128 matches
-
ondulații sinclinale ale depozitelor neogene care le umpleau. În consecință , formațiunile geologice care intra în alcătuirea acestora, în speță a bazinului Borod, sunt reprezentate de fundamentul cristalin și de depozite neogene dispuse transgresiv peste acestea. (După PUG Borod) Expoziția și etajarea în trepte a văii Borod, alături de condițiile pedologice, climatice și morfologice au determinat în decursul timpului realizarea unei însemnate diversități a covorului vegetal. La această diversitate și mozaicare a covorului vegetal se adaugă și factorul antropic. Un rol însemnat în
Borod, Bihor () [Corola-website/Science/300847_a_302176]
-
în trepte a văii Borod, alături de condițiile pedologice, climatice și morfologice au determinat în decursul timpului realizarea unei însemnate diversități a covorului vegetal. La această diversitate și mozaicare a covorului vegetal se adaugă și factorul antropic. Un rol însemnat în etajarea și zonarea vegetației din bazinul văii Borod îl reprezintă altitudinea. În funcție de aceasta și pe baza cenozelor vegetale naturale putem separa trei etaje de vegetație: ¬ zona de câmpie, situată la confluența cu Crișul Repede ce se întinde până la atitudinea de 250
Borod, Bihor () [Corola-website/Science/300847_a_302176]
-
folosite mai ales pentru culturi fiind irigate cu ușurință.(Rodica Petrea, 2001) Elemente climatice caracteristice bazinului ales pentru a fi studiat: -din punct de vedere climatic, se poate vorbi de un microclimat local, depresionar determinat de valea îngustă, orientarea povârnișurilor, etajarea verticală a reliefului, de gradul de acoperire cu păduri, etc. Zona fiind deschisă spre vest, masele de aer frecvente sunt de circulație vestică, ele transportând mase de aer oceanic, umede și reci. Iarna în depresiune se produc acumulări de aer
Borod, Bihor () [Corola-website/Science/300847_a_302176]
-
cu o temperatură medie anuală de +4 grade C. Luna ianuarie este cea mai friguroasă cu o medie de -5 grade C, iar luna iulie cea mai călduroasă cu media cuprinsă între 10-16 grade C. Relieful și clima muntoase permit etajarea distinctă a vegetației în această parte de Apuseni. În etajele joase se întâlnesc păduri de foioase, cu predominanță făget ("Fagus silvatica"), gorun ("Quercus sesilliflora") și stejar ("Quercus robur"), apoi amestec de făgete și rășinoase, iar peste 1.000 de metri
Comuna Mărișel, Cluj () [Corola-website/Science/300339_a_301668]
-
la altitudinea de 1000 metri ce depășește 1400 mm, media termică anuală fiind în jur de 3-4 °C. Clima munților Vlădeasa și Gilău este tipică de munte, în general rece și umedă pe culmile înalte, cu atenuare treptată spre poale. Etajarea pe verticală se manifestă în toți factorii determinanți ai climei. Precipitațiile sunt abundente din cauza vântului dominant de vest care vine încărcat cu vapori de apă depuși pe prima stavilă întâlnită în cale, Munții Apuseni. Așa se face că aici, la
Poiana Horea, Cluj () [Corola-website/Science/300348_a_301677]
-
cea mai înaltă a acestora (altitudinea maximă: 1849 m - vîrful Curcubăta Mare). Din punct de vedere hidrografic, zona este dominată de rîul Valea Băiței, care s-a constituit din afluența Văii Calului și Valea Mare. Datorită poziției geografice ce exprimă etajarea reliefului, regiunea beneficiază de un climat temperat continental cu cu patru anotimpuri distincte: o vară călduroasă, toamna cu temperaturi ce scad trepatat, o iarnă rece și primăvară, cu temperaturi ce cresc treptat. Precipitațiile sunt abundanțe, iar temperaturile extreme sunt în
Nucet () [Corola-website/Science/300515_a_301844]
-
se întâlnesc în multe locuri și desișuri de jneapăn și ienupăr. Sub această altitudine versanții masivului sunt acoperiți cu păduri de fag și de brad. Pe alocuri, în văile adânci sau în depresiuni (Stâna de Vale), din cauza inversiunii termice și etajarea vegetației este inversă, coniferele situându-se sub etajul pădurilor de foioase. O prezență exotică pentru această zonă o reprezintă arborele de sequoia de pe Dealul Domnului din Săcuieu, cu o vârstă estimata la circa 100 de ani. Pietrele Albe sunt cunoscute
Masivul Vlădeasa () [Corola-website/Science/303231_a_304560]
-
navă este o platformă din table de oțel sau din dulapi de pin, frasin sau stejar, constituind învelișul corpului navei la partea superioară, cât și unul din elementele longitudinale de structură. Pe navele mari, punțile intermediare și inferioare fac și etajarea spațiului cocei. Punțile metalice sunt formate din tole de oțel dispuse în fîșii longitudinale paralele numite file, susținute de traverse și pontili. Rezistența punților se asigură prin grosimea tablelor și prin sistemul de îmbinare cu celelalte elemente de structură. Pe
Punte (de navă) () [Corola-website/Science/302950_a_304279]
-
sub roci. Scafandrii au cercetat 400 m din tunelurile inundate, dar cei 2 km care despart peșterile Crna și Pivka de Peștera Planiska nu au fost încă explorați. Peștera Neagră este surprinzătoare nu numai datorită pereților negri, ci și datorită etajării acesteia pe două nivele. Nivelul superior este uscat, pe când cel inferior este străbătut de un râu. Peștera Planinska Peștera se află la confluența dintre două râuri (Rak și Pivka) și prezintă numeroase stalagmite și stalactite. Galeriile sunt în mare parte
Geografia Sloveniei () [Corola-website/Science/310990_a_312319]
-
mirtul (Myrtus communis), leandrul (Nerium oleander), laurul nobil sau dafinul ("Laurus nobilis"), rodiul ("Punica granatum"), drobița ("Genista"), si pe alocuri palmierul pitic ("Chamaerops humilis"). În funcție de masivitatea reliefului, care determină modificarea pe verticală a condițiilor climaterice și edafice, se evidențiază o etajare a vegetației. Aspectul formațiunilor forestiere din regiunea Atlasului este foarte variat, arborii comuni pădurilor fiind: stejarul-de-plută ("Quercus suber") și stejarul-de-stâncă ("Quercus ilex") - ambii sempervirescenți, stejarul lusitan ("Quercus lusitanica"), cu frunze căzătoare, apoi cedrul ("Cedrus atlantică") - varietatea atlantică a cedrului libanez
Vegetație mediteraneană () [Corola-website/Science/312406_a_313735]
-
Podișului Sotturilor este iarbă alfa ("Stipa tenacissima"). În stepa marocana, tufișurile sunt mai obișnuite. În [[Maroc|Marocul de Sud-Vest]] se întâlnește frecvent arganierul ("Argania sideroxylon"), specia tropicală, reprezentând un relict al florei răspândite aici în Terțiar Înălțimea munților determina o etajare a vegetației. Aici, în urma creșterii umidității, apar păduri cu specii de copaci mediteraneeni, mai ales quercinee și conifere: stejarul de pluta ("Quercus suber") până la 1300 m altitudine și stejarul de stâncă ("Quercus ilex") între 1000 și 1600 m, în amestec
Vegetație mediteraneană () [Corola-website/Science/312406_a_313735]
-
arborele de cauciuc ("Hevea brasiliensis"), specii ale genului "Coffea", arborele de cacao ("Theobroma cacao"), mahonul, acaju, liane, orhidee, plante parazite ("Rafflesia"). Are o stratificare complexă (stratul erbaceu, arbustiv, arborescent inferior mediu și superior). Arborii au frunze lațe, sempervirente și o etajare maximă. Trunchiurile se ramifică în treimea sau pătrimea superioară. Etajele inferioare sunt situate în umbră, cu un număr redus de specii, dominând lianele și plantele epifite. Fauna este foarte diferită: mamifere carnivore (tigru, jaguar, pantera) și frugivore (maimuțe), păsări (papagali
Pădure tropicală umedă () [Corola-website/Science/309699_a_311028]
-
a fost dezorganizată, multe ape pierzându-se în adâncime prin ponoare. În cursul lor subteran au dat naștere la numeroase peșteri, unele din ele constituind importante atracții turistice. Deși Munții Aninei nu au înălțimi prea mari, în cadrul lor se observă etajarea principalelor elemente climatice, ca o consecința a interdependenței condițiilor de circulație a maselor de aer cu cele ale reliefului în special. Astfel, temperatura medie anuală prezintă variații de la 8°C, în zonele cele mai înalte, pană la 10°C, în
Munții Aninei () [Corola-website/Science/306122_a_307451]
-
principale: Această regiune de vegetație se întâlnește în partea de nord a Spaniei, unde predomină precipitațiile bogate și regulate și o climă ceva mai rece decât în restul teritoriului. Și această regiune poate fi împărțită în două zone principale: În funcție de etajarea pe altitudine se pot întâlni următoarele trei etaje principale: Insule Canare prezintă o vegetație specifică, net diferențiată față de cea a Spaniei continentale. Sunt caracteristice specii cu un grad ridicat de endemism (aproximativ 500 de specii de plante se întâlnesc doar
Geografia Spaniei () [Corola-website/Science/304722_a_306051]
-
Versanții vestici sunt mai umezi și mai reci față de cei estici. Se consideră ca Nemira este partia vânturilor, 40% din acestea sunt venite din vest, aducând precipitații abondente. Nemira este acoperită de păduri dense, întinse pe ambii versanți. Este caracteristică etajarea verticală bine distinctă, respectiv între 600-800 m se așează pădurile de foioase, la 800-1600 m predomină coniferele, iar în zona crestelor peste 1600 m apare vegetația subalpină. În întinsul pădurilor de obișnuite deseori apar petece de tisă, care contituiesc specificul
Munții Nemira () [Corola-website/Science/306307_a_307636]
-
este cuprinsă între 685 și 714 m. Local, însă, diferențele de înălțime depășesc 800 m, ceea ce relevă un grad sporit al fragmentării reliefului. Caracteristicile dominante ale climei Munților Vrancei sînt determinate de poziția geografică în cuprinsul arcului carpatic și de etajarea reliefului, suferind mai mult influența penetrării, la latitudini mai joase, a maselor de aer din nordul Europei. Desigur, ele sînt subordonate climei temperat-continentale specifice României, cu remarcabile oscilații sezoniere. Temperatura aerului se manifestă în succesiunea anotimpurilor prin valori pozitive și
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
calme și cu temperaturi moderate, ce se instalează toamna, sunt favorabile celor mai plăcute excursii montane, ambianța fiind întregită de policromia covorului vegetal. Cât privește sezonul alb, gerurile pătrunzătoare nu au persistență îndelungată, iar caracteristicile stratului nival sunt impuse de etajarea reliefului, expoziția pantelor, gradul de acoperire a terenului cu vegetație etc. În general, pe munții cu înălțimi de peste 1 450-1 500 m zăpada începe să se depună la sfârșitul lui octombrie - începutul lui noiembrie, iar în decembrie aceasta se generalizează
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
ansamblu, cît și unele aspecte de detaliu impun subdivizarea Munților Suhard în trei unități bine individualizate: Omu, Fărăoane și Oușoru. Prin poziția sa geografică, Suhardul are un climat temperat-continental, aflîndu-se sub influența nord-atlantică. Configurația reliefului și înălțimea impun o pregnantă etajare a elementelor climatice. Masivul Suhard se încadrează ținutului climatic al munților înalți (1 700—1900 m), ținutului climatic al munților mijlocii și scunzi (sub 1 700 m), precum și subținutului climei de depresiune. Cea mai mare extensiune o prezintă climatul munților
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
vânturile de vest și crivațul din est. Există și vânturi locale, de tip foehn. În Europa se disting mai multe tipuri de climă, cu o succesiune predominant latitudinală, cu o dispunere deformată, de la sud-vest spre nord-est. Zonalitatea este dublată de etajarea pe verticală a elementelor climei. Succesiunea tipurilor de climă începe din Peninsula Iberică (pe fondul climatului mediteran), aici existând nuanțe de ariditate similare latitudinilor tropicale și ajunge la caracteristici climatice extreme în nord-estul continental (similare cu cele polare în nordul
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
între 10 °C - 15 °C ; precipitații de 500 - 800 mm/an, predominant sub formă de zăpadă; lungimea mare a anotimpului rece; vânturi polare. Caracteristici: la baza munților sunt caracteristicile unitații mari de relief, iar de la cca 800 m altutudine intervine etajarea; scăderea temperaturilor, creșterea precipitațiilor și a umidității; în munții din altutidine, iar în munții din nordul continentului, la 500 m altitudine precipitațiile cresc până la 1000-1500 mm/an. Particularitățile rețelei de râuri se definesc în raport cu : lungimea, suprafața bazinului hidrografic, debitele și
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
înalte 12 vârfuri ale Carpaților românești sunt: Din punct de vedere climatic, Carpații se înscriu în zona climatică temperat-continentală, prezentând nuanțe diferite, ca urmare a desfășurării în latitudine, longitudine și altitudine. Se poate vorbi de un climat montan, caracterizat de etajare altitudinala, ceea ce generează o scădere a temperaturii și o creștere a cantității de precipitații, pe masura ce altitudinea crește. Temperaturile medii anuale oscilează între 8 °C la poalele munților și -2 °C pe culmile cele mai înalte. Cantitatea medie anuală de precipitații
Munții Carpați () [Corola-website/Science/297117_a_298446]
-
granitice, calcare, gresii și roci vulcanice. Sunt munți din categoria celor mici (vf. Pleșu - 1112 m, altitudinea maximă), în care calcarele au generat un carst dintre cele mai interesante, unde apare întregul complex de forme endocarstice și exocarstice. Se remarcă etajarea vegetației pe verticală. Pădurile de conifere ocupă regiunile muntoase situate între 1000-1650 m, des întâlnite fiind: molidul ("Picea excelsa") și bradul ("Abies alba"). Etajul fagului, cuprins între 600-1000, are specific fagul ("Fagus silvatica"), frasinul (Fraxinus excelsior), carpenul ("Carpinus betulus"). Etajului
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
ceea ce permitea punerea în valoare a frumuseții efebilor. În stilul liber, s-au renunțat la ultimele convenții arhaice, în ce privește desenarea ochilor, remarcându-se în clasicism. Pictură pe frescă manifestată de Polygnotos din Tasos emite un simt al spațiului, care îngăduie etajarea personajelor și efortului de a reprezenta suferință prin gest sau privire. Pictorii s-au bucurat de corelația între fondul negru și figurile roșii și între reprezentare și cadrul sau. Pe un crater sub formă de clopot al pictorului Pan, figureaa
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
procesele de solidificare. În Alaska se întâlnesc ghețarii Malaspina, Bering și Alsek iar în Chile, San Rafael. Relieful generat de ghețarii montani, cuprinde forme de eroziune și de acumulare. Specific este faptul că aceste forme se dispun într-o anumita etajare. Circul glaciar este o depresiune, sub forma unei excavații circulare, încadrate de pereți abrupți, la obârșia văilor glaciare, care este sau a fost ocupată de un ghețar. În circulație au mai intrat și termeni românești de căldare sau zănoagă. Excavația
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
poluri ale feminității române, titlul făcând referință la experiența deportării Aniței Nandriș în Siberia. Astfel, unei lumi reprezentate de personaje precum „Regina Maria, principesa Martha Bibescu, prințesa Maria Cantacuzino-Enescu - feminitatea labirintică, de budoar imperial, cabinete politice cu anvergură continentală și etajări politice cu multiple strategii” el îi opune în Elisabeta Rizea și Anița Nandriș-Cudla două modele de „putere trupească și măreție sufletească, povestind la fel de convingător infernul, pe cât de atașant ne prezentaseră cele dinainte fragmentele unor destine paradisiace”. Tania Radu a scris
Anița Nandriș () [Corola-website/Science/330012_a_331341]