363 matches
-
aceste meleaguri. În 426 î.Hr., românii au ocupat Fidenae, iar în 416 î.Hr. și Veii. Veienii au trimis soli în restul Etruriei, lăudându-se că au învins trei generali români într-o singură bătălie. M. Furius Camillus, fiind sprijinit de etruscii din Caere, a cucerit și distrus orașul Veii din temelii și i-a vândut locuitorii că sclavi. Etruscii aliați au primit cetățenie română limitată. Nu au dispărut litigiile cu latinii, miza fiind controlul așezării Ardea, situată la 42 de km
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
soli în restul Etruriei, lăudându-se că au învins trei generali români într-o singură bătălie. M. Furius Camillus, fiind sprijinit de etruscii din Caere, a cucerit și distrus orașul Veii din temelii și i-a vândut locuitorii că sclavi. Etruscii aliați au primit cetățenie română limitată. Nu au dispărut litigiile cu latinii, miza fiind controlul așezării Ardea, situată la 42 de km de Romă. Românii obțin salinele de la gurile Tibrului și supun alte centre etrusce, printre care și Volsinii, centru
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
au primit cetățenie română limitată. Nu au dispărut litigiile cu latinii, miza fiind controlul așezării Ardea, situată la 42 de km de Romă. Românii obțin salinele de la gurile Tibrului și supun alte centre etrusce, printre care și Volsinii, centru religios etrusc. Romă și restul Latiumului s-au confruntat cu puternică presiune din partea populațiilor sabellice, coborâte din munți. Muntenii doreau să se stabilească în Latium, iar samniții s-au stabilit în Campania. Volscii, sabini, equii și hernicii invadau au invadat Latium. Multe
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
accesul Romei spre Campania. În 393 î.Hr., Romă se baza pe 152 000 de cetățeni mobilizabili. Celții au fost ultimul val de populație indo-europeană ce au coborât în Italia, dinspre nordul peninsulei. Prima migrare a fost în timpul domniei primului rege etrusc, la sfârșitul secolului al VI-lea, iar cea de-a doua a fost între secolele V-IV î.Hr. Migrația celților a stopat expansiunea etrusca din nordul peninsulei atunci când s-au stabilit în Câmpia Padului, de unde vor organiza incursiuni militare spre
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
care i-a permis să îi învingă pe gali. Alte raiduri celtice au fost respinse. După 380 î.Hr., Romă a fost reconstruită, fiind ridicată o nouă incinta și primind un perimetru de 430 hectare. a fost în continuare aliată cu etruscii din Caere, sprijind expedițiile maritime ale acestora. S-a încercat încheierea unei coalizări cu cetatea greacă a Massiliei și Romă, ajunsă una dintre cele mai importante orașe italiene, cunoscută de istoricii greci. Între 367-360 î.Hr., celții atacă din nou Romă
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
fiind săraci, dar numeroși și buni războinici. Au atras de partea lor populații italice, iar în anii 348-338 î.Hr., a fost momentul crucial în expansiunea maritimă română, Romă, fiind abia intrată într-o politică mediteraneană datorită raporturilor sale cu orașul etrusc Caere, care măsură 150-420 hectare, dispunând de o flotă numeroasă, cu strânse legături cu Cartagina. Treptat, prin înfrângerea samniților de lângă muntele Gaurus și de la Suessula, Capuâ și și Neapolis au fost subordonate Romei, trecute sub protectorat român, iar Latium era
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
au început construirea drumului care trebuia să lege Capua de Romă, via Appia. În 315 î.Hr., samniții i-au învins pe români la Lautulae. Numeroase populații și orașe italice au fost captate într-o coaliție antiromană, din care făceau parte etrusci, munteni sabellieni și gali. Soarta războiului închină în favoarea Romei din 314 î.Hr. Între 318-312 î.Hr., Capua a fost anexată de români și au instalat colonii în fertila Campania. În 304 î.Hr., s-a încheiat o pace favorabilă românilor, insă intervenția
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
gali să trateze cu romanii. Ansamblul povestirii este centrat în jurul plății răscumpărării, moment puțin glorios pentru romani, aurul galic și construcția Templului Iunonei Moneta care luminează ansamblul episodului. Iată întâmplarea repovestită de Lhomond : În 390 î.Hr., galii ajung în fața orașului etrusc Clusium (astăzi Chiusi), care era în sfera de influență romană. Roma trimite o ambasadă însărcinată cu medierea. Dar ambasadorii violează neutralitatea intervenind cu armele împotriva galilor, care cer despăgubiri Romei. În fața refuzului său, galii se îndreaptă spre Roma. Armata romană
Gâștele Capitoliului () [Corola-website/Science/327226_a_328555]
-
spune că a guvernat provinciile germanice (Germania Inferior). Doar ultima funcție, cea de guvernator al problematicei Germania Inferior, pare reală, fiind atestată și de istoricul Herodian. Este cert că Pupienus nu s-a născut ca patrician. El provenea din orașul etrusc Volterra, unde s-a găsit o inscripție cu numele fiicei (sau surorii) lui Pupienus: Pupiena Sextia Paulina Cathegilla. Acesta dovedește că Pupienus era înrudit cu familia nobiliară a Sextiilor. Pupienus a fost de două ori consul. Prima dată a fost
Pupienus () [Corola-website/Science/312192_a_313521]
-
în insula Creta și, mai apoi, civilizația miceniană în anumite zone din Grecia, începând cu al doilea mileniu î. Hr. În jurul anului 400 î. Hr., Cultura La Tène s-a răspândit în interior până în Peninsula Iberică (Spania și Portugalia), și, apoi, Anatolia. Etruscii locuiau în Italia centrală și în Lombardia, unde au fost alungați de către celți, care s-au amestecat cu vechii locuitori ai Iberiei pentru a crea o cultură celtiberică unică. Deoarece celții nu utilizau scrierea, nu există prea multe informații legate
Istoria Europei () [Corola-website/Science/296901_a_298230]
-
limbi italice: latină-faliscă-siculă, iar celui de-al doilea val i-ar corespunde grupul sabellic osc-umbrian, ceea ce explică ecarturile constatate dintre limba oscă și limba latină. Stabiliți în Campania preromană spre sfârșitul secolului al V-lea î.Hr., oscii au adoptat alfabetul etrusc, iar în secolul al V-lea î.Hr., au fost supuși de samniți. Împreună cu aceștia, vor fi încorporați în Republica Romană, după Bătălia de la Sentinum (295 î.Hr.) din al Treilea Război Samnit. Nu putem vorbi de un stat osc propriu-zis. Într-
Osci () [Corola-website/Science/327339_a_328668]
-
stadion pentru cursele de cai din Roma. Circul putea găzdui aproximativ 250.000 de oameni (cca 1/4 din populația Romei). Circul măsura 621 m în lungime și 118 m în lățime. A fost folosit pentru prima oară de către regii etrusci ai Romei. Prima versiune a acestuia a fost construită din lemn. Se crede că primele jocuri romane ("Ludi Romani") au fost găzduite de Tarquinus Priscus, al V-lea rege al Romei (au fost 7 regi). Izvoarele ne spun că ultimul
Circus Maximus () [Corola-website/Science/321912_a_323241]
-
de Papa Sixtus al IV-lea. Prima datare a turnării lupoaicei, presupusă în anii 500-480 î.e.n., a fost făcută după analize stilistice. S-a emis și ipoteza că turnarea s-a făcut în secolul al VI-lea e.n. de sculptorul etrusc "Vulca" din Veii. Cei doi copii sugând sunt însă mult mai recenți, deși Lupoaica cu cei doi copii a fost și simbolul Legiunii a VI-a romane ("Legio VI Ferrata Fidelas Constans", înfiițată de Iulius Cezar în anul 52 î.e.n.
Lupa Capitolina () [Corola-website/Science/304307_a_305636]
-
sistemul politic al "polisurilor", însă în scurt timp a evoluat într-o civilizație elenă originală, interacționând mai apoi cu civilizațiile italice și latine. Cel mai important aport cultural a fost alfabetul grecesc în forma sa chalcică/cumaeană, adoptat întâi de etrusci, și evoluând ulterior în alfabetul latin, cel mai folosit de pe glob. Multe dintre noile orașe au devenit foarte puternice și bogate, precum "Kapuê" (Capua), "Neapolis" (Νεάπολις, Neapole), Siracuza, Akragas, "Subaris" (Σύβαρις, Sybaris). Printre alte orașe din Magna Graecia se numără
Magna Graecia () [Corola-website/Science/303915_a_305244]
-
așezări etrusce situate între dealurile Palatin, Capitoliu, Quirinal și Esquilin în secolele VIII-VII Î.en. Legenda spune că Romulus este considerat fondatorul Romei. După ce a fost condusă de o serie de șapte regi, în anul 509 î.en., ultimul rege etrusc este înlăturat de aristocrați numiți patricieni care preiau puterea și formează Senatul. Ia naștere Republica Romană. În secolul V î.en., sunt create funcțiile de tribun și Adunarea Poporului-Plebeii. Roma își lărgește sfera de influență spre centrul Peninsulei Italice și
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
de aristocrați numiți patricieni care preiau puterea și formează Senatul. Ia naștere Republica Romană. În secolul V î.en., sunt create funcțiile de tribun și Adunarea Poporului-Plebeii. Roma își lărgește sfera de influență spre centrul Peninsulei Italice și cucerește orașul etrusc Veii, punând capăt supremației etrusce. Dar izbucnește lupta de clasă dintre patricieni și plebeii lipsiți de drepturi politice. În anul 450 î.en., este redactat astfel primul cod roman de legi și cele 12 table. Echilibrul politic între plebei și
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Appia, pentru a furniza apa proaspătă orașului. Dar în anul 387 î.en., galii, conduși de Brennus atacă Roma. Atacul îi va motiva pe romani să inițieze o politică militară defensivă și de expasiune teritorială. Prin numeroase războaie împotriva damniților, etruscilor și latinilor, Roma devine nucleul puterii în centrul Peninsulei Italice. Între 264-241 î.en., se desfășoara Primul Război Punic pentru controlul Siciliei și se încheie cu înfrângerea Cartaginei. Odată cu ascensiunea Romei de la oraș-stat la putere mondială se remarcă generali care
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
al V-lea și al IV-lea î.Hr. (cele mai cunoscute fiind războaiele cu Siracuza și Nisa). În ciuda stării de război cu grecii, Punii au fost supuși unei puternice influențe culturale grecești în această perioadă, rămânând însă permanent aliați cu Etruscii. Orașul a prosperat prin dezvoltarea comerțului maritim. În secolele al IV-lea și al III-lea î.Hr., Cartagina a devenit cel mai bogat oraș din zona mediteraneană, după Alexandria din Egipt. În el locuiau 400.000 de oameni, alți 100
Cartagina () [Corola-website/Science/302344_a_303673]
-
("535" - 509 î.Hr.) a fost ultimul rege al Romei. Al șaptelea și ultimul rege al Romei a fost Tarquinius Superbus. Ca fiul lui Priscus și ginerele lui Servius, Tarquinius era, de asemenea, de naștere etruscă. În timpul domniei sale etruscii au atins vârful puterii lor. Spre deosebire de toți ceilalți regi de înaintea sa, Tarquinius a folosit violența, uciderea și terorismului pentru a menține controlul asupra Romei. A abrogat multe dintre reformele constituționale antecedente create de către predecesorii săi. Singurul lucru benefic Romei
Lucius Tarquinius Superbus () [Corola-website/Science/299872_a_301201]
-
Marte (în latină "Marș") era zeul român al războiului. Marte provine dintr-o fuziune a zeului agrar și războinic "Mavors", dintr-un vechi cult umbric, cu zeul etrusc Maris și cu zeul grec al războaielor, Ares. Până la cristalizarea acestui sincretism caracteristic mitologiei române, "Mavors" era invocat că protector al muncilor câmpului și chiar mai tarziu, când se consolidează cultul lui Marte, noua divinitate e venerata mai ales tot
Marte (zeu) () [Corola-website/Science/296591_a_297920]
-
pe primul loc deja și în alfabetul de la Ugarit, 1400 î.Hr. În Grecia antică, elinii au folosit și ei același simbol, pe care l-au numit "alpha", cu precizarea că la ei nu avea nici o semnificație. În Europa occidentală, anticii etrusci foloseau același semn: romanii, imitându-i, i-au dat forma actuală. Semnul semitic A desemna în scrierea feniciană și în cele provenite din ea un sunet glotalic, ʔ. Numele ʔaleph înseamnă „bou” în dialectele vest-semite. Însă ipoteza răspâdită în unele
A () [Corola-website/Science/296728_a_298057]
-
i, un popor de limbă ne-indoeuropeană, au locuit regiunea din Italia, numită Etruria (cuprinzând Toscana, regiunea de nord a Latiumului și părți din Umbria), incepand cu 1000-900 î.Hr. până în sec. I d.Hr., înaintea întemeierii Republicii Române. Originea etruscilor a stârnit numeroase controverse, cuvantul "etrusc" provenind din: Trusci, Etruri sau , după cum îi numeau românii, si Tyrsanoi în limba elina. Endonimul etruscilor era Razenna sau Razna. Există două teorii privind originea etruscilor în Italia: una a imigrării, cealtaltă a autohtoniei
Etrusci () [Corola-website/Science/298568_a_299897]
-
limbă ne-indoeuropeană, au locuit regiunea din Italia, numită Etruria (cuprinzând Toscana, regiunea de nord a Latiumului și părți din Umbria), incepand cu 1000-900 î.Hr. până în sec. I d.Hr., înaintea întemeierii Republicii Române. Originea etruscilor a stârnit numeroase controverse, cuvantul "etrusc" provenind din: Trusci, Etruri sau , după cum îi numeau românii, si Tyrsanoi în limba elina. Endonimul etruscilor era Razenna sau Razna. Există două teorii privind originea etruscilor în Italia: una a imigrării, cealtaltă a autohtoniei. Potrivit lui Herodot, etruscii au provenit din
Etrusci () [Corola-website/Science/298568_a_299897]
-
Latiumului și părți din Umbria), incepand cu 1000-900 î.Hr. până în sec. I d.Hr., înaintea întemeierii Republicii Române. Originea etruscilor a stârnit numeroase controverse, cuvantul "etrusc" provenind din: Trusci, Etruri sau , după cum îi numeau românii, si Tyrsanoi în limba elina. Endonimul etruscilor era Razenna sau Razna. Există două teorii privind originea etruscilor în Italia: una a imigrării, cealtaltă a autohtoniei. Potrivit lui Herodot, etruscii au provenit din regiunea anatoliană Lidia(Lydia) și de pe unele insule din Marea Egee (îndeosebi Lemnos), iar Dionis din Halicarnas
Etrusci () [Corola-website/Science/298568_a_299897]
-
sec. I d.Hr., înaintea întemeierii Republicii Române. Originea etruscilor a stârnit numeroase controverse, cuvantul "etrusc" provenind din: Trusci, Etruri sau , după cum îi numeau românii, si Tyrsanoi în limba elina. Endonimul etruscilor era Razenna sau Razna. Există două teorii privind originea etruscilor în Italia: una a imigrării, cealtaltă a autohtoniei. Potrivit lui Herodot, etruscii au provenit din regiunea anatoliană Lidia(Lydia) și de pe unele insule din Marea Egee (îndeosebi Lemnos), iar Dionis din Halicarnas era de părere că etruscii erau autohtoni în Etruria. În
Etrusci () [Corola-website/Science/298568_a_299897]