ și pitoresc, când nu s-a împiedicat de apucătura teoretizantă și de cel mai steril estetism: de frumosul incontigent.”3 Rămâne un mister al istoriei noastre literare „tăcerea” lui Streinu în fața poeziei ilustrului său contemporan. În trei articole (Cântece de dragoste și moarte, Poezia lui Adrian Maniu, Adrian Maniu la 75 de aniă Vladimir Streinu conturează
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
junimiști, Afini ai lui Eminescu și primii eminescieni, Poeți obiectivi, clasici și exotici, Teatrul la Junimea, Teoreticienii, Marii creatori - Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Ion Creangă, I. Slavici-Ambianța epocii: adversari și aliațiă. 79 Vladimir Streinu, istoricul literar, consacră un întreg capitol estetismului românesc (Sensuri lirice acoperite, Orientarea estetizantă, Alexandru Al. Macedonski, Reviste conmilitone până la 1900, Primii poeți moderni: Nevroticiiă. În Sensuri lirice acoperite intenția lui Vladimir Streinu nu este, în principal, de a face un act critic reparator în antiteză cu gestul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
literaturii române moderne, vol.I (Editura Casa Școalelor, 1944Ă, semnată de Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu și Tudor Vianu, favorabilă, caldă și comprehensivă, în stilul protocolar-deferent al autorului Mențiunilor critice, cu foarte puține obiecții: „Studiul d-lui Vladimir Streinu se intitulează Estetismul și fixează în una din cele mai sensibile planșe toată acea galaxie estetizantă din a doua jumătate a veacului trecut, cu pârâul ei de aur nespălat din care avea totuși să se aleagă și să cristalizeze constelația poeziei lui Alexandru
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
și cinci rânduri. Se știe că monumentala Istorie călinesciană din 1941 a consfințit ideea spațiului editorial cu valoare de criteriu estetic. Al. Piru aplică lecția călinesciană, comentind lapidar Pagini de critică literară (1938Ă, Clasicii noștri (București, Casa Școalelor, 1943Ă și Estetismul, în Istoria literaturii române moderne (București, Casa Școalelor, 1944Ă , referindu-se în treacăt la teza de doctorat a criticului, cu tema Versul liber românesc și la articolele despre noua poezie publicate la ,,Kalende”. Vladimir Streinu este socotit „o personalitate în
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
unei formații clasice de filiație maioresciană, fertilizată de un bergsonism nedogmatizat. El caută în opera literară „concretul necategorial”, „realitatea monadică”, pe care le reperează de fapt tot prin structuri, motive, mijloace literare. Atent la nuanțe, erudit dar refuzând istorismul, sociologismul, estetismul dar nu și 1 Marian Popa - Dicționar de literatură română contemporană, București, Editura Albatros, 1971 113 patriotismul, V. S. nu pare a avea preferințe în alegerea subiectelor criticii. Prin supralicitare, el transformă opera într-un pretext pentru digresiuni și asociații
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
George Muntean, București, Editura Minerva, 1977 Calistrat Hogaș, București, Editura tineretului, 1968 Clasicii noștri, București, Editura tineretului, 1969 Istoria literaturii române moderne de Șerban Cioculescu, Tudor Vianu, Vladimir Streinu, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1971 (ediția a II-a, capitolul Estetismul, pp. 283-350Ă Ion Creangă, București, Editura Albatros, 1971 Studii de literatură universală, ediție îngrijită de George Muntean, București, Editura Univers, 1973 130 Eminescu, Arghezi (selecție de George Munteană, București, Editura Eminescu, 1976 131 Scrierile criticului În periodice Colecția revistei „Luceafărul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
ochii de foc”. Prozele lui Alfred I. Solacolu și Theodor C. Solacolu, deși similare tematic și stilistic până la interșanjabil (Fecioarele cuminți, Cele trei fecioare, Cântec fecioarei preacurate), nu coboară calitativ sub medie și sunt conspectabile pentru inventarierea motivelor și iconografiei estetismului; la fel, Buduarul unei fecioare de Hidalgo (Alfred Hefter), exercițiu pe tema oglinzii ca radiografie iluzorie a feminității. Theodor C. Solacolu atrage atenția și prin procedeul de a-și demarca secvențele unei proze prin fragmente de portativ din Appassionata de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
Nietzsche nu reține decât spasmul continuu al violenței, în spatele căruia el citește echilibrul unei soteriologii ludice și necruțătoare. Admirația lui Nietzsche pentru Heraclit și pentru cultura dionisiacă trădează conținutul propriu-zis al ontologiei violenței. John Milbank are dreptate să identifice în estetismul postmodern o anumită nostalgie după valorile păgânismului (rezumate de imaginea homerică a „pământului” și a „sângelui”2). Lipsește aici spațiul necesar pentru a infirma - cu o pleiadă de contraexemple istorice - teza despre natura creștinismului înțeleasă ca „morală de sclavi”3
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
cărei limpezime principială și luciditate creatoare fac din P. cel mai de seamă romancier modernist român și, în rivalitate declarată cu E. Lovinescu, teoreticianul sincronizării literaturii noastre cu spațiul spiritual occidental. Egal semnificativă, apoi, este accepția autenticității ca denunțare a estetismului. Recognoscibile în opera camilpetresciană sub înfățișările argumentative cele mai diverse, incidențele condamnării estetismului european al sfârșitului de secol XIX - proiecții ideologic-literare ale experienței copleșitoare a războiului („Cei întorși din tranșee încă palizi au arătat că jocurile cu vorbe sunt ridicole
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
romancier modernist român și, în rivalitate declarată cu E. Lovinescu, teoreticianul sincronizării literaturii noastre cu spațiul spiritual occidental. Egal semnificativă, apoi, este accepția autenticității ca denunțare a estetismului. Recognoscibile în opera camilpetresciană sub înfățișările argumentative cele mai diverse, incidențele condamnării estetismului european al sfârșitului de secol XIX - proiecții ideologic-literare ale experienței copleșitoare a războiului („Cei întorși din tranșee încă palizi au arătat că jocurile cu vorbe sunt ridicole și că ei au văzut direct moartea”) - se constituie în reperele sistematice, conștiente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
un spirit cultivat, cu apetit pentru teoretizări. De altfel, ele capătă uneori alura unor studii. Atras și de filosofie, profesorul nu a apucat să-și publice lucrările, care s-au păstrat în manuscris. Indecis între nevrozele și nălucirile simboliste și estetismul parnasian, cu tenta lui de exotism, I. scrie o poezie livrescă - sonet, rondel, psalm, elegie -, într-o formulă căutată, pretențioasă și abstractizantă (Poteci în lăuntrul meu, 1932, Meandre, 1938). Stările de teamă și neliniște (în fața unui „rău tentacular”), tristețe și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287572_a_288901]
-
în diferite reviste sau ziare române și messineze; în 1916-1918 era elev la Messina, asadar la granița continentului cu insula natală, oraș ce primea influențele provenind pe de o parte dinspre școală crociană de la Napoli pe de altă parte din estetismul dannunzian la modă. Fiecare dintre aceste centre percepea și transmitea mai departe, cu intensități diferite în perioade diferite, vocea lui Leopardi. Cunoscând Florența, în care încă se auzeau ecourile revistei ' La Voce', trăind în Romă revistei 'La Ronda' și fiind
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și în prețiozitatea referenților, fie că este vorba despre pietre: giada-jad, ametista-ametist, agata-agată, smeraldo-smarald sau despre plante, mai ales flori: glicine-glicină, asfodelo-crin de pădure, anemone-anemonă, narciso-narcisă. Ermeticul a crescut într-un mediu literar caracterizat pe de o parte de acest estetism decadent, pe de altă parte de un tip special de clasicism parnasian, ambele impregnate cu un leopardism rafinat ce ajungea la el mai cu seamă prin intermediul lui Pascoli. Dacă influența lui D'Annunzio se pierde după anii adolescenței, cea pascoliană
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în lucruri subțiri, îmbâcsite, ieșite dintr-o migală neurastenică ce nu-și mai știa singură sensul și rezultatul")179, lipsa de ancorare în realitate și propune renunțarea la patetism și o întoarcere a scriitorului spre fabrică și ogor ("Lăsăm așadar estetismul la o parte deocamdată", proclamă Geo Dumitrescu în același articol). Ceva mai târziu, poetul va reveni asupra ideilor din acești ani, concepțiile pe care le exprimă fiind mult mai aproape de cele transpuse în paginile Albatrosului. Se pare că sunt cele
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]