1,245 matches
-
pe pura intuiție și fără verificarea surselor, i-am crede mult mai noi (chiar în primele pagini apar: academic, argument, armonie, atom - atestat la 1694 - etc.). Dacă prin limitările citate conceptul de neologism se depărtează destul de mult de sensul său etimologic și de uzul internațional, nu e mai puțin adevărat că el devine o etichetă bine fixată a unei probleme românești: diferența dintre o cultură a elitei, pro-occidentală și recentă - și una populară, tradițională. De fapt, discursul dominant a subliniat mai
Neologismul și purismul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15729_a_17054]
-
entziasm Anna Karenina), revoluția și republica franceză, "complotul catolic", desfășurările militare din Europa, situația din Balcani, dezbateri polemice în presa vremii etc... Dostoievski este interesat de toate, nu scapă nimic și comentează tot, de la strategii militare până la explicații filologice și etimologice ale vreunui cuvânt. Ortodoxist, slavofil în sensul credinței în "unirea spirituală a tuturor celor încrezători în marea și sfântă Rusie." Europa îl intrigă: "... noi nu suntem câtuși de puțin Europa și totul la noi este atât de deosebit în comparație cu Europa
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
a fi sănătate. Așadar nu pricep de ce mă plîng, căci răul îmi vine din propria-mi vrere." În jurul acestui tip de masochism se organizează întreaga demonstrație; pornind de la motivul "Tristan", paradigmatic pentru tot ceea ce înseamnă pasiunea, înțeleasă în sensul ei etimologic, ca patio, așadar ca "nostalgie a sufletului care se vindecă de viață", ca un fel de "secătuire a conștiinței golite de orice diversitate, obsesie a imaginației concentrate asupra unei singure viziuni", experiență similară misticismului sau fanatismului ereticilor catari, Denis de
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
înțelepciune - frumusețea e în ochii privitorului - face din nostalgie un puternic stimulent mental, un subtil excitant al imaginației, mai curînd decît al memoriei. După Boym există două categorii de nostalgie, în funcție de felul în care ne focalizăm pe una din componentele etimologice ale cuvîntului: cu accent pe nostos (grecescul "întoacere acasă"), nostalgia devine restaurație. A unui spațiu distrus sau pierdut (așa cum refac arhitecții o casă dărîmată), dar și a unui timp, a unui loc mental. Cu accentul pe algia (grecescul "durere"), nostalgia
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]
-
90, când a fost folosit într-un reportaj; majoritatea vorbitorilor nu-l cunoșteau, așa că zai și barjă au devenit, pentru scurtă vreme, termeni la modă și obiect de ironii publicistice. Substantivul zacherlină, cuprins și în DEX, primește aici o explicație etimologică; nu e însă înregistrată expresia, probabil de circulație foarte limitată, evocată de Andrei Pleșu într-un articol mai vechi (a da cu zacherlină-n proști). E instructivă (pentru evocarea vieții cotidiene în textele vechi românești) succesiunea de citate în care
Divagații (pornind de la litera Z) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16362_a_17687]
-
-ui: a țistui, a dudui, a hurui; -ăi: a țopăi, a zumzăi; -îi: a bîzîi) și de la substantive (a biciui, a părui, a chefui; a scripcăi). Originea lui -ui e slavă, a lui -ăi mai incertă, dar una dintre ipotezele etimologice merge în aceeași direcție. E interesant că -ui a fost încadrat de E. Petrovici în categoria sufixelor specializate în adaptarea verbelor străine - slave, maghiare, mai puțin germane și romanice (acestea, cu puține excepții, precum a undui, nu s-au impus
"A knockăi", "a bipăi", "a clicăi"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16391_a_17716]
-
Prudent, în mod firesc, cu neologismele de ultimă oră, dicționarul e scrupulos în înregistrarea variantelor vechi și regionale. Aș vrea să notez doar cîteva observații marginale asupra ultimelor volume apărute. Se observă, de pildă, o schimbare de perspectivă în interpretarea etimologică: la țap (Tomul XII, partea 1, Litera Ț, 1994), sau la vatră (1997) explicația e tranșantă: "cuvînt de origine traco-dacă. Cf. alb. (...)." Volumele anterioare optau, prudent - a se vedea mazăre, mînz, searbăd - pentru o simplă trimitere, cu confer, la albaneză
Ultimele litere ale alfabetului... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16373_a_17698]
-
d. Iar problemele pe care autoarea le discută devin cu ușurință ale noastre, ne reprezintă. Mai există aici o Mariana Șora, ascunsă în mod voit sub stilul jucăuș, aparent neserios, al articolelor: autoarea pasionată de filologie care strecoară mici pedanterii etimologice (sensurile pe care le are prefixul con- în mai multe cuvinte, etimonul cuvîntului diletant sau amator și judecată, expresiile în care intră cuvîntul albastru în diferite limbi și ciudata divergență între folosirile în general peiorative din limba comună și sensurile
Pledoarie pentru bucurii mărunte by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16430_a_17755]
-
sau modificarea semantică a unui cuvînt savant poate fi acum urmărită pe fundalul fenomenelor similare din principalele limbi romanice. Așa cum observă autoarea în preliminariile cărții sale (Les emprunts...), interesul focalizat mult timp asupra elementelor moștenite și a aspectelor strict lingvistice, etimologice și gramaticale, tinde tot mai mult să se deplaseze către istoria culturală: căreia îi aparține și zona mai puțin spectaculoasă, dar foarte semnificativă, a "termenilor savanți". Dicționarul (care are ca autori pe Jana Balacciu-Matei, Cristina Halichias, Coman Lupu, Cristian Moroianu
Dicționarul latinismelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11842_a_13167]
-
situația dubletelor, influențele reciproce dintre limbile romanice (mai ales în semantică, în utilizările moderne ale cuvintelor), poziția latinismelor în limbile non-romanice, statutul lor de "termeni internaționali" etc. Comparația pe care romanistica a propus-o dintotdeauna - ca instrument filologic, de reconstrucție etimologică - poate deveni azi și un mijloc de politică culturală în domeniul limbilor și al comunicării. Ca și dicționarul anglicismelor în Europa (coordonat de Manfred Görlach), pe care l-am prezentat acum cîțiva ani în această rubrică, dicționarul latinismelor și volumul
Dicționarul latinismelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11842_a_13167]
-
la mijloc între cele două poziții, fără a formula totdeauna o sentință negativă, dar privind exemplele cu destulă iritare (deși unora nu le lipsește efectul comic), vom observa neglijența cu care este folosit cuvîntul, neadaptarea la context, îndepărtarea de sensul etimologic, imprecizia semnificațiilor și neglijarea nuanțelor și în același timp transformarea sa într-un clișeu supărător prin abuz. În dicționarele noastre, înregistrarea sensurilor curente ale adjectivului prolific e parțială și oarecum limitativă; singurele accepții prezente în DEX sînt "care se înmulțește
Prolific by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11887_a_13212]
-
găsiți aici cele mai simple metode de hackuire" ș.a.m.d. Expresivitatea noului verb e desigur legată de omonimia parțială cu mai vechiul a hăcui - "a tăia în bucăți, a sfîrteca, a ciopîrți". Surpriza stă aici în regăsirea unei legături etimologice. Pentru că a hăcui (prezentat în DEX ca regional, iar în DLR ca specific Moldovei, dar de fapt intrat de mai multă vreme, prin literatură, în limba comună) provine în română din germanul hacken. Acesta e legat direct - prin origine comună
"A hackui / a hăcui" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16068_a_17393]
-
cel care îl ofensase în fața colegilor. Mai mult, cum spiritul de grup se întărește prin conștiința că alții te privesc cu ostilitate, Junimea nu poate fi imaginată fără adversarii ei: farsele lui Hasdeu, aprinderile lui Simion Bărnuțiu, polemicile cu școala etimologică transilvană, imprecațiile lui Maiorescu la adresa lui Pantazi Ghica, vrăjmășia față de „Contimporanul“ bucureștean - toate sunt ingrediente ce dau identitate Junimii. Prin urmare, afirmația lui Panu că „improvizul și spontaneul caracterizau discuțiile de la Junimea“ (p. 500) este fără temei, la fel ca verdictul
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]
-
veac: interesul lui se lasă fixat mai ușor prin plasarea detaliului într-o imagine cuprinzătoare, colorată și dinamică. Si, în spațiul literaturii cel puțin, cel mai semnificativ detaliu, mai sugestiv și mai viu este cel de viață, „anecdotic” în sensul etimologic al termenului, cel biografic: evident, dacă are valoarea și reprezentativitatea necesară. Cercetarea literară însăși se orientează spre o asemenea perspectivă și diverse tendințe apărute în ultimul deceniu, adunate sub o etichetă poate prea limitativă, se numește „noul biografism”.
Mărturisirile scriitorilor by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2749_a_4074]
-
o vreme. Evul Mediu nu este la Eminescu o perioadă de trecere, ca la primii moderni, bună de pus între paranteze, ci o vârstă deplină și matură a echilibrului, caracterizată prin cumpănă și rațiune, privite ca „dreaptă măsură” (în sensul etimologic al latinescului ratio)[10]. O dovadă în acest sens este și numele aparent metaforic de „Evul miez”, care ne conduce spre esențe, spre esența lumii, nu spre aparență, spre conținut și nu spre formă. Astfel, pentru poet, domnia lui Alexandru
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
autorului, în notă: "hoți proști"). Explicația din Dicționarul limbii române (Tomul I, 1913) - "cel care ia bojogii aruncați la tăierea vitelor în zalhanale și-i vinde pentru hrana câinilor și pisicilor" - nu e considerată convingătoare de Al. Ciorănescu (în Dicționarul etimologic al limbii române, s.v. bojoc); acesta presupune că sensul derivatului s-ar baza pe al doilea sens al cuvîntului popular bojoc sau bojog - care ar însemna, pe lângă "plămîn", și "pungă"). În acest caz, boșogarul ar fi un echivalent perfect al
Specializări interlope by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8239_a_9564]
-
judecata asupra aptitudinilor fiind mai puternică decât cea asupra moralității. Destul de vechi și frecvent, inclusiv în literatură (la Arghezi, în Poarta neagră, la Miron Radu Paraschivescu etc.) e termenul caramangiu, cu sensul mai general de "hoț", dar și cu acela - etimologic - de "hoț de buzunare" (de la caraman "buzunar", devenit și, prin etimologie populară, caraiman; cf. România literară, nr. 34, 2006). Mai recente sînt sinonimele panacotist, panacotar sau chiar panacot, folosite pentru a-l desemna tot pe hoțul de buzunare, cu precizarea
Specializări interlope by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8239_a_9564]
-
Rodica Zafiu Termenul emo, folosit destul de des în ultima vreme, oferă un interesant exemplu de extindere semantică și remotivare etimologică. E un termen internațional, de origine engleză și pronunțat (cel puțin inițial) ca în limba-sursă; în ultima vreme, se răspîndesc totuși mai multe variante de pronunțare, care se apropie tot mai mult de cea românească. Mai frecvent în limbajul tinerilor
Emo by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8335_a_9660]
-
credință, rugăciune, și făcătorii de timp. Partea a doua a calendarului e zisă "sciințifică." Vorbește, din tratate și cu note de subsol, despre colinde, dă exemple, pe zone și datini. Mergînd pîn' la romani și pînă la Homer. Un regal etimologic, cu trimiteri adînci în mitologie, cu ceea ce știința noastră de azi numește literature review, urmărirea exhaustivă a temei în scrierile specialiștilor de toate neamurile, cu ipoteze îndrăznețe, ca derivarea colindei (corindă, horindă) din horă, de citit cu aplecare și cu
Cronica anului 1882 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8434_a_9759]
-
un subiect gata de oferit transformă holul hotelului într-o adevărată bursă a poveștilor, sufocantă și zgomotoasă. Evident îngrozit, vilegiaturistul părăsește clandestin spațiul de odihnă. Înainte de a scoate o vorbă! (A venit un scriitor din București). După un lung excurs etimologic, trecând prin istoria triburilor de daci și prin niscaiva termeni rusești, numele CARP își capătă aplicația în imaginea unui părinte trist și însingurat, decis să se înscrie în Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor (CARP). Penibilul prezenței într-un juriu
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
simplu pentru că, prin finala sa, în -ici, intră într-o serie de cuvinte cu valoare ironic-peiorativă: păcălici, măscărici, tremurici, agarici, bambilici, pogonici etc. Sufixul de agent -ici, de origine slavă, se recunoaște în păcălici, măscărici sau tremurici; pogonici (cu sensul etimologic "băiat care mână vitele") e un împrumut; agarici ar putea fi un nume propriu atras în serie pe criterii pur formale; originea lui bambilici nu e tocmai clară. Sensul "ins", cu conotația depreciativ-minimalizatoare, e curent în argoul actual în primul
Licurici, agarici, pogonici... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8517_a_9842]
-
forme umane de a concepe ceva non-uman, așadar biete încercări de a gîndi în van de negînditul. Cuvîntul "idol" nu trebuie luat aici în sensul idolatru, ca formă ilicită de prețuire a făpturii în locul creatorului, ci mai curînd în sensul etimologic: idolul (eidolon) e forma sensibilă prin care oamenii își reprezintă elementul divin. În acest caz, idolii pot fi reprezentați de icoane, și atunci avem de-a face cu butaforia simbolică a cultului religios, sau pot fi descriși cu ajutorul noțiunilor, și
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
materia universului la nivel cuantic nu e continuă și omogenă, ci neomogenă și discretă. În franjuri și falduri, așa arată universul la treapta lui cea mai mică. Există o discreție cuantică a lumii, cuvîntul "discret" fiind luat aici în sens etimologic, ca sinonim pentru "separat". Tot ce e discret e rezultatul unei separări, al unei segregări, adică al unei discriminări. Particulele sînt distincte și discrete, nu indistincte și nu contopite. Cu asemenea teme de discuție e lesne de intuit că volumul
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
răgazuri de povestire, o scriere care urmează un calendar. Distanța la care sare sămînța unei limbi care nu mai trăiește decît prin cîteva sunete aruncate în alta ne dă, cîteodată, tuturor cîți sîntem obișnuiți cu prima sau a doua "generație" etimologică (cel mai adesea, în succesiunea franceză-latină), senzația privirii în prăpastie. Bluză vine de la numele orașului egiptean Pelusium, buletin din ștampila (bulla) Evului Mediu latin, ceapraz din persanul 1äprast, "de la stînga la dreapta", chelfăni (pe care-l știm azi mai mult
Drumul brânzei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8641_a_9966]
-
o ureche sau pe-o ureche "a fi lipsit de rațiune, a fi cam nebun" apare ca atestată mai întâi la Budai Deleanu și Anton Pann. În Lexiconul de la Buda (1826), formula întru o ureche avea explicația "nebunatec"; în Dicționarul etimologic al lui Cihac (1870), a fi într-o ureche era echivalat cu "a fi încăpățînat, recalcitrant, brutal". Citatul din Trei viteji, al lui Budai Deleanu, pare mai apropiat de această explicație: "Crăciun, pe care mânia-învinsese / Ș-acuma capul său într-
Într-o ureche, într-o dungă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7789_a_9114]