146 matches
-
și...“ Cel de-al treilea grup încerca să-i tempereze pe ceilalți și, cu propuneri de ameliorare din ce în ce mai rău văzute, să potolească cearta, era pe de o parte împotriva naționalizării, de pildă a Burbach-Kali AG, pe de altă parte pentru etatizarea marii industrii sub control sindical. Acest grup care când scădea, când se consolida la loc prin migrarea unora, era desconsiderat ca social-democrat și înjurat de comuniști ca „social-fascist“. Chiar dacă mi-au rămas neînțelese multe dintre lucrurile care erau negociate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din țară unde văd și nu văd cu ochii? Nu este cazul să facem bilanțul enorm al pagubelor pe care ni le-au produs alogenii comuniști în frunte cu conducătorii lor evrei? Despăgubirile ar fi imense, căci ei au făcut etatizările, sub ei s-au consumat atâtea crime și nedreptăți. Și chiar după evenimentele din Decembrie 1989 tot datorită lor, cu măști schimbate în democratice, instituția justiției a fost una a nedreptății întrucât toți acelora cărora li s-au luat silnic
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
ținut seama nici de clasa în numele căreia venea și nici de poporul care nu-l chemase și nici nu-l dorea. Catastrofele s-au ținut lanț: ruperea țăranilor de pământul moștenit din tată-n fiu, luarea de către stat (etatizarea!) a tuturor întreprinderilor mari, mici, incipiente, făcute cu inițiativă, trudă și respectul legii, colectivizarea prin atâtea jertfe, schingiuiri, asasinate, condamnări... (vezi Caietele: Arhiva Asociației foștilor deținuți politic din România), Canalul Morții, lagăre de muncă silnică, penitenciare cu ferestre oblonite, paturi
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Referindu-ne la epoca de după al doilea război mondial, vom constata de îndată că statutul istoricilor și al istoriografiei române a suferit o schimbare radicală și binecunoscută, în rău, s-a procedat treptat și foarte rapid la un fel de „etatizare”, la o înregimentare partinică. Totodată, a fost operată o ruptură brutală și qvasitotală cu Occidentul, încât studiul relațiilor internaționale în țara noastră, așezată la margine de continent, a devenit extrem de anevoios, în lipsa unor raporturi strânse cu marile centre științifice și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
erau definite prin același limbaj metaforizant, cu apel și la o terminologie afină: încremenire, pietrificare etc. Regimul comunist excela dealtfel prin spiritul său cazon, fixat în regulamente și instrucțiuni (adesea tainice), cu menirea de a-și asigura maximum de stabilitate. "Etatizarea timpului", ne asigură un distins antropolog, K. Verdery, ținea de aceeași atitudine, urmărind să producă anume un control cât mai deplin asupra societății. Se pot aminti desigur și alte opinii consonante cu privire la regimul care a durat în România aproape jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
sau a unei națiuni, făcând corp comun cu aceasta, întocmai ca un bun privat, o avere familială care se transmit într-o familie din generație în generație și fac corp comun cu ea". Yvon Lamy (coord.), 1996, p. 13. Obiectivul etatizării este aici de a reuni un capital care va funcționa ca patrimoniu colectiv, adică asemenea unui Bun public, și care, neintrând pe piața cererii și ofertei și neputând fi nici înstrăinat intuitu personae, se înscrie în domeniul național, contribuie la
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
să efectueze o astfel de extindere. Tocmai prin acest fapt, procesul respectiv are drept consecință inserarea bunurilor într-o nouă dimensiune temporală și într-o nouă legitimitate. "Patrimoniul este o miză pentru puterile publice [...] deoarece presupune recunoașterea oficială (pe scurt, etatizarea) unui ansamblu lărgit și eterogen, prin definiție niciodată definitivat, de bunuri culturale mobile și imobile, materiale și simbolice, monumentale sau de mediu, a căror existență este stabilită pentru a reaminti importanța trecutului în formarea istorică a națiunii și în construcția
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
cauzat, folosind o altă expresie biblică, "schimbarea la față a României" (Dragnea, 2001). Până în 1864, nucleul statal care va sta la baza statului-națiune român unitar de mai târziu este închegat. 3.1.2. Sistemul educațional În Europa occidentală, procesul de etatizare a educației a debutat încă din secolul al XVIII-lea, ajungând ca, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, statul-națiune să își aroge din ce în mai autoritar jurisdicția instituțională asupra educației. Țările române nu fac excepție de la această tendință europeană
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de greutate în literatura didactică. Latina este reinstalată ca limbă oficială de predare în gimnazii și licee, în timp ce în școlile elementare continua să fie utilizată limba maternă. Câteva concluzii preliminare trebuie desprinse în acest punct al relatării, cu privire la procesul de etatizare a învățământului anterior confesional de către statul habsburgic. Reformele educaționale inițiate de împărăteasa Maria Tereza și continuate de Iosif al II-lea, deși pătrunse de spiritul iluminist, pot fi descrise ca punând filosofia iluministă în slujba intereselor de stat. Curtea de la
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care dispune statul. Corolarul acestei convingeri este ideea că cea mai bună modalitate de asigurare a loialității dinastice și a supunerii politice este convertirea țăranilor subiecți ai bisericii în cetățeni subiecți ai statului. Intențiile ideologice urmărite de statul habsburgic prin etatizarea învățământului sunt trădate de prima carte de citire publicată în 1777, la Viena, imediat după inaugurarea reformelor educaționale. Scrisă de von Felbinger, autorul Regulamentului școlilor germane, cartea de citire intitulată Ducere de mână către cinste și dreptate a fost tradusă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
deloc exagerat ca aceste mesaje să fie descrise ca alcătuind o "pedagogie a obedienței" propovăduită de autoritățile statale și justificată prin recursul la o teologie politică în care principiul axial este "dreptul divin al regelui". În principatele danubiene, procesul de etatizare a educației și de articulare a unei rețele organizată statal de școli publice primare și gimnaziale s-a produs cu o întârziere de o jumătate de secol. Dacă în Transilvania, inclusă în sfera geopolitică a Europei Centrale, instituirea statală a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
date: i) se observă o tendință accentuată de creștere a populației școlare în ambele principate, mai evidentă în cazul Moldovei; ii) diferența substanțială în favoarea Țării Românești relativ la numărul de elevi în comparație cu Moldova, cel puțin până în anul școlar 1842-1843. Procesul de etatizare a învățământului pus în mișcare de Regulamentele Organice nu s-a desfășurat fără opreliști. În ciuda demersurilor derulate de autoritățile statale de a impune un ethos educațional în care "limba patriei să predomine", iar "religia și morala să fie de importanță
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
l-a constituit morala religioasă. Întregul sistem de cunoștințe vehiculat prin intermediul cărților școlare orbita în jurul axei centrale a religiei și era, în consecință, iradiat până în profunzimile sale de preceptele moralității creștine. Chiar și în Transilvania, unde am văzut că, odată cu etatizarea învățământului inițiat de Curtea de la Viena începând cu Maria Tereza, abecedarele și cărțile de lectură promovau o "pedagogie a supunerii" și de acceptare a ordinii consacrate, politica imperială a făcut concesii majore începând cu anul 1806, când bisericile au fost
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al învățământului românesc, pe trei planuri: i) unitatea organizării învățământului în statul român; ii) unitatea conținutului programei; iii) unitatea școlii elementare rurale cu cea urbană în privința curriculei; b) gratuitatea învățământului; c) egalitatea de sex în materie de educație publică; d) etatizarea învățământului, în sensul că legea desprinde educația de sub tutela bisericii, favorizând și o laicizare a conținutului educativ (cf. Manolache și Pârnuță, 1993, p. 224). Sub auspiciile legislative consacrate în 1864, rețeaua școlară a continuat să se expandeze și să cuprindă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
înăuntrul noilor sale granițe teritoriale. 3.2.3. Concepția despre naționalitate: de la patriotism civic la etno- naționalism herderian Epoca habsburgică în Transilvania (1691-1865), cât și perioada regulamentară și cea postpașoptistă în principatele danubiene (1831/32-1859) sunt marcate de procesul de etatizare a învățământului, prin care statul, asumându-și din ce în mai multe responsabilități educaționale, a transformat școala într-un politicum, i.e., un instrument politic pus în slujba statului. Modificând conținutul literaturii didactice de până atunci, care era aproape în exclusivitate
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
naționalității românești", Bisericile ardelene (Unită și Ortodoxă) au prezervat, prin școlile confesionale pe care le organizau, limba și identitatea românești în circumstanțe politice vitrege. Dizolvarea Consiliului Dirigent s-a repercutat și asupra învățământului transilvan, care a fost supus procesului de etatizare controlat de la București. Unificarea educațională a lovit puternic în Bisericile Unită și Ortodoxă din Transilvania, desființând învățământul confesional. Politicile agresive de centralizare forțată și de unificare precoce au fost denunțate de intelighenția ardeleană (Onisifor Ghibu a fost cel mai vehement
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și Bârsănescu, 1978, p. 152). În al doilea rând, reforma socialistă din 1948 finalizează alte trei tendințe interrelaționate prezente în tradiția educației românești: i) uniformizarea programei și unificarea sistemului, alături de ii) laicizarea completă a educației prin desființarea învățământului confesional; iii) etatizarea totală a procesului educational, prin desființarea învățământului particular. Se poate contra-argumenta că desființarea învățământului particular a fost o măsura care a venit în contra tradiției învățământului românesc, dezvoltat istoricește simultan pe două axe paralele: de stat și particular. Totuși, încă din
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sunt puse sub supravegherea Ministerului de Instrucțiune" (art. 5). Mai mult, școlile primare particulare erau obligate să utilizeze "numai programa statului" (art. 9), care prevedea predarea limbii române, a istoriei românilor și geografiei României exclusiv în limba română (art. 39). Etatizarea învățământului particular este relevată și de controlul total impus asupra materialelor didactice: "În școlile particulare nu se va putea întrebuința nici o carte tipărită și nici o hartă sau tablou care să nu fie aprobate de minister. Întrebuințarea manuscriselor este interzisă" (art.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nici o hartă sau tablou care să nu fie aprobate de minister. Întrebuințarea manuscriselor este interzisă" (art. 28). Așadar, chiar dacă a tolerat existența învățământului particular în paralel cu cel de stat, autoritățile române au luat măsuri încă din interbelic în sensul etatizării complete a procesului educațional. Sub acest unghi, desființarea învățământului particular apare ca o măsură coerentă atât cu programul general de uniformizare și unificare întreprins de autoritățile socialiste, cât și cu tendința generală a etatizării educației prezente încă din 1925. Ținând
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
măsuri încă din interbelic în sensul etatizării complete a procesului educațional. Sub acest unghi, desființarea învățământului particular apare ca o măsură coerentă atât cu programul general de uniformizare și unificare întreprins de autoritățile socialiste, cât și cu tendința generală a etatizării educației prezente încă din 1925. Ținând cont și de caracterul manifest de clasă care diferenția cele două tipuri de învățământ, desființarea educației particulare apare ca o necesitate ideologică aflată în capul listei de priorități de pe agenda politică a autorităților socialiste
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
autoritățile statale, percepute ca punând în pericol identitatea fundamentală națională, au fost puse sub interdicție. Acesta este cazul manualului de Istoria românilor pentru clasa a XII-a elaborat de S. Mitu et al. (1999), a cărui interzicere reflectă gradul de etatizare a memoriei colective. Piața mnemonică în care se elaborează perspective concurente asupra trecutului continuă să fie puternic reglementată de normele statale, care, chiar dacă s-au relaxat, continuă să traseze limitele discursului posibil. "Scandal manualului Sigma" a arătat care sunt limitele
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
jalonat destinul economic, politic și cultural românesc. Foarte succint, între o țărănime cvasimitologizată și o burghezie națională activă și prosperă, între rural și citadin, între maniheismul politic de tip stânga/dreapta și liberalismul centrist devotat standardelor europene de democrație, între etatizare și privatizare, între propaganda culturală dirijată de la centru și inițiativa individuală, personalizată. Programul are, așadar, ca piloni liberalismul, pluralismul, umanismul, convergența și sinteza între valorile naționale și universale, echilibrul axiologic, raționalismul și spiritul critic, implicarea și responsabilitatea individuală. Altă lucrare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
importante efecte în plan social: sărăcire, migrație spre oraș, îmbătrânirea populației de la sate, efecte vizibile încă și în 1989. Literatura de specialitate menționează și alte efecte negative ale procesului de colectivizare: polarizarea excesivă a proprietății funciare pe sistemul cooperatist, accentuarea etatizării agriculturii, diminuarea resurselor umane ale agriculturii (exodul populației), îmbătrânirea și feminizarea lucrătorilor agricoli, abandonarea unui număr mare de gospodării, dotare tehnică insuficientă a exploatațiilor agricole, lipsa cronică a mijloacelor financiare, rezultate economice slabe.( Neagu, Stanciu, 1996: 41-42). Rezultatul colectivizării și
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
s-a realizat și apoi prin consecințele sale. Zeci de mii de români s-au refugiat în dreapta Prutului, un adevărat exod de populație, înregistrat într-un timp foarte scurt și sub o mare presiune. Instaurarea sistemului sovietic a condus la etatizarea economiei, la utilizarea terorii manifestată prin arestări, execuții, deportări, chiar masacre în rândul populației românești, la aspre măsuri de deznaționalizare etc. În fața ofensivei eliberatoare a armatei române din iunie-iulie 1941, trupele sovietice în retragere au provocat mari distrugeri. În ședința
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
grup și cu riscul asumat de a fi pus pe linia moartă a vreunei cariere, a vreunei situații social-politice. Societatea perfectă implică o uniformizare socială a indivizilor, pentru că aceasta nu poate deveni perfectă fără ca individul să-i slujească. Aici vedem etatizarea socială. Individul format, cu toate pretențiile sale de a se diferenția, de a-și afirma personalitatea printr-o serie de diferențe în gândire și de acțiune, nu poate fi elementul docil al societății perfecte și al statului politic modern, care
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]