473 matches
-
(n. 1902 - d. 1991) a fost un etnograf, sociolog folclorist și muzeolog român, doctor în filosofie, întemeietor al Muzeului Etnografic al Moldovei (Iași), șef de secție la Muzeului Satului din București. Promotor al metodei mongrafice, a fost autorul unui număr impresionant de studii știinfice și a contribuit la
Ion Chelcea () [Corola-website/Science/300779_a_302108]
-
va pune bazele unor originale cercetări etnografice, dar mai ales va fonda Muzeul Etnografic al Moldovei și va fi primul titular al disciplinei de etnografie de la Universitate.Iată trei puncte de reper, poate cele mai importante, din viața acestui mare etnograf român. 1.Ion Chelcea, conferențial de etnografie la Universitatea din Iași Prin„decretul-lege relativ la organizarea învățământului superior” din 23 mai 1942 ia ființă la facultatea de științe a universității iesene, conferința de etnografie, pe lângă catedra de Geografie generală umană a
Ion Chelcea () [Corola-website/Science/300779_a_302108]
-
(n. 26 octombrie 1673 - d. 21 august 1723) a fost domnul Moldovei în două rânduri (martie - aprilie 1693 și 1710 - 1711) și un mare cărturar al umanismului românesc. Printre ocupațiile sale diverse s-au numărat cele de enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog și compozitor. A fost membru al Academiei de Științe din Berlin. George Călinescu îl descria drept „un erudit de faimă europeană, voievod moldovean, academician berlinez, prinț moscovit, un Lorenzo de Medici al nostru.” Dimitrie era
Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/297283_a_298612]
-
(n. 19 noiembrie 1955, s. Trebujeni, r. Orhei) este un etnograf și muzeograf din Republica Moldova, doctor în filologie, secretar științific la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău. Absolventă a Universității de Stat din Moldova, Facultatea de Jurnalistică, specialitatea redactor literar, promoția 1980. În anii 1992-1995 - studii postuniversitare, doctorantura
Varvara Buzilă () [Corola-website/Science/332051_a_333380]
-
-lea, remarcându-se printr-o prolificitate aproape ieșită din comun. În dicționarul său, Marius Porumb îl prezintă astfel: , Are un simț deosebit pentru decorativ, iar cromatica vioaie a picturilor sale dă o notă sărbătorească ansamblurilor murale.” În legătură cu programele sale iconografice, etnografii și istoricii de artă înclină să îl încadreze în curentul de factură populară. ,În general, ansamblurile murale realizate de pictorul din Gilău se înscriu pe linia tradiției, fiind perceptibile uneori chiar și ecouri ale artei brâncovenești. Realizările sale au un
Biserica de lemn din Agârbiciu () [Corola-website/Science/313195_a_314524]
-
ar fi tras dintr-un popor cu același nume, popor care a plecat în secolul X din regiunea Râului Yenisey din Siberia centrală și s-a mutat în Kîrgîzstanul de azi, după ce în secolul trecut cuceriseră pe uigurii din est. Etnografii dispută însă teoria originii Yeniseyenilor, datorită legăturilor lingvistice și culturale foarte apropiate între kîrgîzi și kazaci. Cele mai vechi descrieri ale surselor chineze asupra kîrgîzilor spun că aceștia au părul roșu și ochii verzi, caracteristici tipice ale popoarelor caucaziene din
Limba kirghiză () [Corola-website/Science/314380_a_315709]
-
Hawaiiană. Primele erupții au fost înregistrate numai de istoria orală. Una mai mare în 1790 a ucis mai multe persoane, și a lăsat urme de picioare în cenușă a celor uciși de curgerile piroclastice. William Ellis, un englez misionar și etnograf amator și geolog, a publicat prima descriere a Halemaumau așa cum a apărut în 1823. În 1866 Mark Twain, un umorist american, autor satiric, lector și scriitor a urcat până la calderă. El a scris următoarele despre lacul de lavă topită pe
Craterul Halemaumau () [Corola-website/Science/321541_a_322870]
-
ai lui Maiorescu nu s-au recrutat din rîndul tinerilor care, la 1900, înconjurau cu mare stimă pe profesorul de logică și se bucurau de sprijinul lui în cariera universitară. Dintre aceștia au ieșit cîțiva istorici, geografi, organizatori de reviste, etnografi și memorialiști, dar, cu excepția lui Dragomirescu, aproape nici un critic literar notabil. Adevăratul maiorescian este E. Lovinescu, colaborator fără pasiune al "Convorbirilor literare", reticent la început față de numeroșii elevi ai criticului, adversarul lor necruțător, mai tîrziu. Sînt, apoi, puține senmnele de
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
de Raluca Tulbure și Victor Tulbure. București, Editura Minerva, 1986, 534 pagini. (Scriitori români). Cartea a apărut în colaborare cu Academia de Științe Sociale și Politice. Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”. 2. Ion Taloș (n. 1934), folclorist, etnograf și memorialist. Autorul unei temeinice exegeze privitoare la Meșterul Manole. Contribuție la studiul unei teme de folclor european. 3. Vasile Voia (n. 1938), istoric literar, comparatist și eseist. Specialist în literatură universală. 4. Eugen Simion (n. 1933), istoric și critic
Însemnări despre istoricul literar Stancu Ilin by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2819_a_4144]
-
Grupul de statuete din fața patinoarului este opera sculptorului Gábor Tőrös. În spatele clădirii se află un patinoar pentru patinaj de viteză. Ziua celor "1.000 de fete de secui" a fost organizată pentru prima dată în anul 1931 la inițiativa renumitului etnograf Pál Péter Domokoș având drept scop păstrarea tradițiilor și portului popular. În acea perioadă se considera că acestea sunt uitate de tinerele care pleacă din regiune în căutarea unui loc de muncă. Manifestările au fost interzise de comuniști și au
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
este 1593. Clădirea Comitatului (a primăriei de astăzi) este un monument arhitectural ridicat între anii 1895-1896 în perioada Austro-Ungariei, în stil eclectic. Băile Seiche este microstațiunea balneară și de agrement a odorheienilor. Aici se află monumentul funerar al scriitorului, istoricului, etnografului, politicianului și omului vieții publice, Balázs Orbán. Muzeul de porți secuiești în aer liber prezintă o mică parte a valorilor artei populare și ahitecturale din zonă. Muzeul Rezső Haáz din Odorheiu Secuiesc, cu ajutorul mai multor protectori ai muzeului local, a
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
nivelul marii. Aceasta localitate este in administrarea or. Rezina. Conform recensamintului din anul 2004 populatia este de 856 locuitori. Distanța directă pîna în or. Rezina este de 23 km. Distanța directă pîna în or. Chișinău este de 67 km. Tinerii etnografi de la școala medie din s. Pripicenii-Răzești, r. Rezina, cutreerând cu mulți ani în urmi împrejurimile satului natal în căutarea exponatelor pentru muzeul de etnografie al școlii, au observat într-o crăpătură formată în urma unei alunecări de teren de pe panta dreaptă
Pripiceni-Răzeși, Rezina () [Corola-website/Science/305239_a_306568]
-
lui". Teoria potrivit căreia Craiova devine capitala noii formațiuni pe care a întemeiat-o el este susținută de cercetători ca L. Candea și V. Oghină, dar și de unele legende locale legate de lacul Craiovița și fata craiului înecată. Unii etnografi susțin că dansul popular "Călușul" sau "Caloianul" și-ar avea originile în această perioadă. Cneazul Ioan 1247. Bogdan Petriceicu-Hașdeu fixează originile numelui orașului în epoca cneazului Ioan care apare pe Diploma cavalerilor Ioaniți , cnezat înghițit apoi de voievodatul lui Litovoi
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
XVII-XIX. Printre acestea se numără: Încă de la începutul secolului al XX-lea, localnicii au adunat din proprie inițiativă materiale pentru un muzeu etnografic. Muzeul a fost deschis în anul 1952, în urma unor sfaturi primite de autoritățile locale de la câțiva cercetători etnografi ai "Muzeului Etnografic al Transilvaniei" din Cluj și ai Universității din Cluj). Colecția de obiecte existentă aici, numărând peste 11.000 de piese adunate în 5 încăperi, reflectă ocupațiile principale ale locuitorilor din zonă - mineritul, metalurgia și prelucrarea lemnului. În
Rimetea, Alba () [Corola-website/Science/300269_a_301598]
-
minoritate de ortodocși (1,25%). Pentru 2,64% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La recensământul din 2011 au fost înregistrați 3.840 de locuitori, dintre care 3.706 de limbă maternă română și 102 de limba maternă maghiară. Etnograful clujean Dr. Tánczos Vilmos a efectuat cercetări lingvistice în localitățile ceangăiești din Moldova în 1996 și în 2009. În timpul cercetărilor sale, Tánczos a evaluat nivelul de cunoștință a limbii maghiare a ceangăilor moldoveni. Cercetările sale au atestat că în Moldova
Faraoani, Bacău () [Corola-website/Science/310141_a_311470]
-
(n. 9 ianuarie 1896, Reșița - d. 10 iunie 1978, Reșița) a fost un cadru didactic, etnograf și scriitor de limba germană din România. Părinții săi au fost Josef Tietz, învățător, și Therese Tietz (născută Diaconovich). Urmează școala primară la Reșița, iar gimnaziul la Timișoara (1908-1916). În paralel, din 1913, a urmat și clasa de violoncel a
Alexander Tietz () [Corola-website/Science/309294_a_310623]
-
martie 1923) este numit pe 4 octombrie 1923, de Ministerul Instrucțiunii, ca șef al catedrei de limba germană la gimnaziul de stat din Reșița. A lucrat ca profesor până la pensionare, în 1959. Din anii 1920 datează primele sale preocupări de etnograf, prin articole publicate în ziare și reviste privind graiurile reșițene "Reschitzaer Redensarten". Având ca model asociația "Wandervogel", înființată în 1901 în Steglitz, Germania, a înființat în 1923 asociația "Wandervogel" din Reșița, care avea ca obiectiv drumețiile și cultivarea cântecelor populare
Alexander Tietz () [Corola-website/Science/309294_a_310623]
-
ul ( "„spirit”" apoi "„suflet”") este rezultatul gândirii omului primitiv din stadiul prereligios timpuriu, manifestat prin personificarea obiectelor și a fenomenelor naturii, precum și prin investirea acestora cu atribute umane. Termenul de "animism" a fost introdus de etnograful englez Edward Burnett Tylor într-un studiu apărut in anul 1871, "Primitive Culture", pentru a desemna primul stadiu religios, un „minim de religie”, având ca sursă dorința omului de a-și explica fenomene enigmatice din propria viață (somnul, visele, halucinațiile
Animism () [Corola-website/Science/305654_a_306983]
-
, născut "Karl Kosch", (n. 16 decembrie 1883, Timișoara - d. 25 august 1977, Cluj) a fost un arhitect maghiar, scriitor, grafician, etnograf și politician exponent al transilvanismului din Austro-Ungaria și România. Născut în Timișoara în 1883, a studiat inițial ingineria, doar mai târziu îndreptându-se spre arhitectură. Încă din timpul studiilor a manifestat un puternic interes pentru arhitectura tradițională țărănească: în acest
Károly Kós () [Corola-website/Science/303958_a_305287]
-
În Rusia sovietică, evreii vor deveni în sfârșit cetățeni cu drepturi depline. Când în anul 1914 se întoarce în orașul natal, Chagall își regăsește cu emoție rădăcinile în folclorul și cultura evreiască, care cunoștea în acea vreme o adevărată renaștere. Etnografii evrei adună povești și legende care fuseseră până atunci păstrate numai prin viu grai. Această tradiție națională neobișnuit de bogată reprezintă o completare a textelor cărților sfinte Tora și Talmudul. În "Poarta cimitirului" motivul care dă titlul tabloului este o
Marc Chagall () [Corola-website/Science/298459_a_299788]
-
se mai puteau vedea inainte de 1990 câteva colibe din bârne aduse în sat, din Susani. Tot în Susani există tumuli funerari, necercetați arheologic, în locul "la Holumburi". Portul popular din Cizer a fost studiat și documentat în anul 1941 de etnograful Gönyey Sándor. Etnografa Palotay Gertrud a făcut în 1947 o analiză a portului din zona Călatei cuprinzând și portul din Cizer. Un al treilea etnograf, Nagy Jenő, s-a ocupat de analiza portului din Sălaj, amintind și de cel din
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
la Holumburi". Portul popular din Cizer a fost studiat și documentat în anul 1941 de etnograful Gönyey Sándor. Etnografa Palotay Gertrud a făcut în 1947 o analiză a portului din zona Călatei cuprinzând și portul din Cizer. Un al treilea etnograf, Nagy Jenő, s-a ocupat de analiza portului din Sălaj, amintind și de cel din Cizer, în 1959. Cei trei etnografi maghiari au identificat o puternică influență a meșterilor pielari din Huedin asupra portului popular din Cizer. În anii 1950
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
a făcut în 1947 o analiză a portului din zona Călatei cuprinzând și portul din Cizer. Un al treilea etnograf, Nagy Jenő, s-a ocupat de analiza portului din Sălaj, amintind și de cel din Cizer, în 1959. Cei trei etnografi maghiari au identificat o puternică influență a meșterilor pielari din Huedin asupra portului popular din Cizer. În anii 1950 încă se păstra obiceiul de a cumpăra îmbrăcăminte din piele de la târgul din Hodin. Portul românesc din Cizer a suferit numeroase
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
(13 mai 1795 - 26 iunie 1861) a fost un filolog și poet slovac, unul dintre primii savanți slaviști; a fost, de asemenea, istoric literar, istoric și etnograf. Tatăl său, Pavol Šafárik (1761-1831), a fost profesor la Štítnik (Csetnek) și apoi preot protestant în Kobeliarovo, unde s-a născut fiul său. Mama lui, Katarína Káresová (1764-1812), s-a născut într-o familie nobiliară săracă din Hanková și a
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
implicat în viața artistică a orașului Brașov. Interesul său primordial, în spiritul valorilor istorismului, l-a îndreptat către valorificarea pe plan artistic a patrimoniului și a istoriei sașilor transilvăneni. Astfel, artistul Friedrich Mieß face parte din grupul scriitorilor, istoricilor și etnografilor sași al căror efort s-a coagulat în recuperarea moștenirii istorice revelată de monumentele medievale transilvane și valorificarea muzeală a costumelor tradiționale și a obiceiurilor ce au întărit identitatea etnică săsească prin intermediul tradiției. În acest sens, grupul de intelectuali sași
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]