174 matches
-
pentru valorile pozitive sau a sucomba influențelor negative. Prin donna angelicata vom identifica și denumi un personaj feminin pozitiv, cu trăsături ideale, cu un aspect fizic de o perfecțiune aparte, astfel încât, uneori, nici nu mai pare real, ci mai curând eterat, deținând calități demne de a oferi exemple moralizatoare pentru un public ce nu trebuia să uite că în lectură utilul trebuie îmbinat cu plăcutul (diletto și utilità cum proclamase, în manieră horațiană, autorul Decameronului). Angelicul ține de o altă dimensiune
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
voci melodioase, dar stăpânesc cu virtuozitate și mânuirea unor instrumente. Joacă șah și table, jocuri ce presupun nu doar dexteritate, ci și o inteligență remarcabilă. Membrele grupului reprezintă niște donne angelicate, trăind un otium senin, dar nu sunt niște ființe eterate, aproape 66 ireale, distanțate prin perfecțiunea lor și izolate sugestiv într-un spațiu celest de unde nicio imperfecțiune nu le poate vătăma, cum se întâmpla la Dante Alighieri sau la Francesco Petrarca, angelicul nu se referă la Boccaccio la o puritate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
veți cinsti oricând ca pe crăiasa/ Heruvilor, oricine-ar fi să fie,/ De vreme ce-oi lua-o de soție.” 784 Iată că, în intenția conducătorului, stăpâna domeniului său trebuia să fie o donna angelicata, desprinsă de cele lumești, serafică, eterată, desăvârșită. Proveniența socială a viitoarei mirese îi va șoca pe toți, nu avea nici pe departe un rang nobiliar, era fiica unui țăran sărac, dintrun sătuc apropiat cetății, dar se distingea printr-o noblețe sufletească remarcabilă: „Cât despre a virtuții
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Prerenașterii 1049, de a fi impus o concepție aproape feministă, de a se fi eliberat de tabu-uri și de catalogări preconcepute în ceea ce privește eternul feminin. În ultimul capitol al lucrării noastre am evidențiat faptul că, plecând de la imaginea unei feminități eterate, simbolice, adorate pentru virtuțile pe care le deținea, înscriindu-se pe linia prefigurată de doi precursori iluștri, Dante Alighieri și Francesco Petrarca, cei doi scriitori au reușit să conștientizeze că acest model pozitiv, donna angelicata, nu este, de fapt, unul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
mărturie, pentru că eu mă interesam tocmai de aceste subiecte și știu cât de rar mi se întâmpla să le pot discuta serios, chiar personalități din vârful culturii române. Zdrobiți de o istorie ostilă, oamenii evadau într-un fel de anistorism eterat, hiperestetic sau metafizic. V. N.: Da, pentru că tocmai această viziune anistorică sau statică a existat și există în continuare la ramura indigenistă. La urma urmei, dacă ne uităm la istoria culturii române și la istoria politică română, câtă este ea
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
canoane și de citatele unor defuncți din epoci mai mult sau mai puțin victoriene. Or, nouă ni se cere să știm cît mai multe despre cîte un copac, cel mai adesea un biet pădureț, și nimic despre pădure, despre aerul eterat și perspectivele himalayene. Există o formă de tiranie economică, în teorie și în practică, care ne impune și ne învață cum să ne îndepărtăm cît mai mult de noi, de sufletul nostru. Este o formulă lipsită de suflet și bazată
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
nu există decât atomi, vid și mișcări efectuate de primii în cel de-al doilea. Nimic altceva. Această simplă formulă conține tot radicalismul unei gândiri care fie se dispensează de zei, lipsiți de potențialități spirituale, le interzice sufletelor eșuate pretențiile eterate și nemuritoare și face imposibilă existența unor lumi nevăzute dincolo, alături sau oriunde altundeva în afara celei în care trăim, fie transformă zeii, sufletele și celelalte lumi în realități tangibile, perceptibile, concrete și într-adevăr imanente. Cu această unică opțiune, simplă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
auzite, înțelese de d-voastră, care aveți mai multe simțuri decât celelalte femei, decât ceilalți oameni din lume? Doamnă, versurile mele nu v-au spus nimic, pentru că ele nu vorbesc niciodată de dragoste, dar substanța lor era, toată, iubirea aceasta eterată și otrăvitoare, care astăzi, neînduplecat, îmi apasă țeava ucigașe pe piept."125 Să reținem din acest fragment ideea poeziei voalate, specifice amorului medieval, cât și iubirea percepută ca o "maladie mortală", pe care le trece în revistă Al. Paleologu. Indicându
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
rînd, respectul de sine și demnitatea umană. Sacrificiile atît de ușor consimțite pentru a urca tot mai sus pe scara temutei Organizații, pentru a fi apreciat și chiar iubit de superiori, pentru a deveni indispensabil și a gusta din atmosfera eterată a elitei apar deodată ca derizorii și criminale în lumina succesiunii evenimentelor pînă la dezastrul final. A vrut să fie ca ei. Oamenii în negru. Inspectorii. Anchetatorii. Cei care cred că stăpînesc o fărîmă din mecanismele formidabilului instrument de opresiune
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
originali gînditori ai generației sale, revelat și consacrat de volumul Après la finitude (După finitudine), apărut în 2006, Meillassoux ne oferă o demonstrație de virtuozitate hermeneutică, pe fundalul unei meditații asupra ideii de incertitudine, într-o limbă de o eleganță eterată. Adevărul e că filosoful și-a propus, nici mai mult nici mai puțin decît să fondeze o nouă metafizică în jurul noțiunii de "contingență", pornind de la constatarea derivei generate de proasta înțelegere a lui "Dumnezeu a murit" (devenit, cumva, sinonim cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
eliberări de contingent prin riscanta transmutație a verbului. Dar Scitul leneș, rătăcit în spațiul mental al plictisului eliptic, e conștient de fragilitatea acestui demers, care forțează limitele umanului. Limbii adoptive îi este atribuită capacitatea demiurgică de a suporta o existență eterată, în care urmele barbarului încolțit sunt încă perceptibile: Inconvenientul practicării unei limbi de împrumut e că nu ai dreptul să faci prea multe greșeli. Or, doar căutînd incorectitudinea fără a abuza de ea, atingînd în fiecare clipă solecismul, poți da
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
deopotrivă tristețea și visarea, ieșind astfel din convențiile academice ale nudului. Pictorul înregistrează înainte de toate o état d'âme, expresia chipului fiind asociată unei gesticulații patetice cu un fundal cețos care evacuează reperele unui cadru determinat. Corpul acestei femei apare eterat, suspendat cumva într-o trăire care nu evocă nimic material, niciun context de ordin fizic. Dematerializat, corpul devine complementar stării care-i imprimă o postură, gestul unei mâini pe jumătate deschise, dar în care nu se află nimic și al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
durează pentru totdeauna, în timp ce pârâul fuge cu lebedele albe, care trec precum anii de fericire. În jurul casei, Orele sau Anotimpurile dansează o horă simbolică, marcând fără îndoială trecerea rapidă a iubirilor. Înțelegem că aceste alegorii sunt reprezentate de o manieră eterată ca figuri ale visului, dar ele ar fi putut, rămânând, diafane, să aibă frumuseți și grații mai bine precizate"422. Expoziția la care face referire Bachelin are loc în noiembrie 1904, la Palatul Ateneului, "Expositia Kimon Loghi", unde sunt expuse
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și apropiat de cele mai lăuntrice, firești și umane trăiri. Portretul mamei ocupă, fără îndoială, în lirica sa un loc privilegiat. Aceasta este creionată ca o ființă idilică prin gingășie și candoare, prin puterea iubirii și a jertfei personale, aproape eterată și transcendentă, pendulând undeva între imaterial și mundan, ca o icoană vie a cărei sacralitate devine indubitabilă: „Ușoară, maică, ușoară C-ai putea să mergi călcând Pe semințele ce zboară între ceruri și pământ. în priviri c-un fel de
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
ar vrea să se supună „Eătăii de aripe / A Timpului!...” Voința fetei și decizia bărbatului iubit contrastează cu îmbrățLșarea lor „Sătimașă”. O ea - de un angelism diafan și-un el (o himeră hominoidă?!), precum un terther, dominat de-o iubire eterată. Acest moment crucial, de neașteptatăși dramatică decizie, neamintește de o altă capodoperă a literaturii universale: „în astă suferință a singurătății, cu inima aceasta tristă și rănită - mi-a apărut Ea, gingașăși sfântă, aidoma cum o preoteasă a iubirii sta acolo
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
De observat că funcția comunicativă a formulei „cel cu căciula brumărie” se realizează cu mijloace poetice, nu strict referențiale și matematizabile, ca într-o instanță anterioară a vorbirii (Călugăreni). Exprimarea epitetică și nu alta îl transferă pe Lipan în zonele eterate ale poeticului și mitului asigurîndu-i, totodată, autoritate deosebită printre semenii cei mai apropiați din breaslă. El se vede îndreptățit să dea „porunci”, să aibă inițiative, să-i răsplătească generos pe cei aflați în slujba sa, să se asigure pe el
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ridici capul. Privirea sacrală sau magică, emanând dintr-un diferențial, nu are drept condiție decât existența a două surse distincte, privitorul și privitul, în lipsa căreia nicio relație nu poate "începe". Foarte academica dezbatere între Florența și Veneția, linie și culoare, eterat și senzual nu i-a opus niciodată pe spiritualiști ateilor, ci o familie de credincioși alteia. Și culoarea poate fi o devoțiune, la fel corpurile și obiectele de aur. "Arta religioasă" este doar o expresie printre altele, nu neapărat cea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Se credea, pesemne, singur și citea numai pentru el. ...Azi e mort. Sufletul său a rămas însă într-un capitol din cartea despre vin, ca o chiparoasă neagră, păstrată proaspătă și parfumată. Imaginea nefericitului dispărut se înalță uriașă în spirale eterate, spre undele sufletești ale urmașilor înțelegători. Îmi place să-l știu la Paris, atins mereu și pretutindeni de romantica melancolie a unui prinț bolnav și singuratic: „Ce mai aștept? nimic! pe căile-mi apuse, E o femeie ce sărută oricând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
au o sobrietate îndreptată către consolarea și contemplarea celestă. În scenică, uneori vecină cu staticul, dar de aceasta dată am această concepție diferențierile s-au situat undeva pe sesizat o implicare a fiecărui instrumentist, mai accentuată cristaline zone de culoare, eterate, realizate printr-o gamă la aceleași partide ale suflătorilor (care au reușit să ofere largă a expresiei vibrato-ului sau prin sunete pure (non acuratețe și muzicalitate fiecărei intervenții) la redarea vibrato) și filaje de o mare delicatețe. Agogică sobră
Beethoven-Mahler/ Azoi?ei/ Wolters by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/83457_a_84782]
-
mijloc de stimul al simțirilor mărețe, [...] ca hrană de întărire a iubiriĭ de țară, mai presus de orĭ-ce" (ibidem, pp. 77-78). Nu fără temei circumstanțial, inspectorul denunță vitriolant propunerile de a dirija educația istorică pe făgașul umanitarismului ca "utopii fanteziste eterate" care, în pofida idealismului lor naiv, constituie în fapt un atentat împotriva simțământului național (p. 78). În condițiile în care țările vecine, rivale geopolitice ale încă plăpândului stat național românesc, investeau masiv în promovarea egoismului național, educația umanitaristă ar fi soră
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Ca și voi nu sunt decât un copac pe care se odihnește o vreme pasărea călătoare a vieții”. Dar Voronca este, în Petre Schlemihl, și poetul pământului și al „luminii regăsite”, al „vieții ce freamătă în seve”, într-o atmosferă eterată în care peisajul se muzicalizează, topindu-se în pure reverberații de sunet și culoare: Odaie cu arome a unui han în munte Soarele, naftalină, în rufele din scrinuri, Cu brazi ce-și trec lumina în cerc ca niște unde Ecourile
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
mari decât țările, Păsări își vor ciuguli hohotele. ......................................... Dar numai glasul va rămâne Ca o sare a mării ucise. În general însă, Patmos e poemul elevației și miracolului existențial, al purității și seninătății contemplative, de apropiat mai degrabă de lumea eterată și flotantă a unor Paul Eluard sau Robert Densos. Dar și, prin unele accente ale discursului, de solemnitățile altui călător vizionar al momentului, Saint-John Perse. El deschide calea poeziei de generoase elanuri umaniste, dominată de lirismul încrederii într-un viitor
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Însă și semenii noștri mai gălăgioși, și mitocani și imbecili și mulți gură-cască: oameni de toată mâna, Înzestrați Însă cu toții, În mod egal, cu dreptul la opinie și la expresie. Lucrurile stau cu totul altfel În spațiul academic, În atmosfera eterată a ideilor, unde oamenii se ierarhizează mai strict, pe criterii de merit, iar lumea este mai ordonată, mai senină, mai elegantă, mai rațională. Însă atunci când savantul coboară În arenă, printre fiare, se transformă pe dată, fără să vrea, Într-un
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
montată la un balon de vid; trompă de vid; hidroxid de calciu pulverizat; eter de petrol; carbonat de calciu pulverizată; alcool; morcovi. Mod de lucru Morcovul, cu bogat conținut în caroteni, se taie în felii subțiri și se usucă. Soluția eterată se filtrează pe hîrtia de filtru. Se prepară o coloană cromatografică până la circa 15 cm pulbere de hidroxid de calciu și apoi până la 30 cm carbonat de calciu. Coloana se montează la un balon de vid și se trece prin
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
omenirea va sfârși prin a se reconcilia cu ea însăși. Această readaptare a dialecticii hegeliene se operează cu prețul unei „răsturnări” decisive pe care Marx o enunță în 1843 în Critica filosofiei dreptului la Hegel. într-adevăr, nu în cerul eterat al „Ideilor”, ci în trama concretă a raporturilor de producție și a antagonismelor de clasă se dezvoltă acum dinamica istoriei. „Socialismul francez”, atins tangențial de Marx, furnizează sura „politică a gândirii acestuia. El nu-și menajează criticile la adresa lui Saint-Simon, lui
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]