174 matches
-
alexandra Nechita i-a fost lăsată în grija de acelasi. Și în timp ce artiștii plastici din România, care traversează poate mai greu decît multe alte categorii socio-profesionale, dacă putem spune așa, acest interminabil deșert al tranziției, nici nu există pentru zonele eterate ale puterii. Președintele, prin consilierul său dr. Traian-Radu Negrei, a cărui calificare profesională și morală în spațiul artelor plastice mi-e imposibil să o determin, îi oferă protecția și înaltul sau patronaj unei jenante ficțiuni nationalist-propagandistice. Iar dacă mai punem
Despre vanitate, prostie si geniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18170_a_19495]
-
au o sobrietate îndreptată către consolarea și contemplarea celestă. În scenică, uneori vecină cu staticul, dar de aceasta dată am această concepție diferențierile s-au situat undeva pe sesizat o implicare a fiecărui instrumentist, mai accentuată cristaline zone de culoare, eterate, realizate printr-o gamă la aceleași partide ale suflătorilor (care au reușit să ofere largă a expresiei vibrato-ului sau prin sunete pure (non acuratețe și muzicalitate fiecărei intervenții) la redarea vibrato) și filaje de o mare delicatețe. Agogică sobră
Beethoven-Mahler/ Azoi?ei/ Wolters by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/83457_a_84782]
-
acut, strălucitor și percutant. Mobilitatea instrumentului său, ce-i permite și abordarea pasajelor de coloratură, se împletește cu incisivitatea în accent, cu impulsul dramatic conferit frazei muzicale, fiecărui cuvânt. Pe de altă parte, ductilă, vocea este capabilă de mlădieri în eterate sunete, mergând până la transparente pianissimi. Cu solidă susținere tehnică, soprana a știut să supună aceste daruri native unei profunde culturi stilistice ce i-au permis diversificarea repertorială. Aici se găsesc marile secrete ale absolutului artei Marianei Nicolesco, pe care noile
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
efortul dumneaei cărți esențiale ar fi întârziat la întâlnire. Cum scrie Irina Mavrodin poeme însă? Cu un conformism odihnitor, fără a căuta cu obstinație originalitatea sau șocul lingvistic. Poemele Irinei Mavrodin sunt hipersimple și totuși nu banale, au o melancolie eterată și un suflu religios real, întrebător fără răspuns, ca o capcană în care poeta intră benevol, asumându-i limitele: " Intru în această capcană/ pe care eu mi-o construiesc/ intru/ cuvânt după cuvânt în acest poem/ rămân fixată/ aici/ pentru
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
care Platon le-a văzut completate: e unu, perfect în doi; și sunt doi în unu. Integrare în pat sau deja în cosmos? Unde sfârșește odaia și-ajunge-n astre? Ce forță chiar din rărunchi ne transportă spre regiunea extremă, eternă și eterată? La delicioasa atingere a clitorisului, totul deja se transformă, străfulgerare. În acest mic țâmburuș al corpului se reunesc și fântâna și focul și mierea. Iar penetrația începe să rupă norii și devastează atât de fulgurante singurătăți pe care vederea umană
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
Valeriu Mircea Popa din volumul acesta frumos, scos la editura Vinea, ar necesita cam două trei-lecturi atente pentru a ajunge la un sens dătător de stare poetică. Nu spun că sunt ermetice, ci doar că se mișcă într-un aer eterat, abstract și cu imagini deloc reprezentabilevizual, deși vocabularul și restul recuzitei poetice sugerează pe departe un Nichita Stănescu târziu, cu geometriile, elementele anatomice și asocierile bizare, suprarealiste din Roșu Vertical. Arbitraritatea și bizareriile unor versuri precum "dulceața de afine atârnă
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]
-
complexul unei opoziții mai mult ori mai puțin sublimate. Atît provincia cît și centrul își devansează însemnele concrete, geografice, istorice, urbanistice etc., devenind repere ale unei tensiuni morale, ale unei polarizări proprii vieții lăuntrice, uneori exprimate cu vehemență, alteori estompate, eterate. Raportul dintre sat și oraș al sămănătoriștilor alcătuiește varianta elementară a acestei antiteze real-simbolice. Înglobînd satul, provincia e, în creația modernă, o „reprezentantă” mai amplă, mai consistentă a antitezei în cauză. De remarcat la Ion Beldeanu dilatarea imaginii provinciale, astfel
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
corn/ Patru fluturi ce-și beau supa/ Cu cravatele la fix./ Iar în cel de dedesubt,/ Lîng-un domn cu portocală,/ Două rîme pentru supt/ În clipe de plictiseală” (Ecuson). În momentele mai „crude” sînt produse monstruozități, e drept cumva estompate, eterate, precum secvențele unor filme horror de demult, cu efecte naive: „Piratul ce n-avea o mînă/ Iubea în taină o balenă/ Dar delicat și plin de jenă/ Bea whisky cu cealaltă mînă.// Atunci o vampă făr-un sîn,/ Fiindu-i foarte
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
larve sfărâmate de dorințe / Pe care nu pot să le-ncapă. Fugi! / De brațele profanatoarei cruci / În care fericită mă urăsc. (Trup amar). Acum, poezia stă mai mult sub semnul erosului spiritualizat prin negarea "trupului amar" și afirmarea unei senzualități eterate sau somnolente, un fel de langoare amestecată cu febrilitate. Ființarea se prelungește în bătaia unui "vânt de neființă", dedus din metafora somnului și dintr-un "clar de moarte". Imaginea purității (lumina, florile, frunzele, fulgii, stelele) se asociază cu motivul umbrei
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
pe fondul acestei epuizări un eseu cu totul liber și capricios despre lumea lui Caragiale), Florin Manolescu vine nu doar cu o interpretare nouă, dar cu una revoluționară și în anumite privințe subversivă politic. Chiar dacă totul se întîmplă la nivelul eterat al reconsiderărilor academice, un strop de venin la adresa sistemului închis, în care numai de jocuri și strategii nu era bine să vorbești, venea probabil să mărească faima acestei cărți în epocă. Nu cred că Jocurile cu mai multe strategii au
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
să apropie publicul de cultura renascentistă spaniolă care are alte caracteristici față de tradițiile mai cunoscute precum cea franceză, italiană sau flamandă. Muzica se desfășoară pornind de la piese instrumentale pline de viață, de energie și avânt, până la cele corale, de o eterată polifonie. De remarcat este și faptul că spațiul geografic vizat cuprinde, asemenea Ierusalimului, interferențe ale celor trei mari religii monoteiste, iar ascultătorul este invitat să se concentreze asupra unor izvoare istorice obiective care relevă fapte demne de luat mereu în
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
Gheorghe Grigurcu Cărturar marcant al componentei (mai) tinere a Scolii clujene, Ștefan Melancu propune un lirism delicat, eterat, precum o pauză a eforturilor intelectualului si într-un fel o compensare a lor. Abstracțiunile se dizolvă în visare, exactitățile devin evanescente trecînd într-un mediu ambiguu, într-o cultură de imagini fin tremurătoare precum a unor obiecte răsfrînte în
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]
-
moment de respiro sau baremi de liniște sapiențială. Plăcerea nebună a celui care se joacă și se bucură de cuvinte, asociindu-le imprevizibil, răsucindu-le și ciocnindu-le ca la biliard, e mai puternică decât figurația modernismului abstract și imaginația eterată a exponenților lui. În Orologiul cu statui, elementele intră într-o adevărată frenezie (combinatorie sau disociativă), particulele sunt de o mirabilă diversitate, între pulsari apar ,vâltori nesfârșite", iar din ,cristalul orb" ,se îngrașă corpusculi entropici". ,Fluviul e lumânare în curgere
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
e substanțială, reușește să se vîndă într-o formulă atrăgătoare. O văd pe Marta Petreu, înainte de orice, ca pe o mare negustoreasă de cultură, cea care a reușit să facă investigație adevărată cu subiecte culturale și să aducă în spațiul eterat al sistemului literar instrumentele publicisticii combative. Nu e puțin lucru, oricît ar strîmba din nas unii și alții, și e mai ales important astăzi, cînd curajul fie cade în prost gust, fie, atunci cînd vine din onestitate reală, nu e
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
în relația cu Roman, o formă de spiritualitate și o altă serie de valori devin expresia relației cu Adam. Regizorul alege, din nou, contrastele expresive, amorul cu fostul boxeur este brutal, pătimaș, cu năbădăi, pe când cel cu profesorul este stilizat, eterat, încărcat de tandrețea pe care diferența de vârstă o subliniază sensibil. În primul caz, relația este ierarhică, bazată pe dominație și supunere, suprimând orice libertate. În cel de-al doilea caz este mentorială, ușor paternalistă dar fără a cădea în
Secera și trandafirii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5261_a_6586]
-
de adâncime ar necesita un spațiu de câteva ori mai întins decât cel al unei cronici. Și, ca orice astfel de demers detectivistic, și-ar vădi, în cele din urmă, slăbiciunea. Cine mai stă să decripteze, în subteranele acestui galimatias eterat, un clin d’oeil către Moartea lui Ivan Ilici, cel care, aflat pe ultimul prag, pronunța iată-mă pe post de iartă-mă, convins că, totuși, se va face înțeles de cine trebuie: „abia aștept ziua când concetățenii mei/ vor
Veriga lipsă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5912_a_7237]
-
aduce cu sine o nouă lectură. Și una, și cealaltă, de o neașteptată claritate. Estetismul, funciar fiind, rămâne intact. Doar că într-o versiune, de astă dată, up to date. În special Lispoemele sunt de o cuceritoare actualitate. Mici întâmplări eterate, toate. Exotismul lusitan există, dar nu ocupă prim planul. Mai pregnant se dovedește, întotdeauna, scenariul. Limpezimea de acum rezistă în condiții oricât de complicate. Iar când nu sunt complicate, Alex. Leo Șerban le face să fie!) Exemplar e, din acest
Aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5447_a_6772]
-
o exonera măcar prin uitare. Pe deasupra e vorba de doi scriitori cu o înzestrare nu de toate zilele. Așa încît așa-zisa literatura de sertar, negata nu o dată cu condescendenta, se arondează cu o probă prețioasă. Dacă Aurel Dumitrașcu e mai eterat, planînd în materia rarefiata a visului care, e drept, nu face abstracție de solul oribil accidentat de unde pornește, Adrian Ălui Gheorghe preferă a-și modela frazele din chiar "realitatea păstoasa, amară" a acestuia. Poezia d-sale convulsionata își lasă deja
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
dintre joc și miraj: "O stea cu greieri înnoptată/ în fustele-ți de altădată,/ că poate gem de strănepoată/ de un de lună clar." O Săptămână în lumina cartofului adună o poezie simplă, imagistică, de melancolie metafizică și cu evocări eterate: "Un somn de ulei/ în fereastra din câmp -/ Sunt o cămașă cu muzicuță/ În cleiul prunilor." În Nouă nopți cu Tremens viziunea e pe alocuri terifiantă și absurdă, sugerată și prin titlu, beția, narcoza fiind o abstragere din lume, din
Toate drepturile rezervate... by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17124_a_18449]
-
selecția - a fost alcătuită de unul dintre cei mai subtili și mai talentați critici ai ultimilor ani transpare fără alte amânări. Cineva trebuia să legitimeze și să confere credibilitate deplină unei opțiuni întemeiate, la origine, pe niște argumente mai degrabă eterate. Totul, bineînțeles, sub masca unei revizuiri ori a unei repoziționări judicioase, aduse la zi, obiective. Sondajul implicit și aerul timpului aveau nevoie de acoperirea solidă a unei conștiințe critice. Iar în acest scenariu, Bogdan Crețu reprezenta - o spun fără umbră
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
din nume o marcă. De aceea încercarea unui Horia Gîrbea rămîne un eșec. El nu va putea să "facă vînzare" publicîndu-și prozele din Playboy, separat. Nu faci bani, nu contezi. Economie literară de piață. Și atunci, ne întoarcem în atmosfera eterată a literaturii frumoase, dar care nu se vinde și scoatem un volum de proză scurtă: Enigme în orașul nostru. Millenium digital text. Și, în continuare, îi putem aplica o analiză "estetică" pentru că, în termenii literaturii "de piață" nu merită să
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
peste văi. CLOPOTUL Sunt limba cerului, i-ating palatul, și-al metalelor toate, inalțător, tenorul. Mult după ce-mi sting glasul, îmi rămâne cântatul în argintul albastru unde-l aude norul. PING-PONG Vazduh candid străfulgerat de fulgi și fluturi, Dueluri eterate ș-încaeră zăpada. Ucid abstract, în vis, dar mușc-aevea spada în macra vanității mijind de după scuturi. PIERSICA Din voluptăți piezișe pârgu-n trup mi se iscă îndestulat molatec de o cerească hrană. în penumbra pudorii ce-abea abea îl riscă, Zahăr viu aburind
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
să-i apreciezi glezna.“ Unii cititori obișnuiți cu sofisticărelile gratuite vor crede că ce scriu eu aici e una din astea... Dumnealor să facă bine să-și revizuiască sarcasmul ieftin. Fiți atenți la glezne! Investiți în minciuna candidă a schelăriei eterate. Când veți fi lepădați, veți ști măcar că lăsați în urmă o reputație de profesionist. Tatuata arogantă, spuneam, după ce și-a exhibat suficient glezna spre folosul meu, rotind-o și arătând convingător că are deasupra ei exact cantitatea de puf care
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
zile, Îi pierdusem urma, dar amintirea ochilor Săi magici, a strălucirii lor ucigătoare nu înceta să mă chinuiască. Cum puteam s-O uit, când era atât de strâns legată de existența mea? Nu, nu-i voi revela niciodată numele: siluetă eterată, subțire, vaporoasă, cu doi ochi imenși, mirați, strălucitori, în profunzimile cărora viața mea ardea și se topea încet și dureros, Ea nu mai are legături cu lumea asta josnică și feroce. Nu, nu trebuie să-I pângăresc numele cu lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
iunie 1976, Cella avea să primească un uriaș buchet de trandafiri roz, legat cu o superbă fundă de mătase roz, venind, parcă, de pe tărâmul unde se născuse și unde se Întorsese, recent, dezolat, vasul de Bacara. O lume a fragilității eterate și a grației atemporale și anacronice, căreia și Radu Îi aparținea. Împreună cu buchetul sosise și darul cărturăresc, ale cărui file trebuiau să „mântuie zgomotul cristalului spart”. Într-adevăr, finețea monastică a caligrafiei, grija și umorul cu care era editată broșura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]