11,537 matches
-
al sfîrșitului lumii luat cu adevărat în serios? Soarta profetului adevărat ca și a celui fals, știm, este moartea. Apocalipsa pe care o revelează îl înghite. Profetul nu este doar Prezicătorul celor viitoare, ci Văzătorul lucrurilor esențiale într-un prezent etern. Din magma unui asemenea prezent își extrăgea Céline ciudatele sale viziuni. Ochiul său interior, străbătînd parcă pîlnia unui vulcan, întrezărea clocotul lăuntric, lumini de apocalips, catastrofe finale". Dar și asceza laică a lui Proust se transfigurează în raza unei spiritualizări
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
al imaginației, a împins fruntariile acesteia cît mai departe, și-a cucerit un imens imperiu, în coaja de nucă europeană a culturii sale. De aceea, în ochiul său, ochiul romancierului balzacian pe care el îl compară cu acela, înscris în eternul triunghi, al lui Dumnezeu cel atoatevăzător, recunoaștem mai puțin lentila prin care se adună într-un focar razele unei lumi reprezentate, cît ochiul vizionarului care dispune de viziunea sa, cel care, văzînd, creează cele ce vede". Dar această exaltare, să
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
lui Paul Claudel, subliniază eseistul nostru, este cea a coeziunii văzutelor și nevăzutelor, a mirabilei lor unități. E o viziune ce răspunde credinței catolice a marelui poet și, dincolo de aceasta, am putea socoti că și ființei cosmice, acelei sfere unice eterne și imobile a lui Parmenide din Elea: "Salutînd «aurora acestui secol care începe», într-una din Marile sale Ode triumfale, și închinînd la capătul acelorași ode un Procesional festiv timpurilor ce vor să vină, poetul dă glas credinței sale: a
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
lagărele morții din subsolul unui hotel. Perne stropite cu sânge! Materie trasă în țepele periuțelor de dinți! Toate animalele mâncând, nu de plăcere, nu pentru aur, nu pentru putere, ci pur și simplu pentru a trăi. Pentru a cui Plăcere eternă? De mâine postesc.Demisionez.Dar nu pot demisiona cu stomacul plin. Postul e pe placul Tău sau Te jignește? Ai putea s-o interpretezi drept mândrie ori lașitate. Baia mi s-a întipărit definitiv în memorie. Edith o păstra foarte
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
înlocuirea economiei politice prin cultură ca paradigmă centrală". Dar, vai, cultura însăși e profund divizată. Pe de o parte, există cultura occidentală, emanație a burgheziei industriale și tehnocratice, solidară în competiția mondială, iar pe de alta cea a popoarelor non-occidentale, "eternii întîrziați care tot încearcă să prindă din urmă Vestul". Ar fi mai ușor de realizat între cele două lumi o punte culturală decît una economică? Oricum, nu e mai puțin necesar. Ideea culturii drept liant al națiunilor a fost propusă
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
față de scriitorime să fi fost indusă de resentimentarii care doreau, astfel, să distrugă o organizație în care nu erau acceptați. N-am nici o probă în acest sens, e o simplă speculație bazată pe observarea comportamentului persoanelor invocate, dar și a eternilor comilitoni din categoria Săraru, Neagu sau Everac. Hărțuită la fiecare cotitură, târâtă prin procese absurde, amenințată cu confiscarea puținelor sale proprietăți (în afara vilei de la Neptun, nu există nici o singură altă posesie a Uniunii care să nu fi fost sau să
Doctrina Oltenița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15039_a_16364]
-
a vieții noastre active s-a desfășurat sub un regim de toți detestat. Dar valoarea individuală a răzbătut uneori la suprafață. Modești, fără să ajungă la vîrful piramidei (acolo unde se instalaseră politrucii, lichelele și odraslele lor), cantemiriștii au activat etern în eșalonul doi, doar ca profesioniști, dar ca profesioniști de mare calitate; datorită activității lor (și a altora ca ei, mii de necunoscuți din toată țara), România a supraviețuit între 1965 și 1990. În școli, spitale, în institute de cercetare
Mica Românie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/15040_a_16365]
-
toată lăfăiala de confort din Mall, cobori o scară horror, de o mizerie șocantă, cu pereții de rigips sfîșiați, plini de caverne uriașe. De fapt, asta e "România, țara mea", lume a contrastelor siameze: coabitarea dintre "voința de ștaif" și eterna "scară din dos", inevitabil infectă. Este și una dintre temele Filantropicii. Pe marginea acestei lumi, Nae Caranfil a scris un "libret comic", ca pentru un fel de operetă caragialiană în decor pencilensian; nu ne aflăm în "Țara surîsului", ci în
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
sale de-a se înlocui printr-un funambul ce plonjează într-un univers funambulesc, Nora Iuga își dă în vileag trăsăturile autentice ale ființei care se refuză. Mască alunecă măcar parțial, oferind vederii obrazul unui om dezamăgit, al tipului de etern "păgubos" (portretizat cîndva, într-un text amplu, de către M. R. Paraschivescu, cel care, daca nu ne înșelăm, a lansat-o pe poeta în discuție, azi pe nedrept uitat): "sînt un barbat dubios/ vedeți doar am gratii de femeie/ îmi plac
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
sub forma unor pumni de țărână și de așchii de oase..." Pesemne că oamenii numai când se aflau la un pas de foamete aveau motive să cânte." (Și așa mai departe) Pentru că ceva este imposibil, înseamnă că este dureros de etern. Chopin, de pildă, viziunea muzicii lui. Cu o milă plină de superioritate. A se reflecta. 15 mai 1986. Falsele amintiri, de studiat. Inhibiția de proiecție. Care anulează o anumită senzație neplăcută, terifiantă... la unii auzul, la alții văzul, ori mișcarea
Orwell de-a valma by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15048_a_16373]
-
de gardian va mânca pâine neagră, udată de lacrimi... Cazul Bălășoiu a intrat în vizorul presei, se așteaptă o expertiză medicală. Se va mai scrie, poate, și după aceea. De la groapă, mortul nu se va mai întoarce, pe când poliția este eternă. Când îi moare generalul, i se fac funeralii naționale. Din care motive mor în arestul poliției oameni umili, pe când feciori de bani gata folosesc pașaportul statului și banii babacii spre a se bucura de ineditul unor zări necunoscute, departe de
Bătaia la români by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15061_a_16386]
-
nu ne-a fost prea greu să realizăm faptul că pășind prin spațiul mioritic, pășim, de fapt, în plin eros, ne tîrîm, liliputani și erecți, pe trupul întins orizontal al unei gigantice femei". Dar raiul se dovedește scufundat într-o etern tristă, aproape umană, rapiță caragialiană. Toate argumentele construite în jurul unicității noastre naționale, tocite și deformate în discursuri naționaliste, sînt puse în slujba susținerii candidaturii județului Vaslui în structurile Nord-Atlantice. Generalii N.A.T.O. sînt cazați lingă oraș, la motelul "Hanul Victoriei
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
altora, groaza de la cinema, războaiele pe care nu le-ai purtat, inundațiile și taifunurile. Cred că pot să-ți ofer un joc nespus mai important. Eu nu vând fericire, eu dau înțelepciune. O înțelepciune bine stabilită și ca să zic așa, eternă, pentru că pleacă de la ceea ce cade sub imperiul simțurilor și de la ceea ce ceilalți se prefac a ignora. Trebuie să convenim mai întâi - e un simplu truism - că nu e nimic mai indiferent la ce-l înconjoară, dar și mai tolerant așijderi
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
care poate fi reperată și în spectacolele de folclor "clasice", mai vechi sau mai noi, de tip Tezaur folcloric: românul (el sau ea), țăran sau cu ascendență țărănească, mândru de obârșia sa, curat la suflet și la sânge, într-o eternă stare de beatitudine pricinuită (pesemne) de fericita sa viață. Cu unele deosebiri înnoitoare, care probează că în decembrie 1989 au avut totuși loc unele evenimente: românul nu se mai mulțumește să zburde printre arbori de carton sau printre case de
Refuz by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/15079_a_16404]
-
dintre toate cel mai lipsit de ambiții, acest vis se dovedește a fi și cel mai greu realizabil, fiindcă, după cum știm cu toții, soarta este schimbătoare. Și într-o frumoasă zi, pe neașteptate (anonimul știe să prezinte momentul), când fericirea pare eternă, se arată un trimis al Porții și norocul, așa cum proorocise al treilea tun, îl părăsește pe Brâncoveanu. Dus la Constantinopol împreună cu fiii și ginerii, închis și torturat, "... i-au scos în zioa de Sântă Măriea mare, unde șădea împăratul la
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
un "conservatorism" îndrăcit al ariilor laterale - principiu care se aplică, în altă direcție, și limbii române - și care explică super-latinitatea fostelor state-marcă ale Imperiului Roman, ori ale Sfântului Imperiu Romano-German de Apus, latinitate sporită față de aceea a statelor din preajma Cetății Eterne, Roma. Cerbicia cu care catalanii grupați în jurul Barcelonei își afirmă identitatea națională a dat rezultate notabile în literatură. Piața Diamantului este un punct geometric al Barcelonei (un fel de Place d´Étoile) iradiind simbolurile și culorile folosite de Mercè Rodoreda
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
politic. Premisa însăși a cărții este suspectă. "Cum să înțelegem, scrie autoarea la pagina 16, abisul care separă bilanțul deloc complezent pe care îl dresează Ionesco în 1945-1946 (tinereții legionare a lui Eliade și Cioran - N.M.), garnisit cu o ură eternă, de calma complicitate din 1977, de afecțiunea sinceră care-i va lega pe cei trei bărbați pînă la moartea lor [...]? Iată misterul cu care vrem să ne confruntăm în acest eseu". Privind fotografia lui Monier, Alexandra Laignel-Lavastine descoperise, ceva mai
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
Dl Agathon, tare pe opinia sa, crede în continuare că palmierii se simt excelent în România și că ei, sărăcuții, au fost vandalizați de români lipsiți de simțul exoticului. Pînă în prezent această distracție a dlui Agathon a costat România eternă peste 100.000 de dolari. Dacă în loc să importe palmieri, dl Agathon ar fi ordonat ca pe litoral să se planteze castani, copaci de asemenea necunoscuți pe malul românesc al Mării Negre, cu siguranță că nici presa n-ar fi spus că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15207_a_16532]
-
lui Ștefan Niculescu. Li s-ar cuveni o abordare analitică și estetică mai susținută și mai de profunzime. Poate cu ocazia unui simpozion centrat pe această operă, de ce nu? Poate că este timpul ca, pe lângă Enescu, să primim în patrimoniul etern al acestei țări și alte figuri marcante de compozitori. Ștefan Niculescu este unul dintre aceștia.
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
cu nume franco-român s-a cocoțat cu trenulețul pînă la Garmisch Partenkirchen nu reprezintă o știre. Chiar dacă probabila d-ră ne tot arăta cu mîna ("uite acolo, la stînga!") unde se află România, adică noi, telespectatorii, dincolo de niscai piscuri cu zăpezi eterne n-are absolut nici o legătură cu Știrile. Unde mai punem că probabila d-ră pronunța Garmisch cu h la urmă în loc de ș și Parkenkirchen în loc de Partenkirchen. Nici cu ierarhia Știrilor nu stăm grozav. Nu poți începe, pe toate canalele, seara cu
Stadioane și munți by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15255_a_16580]
-
nerezolvată în țară e aceea a caninilor... cu canini ascuțiți. Nu de alta, dar marii corupți, marii infractori, marii asasini își rezolvă problemele singuri. Botnițele sunt pentru alții - pentru ziariști, pentru muncitori, pentru profesori -, nu pentru ei. Botnițele sunt pentru eternii fraieri, pentru amărâții care ajung să se comporte în fața rafturilor din super-market-uri așa cum se comportau țăranii lui Zaharia Stancu în scena culesului de struguri. Tehnica auto-botniței a devenit, de altfel, o marcă a actualei guvernări. Tupilați îndărătul "problemelor economice", stăpânii
O botniță pentru Pit-Bullă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15235_a_16560]
-
un emerit dramaturg al Epocii de Aur, nejucat totuși, în Epocă, la Teatrul Național din București. Reparația a venit acum, sub directoratul luminat al d-lui Dinu Săraru, când distinsului dramaturg i s-a pus în scenă piesa Biroul informații eterne. O piesă "admirabil scrisă, o piesă a zilelor noastre", cum aflăm că "s-a spus" (de către cine?) la conferința de presă de la Teatrul Național. Că ar fi "admirabil scrisă" piesa d-lui Iacoban noi nu putem confirma, căci nu am
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15249_a_16574]
-
urmă apar "încă înainte de începuturile Istoriei" și, fiind nemuritori, trăiesc și vor mai trăi multă vreme de acum încolo, e de presupus că longevitatea creatorului lor ficțional va trece dincolo de bariera ei concretă (2 septembrie 1973), mai departe, în povestea eternă și diafană a basmului. Aventurile unui roman Peripețiile capodoperei ficționale a lui Tolkien, The Lord of the Rings, sînt demne de aventurile oricăruia dintre eroii imaginați de autor. Încă de la apariție, romanul are parte de probleme de încadrare, editorii, criticii
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
P.N.Ț.C.D.-ului de către fosta umbră a lui Coposu? O fi promovat vreo lege care să stârpească hoția ori să-i pună cu botul pe labe pe corupți? O fi făcut vreo fărâmă de bine țării, încât să merite eterna noastră recunoștință? în ritmul acesta, în câțiva ani România va fi împărțită între o majoritate cu paznici la poartă și o minoritate care încă îndrăznește să ia autobuzul pentru a merge la serviciu. xistă, fără îndoială, o complicitate între tartorii
Spre balamuc, între body-guarzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15259_a_16584]
-
a fost "inaugurat" (deci, credeam: a fost terminat). Au trecut anii postrevoluționari, de eforturi și speranțe: Ne mutăm, în doi ani" - repetau funcționarii, când le arătam sălile devenite insalubru de întunecate, culoarele igrasioase, fără lumină, bântuite - ziceau funcționarii - de șobolani (eternii "noștri" convivi), sau linoleumul rupt, în care se împiedicau visând la lecturile lor grăbiții studioși, bufnind uneori pe jos, sau latrinele - care pe vremea studenției mele erau un ideal de "modernitate" -, acum fără, măcar, încuietori la uși... În anno Domini
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]