492 matches
-
vârf și îndesat că am dreptate. Fiindcă tot ce scrie el acolo decurge, într-o formă sau alta, direct din considerațiile lui Breban). E ciudat cum o întreagă pleiadă de critici care și-a făcut un titlu de glorie din estetism, din a discerne fin între om și operă, se dovedește până la urmă incapabilă să separe categoric personalitatea de operă. Excepție face Nicolae Manolescu. Cronica sa din România literară, ca și, mai apoi, capitolul din Arca lui Noe, sunt singurele mostre
Explicații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4817_a_6142]
-
care „amorul postcomunist cu Vestul”13 coexistă cu o formă de naționalism revenit la viață, o noțiune de capitalism de piață de secol XIX se suprapune cu neîncrederea în consumismul de masă, iar modurile suprapolitizate ale producției culturale viețuiesc alături de estetismul radical și de entertainment-ul ieftin. Aș argumenta, însă, că această confuzie ideologică ce marchează un moment est-european al postmodernității necesită o reevaluare critică, pe care o oferă postmodernismul teoretic. Teoria și literatura postmoderne pot pune în discuție fragmentarea sferei sociale
Paradigme în culturile literare – postmodernism, postcomunism, postcolonialitate și translingvism – by Marcel Cornis-Pope () [Corola-journal/Journalistic/5440_a_6765]
-
foc/ de neaua necesară// somnul se deschide lent ca dintr-o mână/ alunecă-n cimpoiul palmei și răsună// fiul risipitor s-a-ntors/ ucide toți cocoșii otrăvește limpedea fântână// acuma toți își văd în apă/ oglindirea putredă și spână.” (p. 56) Un estetism vintage definește până la virgulă această direcție inițială. După 2000, mai precis în ciclurile Grădini (2000-2005) și Lispoeme (2000), ceva esențial se schimbă în poezia lui Alex. Leo Șerban. Ce anume? Aș zice că însuși conceptul de poezie. Noua etapă aduce
Aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5447_a_6772]
-
2010), cutez să cred că acest raport a câștigat cât de cât în semnificație și profunzime. Până la urmă, această tematică pornită din inițiala „cumințenie” a putut ajunge la răsfrângerile atât de elocvente și definitorii pentru ceea ce astăzi numim cotitura dinspre estetism sau estetic „neomodernist” și „tranzitivitatea” ce crede a se putea dispensa de medierile tropice, pentru o autentificare a discursului printr-o mai directă priză la „real”, la concretul existențial cotidian, mai „prozaic”, deposedat de prestigiile metaforei înalte și ale simbolurilor
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
carne/ o frunte îngustă și un trup de femeie.” De regulă, poeții expresioniști s-au mulțumit să caute în jur echivalențele stării lor sufletești. Planul formal gesticulant, configurația limbajului, stilul strident și abrupt, formulările lor explozive, nestăvilite, dezarticulate, opuse oricărui estetism dulceag și evanescent ne obligau să le observăm starea. La tine e ceva mai mult decât atât. Planul formal al poeziei tale, impulsurile deformatoare, formele grimasante par a fi corelativele obiective nu ale unei stări, ci ale unei ființe, ale
Dragă Angela, by Eugen Negrici () [Corola-journal/Journalistic/5394_a_6719]
-
un canon cu precădere estetic, norma autonomiei estetice e obligatorie chiar în ciuda riscului de a o folosi ca drept de veto împotriva unor valori care nu pot primi judecata estetică (de genul „e deștept, dar scrie prost“). În acest caz, estetismul devine un abuz care confiscă altor judecăți autoritatea într-un domeniu propriu. Nu totul poate fi judecat estetic, dar fără restricția autonomiei, arta spectacolului ar deveni o pîrghie ancilară în slujba ideologiei dominante. Aceste patru condiții dau criteriul după care
Teatrul din afara teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5349_a_6674]
-
mea am uneori impresia că sunt comandantul unei corăbii fantomă. Adeseori, după terminarea tabloului, culorile lucrează mai departe, singure, adâncindu-și locul, desăvârșind ceea ce eu doar am început. Opiniile despre scopul și mesajul picturii îl apropie pe George Tzipoia de estetismul lui Oscar Wilde, atât în direcția proclamării autonomiei creației, cât și în formularea dezideratului de a tran-s-forma viața în operă de artă. Arta nu poate trăi paralel cu viața. Ea trebuie s-o înlocuiască. Urăsc arta când ea ajunge să
La porțile sacrului by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/6721_a_8046]
-
-i înțelegem întreaga operă." (s.m.) Afirmație temerară, deoarece, în timp, pe măsură ce cunoaște tot mai profund omul și opera, interogațiile devin tot mai dramatice. În 1978, se întreabă "în ce măsură ura agnostică față de lume nu devine cumva un alibi pentru hedonismul, egoismul, estetismul individual, pentru dezangajarea personală, a cărei autocunoaștere poate duce apoi, de fapt, la o mare bunătate, amabilitate și iubire de aproapele. Un ocoliș straniu." O problemă pentru el este și cea relațiilor lui Cioran cu transcendența. "În realitate - scrie Kraus
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
puse - cum altminteri? - sub emblema acelui fiu neizbutit al Afroditei care l-a repudiat din pricina enormului său organ genital. Umbra unui asemenea fabulos mădular se preumblă nestingherită peste paginile contemporanului nostru precum o exasperată reflectare a unei prezumate inadecvări psihosomatice. Estetismul "pozitiv" se răstoarnă ca o clepsidră pentru a măsura urîțenia. Freud constata că "organele genitale în sine, a căror vedere este mereu excitantă, nu sunt totuși niciodată considerate frumoase", iar Georges Bataille exprima opinia că actul sexual e oribil, pentru că
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
pentru că reprezintă o pîngărire a frumuseții, un viol ce-și atinge mulțumirea maximă cînd se aplică asupra unei femei atrăgătoare. La modul opus "delicateții", "neprihănirii" puse inițial în scenă nu fără ostentație, poetul își confecționează un chip strigător impudic, dizolvîndu-și estetismul într-un antiestetism șocant. Împrejurarea că cele două aspecte ale viziunii d-sale se bat cap în cap n-ar putea releva decît o dezicere de sine accentuată prin incongruența registrelor poetice. Idila e întoarsă pe reversul său lubric: "Mi-e-o
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
fi chiar în afara spiritului pe care Andrei Cornea îl induce cărții încă din avertisment. Citindu-l atent pe Platon, autorul Poveștilor impertinente și apocrife vorbește acolo despre trei feluri de povești: cele evazioniste, ale miezului zilei, mai înclinate să privilegieze estetismul curat; cele, dimpotrivă, ale miezului de noapte, bântuite de fantasma politicului și de marota planurilor; și, la final, cele ale faptului serii, făcute pentru mângâierea sufletească, pentru atenuarea panicii, pentru consolarea în fața morții. Recursul la Platon, așadar. E și acesta
Pensula lui Ingres by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6494_a_7819]
-
va devini dominant. O remarcă finală: există o singură Istorie a literaturii în care s-a încercat abordarea epocii din jurul lui 1900 ca una dominată de tendința modernă, „revoluționară", și nu de aceea arhaică și reacționară. E vorba de capitolul Estetismul, scris de Vladimir Streinu în Istoria literaturii române moderne din 1944 (celelalte două capitole sunt datorate lui Șerban Cioculescu și Tudor Vianu). Streinu era adeptul tratării scriitorilor vechi drept contemporani ai noștri.
„Centrul“ și „marginea“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6430_a_7755]
-
filmului românesc contemporan (1999), cartea lui Valerian Sava, care însă se oprește cu investigația în anii ’60. Cristian Tudor Popescu nu doar că merge mai departe, dar focalizează tocmai ceea ce definește filmul românesc în perioada comunistă, aliajul de propagandă, antipropagandă, estetism, visătorie, realism critic, clișeu ideologic etc. Ambii critici de film pleacă de la premisa corectă că nu poți escamota pentru filmul românesc tocmai ingerința politicului, de la scenariul patentat ideologic la diferitele forme de cenzură, în ceea ce constituie genomul estetic al filmului
Iluziile pierdute ale filmului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4973_a_6298]
-
În spațiul propagandei, criticul descifrează și o artă sau artisticizare a ei, ceea ce reușesc uneori regizorii români este să facă penetrant un mesaj ideologic tocmai prin abandonarea instrumentalizărilor grosiere, prin abordarea unui limbaj emoțional care lasă să treacă conținuturile ideologice. Estetismul nu reprezintă numai un escapism din fața propagandei, ci poate fi întors în favoarea ei cum o demonstrează o serie de filme. Concluzia acestui demers asupra mijloacelor pe care le posedă cinematograful de a servi iluzii și a construi castele de nisip
Iluziile pierdute ale filmului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4973_a_6298]
-
au militat pentru o literatură estetică, oarecum contra tradiționalismului blagian și inspirată de proeuropenismul lovinescian. După întoarcerea la Cluj, o nouă publicație intitulată „Euphorion” nu va mai apărea. Euphorionosmul, teoretizat îndeosebi de Nicolae Balotă, voia să fie o depășire a estetismului cerchist. Cel care va schița o paralelă între cele două va fi Nego, într-o scrisoare către Radu Stanca. Cerchismul (despre euphorionism se va vorbi din nou abia la începutul anilor 1960, cu ocazia cărții de debut a lui Balotă
Veșnic tânăr și ferice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4415_a_5740]
-
însumi de mai multe ori și la distanțe de timp apreciabile tezele lui G.Călinescu și, trebuie să spun, în feluri diferite. În anii ‘60, când ele redeveniseră accesibile, nici măcar nu mi-am dat seama că se află în contradicție. Estetismul de care generația mea de critici s-a slujit ca de un scut împotriva sociologismului vulgar a descoperit în teoria „poeziei pure” argumente dintre cele mai solide. Ideea de „gratuitate” a actului literar venea ca o mănușă noii și mai
Natural și istoric by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5690_a_7015]
-
literară, „Observator cultural”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Cultura” și altele și veți vedea. La fel cum despre foiletoniștii anilor 1960 s-a spus că au reprezentat un remakeal criticii estetice interbelice, despre criticii anilor 2000 se spune că reprezintă un remakeal estetismului șaizecist. Nici după 1989 n-a lipsit tendința îndepărtării criticii de estetic. Ion Bogdan Lefter a fost unul din promotorii unui alt chip de a face critică decât acela călinescian. Ca și al schimbării canonului. S-ar zice că n-
Colocviul criticii literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3665_a_4990]
-
Nu-mi explic totuși cum poti consideră Roșu și negru, exemplu, ca și celelalte, la întâmplare, o fița literară arhaica? Și, pe urmă, ce vrea să zică „estetisme inutile”? Cum ar putea fi util un roman altfel decât estetic? Dacă estetism nu e, nimic nu e în arta. Autorlâcul de mai la vale mă duce cu gândul la anonimatul la care ne condamnă internetul, la informația brută care trece în mintea multora drept cunoaștere, la pseudonimele blogerilor care adoră iresponsabilitatea opiniilor
Craii de Curtea-Nouă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3705_a_5030]
-
amintitul proces și nu numai critica, dar cu atât mai mult critica întrun context în care i se atribuiau „răspunderi“ și în care ideologicul împânzea tot orizontul. Abordarea numai a „literarului“ era mai degrabă un delict, atrăgând învinuirea gravă de estetism. Interesat de „sistemul critic din anii ’60”, Alex Goldiș s-a văzut obligat să coboare, pentru a-l putea explica, până în 1948, anul funest de graniță dintre cele două feluri de societate și de cultură. Confruntarea cu ceea ce a fost
Luptele criticii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3779_a_5104]
-
Acosmei a adoptat deja filtrul unei conștiințe retardate, cu atât mai „poetice” și mai proaspete cu cât renunță la abstracții în favoarea unei viziuni de tot elementare. Apoi, acea imaginație luxuriantă a sadismului, împreună cu „terorismul” cotidian și cu gratuitatea - ba chiar estetismul - cruzimii sunt în mare măsură inspirate din show-uri TV de tipul „Jack Ass”, „Lenore” sau „Happy Tree Friends”. Din ultimul, un mixaj bizar de desene animate cu elemente de horror, preia Vlad Drăgoi insistența pe caligrafia violenței, cu premeditarea
Horror show by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3418_a_4743]
-
răbufnește în penultimul, Zmeie pe cer, o colecție de lungi epitafuri ceremonioase. Nu m-aș încumeta să spun că e cea mai reușită secțiune din carte, dar cu siguranță e cel mai prietenos și, în definitiv, mai poetic. De un estetism desăvârșit, aceste câteva poeme (Daniela, Cumergetreaba, Zmeie pe cer și Csilla) oferă o versiune îmblânzită stilistic a altminteri îndărătnicului Ștefan Manasia: „ai grijă la secretarele cu ten gras,/ la șefi cu picior/ de iac tibetan// cât te invidiez dintr-o dată
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
chineză cu o tradiție ancestrala, ca stil de viață în termenii lui Richard Shusterman, un stil particular ca expresie a unui eu profund, a unor individualități puternice. Aceasta înseamnă a trăi într-un deplin acord armonic, împins până la rigorile unui estetism intransigent, codul etic pe care-l asumă elită societății. A trăi cu stil și a muri cu stil, fie acesta și kung-fu este ceea ce filmul lui Wong Kar-Wai pune în scenă. De menționat că artele marțiale reprezintă filosofia acestui stil
Kung Fu și estetism by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3230_a_4555]
-
de a deveni mai uman, mai armonios, de a practica o morală a angajării prin scris, care constituie deschiderea spre viitor. Angajarea sa provine din natura însăși a artei sale și seamănă cu tauromahia, fiind terapeutică în a depăși nevrozele, estetismul, arta pentru artă, numai dacă, în actul scrierii, conține ceva echivalent cornului taurului în fața toreadorului. Amenințarea conferă o realitate umană artei toreadorului-scriitor. Autobiografia sa învederează, treptat, o rezistență la poezie și la ficțiune în genere, fenomen tipic perioadelor de interes
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
care și-a făcut un crez din regăsirea valențelor soteriologice ale artei, obturate de hiperrealismul și utilitarismul științelor secolului al XIXlea. Moda artistului boem tocmai fusese lansată de excentricul și prolificul Péladan, care propunea o art de vivre ce amesteca estetismul cu hedonismul, moralitatea cu homosexualitatea, filosofia ocultă cu epicureismul, totul în numele unei arte văzute ca ultima salvare din ghearele decadentismului tehnico-științific. Un exemplu concludent din proximitatea lui Proust este „confreria aristocratelor”, un cerc elitist cu înclinații artistice alcătuit din prințesele
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
argumente liniștitoare și neașteptate. Filmul, ecranizare a romanului lui Fănuș Neagu, regizat de Radu Gabrea, a fost interzis chiar în ziua premierei, printr-un ordin venit de la cel mai înalt nivel: conținea prea puține teze politice juste și prea mult estetism. Caietului de curînd răsfoit îi lipsește prima copertă cartonată; așa era mai ușor de purtat în buzunarul hainei. Alexandru Ivasiuc rătăcea totdeauna orice mapă personală, iar servietă diplomat nu și-ar fi luat cu nici un preț. Refuzul modei timpului - în
Alexandru Ivasiuc - inedit by Tita Chiper () [Corola-journal/Imaginative/15478_a_16803]