474 matches
-
soluție decât să-l bei. Secretara îl conduse într-o mică încăpere mobilată modest, niște fotolii uzate care sosiseră aici cu scopul de a-și termina în rezonabilă pace lunga lor viață, pe o masă în centru câteva ziare, o etajeră cu cărți prost aranjate, Vă rog să luați loc, domnul șef al redacției vă roagă să așteptați puțin, momentan e ocupat, Foarte bine, aștept, spuse comisarul. Era a doua posibilitate. Dacă ar ieși de aici, dacă ar face în sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
totul este posibil! - Trăiască Ursula, trăiască democrația!, izbucniră ei în urale. - Vino!, îmi spuse ea trăgându-mă de mână pe treptele în spirală. Mă simțeam ca o păpușă dezarticulată. Mi-am sorbit vodca din mers, lăsând paharul pe una din etajerele ieșite în cale. Am urmat-o cu pași împleticiți până într-una din camerele de la etaj, trântindu-mă cu dezinvoltură pe patul larg desfăcut ce-mi aștepta sosirea. Mi-am aruncat cămașa și pantalonii, mirându-mă de brusca liniștire a
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
ce-și umplură iarăși paharele cu băutura preferată. Din încăperea alăturată își făcu apariția un personaj pe care nu-l mai văzusem până atunci. Era un pitic ce nu se zărea dindărătul măsuței nichelate pe care o împingea înăuntru. Pe etajera de sticlă erau înșirate tot felul de instrumente mai mult sau mai puțin chirurgicale. Dintr-o sticluță turnă în pahar un lichid albicios. - Bea, puișorule!, îmi zise el chicotind. Avea o mânuță de copil ce se străduia să-mi ajungă
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
Mâinile mi se întindeau instinctiv spre râsetele ce păreau cufundate în ceață. Degetele mi se chirciseră instinctiv, în contact neplăcut cu ceva lipicios și întunecat. Am căscat ochii mai bine și-am văzut roșu. Dâre de sânge se prelinseseră de pe etajera de porțelan peste chiuvetă. Părul mi se zbârlise pe șira spinării mai ales când am descoperit bucata de nas răsturnată lângă paharul cu perii de dinți. L-am luat, l-am pipăit. Era rece și vinețiu. L-am mirosit. Avea
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
Poezie > Vremuri > ÎN RÂȘNIȚA VREMII Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Medalii de război împinse adânc în râșnița vremii miros uitat de eroi râșnește continuu mărunt istorie prăfuită ținută ascunsă pe etajera din colț printre afișe lozinci papagali împăiați ce încă se moțesc rânjesc către oglindă apoi își zic fazani trecut uitat prezent îngălbenit tu țară mireasă timidă cu nuntași indeciși încremeniți la poza de grup iz de mucegai sepia trepte tocite
ÎN RÂȘNIȚA VREMII de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362894_a_364223]
-
Dumitru V. Marin ni se propune ca un model de umanitate, deziderabil acum și, relativ, în viitor ! (,,MARIN 70”) Mă întreb, mereu în căutare de nou, câte cărți nu am uitat prin colbul vremii, prin sertare încuiate ale memoriei, pe etajere prăfuite ale bibliotecilor? Volumul mare de tipărituri din acest moment ne obligă cumva și la neputința de a citi tot, cu părere de rău. În acest tumult am găsit o carte la care tot revin ca să imi confirm ceea ce știam
O LECŢIE VIE DE ISTORIE ŞI CULTURĂ DE MARE CLASĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362944_a_364273]
-
hoțește Să nu trezesc cuvântul din gura rea a lumii Și-adorm mângâiată de zâmbetul lunii. Când soarele s-ascunde și cuvântul tace Când stol de păsărele spre mine se-ntoarce Ființa mi-o zăresc, ieșită din...tablou, Zâmbind, pe etajeră, într-un...bibelou. Am lăsat deschisă fereastra, fanteziei. Luîndu-mă cu ea pe plaiul poeziei, Am uitat o clipă, de gândul ce m-apasă De neagra lighioană și gura ei hidoasă... De limba-și va întinde, din nou, către mine Voi
OTRAVA... INVIDIEI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362507_a_363836]
-
Era dimineață - țeseau cu gândul un vis înnodat în speranță și întâmplări viitoare Stăteau în jurul mesei la mijloc Caseta Pandorei cu capacul etanș fierbea pașii ce urmau să se afunde-n lumină Stăteau în jurul mesei la mijloc în casa cu etajere umplute cu temeri zilnic până-n plafon de adulți confuzi Stăteau în jurul mesei la mijloc tăcuți urmărind cum se-ncinge planeta de pălăvrăgeală și zero acțiune Stăteau în jurul mesei la mijloc tot mai străini în tăcerea din casă. De departe oglinda
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
minunați (în Româniua ori pe meleaguri străine) Elena Buică a simțit că-i iubită și apreciată, iar dumneaei a sădit pentru fiecare (în luminișuri magnifice) câte-o floare aleasă pe care le-a dăruit-o prin cuvinte alese, așezate în etajera unor capitole de excepție, mulțumindu-le pentru dragostea lor dezinteresată. Ce-mi place mai mult la Elena, este optimismul ei, tinerețea cu care calcă înainte fără să-i pese că vremea se tot cerne peste noi șștie foarte bine că
CU GÂNDUL ŞI SUFLETUL SPRE ROMÂNIA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350793_a_352122]
-
o icoană mare și două mici, o candelă, mici cărți cu rugăciuni, mir, busuioc... Trecând din cameră în cameră am ajuns și la holul de la intrare. Aici se află un mic dulăpior de încălțăminte, încastrat în perete, dar și o etajeră pe care se așează încălțămintea de sezon sau a celor care vin în vizită. În paralel s-au spălat perdele, draperii, lenjerii de pat, îmbrăcăminte. Hainele lui Shinya și uniformele lui Dimi au fost date la curățat. Când am trecut
JAPONIA-MISTER ŞI FASCINAŢIE(JURNAL DE CĂLĂTORIE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350827_a_352156]
-
cu noi. Mă chema, uneori, la ea si ma trata cu un pahar cu ceai și invariabil, cu doi biscuiți puși pe o farfurioara. Mă amețea, realmente, atmosfera din modesta-i cămăruța, foarte ordonată, cu foarte puține lucruri, cu o etajera într-un colț al camerei, plină cu cărți frumos aranjate, iar un ceai mai gustos că la Ludmila Erofeevna nu-mi amintesc să fi băut, în altă parte. Mai tarziu, am aflat că făcea parte din vechea aristocrație rusă, refugiata
AMINTIRI DESPRE BASARABIA, INTR-UN DIALOG CU EUGENIA GUZUN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350816_a_352145]
-
pe muchia unui deal, la obloanele geamurilor vopsite în albastru și la curtea largă cu o pajiște ce-l atrăgea să se joace pe ea. Jur-împrejurul ogrăzii erau plantați pomi fructiferi, iar în casă Alexandru a descoperit cu uimire o etajeră cu cărți scumpe, copertate cu piele, scrise cu litere de aur, tablouri cu imagini bucolice și panoplii cu arme. Copilul era încântat de viața patriarhală, cunoscând obiceiurile locului, de care se bucura alături de mamă și angajații „casteluluiˮ, construit în arhitectura
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
Publicat în: Ediția nr. 1171 din 16 martie 2014 Toate Articolele Autorului mă strecor în inima timpului să-i ascult bătăile bătăile încetează ascult ascult ascult inima vie a cântecului poetului plecat odată demult în brațele Tatălui ridic gândul pe etajera de lemn pe care cărțile așteaptă deschiderea cu palmele desfăcute las să cadă fila -prima filă celelalte aduc cu ele bucuria descoperirii călătoria continuă mai sunt câteva versuri și darul e gata nu-l împachetez (florile se oferă libere cu
ÎN INIMA TIMPULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353525_a_354854]
-
o pungă de plastic pe care scria „Thank you”, și mi-a pus-o în brațe. Nu am deschis punga, să văd ce era în ea. Am luat-o și am plecat acasă. Odată ajunsă, am lăsat-o pe o etajeră cu pantofi și mi-am văzut de treabă. Mi-am mai amintit de sandale, abia peste o săptămână, când, vrând să șterg praful de pe acea etajeră, am dat peste pungă. Am deschis-o: înăuntru, înfășurată în hârtie de ziar, era
LOGODNICUL MEU, FRED (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352802_a_354131]
-
Am luat-o și am plecat acasă. Odată ajunsă, am lăsat-o pe o etajeră cu pantofi și mi-am văzut de treabă. Mi-am mai amintit de sandale, abia peste o săptămână, când, vrând să șterg praful de pe acea etajeră, am dat peste pungă. Am deschis-o: înăuntru, înfășurată în hârtie de ziar, era o pereche de sandale. Însă nu ale mele! Din nebăgarea de seamă a celui ce mă servise, mă făcusem cu încălțările altcuiva. Să rezolv pe loc
LOGODNICUL MEU, FRED (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352802_a_354131]
-
de... capăt. Da! Eu sunt vinovatul... vieții mele, de nu știu să mă bucur la fel de mult, de fiecare clipă a ei! Imi propun să-mi ordonez altfel viața; fiecare clipă o voi așeza, la un loc ferit de griji, pe etajera timpului... Imi voi scutura gândul de cenușiul greutăților și îl voi îmbrăca în parfumul trandafirilor și în aurul razelor de soare! Ultimile cuvinte le-am rostit cu glas tare... Privesc în jur. Nimeni. Doar clipa acestei seri minunate și... gândul
DA! DE MÂINE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352914_a_354243]
-
în: Ediția nr. 293 din 20 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Partea II-a Dormitor spațios. Patul perpendicular pe peretele din dreapta. In mijloc masa, șifonierul în stânga. Fereastră mare pe peretele central. Într-un colț o masă de toaletă și o etajeră cu câteva cărți. La ridicarea cortinei, Cucu îl conduce pe Firică, acesta purtând un aparat rudimentar de fotografiat. Culcată în pat mireasă, coana mare. CUCU: (afectat, grav): Domnu' Firică, vă rog să vă faceți datoria cum știți Dvs mai bine
COANA MARE SE MĂRITĂ, PARTEA II de ION UNTARU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354365_a_355694]
-
că s-a spălat și pe urmă...Dar dumneavoastră, ce faceați la toaletă? Ce făceam eu? Stăteam cuminte, tot acolo. Însă, când am văzut că ia un prosop mare din dulăpior, m-a fulgerat gândul negru și am sărit pe etajeră. Doamna s-a dezbrăcat, a dat drumul la duș și... -Și,și... -Iar? Sunteți exasperant de curioși! Doamna habar nu avea că este examinată cu multă atenție de un...idiot bolnav, sau, mă rog, un păcătos.În fine. Ce vreți
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
pasul te rog și trece-n dimineața de mâine portretul iubirii pe zidul tăcerii, lacrimează gândul meu vrea noaptea târziu să te sculpteze chipul tău să-mi fie răsărit la trezire și sufletul în inimă de iubire șterg praful de pe etajera uitării cețurile dispar încet, în sufletu-mi stingher la masa vieții, te-aștept, am vândut nerăbdarea pietrele mării se iubesc la țărm valurile le împlinesc peste timp, unirea cerul sărută iară, pământul răsăritul de astăzi cade în ziua de ieri
DINCOLO DE MÂINE de VIOREL MUHA în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347042_a_348371]
-
așa de joasă. -Ce vrei să bei, Cârțule? Am și zaibăr și țuică. -Adu câte un țoi de țuică. -Bine! Marin deschise chepengul de la capătul prispei și coborâ pe scara de lemn. Răcoarea din pivniță îl mai învioră. Pe o etajeră luă două țoiuri de o sută, deja legate cu ață roșie, destupă o butie, și introduse primul țoi. Apoi următorul. Dădu o dușcă pe gât, dintr-o înghițitură, a necaz, se cutremură puțin... și îl scoase apoi plin din nou
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
clocotită! Robinetul era fixat pe apă fiartă... Urlă mut. Nu iese nici un sunet... Nu mai are vlagă. Mâini înebunite de chin și căutare, aduc vrednice, ușurarea! Apă rece. E bună, e... Un pumn în ceafă o aruncă cu capul în etajera de la baie. Periuțe și paste de dinti, creme, spray-uri, zeci de mărunțișuri inutile, care-ți trebuiesc doar când nu le găsești, sar speriate în toate părțile, căutându-și salvarea sub, în, și pe lângă chiuvetă. Țipă toate, cu glas de
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]
-
sfaturilor prietenei căreia i-a povestit că a găsit într-o nuvelă că întâlnindu-și iubitul vieții ei după ani și ani și-a reamintit cât de mult a iubit-o acel bărbat care a situat-o undeva pe o etajeră uitându-se la ea ca la o zeiță. Am rămas surprinsă de răspunsul eroinei dat fostului iubit. Dacă într-adevăr mă iubeai, nu mă lăsai acolo sus ci mă coborai de pe etajeră și mă iubeai, așa cum se iubește o femeie
MPREVIZIBIL (2) de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359784_a_361113]
-
bărbat care a situat-o undeva pe o etajeră uitându-se la ea ca la o zeiță. Am rămas surprinsă de răspunsul eroinei dat fostului iubit. Dacă într-adevăr mă iubeai, nu mă lăsai acolo sus ci mă coborai de pe etajeră și mă iubeai, așa cum se iubește o femeie. Asta așteptam de la tine nu idolatria. Sunt femeie și încă ce femeie din toate punctele de vedere. Sunt conștientă că soțul mă iubește fără nici cea mai mică undă de nesiguranță dar
MPREVIZIBIL (2) de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359784_a_361113]
-
la picioare o ladă frigorifică. Eroare! E incomodă, iar brichetele nu pot fi băgate noaptea într-un congelator pentru simplul motiv că în majoritatea hotelurilor de două stele nu există frigidere. În schimb, sticlele de apă pot fi puse pe etajera de sus, unde bate aerul condiționat. Era mai mare distracția, din zece în zece minute mai cădea pe culoar o sticlă de plastic. Ba la un moment dat a căzut o pizza, evident cu fața în jos, spre disperarea posesoarei
DOM, DOM SĂ-NĂLŢĂM ! de DAN NOREA în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343495_a_344824]
-
falsitatea domină în toate ! ”- Nu v-a dat Dumnezeu un pic de minte !”, Ca să vă spele totuși de păcate. Indiferența vă marchează crunt, Chiar existența voastră efemeră. În timp ce visul meu de-acum cărunt, Mi l-ați uitat stupid pe-o etajeră. - În nebuloasa versului dictat ! Îmi este chiar impus să îmi fac casă. În timp ce viitorul tău abstract, Încearcă să-mi găsească și mireasă. - Prostia la români este domnie ! Ca și minciuna care-i este soră. - Nici minte nu se dă pe
PROSTIA LA ROMÂNI ESTE DOMNIE... de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378411_a_379740]