1,259 matches
-
Vulcan, la o altitudine de 1621 m, și se cobora în Vulcan, Paroșeni, Valea Jiului. era izolată total. Se ajungea foarte greu aici pe cărări, pe marginea albiei Jiului. Denumirea de „Lainici” nu are origini clare. S-au emis diferite ipoteze etimologice, privind toponimia, dar au rămas incerte la nivel interpretativ. O interpretare etimologică a cuvântului „Lainici” îl consideră de origine grecească: în greaca veche, “lainos” înseamnă „de piatră”, în cazul nostru, „trecătoare prin munți de piatră”. Altă interpretare, mai plauzibilă, ar
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
Paroșeni, Valea Jiului. era izolată total. Se ajungea foarte greu aici pe cărări, pe marginea albiei Jiului. Denumirea de „Lainici” nu are origini clare. S-au emis diferite ipoteze etimologice, privind toponimia, dar au rămas incerte la nivel interpretativ. O interpretare etimologică a cuvântului „Lainici” îl consideră de origine grecească: în greaca veche, “lainos” înseamnă „de piatră”, în cazul nostru, „trecătoare prin munți de piatră”. Altă interpretare, mai plauzibilă, ar fi aceea că termenul ar deriva de la numele unui trib geto-dac, al
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
Frankfurt, Oviedo, Málaga, Madrid și Udine. Susține cursuri și seminarii la Universitatea din București, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” din București, Universitatea de Vest și Universitatea „Tibiscus” din Timișoara. Redactor responsabil la o serie de lucrări fundamentale: "Dicționarul limbii române", "Dicționarul etimologic al limbii române", "Istoria limbii române", "Micul dicționar academic". Este inițiatorul și coordonatorul seriilor „Etymologica” și „Limba română” de la Editura Univers Enciclopedic. Din 1990, este directorul Biroului din România al Uniunii Latine. A fost, de asemenea, director al Pavilionului României
Marius Sala () [Corola-website/Science/307125_a_308454]
-
include serviciile de transport (transportul aerian, croazierele, taxiurile) și serviciile de ospitabilitate (cazarea, inclusiv hotelurile și stațiunile, veniturile din divertisment, cum ar fi parcurile, cazinourile, mall-urile, veniturile din muzică și teatrele). Theobald (1994) sugera că din punct de vedere etimologic, cuvântul „tur” derivă din limba latină (turnare) și din limba greacă (tornos), cu sensul de cerc - mișcarea în jurul unui punct central sau o axă. Preluat în limba engleză cuvântul tour a căpătat semnificația acțiunii de a se mișca în cerc
Turism () [Corola-website/Science/297475_a_298804]
-
Rupea, iar mai apoi Liceul Andrei Șaguna din Brașov. Studiile universitare le-a urmat la Universitatea din Cluj, unde a absolvit două facultăți, cu distincția "Magna Cum Laude". Prenumele Bucur, un nume frecvent în onomastica veche ungreană, are adânci rădăcini etimologice românești, denotă originile păstorești ale comunității. Din datele biografice prezentate, reies originile țărănești ale domnului Bucur Șchiopu. A fost intelectualul care și-a tras seva din înțelepciunea satului transilvan, a fost militantul valorilor pământului. A avut idei solide de dezvoltare
Bucur Șchiopu () [Corola-website/Science/313969_a_315298]
-
șase cuvinte heterofone: > "saint" „sfânt”, > "sein" „sân”, > "sain" „sănătos”, > "ceint" „încins”, > "cinq" „cinci”, > "seing" „semn”, toate pronunțate [sɛ̃]. Astfel apar litere destinate de la bun început să nu fie pronunțate, având numai rol de semne diacritice. Dintre acestea majoritatea sunt etimologice, introduse de scribi care cunosc limba latină. De exemplu, echivalentul lui „douăzeci” se scria "vint", dar s-a recurs la scrierea sa "vingt", cu g din etimonul său , pentru a-l deosebi de "vint", „(el/ea) veni”, perfectul simplu al
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
u)” și "vu" „văzut”, primul se scrie "ung", cu g inspirat din "vingt", dar aici neetimologic. "Debuoir" și "ung" se vor schimba mai târziu în "devoir", respectiv "un", când se vor distinge clar literele u și v. Altă literă diacritică etimologică este d în "pied" (< latină ) „laba piciorului”, cuvânt scris până atunci "pie", cu e pronunțat / e/ tonic, aceeași grafie ca a lui "pie" „coțofană”, unde e redă un /ə/ aton. Tot cu valoare diacritică apar și consoane duble, de exemplu
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
cuvinte, fără să existe reguli precise în fiecare caz: Această literă poate corespunde vocalei /ə/ sau niciunui sunet atunci când este la sfârșit de silabă. Vezi despre aceasta Vocala /ə/. Această literă nu se pronunță niciodată, prezența sa fiind în general etimologică, dar prezintă două variante la început de cuvânt. Una dintre ele, numită tradițional „h mut”, face cuvântul să se comporte ca cele care încep cu o literă vocalică, adică permite elidarea și legătura cu cuvântul precedent: "l’homme" „bărbatul”, "les
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
menționat că în alte țări francofone folosirea semnelor de punctuație poate fi diferită. De exemplu, în Elveția, grupurile de trei cifre se despart prin apostrof. După părerea lingvistului Pierre Burney, ortografia franceză are un aspect „intelectual”. În primul rând este etimologică prin păstrarea urmelor originii latine sau grecești a cuvintelor. În al doilea rând este gramaticală, prin acordurile pe care le reflectă. În fine, este ideografică, ceea ce îi dă un oarecare caracter estetic prin literele de prisos care sunt un fel
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
Cartea lui Gelu Negrea", Caragiale. Marele paradox, "este, de la" Marea trăncăneală "a lui Mircea Iorgulescu încoace, cea mai incitantă reflecție eseistică asupra lumii acestui clasic al literaturii române". (Dan C. Mihăilescu) "„Gelu Negrea este genul de critic autentic în sens etimologic, adică unul care desparte apele, interesat de legitimitate prin recurs la metodă și de canonizare ca operațiune finală a unui demers prin care impresionismul empiric lasă loc transformării textului într-un obiect de cunoaștere și reflecție teoretică; (...) un critic perfect
Gelu Negrea () [Corola-website/Science/334916_a_336245]
-
moștenirii literare, a legităților și tendințelor procesului literar contemporan, a principiilor teoretice ale istoriei și criticii literare, a relațiilor literaturii române cu literaturile europene etc. În această ordine de idei, am putea aminti următoarele studii: Curs de gramatică istorică, Dicționar etimologic, Dicționar explicativ, Istoria literaturii, cercetările monografice dedicate creației unor scriitori clasici sau contemporani și cele dedicate analizei creației populare orale. De la 1990 încoace, cercetătorii Institutului s-au eliberat din prizonieratul ideologiei comuniste și au aderat la teoriile europene moderne de
Institutul de Filologie al Academiei de Științe a Moldovei () [Corola-website/Science/309203_a_310532]
-
vest, în secolul I î.Hr., ajungând în contact cu triburile celtice din Galia, precum și cu triburi iraniene, baltice și slave, în Europa de Est. Nu se cunosc prea multe despre începuturile istoriei germanicilor, avem la dispoziție doar scrieri ale autorilor romani, cercetări etimologice și descoperiri arheologice. Pe timpul domniei lui Cezar August, generalul roman Publius Quinctilius Varus a început invazia Germaniei ("Germania" era numele dat de romani teritoriilor de dincolo (la est) de Rin până la munții Ural). În această perioadă, triburile germanice au început
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
zona dată se afla satul omonim, care în secolul al XX-lea își pierde statutul, fiind încadrat teritorial în raza orașului Cartierul a luat ființă pe locul fostei așezări rurale Muncești, menționate documentar Măncești, formă ce din punct de vedere etimologic ne trimite la un nume de persoană Mancu (Manciu), care, la derivarea cu formantul -ești, care a dat naștere denumirii Măncești, modificată apoi Muncești, prin apropiere formală de apelativul muncă. Primul act referitor la localitatea omonimă datează din 1642. Moșia
Muncești () [Corola-website/Science/315874_a_317203]
-
este o lucrare neterminată a savantului B.P. Hasdeu. Cartea s-a vrut un dicționar etimologic al limbii române. Datorită vastității întreprinderii (a fost descrisă drept „monumentală” și „ciclopică”) și circumstanțelor exterioare, Hasdeu a ajuns doar până la cuvântul "„bărbat”", publicând doar patru volume. La baza genezei lucrării se afla una din primele sarcini ale Academiei Române, aceea
Etymologicum Magnum Romaniae () [Corola-website/Science/333047_a_334376]
-
română. Partea a II-a este un glosar de 584 pagini, unde se află cuvintele de origine îndoielnică sau străină care, având majoritatea doar valoare de sinonime, sunt propuse a fi eliminate treptat din limba curentă. Ortografia propusă este cea etimologică, ca în limba franceză, în deplină concordanță cu spiritul epocii, când oamenii de știință români reușiseră să elibereze limba națională din „haina slavonească” (trecerea de la alfabetul slavon la alfabetul latin) și luptau pentru o limbă română curată. Adversarii curentului latinist
August Treboniu Laurian () [Corola-website/Science/300767_a_302096]
-
haina slavonească” (trecerea de la alfabetul slavon la alfabetul latin) și luptau pentru o limbă română curată. Adversarii curentului latinist și elementele alogene din societate au făcut o primire ostilă monumentalei lucrări, serios documentată, declarând fără o solidă argumentare că ortografia etimologică și parte din vocabularul propus fac limba română aproape de nerecunoscut în acest dicționar. De menționat că recent, după dezmembrarea Iugoslaviei, oamenii de știință croați au realizat cu succes un demers identic, foarte bine primit de opinia publică, iar noile normele
August Treboniu Laurian () [Corola-website/Science/300767_a_302096]
-
aici vine și numele original al dialectului, "castellano", care face o referință la zona geografică de unde provine limba. Celălalt nume, "español", vine de la "Hispaniolus" din latina medievală, mai precis din forma sa corectă "Spaniolus". Ramón Menéndez Pidal oferă altă explicație etimologică. Cuvintelor clasice "hispanus" și "hispanicus" li se atașau în latina vulgară sufixul "-one" (cf. în spaniolă: "bretón", "borgoñón", în franceză "wallon" etc.), astfel cuvântul "hispanione" s-a schimbat în "españón", și apoi în "español". Acest cuvânt a fost apoi împrumutat
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
rădăcina comună “uci”. Walter Scheiner afirmă într-un articol dintr-o enciclopedie că denumirea de Ucea ar proven din limba turcă sau tătara și trebuie pusă în legătură cu celelalte denumiri amintite. În Polonia există chiar o regiune întreaga denumită Uci. Explicarea etimologica, toponimica, istorică și relaționala a numelui de Ucea rămîne pe seama specialiștilor. În București există „Stradă Ucea“, din care se desprinde „Aleea Ucea“. O vale din Munții Făgăraș se numește „Ucea Mare“, iar alta „Ucișoara“. De la denumirea satului se trage și
Comuna Ucea, Brașov () [Corola-website/Science/300975_a_302304]
-
Podolia, situat ceva mai sus de Criuleni, pe malul stâng al Nistrului. Primii proprietari au fost familii de moldoveni: Sclifos, Samoilă și Tătaru. Și aici există, ca la Cimișlia, o variantă locală a legendei cu Romeo și Julieta ca "explicație" etimologică: aici sunt denumiți Criu și Lenuța. Ca în celelalte variante, cei doi îndrăgostiți sunt proveniți din localitățile vecine, și părinții le interzic să se căsătoreasca. Dar, în timp ce legenda Cimișleană are un sfârșit vesel, cea Criuleană are un sfârșit tragic: negăsind
Criuleni () [Corola-website/Science/298838_a_300167]
-
aceste ideologii sociologice să fie implicate și în România. Pentru a înțelege ce este sociologia românească și cum a avut ea implicații asupra statului român și a sociologiei în România dar nu numai, trebuie să înțelegem din punct de vedere etimologic ce înseamnă sociologie. Cuvântul sociologie este o îmbinare de fapt a două cuvinte din limba greacă „socius” care înseamnă grup, mulțime de oameni și „logos” care înseamnă cuvânt, știință. Deci ca urmare a acestei îmbinări de cuvinte s-a format
Sociologie românească () [Corola-website/Science/328094_a_329423]
-
o numesc la singular, ci de cele mai multe ori folosesc pluralul Zânele și spun că sunt niște fete frumoase care-și revarsă farmecul lor asupra altora". Remarcă lui D. Cantemir a fost reluată argumentat de Mircea Eliade: "zână" provine cultual și etimologic din Diana română (venerata amplu cel puțin după cucerirea Daciei). B. P. Hașdeu, însă, le consideră de origine germanica. Duridanov a comparat "Zané", "Zano", m.," Zână", f. cu antroponimele trace "Zanus", "Zania", "Αυλου−ζανης", "Αυλου−ζανις", illire "Zanatis", albaneze "Zână
Zână () [Corola-website/Science/296914_a_298243]
-
catalogată ca un tip de nebunie (junun) care nu este nici aprobată, nici dezaprobată. Medicina tradițională britanică se raportează la ’ishq ca la o boală mentală cauzată de perceperea frumuseții exagerate a unei persoane. Pentru a evidenția conotația și proprietățile etimologice ale cuvântului ’ishq, lexicografii se raportează la ’ashaqa (iederă, Hedera helix). Iedera este o plantă cu tulpină și ramificații lemnificate subțiri și lungi ce crește agățată de trunchiul copacilor, înconjurându-l și strângându-l atât de tare încât, într-un
‘Ishq () [Corola-website/Science/329039_a_330368]
-
a avut loc totuși treptat, după ce Schimnicul Atanasie vine de la Tismana la Lainici în 1780 și întărește lăcașul de cult, extinzându-i domeniile prin moșiile donate de boieri. Pe o asemenea moșie s-a construit și Schitul Locurele. Printre ipotezele etimologice, privind toponimia, există o primă interpretare etimologică a cuvântului „lainici” pe care unii îl consideră de origine grecească, afirmând fals că ar veni din greaca veche, unde “lainos” ar însemna „de piatră”. Ori, nu se poate vorbi de greacă veche
Popasul Turistic Lainici () [Corola-website/Science/323155_a_324484]
-
Atanasie vine de la Tismana la Lainici în 1780 și întărește lăcașul de cult, extinzându-i domeniile prin moșiile donate de boieri. Pe o asemenea moșie s-a construit și Schitul Locurele. Printre ipotezele etimologice, privind toponimia, există o primă interpretare etimologică a cuvântului „lainici” pe care unii îl consideră de origine grecească, afirmând fals că ar veni din greaca veche, unde “lainos” ar însemna „de piatră”. Ori, nu se poate vorbi de greacă veche în vremea lui Nicodim, grecii folosind cuvântul
Popasul Turistic Lainici () [Corola-website/Science/323155_a_324484]
-
prezenta el înainte de fuziunea, în 1958, cu satele Berendrecht, Zandvliet și Lillo. Pe 1 ianuarie 1983, cele trei au fost separate de districtul Antwerpen și comasate într-un district separat, numit Berendrecht-Zandvliet-Lillo. Într-o primă variantă, toponimul „Antwerpen” este explicat etimologic și arheologic prin faptul că numele dat primei așezări din zonă ar fi fost „Anda Verpa”, însemnând „pământ aruncat” (pe malul râului) în vechea limbă germană. O a doua variantă consideră că numele provine de la „aan de werf”, adică „în
Antwerpen (district) () [Corola-website/Science/335708_a_337037]