155 matches
-
a celorlalte instanțe constituite ale breslei, inclusiv Asociația Criticilor de Film, ne determină să lansăm un semnal pentru o inițiativă de anvergură, în căutarea unei alternative la anomaliile care guvernează de 12 ani activitățile publice din domeniu. În trena cinematografiei etatiste și partinice din timpul dictaturii, domină cele mai flagrante confuzii asupra cauzelor și responsabilităților stării de fapt. După întreruperea timp de un an și jumătate a premierelor autohtone, filme de gang lamentabile, susținute din bani publici, sînt lansate în difuzare
Somnul insulei filmice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15683_a_17008]
-
unificator al acestui partid, drept liberal mai catolic decît toți liberalii, iar ulterior că un fel de acompaniator politic al ideilor fostului premier, Nicolae Văcăroiu. În cele din urmă, Viorel Cataramă s-a refugiat în idei politice nici liberale, nici etatiste, după ce s-a văzut liderul unui partid neparlamentar alături de un alt personaj controversat în presă, Virgil Măgureanu. Ceea ce ii mai leagă pe amîndoi acești politicieni e că au avut de-a face cu o presă în cea mai mare parte
Capitalul politic si capitalul pentru politică by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17635_a_18960]
-
Ceaușescu, ci și a structurilor dictatoriale și de oprimare, caracteristice societății, în care am trăit o jumătate de secol. Noua etapă a însemnat și instaurarea democrației pluraliste și a statului de drept, trecerea la pluripartitism, revigorarea proprietății private, desființarea economiei etatiste și trecerea la economia liberei concurențe. Toate acestea, în loc să ducă la optimizarea energiilor, au produs și o libertate de acțiune prost înțeleasă în societate, lipsă de autoritate, chiar răfuieli arbitrare. Zestrea economică la început de tranziție, era reprezentată în comuna
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
lipsește forma. Prea marea elasticitate pe care o prezintă societatea în regimurile democratice derivă din neutralitatea, non-intervenția statului. Redus la un principiu regulator și exterior, abstracțiunea lui seamănă vidului. Socialismul francez a diferențiat la maximum societatea de stat, pe când mistica etatistă a romanticei germane a asimilat societatea statului. Socialiștii s-au bucurat mult de distincția pe care Hegel a făcut-o între societatea civilă și stat. Decât, Hegel a conceput societatea civilă mecanicist, ca o sumă de voințe individuale, care n-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de a fi puse în practică. Răspunsurile au fost afirmative la ambele chestiuni. Astfel, am evidențiat faptul că un stat totalitar poate controla universul discursului public prin cenzurarea comunicațiilor, prin eliminarea surselor alternative de informare, prin educație în spiritul valorilor etatiste. Regăsim și în regimurile democratice acest efect, dar în doze mult reduse. În plus, am identificat și o tehnică de manipulare la nivelul universului de discurs, care constă în ascunderea scopului. Putem afirma, astfel, că există manipulare la nivelul universului
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
condiții de mai mare exigență și corectitudine a condus la micșorarea numărului anual de candidați la statutul de student. Consecința a fost aceea că intervenția statului pe piața învățământului superior a fost și mai mare (iar reacțiile împotriva acestui etos etatist au fost mai puțin decât firave). În sfârșit, în ultimii ani statul și-a păstrat controlul asupra alocării locurilor subvenționate către universități. Modelele prezentate mai devreme explică de ce această structură instituțională a finanțării învățământului superior în România conduce la concluzia
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu, Mircea Ţeca () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1823]
-
uitat că ești de stânga. Nu sunteți mulți printre scriitorii români. Sunt mult mai de stânga decât am lăsat să se vadă până acum... — Comunist! — Nu, comuniștii nu sunt și nici n-au fost vreodată de stânga. Sunt autoritari și etatiști. Poate înainte de Revoluția rusă să fi fost considerați de stânga... Dar și atunci, anarhiștii aveau dreptate: revoluția lor nu putea reuși cu adevărat, pentru că mentalitatea nu era coaptă pentru așa ceva... Și acum e coaptă? — Nu e nici acum! Și oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
public. Tendințele corporatiste și diferențele de gen Corporatismul presupune existența unei relații între grupurile de interese cuprinzătoare, organizate la nivel social, și instituțiile statului responsabile cu elaborarea și implementarea politicilor. În teoria corporatistă se face o distincție clară între corporatismul etatist, unde statul deține controlul și influențează apariția și activitatea grupurilor de interes, și corporatismul liberal, care se caracterizează prin capacitate de deliberare și prin negociere între grupuri. În literatura occidentală, organizarea corporatistă este analizată ca fiind un sistem de relații
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
nu funcționează după logica corporatismului liberal. Logica de tip corporatist presupune existența unor grupuri cuprinzătoare de interese capabile să internalizeze, prin negociere, costurile acțiunilor lor sociale 2. Grupurile apărute în contextul tranziției românești sunt similare celor existente în cazul corporatismului etatist prin aceea că sunt recunoscute de către stat ca parteneri de dialog social și sunt singurele care au câștigat fără încetare în oricare dintre fazele tranziției. Modul corporatist de reprezentare a intereselor grupurilor de presiune la nivel social pune accentul pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
fi pus în circulație, degradînd sănătatea consumatorilor. 2.4. Demonopolizarea și privatizarea întreprinderilor publice În deceniul opt al secolului trecut s-a produs o schimbare de paradigmă în economia mondială. Politicile monetariste și financiare riguroase au luat locul celor voluntariste, etatiste. Lipsa de motivație, lipsa de inovație, productivitatea scăzută, calitatea precară etc. au obligat și întreprinderile publice la schimbare. Costurile sociale deveniseră exorbitante, ducînd la deficite bugetare cronice, insuportabile. A fost restrîns numărul de obiective non-comerciale, reduse costurile, introduse noi norme
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Neîncrederea în sectorul privat a fost alimentată și de eșecul multor întreprinderi private puse să funcționeze în regim de prețuri administrate și să practice protecție socială. Fenomenul este cu atît mai marcant în țările ex-comuniste, unde încă predomină o mentalitate etatistă amăgitoare, dar pronunțată, pătrunsă pînă foarte adînc în subconștientul colectiv. La fel de periculos, dacă nu chiar mai mult, este monopolul privat în domeniu. Menținerea subvențiilor după privatizare poate contribui la perpetuarea unui anumit tip de comportament, antieconomic, al furnizorilor. De fapt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
mecanismului piețelor. Servicii publice pentru care piața este imperfect concurențială. Servicii publice care au piață intens concurențială. Sursa: V.Cocriș, V.Ișan. op.cit, pag.124. Prin urmare, există destule formule intermediare între o gestiune pur privată și una pur etatistă, formule de parteneriat care, adaptate la situații specifice, se pot dovedi de succes. Parteneriatul public-privat are avantajul că nu implică costuri prea ridicate pentru buget. Este o formulă care poate crea piața, adapta mentalitățile și mercantiliza comportamentele. Legislația, reglementările trebuie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
o dinamică a inegalităților și de aceea intervenția publică este considerată ca potențial perturbatoare. Cum o sugerează distincția hayekiană între Taxis și Cosmos, ordinea naturală rezultă din libera inițiativă a indivizilor inegali și mai performanți decît voința "constructivistă". Orice proiect etatist ce are ca ambiție reducerea inegalităților riscă să distrugă principalul resort al creșterii economice și să deschidă calea unor intervenții încă și mai mari. Iată de ce una dintre principalele lucrări ale lui Hayek se intitulează, Drept, legislație și libertate și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
cu efecte dureroase asupra clasei sociale decapitată și înlăturată de la accesul spre afirmare profesională, se derulează în jurnal, gradat, așa cum au fost impuse. Încă elev de liceu, când reformele încep, el are șansa să descrie încă de la început crearea societății etatiste, sub dictatura proletariatului, formarea omului nou, din păcate cu cadre lipsite de cultura necesară. Filele jurnalului sunt scrise cu multă îndemnare creativă, pe întinderi cunoscute, din anii copilăriei, până la maturitatea deplină. Provenind dintr-o familie intelectuală (tatăl făcuse studii la
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93059]
-
scurtă vreme, funcția de secretar. Șefii de la regiune voiau să afle de la el o serie de lucruri în legătură cu vechea organizație sătească. În cele din urmă, unul din ei pomenise ceva despre un plan de reînființare a obștei, în condițiile economiei etatiste. Da, fără discuție, tovarăși, subliniase cu importanță șeful, un tip cu nas roșu și care vorbea cu un puternic accent rusesc, asta ar fi o formă de tranziție către agricultura de tip colhoznic, konecino!... Tavarișcea pensionar o să ne întocmească un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de la mănăstire, maica Agripina le dădu de veste că și pe-acolo se întâmplau din nou lucruri asemănătoare. De data aceasta năpasta căzuse pe capul lui Vică Scorțeanu, alt fermier cu planuri ambițioase, dar deloc ortodoxe într-un regim eminamente etatist ca cel din România, dar și pe capul albit al Generalului, ale cărui proiecte ambițioase de regenerare morală și creștină a poporului român ajunseseră și la urechile cârmuitorilor atei ai țării. Deși, la drept vorbind, planurile Generalului erau sortite oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
populații locale, ci de o elită birocratică translocală. De aici și tensiunile și contradicțiile care se nasc între această nouă cultură imperial-oligarhică și culturile naționale. Este, de pildă, cazul, excelent argumentat de către Corina Iosif, al instituției arhivei de folclor. Instrument etatist esențial al politicii și identității naționale, această instituție și forma sa aferentă de cunoaștere socială sînt finanțate în continuare de către stat, care le abandonează însă, de fapt, prins în obligațiile aderării asumate la cultura internațională a auditului. Pentru multe țări
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ele. La un moment ori altul, toți sîntem nevoiți să recurgem la ea. Sosit tîrziu în această știință care-și jalonase deja calea, scriitorul german Broch nota: "Pe nici una din căile problemei precedente ce ne-a condus prin domeniile teoriei etatiste, ale politicii și economiei n-am dat de o porțiune în care să nu fi aflat întrebările psihologiei maselor. Mie mi-e limpede de mult că trebuie să se acorde psihologiei maselor o poziție centrală în cunoașterea contemporană a lumii
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Eckersley, The Green State (2004). Cartea precedentă a lui Eckersley (1992) conținea o respingere explicită a ecoanarhismului și dădea o importanță deosebită descentralizării în gândirea ecologistă. Pe baza lecturii pe care o face implicațiilor ecocen-trismului, autoarea elaborează un argument politic etatist în orientarea sa. Deși nu adoptă poziția "eco-autoritarismului" ca Hardin (1974), Heilbroner (1974) sau Ophuls (1977), ea sugerează, în totală contradicție cu ecoanarhismul larg răspândit în gândirea ecologiștilor, că statul modern este un instrument politic necesar dintr-un punct de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
eu privesc ca patria mea, toată acea întindere de loc unde se vorbește românește, și ca istoria națională, istoria Moldaviei întregi, înainte de sfâșierea ei, a Valahiei și a fraților din Transilvania" (pp. 647-648). Noțiunea de "patrie", anterior având o definiție etatistă, fiind echivalată cu statalitatea (fie cu Principatul Transilvaniei, fie cu cel al Țării Românești, fie cu cel al Moldovei), este astfel expandată pentru a cuprinde întreaga românime. O altă notă distinctivă a istoriografiei romantice promovate de Kogălniceanu este subiectivizarea istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
spațiu românesc, pentru care se folosea apelația "Dacia" (Romană, Traiană, sau Superioară). Politic vorbind, aceste lucrări pot fi descrise (retrospectiv) ca fiind provinciale, sau regionale, fiind limitate la cadrele statale ale principatelor. Pe de altă parte, și în ciuda acestei limitări etatiste, toate manualele din această perioadă prezintă certa conștiință a românismului etnic, i.e., conștiința originii comune și a unității etnice a poporului român, dincolo de separația politică. Singura concluzie care poate fi trasă este că factorul naționalist a fost eliminat sau temperat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
regio-centric și limitate la granițele stabilite de cadrul teritorial al entităților statate existente. În aceste condiții ale fragmentării politice, memoria oficială care se încearcă a fi construită prin intermediul manualelor de istorie nu este memoria națională a românilor, ci memoriile colective etatiste. Memoriile colective prelucrate de manualele de istorie sunt încadrate statal, respectând cu fidelitate liniile de separație politică ale vremii. Astfel, fiecare principat își organizează propriul trecut în parametri restrânși ai frontierelor sale politice, structurându-și propriile memorii istorice. Cu toate că în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
educației obligatorii și rata efectivă a înrolării populației școlare în sistemul de învățământ public primar -, autorii indică trei căi urmate de statele Europei occidentale în construirea sistemelor de învățământ public de masă în decursul secolului al XIX-lea: a) construirea etatistă a educației, cale urmată în acele țări în care statul a creat sisteme educaționale funcționale încă de timpuriu, atât formal (în privința legiferării obligativității învățământului public de masă), cât și organizațional (în sensul în care au reușit să înroleze în angrenajul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
încă de timpuriu, atât formal (în privința legiferării obligativității învățământului public de masă), cât și organizațional (în sensul în care au reușit să înroleze în angrenajul educațional un procent ridicat din totalul populațional al copiilor în vârsta specifică școlii primare). Calea etatistă de construire a sistemelor educaționale de masă a fost urmată de Prusia (care instituie arhetipul acestui model) și statele nordice - Danermarca, Norvegia și Suedia; b) construirea societală a educației, cale urmată de societățile în care educația de masă s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
întreagă pleiadă de domnitori ai uneia sau alteia din țările române sunt considerați a fi acționat în sensul unificării naționale. a. Unitatea istoriografică. Prima generație de manuale de istorie circulate în sistemul școlar aflat în curs de instituționalizare conțineau istorii etatiste, ale principatelor Țării Românești, Moldovei și Transilvaniei, în care trecutul și devenirea lor istorică erau decupate în funcție de frontierele de stat. Privite retrospectiv, din unghiul statului național unitar român, aceste narative istorice pot fi catalogate drept provinciale, întrucât fiecare urmează firul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]