119 matches
-
una importantă, însă o cuprind din ce în ce mai puțin. Această problemă nu trebuie confundată cu între-barea clasică în legătură cu punctul în care relațiile transnaționale înlătură sau înlocuiesc sistemul de state. În această dezbatere, care provine din literatura interdependenței, realiștii au apărat cu înverșunare etatismul. Kenneth Waltz (1970) a arătat că interdependența în domeniul comerțului și investițiilor a atins un nivel foarte ridicat în ultimul deceniu a secolului al XIX-lea. De aceea, interdependența nu este un fenomen nou și nu poate servi la legitimarea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cu apariția statului modern, dar și cu marile descoperiri geografice, cu nașterea, pe ruinele vechilor instituții și tradiții medievale, a altora noi, de tip burghez. Pe acest fundal, apar idealuri Îndrăznețe și nonconformiste, ca setea de Îmbogățire, individualismul economic și etatismul. Cel mai de seamă reprezentant al acestei doctrine, Antoine de Montchristien - considerat de mulți „părintele” economie politice - susținea ideea unui stat puternic, autonom, nesubordonat bisericii și condus de un suveran cu puteri nelimitate, supus doar legilor divine. Prin urmare, statul
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
asta chiar dacă trebuie să admitem că, în realitate, aceste efecte nu sunt atât de ușor de separat). Urmând o linie argumentativă similară, anumiți cercetători au demonstrat convingător faptul că populismul în America Latină este compatibil atât cu neoliberalismul, cât și cu etatismul (Roberts 1995; Weyland 1996, 2001). În fapt, chiar și în Europa de astăzi își găsesc adăpost atât partide populiste de stânga, cât și de dreapta (Albertazzi & McDonnel, 2007; March & Mudde, 2005). Prin urmare, nu există niciun motiv pentru a considera
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
au mobilizat și angajat politic un anumit segment al societății cehe: tinerii, slab educați, cu precădere de sex masculin, care, altfel, ar fi fost dezangajați politic. Într-un sens mai profund, pentru mulți dintre alegători, naționalismul, autoritarismul și fidelitatea față de etatismul economic și față de marele stat social din perioada comunistă afișat de partid, au reprezentat mijloace care au permis acestora să își exprime sprijinul pentru valorile și politicile fostului regim comunist, declarându-se totodată împotriva acestuia. De asemenea, într-o anumită
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a tot întors la logica "celei de a treia căi", dintre capitalism și socialism, a unor personalități precum Perón, care se angajaseră de partea unui capitalism orientat spre interior și condus de stat. Într-adevăr, această orientare semăna oarecum cu etatismul rentier alimentat de câștigurile din petrol al Venezuelei din timpul duopolului AD-COPEI de dinainte de trecerea la neoliberalism la sfârșitul anilor 1980. Discursul mai radical referitor la construcția "socialismului pentru secolul XXI" s-a născut mai târziu, după 2004 (vezi Hawkins
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
are Însă și alte aspecte, trecute sub tăcere de autori. În primul rînd, confirmă tacit marginalizarea microcomunităților școlare și a politicilor tribale care populează acest univers. Nu este o neglijență, ci o opțiune. Chiar pentru cei care denunță birocratizarea și etatismul excesiv, soluția reală este tot ierarhică. Ei propun, de fapt, o bizară descentralizare „de la centru” și o insolită constrîngere, de ordin administrativ, a inabilităților democratice. Deci potențialul client al ofertei este tot statul, mai precis ministerul, ipostaziat În persoana domnului
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
propriilor partide politice, sau la importanța păturii mijlocii a populației pentru societatea românească din acel moment 347. Crearea unei elite a păturilor mijlocii, era cu atât mai importantă, potrivit lui Gheorghe Brătianu, cu cât apropierea de Uniunea Sovietică transforma excesul de etatism într-un mare pericol pentru România. Pornind de la observația că economia dirijată reușește în regiunile în care precumpănește viața urbană și activitatea industrială, istoricul concluzionează că politica economică promovată de comunism, bazată pe subordonarea de către stat a acestui domeniu, putea
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
asediu și a cenzurii și față de guvernul care le aplica 575. Gheorghe Brătianu observa că politica internă a României, așa cum era promovată, zădărnicea apărarea națională și pregătea aservirea țării unor puteri străine. El concluziona că această politică se datora unui etatism care concentra "bogățiile în mâinile câtorva profitori". Din nou era vizată camarila. La rândul său, Alexandru Averescu afirma că cea mai urgentă cerință în acele momente era revenirea la prevederile Constituției, pentru că starea de asediu și cenzura reprezentau o încălcare
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
condițiilor economice, sociale, politice și geografice, care impuneau ca țara noastră să rămână "o țară a tranzitului și a circulației libere și intense a mărfurilor"838. El considera, în același timp, că România trebuia să se ferească de formulele de etatism social, specifice regimului fascist italian, care aminteau și de regimul existent în Uniunea Sovietică. Gheorghe Brătianu își exprima, totuși, convingerea că interesele politicii italiene în estul și în centrul Europei o vor apropia de România, cu condiția, ca ultima, să
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
de judecător. [...] Nu poate fi vorba în același timp de încurajarea energiilor naționale și de amestecul excesiv al statului în toate ramurile vieții economice. Statul, spre a fi proteguitor, nu trebuie să fie părtinitor, de aceea, la abandonarea nesinceră a etatismului ce o anunță vechea conducere liberală, noi opunem o revizuire hotărâtă și o limitare precisă a rolului statului față de drepturile și de inițiativele particulare. Acest punct al programului e de esența adevăratei doctrine liberale, pe care o revendicăm ca o
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
a fi mai bine pregătiți pe tărâmul economic și cultural. Și atunci, alcătuirea acestei elite îndrumătoare, de fapt a păturii mijlocii, trebuie să cuprindă elementele selecționate prin muncă și capacitate ale producției rurale. Din punct de vedere național: excesul de etatism, de colectivizare a muncii rămâne în această țară, cu situația ei georgrafică specifică un mare pericol. El ne apropie prea mult de formele politice, economice și sociale ale Uniunii Sovietice, vecina noastră. Pentru a ne păstra caracterul specific trebuie să
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
ei georgrafică specifică un mare pericol. El ne apropie prea mult de formele politice, economice și sociale ale Uniunii Sovietice, vecina noastră. Pentru a ne păstra caracterul specific trebuie să păstrăm proprietatea individuală. Experiența istoriei ne învață că regimul de etatism, de economie dirijată reușește mai bine, se menține mai îndelungat în acele regimuri unde precumpănește viața urbană, activitatea industrială. [...] Comunismul integral, de fapt etatizarea integrală cu disciplina ei economică, este un produs al orașelor și al fabricilor. Nu se potrivește
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
rostit de Kogălniceanu. În Ardeal, chiar și în 1866, la ceva timp după unirea principatelor danubiene, manualul de istoria al lui Moldovan nu conține nicio referire la ideea unității politice a românității. Discursul vehiculat în aceste manuale pendulează continuu între etatism politic și românism etnic, sugerând, uneori aluziv, alteori mai deschis, dar de cele mai multe ori cu precauție, punți de legătură între, sau chiar necesitatea de suprapunere a, celor două principii (etnic și politic). Prin etatism politic facem referire la organizarea discursului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în aceste manuale pendulează continuu între etatism politic și românism etnic, sugerând, uneori aluziv, alteori mai deschis, dar de cele mai multe ori cu precauție, punți de legătură între, sau chiar necesitatea de suprapunere a, celor două principii (etnic și politic). Prin etatism politic facem referire la organizarea discursului istoric în cadrul restrâns al statului care a sponsorizat publicarea manualului respectiv. Manualul de istoria Principatului Moldavei al lui Albineț, de exemplu, ilustrează din plin ideea de istorie scrisă prin prisma etatismului politic, întrucât discursul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și politic). Prin etatism politic facem referire la organizarea discursului istoric în cadrul restrâns al statului care a sponsorizat publicarea manualului respectiv. Manualul de istoria Principatului Moldavei al lui Albineț, de exemplu, ilustrează din plin ideea de istorie scrisă prin prisma etatismului politic, întrucât discursul desfășurat în manual vizează strict destinul istoric al statului Moldovei. Peste Milcov, același lucru se poate spune despre Manualul de istoria Prințipatului României al lui Aaron, al cărui titlu este înșelător, întrucât în epoca în care a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Românești, nu conțin nicio urmă de unitate politică, deși toate celelalte dimensiuni ale conceptului unității sunt prezente în texte. Numitorul comun împărtășit de toate aceste manuale de istorie rezidă în caracterul regio-centric al narațiunii istorice, sau în orientarea lor tributară etatismului politic (în sensul că istoria pe care o relatează este circumscrisă organizărilor statale existente în momentul scrierii textelor respective, în speță, la granițele Moldovei, Țării Românești, respectiv ale Transilvaniei). Provincialismul istoric, sau regio-centrismul, manualelor de istorie din această perioadă, este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
bucurie primeau moartea, de cât să poarte jugul unei domnii streine" (Albineț, 1845, p. 2). Datorită acestor calități războinice, "Dacii prein curagiu sî vertute nu o data au facutu se trèmure Rom' a" (Moldovan, 1866, p. 6). În acord deplin cu etatismul politic și provincialismul istoric despre care am văzut că formează cadrele memoriilor colective în această perioadă, centrul de greutate este pus pe independența de stat, obținută în trei momente decisive ale istoriei: i) momentul întemeierii statului, conceput ca izbânda neatârnării
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Aceasta s-a înfăptuit prin instituționalizarea progresivă a unui sistem educațional public de masă sponsorizat statal și în special prin introducerea istoriei patriei ca disciplină independentă de studiu. Manualele școlare de istorie a patriei redactate în această perioadă poartă amprenta etatismului politic și a provincialismului istoric, fiind concepute într-un spirit regio-centric și limitate la granițele stabilite de cadrul teritorial al entităților statate existente. În aceste condiții ale fragmentării politice, memoria oficială care se încearcă a fi construită prin intermediul manualelor de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1868, deși recunoștea dreptul confesiunilor de a organiza școli, prevedea totuși obligativitatea universală a limbii maghiare. În Transilvania, spre deosebire de Principatele Unite, și ulterior Române, educația românească a continuat sub forma învățământului confesional. Originile restaurării acestuia trebuie căutate în 1850, când etatismul Curții vieneze în materie de educație a făcut încă o concesie, acordând Bisericii Catolice jurisdicția asupra școlilor populare catolice. Din 1856, de acest drept beneficiază și Biserica Unită română, iar în 1861 acesta este extins și asupra Bisericii Ortodoxe. Învățământul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]