960 matches
-
adecvat culturii pacientului și trasează căile de folosire rațională a culturii tradiționale în psihoterapie. În "Studiul avortului în societățile primitive", Devereux găsește că lista completă a fantasmelor pacienților revelate în cursul tratamentului psihanalitic corespunde listei riturilor si obiceiurilor descrise de etnologi. Dupa el psihanaliștii și etnologii ajung de fapt să descrie aceeași realitate, primii o văd "dinăuntru", iar ceilalți "dinafară ". Această ipoteză el a reluat-o in cartea "Etnopsihanaliza complementari sta". "Eseurile de etnopsihiatrie generală", prima sa carte aparută în franceză
Georges Devereux () [Corola-website/Science/309915_a_311244]
-
căile de folosire rațională a culturii tradiționale în psihoterapie. În "Studiul avortului în societățile primitive", Devereux găsește că lista completă a fantasmelor pacienților revelate în cursul tratamentului psihanalitic corespunde listei riturilor si obiceiurilor descrise de etnologi. Dupa el psihanaliștii și etnologii ajung de fapt să descrie aceeași realitate, primii o văd "dinăuntru", iar ceilalți "dinafară ". Această ipoteză el a reluat-o in cartea "Etnopsihanaliza complementari sta". "Eseurile de etnopsihiatrie generală", prima sa carte aparută în franceză abordează realitatea clinică și procedează
Georges Devereux () [Corola-website/Science/309915_a_311244]
-
acesteia Volodea (de la "Vladimir"). Acolo fratele mai mare al lui Peter, August, se număra încă printre cei vii. În numeroasele lui lucrări tipărite (în total peste 170), Pallas juca rolul unui călător, zoolog, botanist, paleontolog, mineralog, geolog, topograf, geograf, medic, etnolog, arheolog, filolog, ba chiar agricultor și tehnolog. În pofida multitudinilor de specialități cu care s-a confruntat, Pallas a fost în primul rând un enciclopedist, mai puțin savant. În domeniul botanicii, în afară de "Flora Rusiei", Pallas a mai scris monografii dedicate genurilor
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
prin opoziția între "integraționiști" (sau "româniști", care se socotesc "Români sud-dunăreni" și nu cer, în România, statutul de minoritate) și "machedoniști" (care se socotesc "Macedoneni antici latinizați", revendică statutul de minoritate și se identifică prin "Soarele de la Vergina"). Majoritatea lingviștilor, etnologilor și istoricilor nu susțin niciuna dintre "taberele" potrivnice, socotind Aromânii ca un popor de sine stătător, ce nu provine nici din Românii nord-dunăreni, nici din Macedonenii antici (care erau elenizați, nu romanizați), ci direct din Traco-Romani precum toți vorbitorii limbilor
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
să se întâlnească cu vreo haită de lupi aflați tocmai în perioada de împerechiere, întâmplări povestite la revenirea acasă spre mirarea copiilor... "Notă:" Mai multe informații desprte viața și organizarea locuitorilor de pe valea Arieșului mijlociu se găsesc în studiul reputatului etnolog Valer Butură din Cluj, născut în comuna Sălciua, intitulat: "Adăposturi temporare în sud-estul Munților Apuseni", publicat în "Anuarul etnografic al Transilavaniei" pe anii 1957-1958. Morile și pivele Prin anul 1920 funcționau în sat, de-a lungul văii, cinci mori de
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
și cum se face c-a devenit un personaj major al narativei identitare autohtone? Vintilă Mihăilescu subliniase bine că țăranul concret, al zilelor noastre, nu prea dă bine, oricum l-ai privi, nu place și nu e tocmai țăran, așa că etnologii și alți „specialiști” ai muncii științifice cu „tradițiile” și „folclorul” preferă să-l caute prin trecut și pândesc după icoane construite în alte vremuri sau îl evaluează prin niște filtre și criterii demne de amurgul celui de-al XIX-lea
Comment peut-on être paysan? () [Corola-website/Science/296081_a_297410]
-
Ochi de șoim : [arta fotografică a lui Vasile Șoimaru, dr. în economie, conf. univ. la ASEM, publicist] / Vlad Pohilă // Limba Română. - 2003. - Nr 1. - P. 106-109; fotogr. Pohilă, Vlad. O jertfă tulburătoare. În numele tatălui... : [prof. univ. dr. Zamfira Mihail, lingvistă, etnolog de la București] / Vlad Pohilă // Născut în Cornova: omagiu lui Paul Mihail. - Chișinău, 2006. - P. 107-114. Pohilă, Vlad. O lumină ce vine din Banatul Sârbesc : [starea limbii, literaturii și a presei de lb. română din Voievodina] / Vlad Pohilă // Limba Română. - 2003
Vlad Pohilă () [Corola-website/Science/312766_a_314095]
-
(n. 28 ianuarie 1887, Comloșu Mare, Timiș, Austro-Ungaria, d. 2 iulie 1963, București) a fost un etnolog, etnograf, antropolog și folclorist român. În 1923 a întemeiat Muzeul Etnografic al Transilvaniei, cel dintâi muzeu etnografic din România. În 1929, a întemeiat Parcul Etnografic Național din Cluj, care îi poartă astăzi numele, cel dintâi muzeu etnografic în aer liber
Romulus Vuia () [Corola-website/Science/325614_a_326943]
-
confundați cu „macedonenii”, care sunt locuitorii regiunii istorice Macedonia în sensul larg (fie ei greci, slavo-macedoneni sau alții), sau cetățenii Republicii Macedonia în sensul mai îngust al cuvântului. Originea aromânilor este disputată, dar un punct de acord între toți istoricii, etnologii, lingviștii și filologii este că ei descind, ca și dacoromânii, meglenoromânii și istroromânii, din protoromâni. Matilda Caragiu Marioțeanu a formulat următoarea definiție: "i sunt dintotdeauna sud-dunăreni. Ei sunt continuatorii populațiilor sud-est-europene romanizate (macedoneni, greci, traci, iliri) sau colonizate de romani
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
de „Vlahi”. Ei nu beneficiază de mijloace destule (școli, mass-media, instuții culturale, susținere guvernamentală) pentru a-și păstra identitatea proprie. Din acești "rămâni", mulți bărbați practicau încă în anii 1950-60 transhumanța, fără să aibă domiciliu fix, așa cum i-a surprins etnologul clujean Petru Neiescu într-una din vizitele sale pe teren. Se pare ca aceștia nu sunt fărșeroți propriu-ziși, ci saracaciani care au reușit să scape de procesul de grecizare stabilindu-se în decursul diferitelor perioade istorice în spațiul albanez. Vechea
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
(n. 20 Octombrie 1956) este un cunoscut prozator, dramaturg și etnolog roman. In anul 2006 a aparut in Dicționarul biografic al literaturii române române, vol. I (A-L), Pitești, Editura Paralela 45. Deasemena este membru al Uniunii Scriitorilor. S-a născut pe 20 Octombrie 1956, în satul Șcheia, comuna Al. Ioan
Isidor Chicet () [Corola-website/Science/333238_a_334567]
-
ani de apariție neîntreruptă s-au tipărit 60 de numere. Deasemenea este Doctor al Universității București cu teza „Rituri de întemeiere în ceremonialul nupțial mehedințean”(2009, coordonator Ion Ghinoiu, referenți Petru Ursache, Iordan Datcu și Ion Pogorilovschi). Prezent în “Dicționarul etnologilor din România”, publicat de Iordan Datcu, Isidor Chicet este considerat principalul etnolog contemporan al Mehedințiului,fiind autorul mai multor studii și comunicări științifice tipărite în cîteva volume de etnologie. Literatura: -"Măgura cu fagi - "povestiri, Ed. Junimea, Iași, 1991 -"Iosua - "teatru
Isidor Chicet () [Corola-website/Science/333238_a_334567]
-
Doctor al Universității București cu teza „Rituri de întemeiere în ceremonialul nupțial mehedințean”(2009, coordonator Ion Ghinoiu, referenți Petru Ursache, Iordan Datcu și Ion Pogorilovschi). Prezent în “Dicționarul etnologilor din România”, publicat de Iordan Datcu, Isidor Chicet este considerat principalul etnolog contemporan al Mehedințiului,fiind autorul mai multor studii și comunicări științifice tipărite în cîteva volume de etnologie. Literatura: -"Măgura cu fagi - "povestiri, Ed. Junimea, Iași, 1991 -"Iosua - "teatru, Ed. Fundației Culturale „I. D. Sârbu”, Petroșani, 1995; -"Transfug la Orșova - "carte-document, Ed.
Isidor Chicet () [Corola-website/Science/333238_a_334567]
-
Turnu Severin, 2003, p. 100-101; Petrică Birău, -"Vioara din inima pădurii," Editura Amurg sentimental, București, 2004, p. 76-80; -Aurel Sasu, "Dicționarul biografic al literaturii române române, vol. I (A-L)", Pitești, Editura Paralela 45, 2006, p. 316-317; -Iordan Datcu, "Dicționarul Etnologilor Români", Editura Saeculum I.O., București, 2006, p.221-222; -Marian Popa, "Istoria literaturii române de Azi pe Mâine, vol. II," București, Editura Semne, 2009, p.753; -Jean Băileșteanu, "Viața ca o...paradă", Editura Autograf MJM, Craiova, 2010, p. 256-258; - Dumitru
Isidor Chicet () [Corola-website/Science/333238_a_334567]
-
(n. 15 februarie 1911, Sibiu - 2001) a fost un antropolog, etnolog, geograf, folclorist, memorialist, poet și sociolog român, o cercetătoare interdisciplinară a satului românesc de deal și de munte, a civilizației ancestrale de pe teritoriul României, precum și a continuității neîntrerupte a acesteia pe teritoriile unde se vorbește limba română. Considerată, fără îndoială
Lucia Apolzan () [Corola-website/Science/329727_a_331056]
-
pe o străduță pitorească (rua da Saudade nr. 13) și avea o mică terasă deasupra stâncilor, la câțiva metri de ocean. Scriitorul și-a organizat o mică biblioteca în camera cea mai spațioasă, unde se aflau câteva rafturi goale. Potrivit etnologului Andrei Oișteanu, scriitorul a traversat în perioada sa portugheză (1941-1945) o severă criză psihonevrotică descrisă în "„Jurnalul portughez”". Motivele depresiei sale psihice sunt considerate a fi următoarele: depărtarea de țară, evoluția războiului, prăbușirea Germaniei hitleriste, instaurarea regimului comunist în România
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
navă spațială automată, prin intermediul căreia călătorește Semley. Ea pătrunde într-un tunel al piticilor, asemenea lui Rip van Winkle, din care efectuează zborul - revenind după o generație (șaisprezece ani) datorită dilatării temporale cauzate relativiste. Romanul prezintă viața lui Rocannon, un etnolog care o întâlnește pe Semley la muzeu. Mai târziu el va merge într-o misiune etnologică pe planeta ei, o lume care până în acel moment se aflase sub "embargou la explorare", pentru a proteja culturile native. El nu știe că
Lumea lui Rocannon () [Corola-website/Science/321421_a_322750]
-
(n. 14 septembrie 1938, București; d. 4 decembrie 2000, Paris) a fost un pictor român, fiul sociologului și etnologului Ernest Bernea. a deținut între anii 1990-2000 funcția de director general al Muzeului Țăranului Român. Horia Bernea s-a născut la data de 14 septembrie 1938 în București, fiind fiul cunoscutului sociolog și etnolog Ernest Bernea (1905-1990). Între anii 1957
Horia Bernea () [Corola-website/Science/304207_a_305536]
-
un pictor român, fiul sociologului și etnologului Ernest Bernea. a deținut între anii 1990-2000 funcția de director general al Muzeului Țăranului Român. Horia Bernea s-a născut la data de 14 septembrie 1938 în București, fiind fiul cunoscutului sociolog și etnolog Ernest Bernea (1905-1990). Între anii 1957 și 1959 Horia Bernea a urmat cursurile Facultății de Matematică și Fizică a Universității București, între anii 1959 și 1965 - Școala Tehnică de Arhitectură și între anii 1962-1965 Institutul Pedagogic (secția Desen). A debutat
Horia Bernea () [Corola-website/Science/304207_a_305536]
-
(n. 11 iunie 1883, comuna Țepu, județul Tecuci, în prezent județul Galați - d. 31 octombrie 1921, Chișinău) a fost un scriitor, etnolog si folclorist român, laureat al premiul „Neuschotz” al Academiei Române în anul 1909. A urmat la Tecuci cursurile ultimelor două clase primare, precum și studiile gimnaziale. Studiile liceale le-a realizat la Școala fiilor de militari (Liceul Militar) din Iași (1899-1904) după
Tudor Pamfile () [Corola-website/Science/308889_a_310218]
-
Marian Teofan Dragoș Munteanu (n. 19 iunie 1962, comuna Grădiștea, Giurgiu) este un etnolog, profesor și activist civic român contemporan. Membru al rezistenței împotriva dictaturii comuniste, a fost unul dintre reprezentanții marcanți ai mișcărilor pentru drepturi civile și instaurare a democrației în România (1989-1991), lider al demonstrației studențești din Piața Universității, 1990. Este autorul
Marian Munteanu () [Corola-website/Science/299192_a_300521]
-
o victimă de război) iar "kohau ranga" (rânduri despre fugari) sunt liste cu refugiații din calea războaielor. Unii cercetători au ajuns la concluzia că "ta‘u" din "kohau ta‘u" face trimitere la o formă de scriere separată de rongo-rongo. Etnologul german Thomas Barthel a remarcat următoarele: „Pascuanii aveau și o altă formă de scriere denumită "ta‘u" și cu ajutorul căreia își scriau cronicile sau își notau evenimentele importante, dar această formă de scriere a dispărut.” Steven Fisher (autorul cărții "Istoria
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
în exprimare, lucruri care complică și mai mult încercările de analiză și descifrare a textelor. Legenda spune că, datorită valorii foarte mari a lemnului, doar câțiva experți aveau voie să-l folosească la scriere, în vreme ce învățăceii foloseau frunzele de banan. Etnologul german Thomas Barthel crede că scrierea pe piese de lemn cu caneluri a reprezentat o etapă mai puțin importantă în evoluția scrierii rongo-rongo, aceasta fiind derivată din obiceiul de a scrie pe frunze sau pe scoarță de banan cu ajutorul unui
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
Alexandru Popescu (n. 8 mai 1942, București) este un istoric, etnolog, diplomat. A publicat volume și studii în domeniile etnografiei, istoriei României și universale, relațiilor diplomatice și culturale, serviciilor de informații. După absolvirea Liceului „Ion Luca Caragiale” din București. (1956-1960), a urmat cursurile Facultății de istorie ale Universității București (1960-1965). În
Alexandru Popescu (istoric) () [Corola-website/Science/330084_a_331413]
-
Roo, Tabasco, Veracruz și Yucatán. În completare armonioasă cu similaritățile lor istorice, lingvistice și culturale, teritoriile din Mesoamerica contemporană manifestă o puternică tendință de integrare socială și economică. Termenul "Mesoamerica", desemnând literalmente "America mijlocie", a fost utilizat prima dată de etnologul german Paul Kirchhoff, care a remarcat numeroase similarități existente printre numeroasele și variatele culturi precolumbiene, a căror extindere geografică varia între limita nordică, care cuprindea jumătatea sudică a Mexicului de astăzi, continuând cu Guatemala, Belize, El Salvador, partea vestică a Hondurasului
Mesoamerica () [Corola-website/Science/307798_a_309127]