16,853 matches
-
că, totuși, acestuia i s-ar cuveni o locuință și, în cele din urmă, un rest de istorie. Omul ca ființă-de-apartament În consecinȚĂ, o interpretare a apartamentului ca ultim refugiu al experienței umane ( transcriptibile estetic) o plasează într-o dimensiune etică. Putem recurge la diferențele specifice ale genului locuinței. Literatura de apartament nu poate fi, evident, azi, literatură de curte și palat, sau de alcov, acestea subsumabile agorafiliei și claustrofiliei. Nici literatură de casă nu mai putem avea, de cîtă vreme
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
în noaptea faimosului vis Iacov a dormit pe un bethel, un loc «sus pus»". Comentînd Povestea unui om leneș a lui Ion Creangă, adesea subestimată ori ignorată de critica literară, Ion Pecie nu se sfiește a-i aplica un amendament etic. În definitiv de ce este condamnat la spînzurătoare extravagantul personaj? ,,Vina făptașului este... că nu face nimic În raport cu (ne)faptele, verdictul este disproporționat. El ar fi fost dictat, ni se explică, de necesitatea înăbușirii în fașă a oricărei tendințe de parazitism
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
pe alta, de acei comentatori literari care și-au făcut din retorica emoțională un certificat de patriotism? Firește, nici o semnificație. Poate doar o enormă confuzie, o egalizare a valorilor. Criteriile revizuirii sînt de altă natură. Și chiar dacă intervine uneori factorul etic, nici el nu e fundamental. Am atras în repetate rînduri atenția asupra riscului de a se reduce revizuirile la aspectul etic. Literatura nu servește unor scopuri morale precise. Căile catharsisului în artă sînt la fel de necunoscute (și de ocolite) precum căile
Critică și iubire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13889_a_15214]
-
doar o enormă confuzie, o egalizare a valorilor. Criteriile revizuirii sînt de altă natură. Și chiar dacă intervine uneori factorul etic, nici el nu e fundamental. Am atras în repetate rînduri atenția asupra riscului de a se reduce revizuirile la aspectul etic. Literatura nu servește unor scopuri morale precise. Căile catharsisului în artă sînt la fel de necunoscute (și de ocolite) precum căile Domnului în viață. Chiar dacă aceste lucruri se știu demult (au fost teoretizate ori metaforizate strălucitor de numeroși filosofi ori critici), reamintirea
Critică și iubire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13889_a_15214]
-
acordată vreodată femeilor." (p.566). Cum "idealul virginității poate fi numai de origine masculină, nu și feminină" (p.560), soluția, în ceea ce-l privește pe bărbat, este una cât se poate de radicală și anume abstinența totală, întrucât, potrivit rigorismului etic împins la paroxism al lui Weininger, "coitul contravine ideii de omenire" ( p.573). Rolul bărbatului este, de altfel, acela de a asigura progresul acestei omeniri principial scindate, fapt oglindit cel mai bine în propensiunea sa către genialitate. În termeni întrucâtva
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
Eminescu a cărui reproducere i-o trimite lui Titu Maiorescu. Această înțelegere vastă a lumii reale și a lumii simbolice, înțelegere din care nu lipseau coduri de acces foarte diferite și puternic specializate, sugerează cu multă exactitate orizontul intelectual și etic al lui Ștefan Luchian. Deschiderea să spre exterior, generozitatea privirii și diapazonul larg al sentimentelor, se sprijină în mod fundamental pe interioritatea construcțiilor artistice și pe intensitatea decantărilor culturale. Întors în țară, în iunie 1890, el expune pentru prima oară
Stefan Luchian (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13881_a_15206]
-
realizate la Paris, împreună cu Virgil Ierunca) au impus un sistem de valori în răspăr cu cel promovat de autoritățile comuniste. Un sistem de valori adevărat care lua în considerare calitățile estetice ale operei, fără a elimina însă din ecuație prestația etică a scriitorului (artistului) în discuție. Jurnalele Doamnei Monica Lovinescu sînt documente istorice de importanță majoră. Aflată mereu în centrul evenimentelor, atentă la tot ce o înconjoară, Doamna Monica Lovinescu își notează cu scrupulozitate ceea ce vede și aude. O activitate anostă
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
Ele sînt prezentate la Știri sau în ziare printre evenimente mondene, politice sau sportive, fiind astfel de cele mai multe ori reduse la statutul de Fapt divers. Am găsit în cele din urmă un text cu o structură dramatică provocatoare, cu miza etică și cu un tulburător nivel poetic." Această confesiune este făcută de regizoare în mini-caietul program, altfel consistent din punctul de vedere al textelor semnate tot de ea. Interesant este și modul prin care Gianina Cărbunariu a reușit să nu eșueze
Faptul divers by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13937_a_15262]
-
Stoarsă de mizeria umanului, de ticăloșia noastră, de viciile îngrozitoare sau doar penibile care ne definesc, literatura ar fi o batistă trecută prin igienizări succesive, până la completa decolorare. Nu ar avea materie, substanță și nici măcar un sens, ascendent ori descendent. Eticul și esteticul sunt valori diferite și, chiar dacă în viața noastră cotidiană credem în Dumnezeu și Îi respectăm poruncile, pe hârtie suntem liberi ca pasărea cerului. Dacă nu neapărat noi, criticii literari, "condamnați" la obiectivitate, în mod sigur creatorii, poeții, care
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
să privească lumea complicată și cu stupizenia unei forme rudimentare de inteligență artificială, capabilă de a face calcule extraordinare, dar incapabilă de a înțelege în mod sentimental și emoțional lumea. Și totuși, parabola Florinei Ilis este verosimilă, anticipând dilemele filosofice, etice și sociale cu care este posibil să se confrunte omenirea în viitorul mai mult sau mai puțin îndepărtat. Unui roman care ne unge pe suflet nu putem parcă decât să-i dăm o interpretare subiectivă, într-un gen critic despre
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
dintre scriitorii foarte tineri de azi. Poezia Liviei Roșca este și nu este tipică pentru lirismul celei mai noi generații poetice. Este tipică, în măsura în care se adaptează trendului imagistic și lexical actual, mizează pe stilistica minimalistă, bruschează vechile reguli estetice și etice, reflectă existența în culori mai degrabă crude, disprețuiește deopotrivă romantismul și intelectualismul. În fond, rujul pe icoane poate fi luat și drept profanare, imixtiune brutală a materialității unei ființei umane precare în ceea ce până mai ieri era universul artificial, aseptic
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
pus pe propria biografie. Însă a ne limita la această constatare privind sursele de inspirație ale autorului și unele motive literare inedite până acum ar fi totuși prea superficial. În realitate, și în aceste povestiri descoperim aceleași întrebări de ordin etic, cu care ne-am obișnuit în operele scriitorului ceh, aceeași căutare a vinei și a inocenței, aceleași confruntări ale puterii cu neputința, ale dreptății cu opresiunea. Într-un mod paradoxal, armele lui principale împotriva regimurilor bazate pe teroare sunt buna-cuviință
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
și-l asumă întîi de toate ca o pildă personală), cînd, sprijinindu-se pe un articol al lui Dumitru Țepeneag, subliniază că revizuirile trebuie să înceapă cu critica și cu criticii: "Numai astfel se poate constata existența sau non-existența dimensiunii etice a criticii care, în situația de restriște în care s-a aflat literatura română, trebuia să o preceadă pe cea estetică, menționînd autonomia criticului". Deci, se impune o autorevizuire a comentariului închinat literaturii, cu o nobilă paradigmă, cea a lui
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
Tolontan Cătălin nu pare a le avea în atenție, considerându-le probabil, neimportante. În această situație, apare o posibilitate, ciudată. Posibilitatea ca aceste surse să-i fie servite și atunci, Tolontan Cătălin să devine buzduganul adevăratului manipulator, sub aparențele indignării etice care cere imperios corectarea disfuncțiilor. Devine un asemenea buzdugan, conștient sau nu. Căci rezultă că nu prea este adeptul autoanalizei. Căci, în viziunea lui, greșește foarte rar și atunci când se întâmplă, este vorba despre erori minore. Tot conștient sau nu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94282_a_95574]
-
că nu se autoanalizează. Că nu își face bilanțul reușitelor și erorilor. Deși intonează cu un entuziasm mimat aria justițiarului preocupat de binele public, nu are remușcări, nu are regrete. Așadar, Tolontan Cătălin este un jurnalist care, neinhibat de autocontrolul etic, calcă triumfător pe cadavre, considerând că aceasta este menirea jurnalismului, considerând că este un ales de destin să împartă dreptatea în stânga și în dreapta. Și așteptând aplauze, glorie și respect. De ce nu, chiar și o statuie. Așadar, consideră că scrie istorie
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94282_a_95574]
-
că ADN-ul dinozaurilor este prea bătrân pentru a-l putea readuce la viață pe T-Rex. Mamutul, ar fi un concurent mai bun, dar ar presupune niște provocări foarte mari. Astfel, cel mai bun candidat pentru dez-extincție, din motive tehnice, etice și practice, este o specie dispărută relativ recent, precum porumbelul voiajor american. De ce s-ar putea să nu se întâmple niciodată? Ei bine, Ben Novak a explicat, la rândul lui, că „din cele 500 de milioane de secvențe ADN ale
10 predicţii ştiinţifice pentru 2014 şi anii ce vor urma [Corola-blog/BlogPost/94257_a_95549]
-
de a prezenta ProCredit Bank și de a discuta cu potențialii candidați despre programul Young Bankers pe care il oferim. Ceea ce ne propunem, este să cunoaștem persoane entuziaste care doresc să se implice în activitatea bancară, persoane responsabile, cu standarde etice înalte, care să întregească echipa ProCredit Bank” - Andreea Florescu, Șef Departament Resurse Umane, ProCredit Bank. Intrarea la eveniment este gratuită, pe baza CV-ului de tip BarCODE descărcat de pe www.hipo.ro Sistemul nostru de scanare a CV-ului este
Pe 21-22 martie, are loc in Iasi cel mai mare targ de cariera din aceasta primavara [Corola-blog/BlogPost/94423_a_95715]
-
-i lucru puțin, într-o vastă bibliotecă a enormei - din multe perspective - probleme. Subiectul nu doar că rămâne actual, dar s-a regenerat după falimentul celuilalt totalitarism, de extremă stângă. Cartea lui Dieter Schlesak este una despre producerea și asumarea (etică, metafizică, religioasă) a vinovăției, mai ales a celei reale, directe, dar și despre responsabilitatea omului ca agent, martor, pacient al terorii și suferinței. Există în noua carte o dispunere în timp, dar și o sistematizare a actelor și evaluării lor
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
sacral al existenței mânuitorilor de bani s-a degradat în timp, această castă continuă să funcționeze în virtutea asumării seculare și mutuale a pantonomiei onoarei. Când află din ziar despre sinuciderea casierului, colegii lui de breaslă pun lucrurile într-o ecuație etică radicală și sugestivă „- Bravo, nene Anghelache!... - Da! mai bine moartea decât dezonoarea!” după ce, mai înainte, unul „înfierase cu toată asprimea fapta” dezertorului în America. După părerea mea, Anghelache este un delapidator potențial, măcinat în egală măsură de chemarea irepresibilă spre
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
în cartea sa Clanul Caragiale. Descoperind în enigmaticul text matein Remember “o profesiune de credință în spirit manierist (luînd termenul în accepția lui Gustav René Hocke)”, care constă în “potențarea tainei prin taină” și în elaborarea unei estetici și chiar etici a tainei așadar, Ion Vartic își face de fapt propria profesiune de credință. În eseurile sale dedicate clanului Caragiale, misterul din care apare și în care dispare mateinul dandy Aubrey de Vere rezonează cu misterul destinelor parcă la fel de impenetrabile ale
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
despre repunerea în drepturi a lui Mircea Beuran: “Multe sînt cu putință în România. Puține mîrșăvii de genul spălării de păcate a dr. Beuran sînt însă atît de periculoase. În acest caz tipic de sfidare și batjocorire a adevărului, a probității etice și științifice se regăsesc toate ingredientele crimei morale. Asta pentru că, reabilitîndu-l pe Beuran, nu reabilităm un hoț oarecare, ci un cadru didactic universitar. Spălăm de păcate un individ care, prin dubla sa calitate, cea de profesor și cea de medic
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13179_a_14504]
-
să fie și morali cu adevărat, părînd a înțelege aceste erori umane, considerîndu-le, conform dictonului, firești, de fapt, însă, este vorba despre altceva sau, cel puțin există alte nuanțe în atitudinea sa. Barbu Cioculescu are un simț real al valorii - etice și artistice, dar înzestrarea sa nativă cu umor și ironie, sentimentul relativității tuturor lucrurilor și opiniilor, îl fac să fie în felul acesta un admirabil mînuitor al... floretei. Atingerea floretei! Și poate mai e încă ceva: neputința de a arunca
Atingeri cu floreta by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13209_a_14534]
-
funcționau doi „poli de putere” ai conștiinței culturale anticomuniste, cel intern, de la România literară, și cel extern, de la postul de radio din München. Primul, specifică Laszlo Alexandru, consacra valorile estetice, cel de-al doilea promova, în corelație cu ele, valorile etice. Dar trebuie subliniat cu putere, nu în chip artificios-disociativ, deoarece compromisul prin cuvîntul scris era deopotrivă de ordin etic și estetic, ambele norme regăsindu-se în judecățile pozitive ori negative aplicate autorilor. Situație admisă și de către N. Manolescu, care scria
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
de radio din München. Primul, specifică Laszlo Alexandru, consacra valorile estetice, cel de-al doilea promova, în corelație cu ele, valorile etice. Dar trebuie subliniat cu putere, nu în chip artificios-disociativ, deoarece compromisul prin cuvîntul scris era deopotrivă de ordin etic și estetic, ambele norme regăsindu-se în judecățile pozitive ori negative aplicate autorilor. Situație admisă și de către N. Manolescu, care scria următoarele: „Cele trei decenii de cronică radiofonică a Monicăi Lovinescu se întîmplă să coincidă cu cele trei decenii de
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
întîmplă adesea să considere că a venit vremea înțărcării, a deconectării de la surse pentru că el însuși a devenit una, o întrupare canonică. Discursurile canonice ale profesorului se împart în două tipuri: unele exprimă convingeri în primul rînd intelectuale (cu pandant etic) și, în consecință, devin interpretări ale lumii. Celelalte rămîn la nivelul reproducerii, transmit informații, copiază idei, fără a deveni sinteze personale, fără a fi străbătute niciodată de firul roșu al identității unei raportări la lume. Receptorul intervine tot mai des
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]