391 matches
-
ADN, care se transcriu în ARNm, decât să sintetizeze proteine represoare pentru 90-93% din genom. În reglajul genetic, la eucariote, intervin două tipuri de proteine cromozomiale: histonice și nonhistonice. Histonele asigură stabilitatea structurii fibrei de cromatină, condensarea sa în cromozomii eucariotelor și inactivarea nespecifică a genelor. Nonhistonele au un rol important în reglajul specific diferențiat al genelor. Prezența lor determină tipul genelor ce vor fi transcrise în anumite celule și țesuturi, la anumite etape ontogenetice. GENOMUL Noțiunea de genom a fost
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
definiție fizică: genomul este format din molecule de ADN. La bacterii, aceste două definiții se potrivesc: la Escherichia coli genomul este format dintr-o singură moleculă de ADN circular, în care genele sunt practic îmbrățișate unele cu altele. La numeroase eucariote pe de altă parte, și în mod particular la vertebrate, genomul nu se limitează la ansamblul de gene. În acest caz, genele nu sunt decât o porțiune a genomului. Astfel, în afară de faptul că funcția primordială a genomului este de a
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
găsesc în punctele de întrerupere la fiecare copie parentală, de la cele mai mici până la cele mai mari, devenind astfel posibilă reconstituirea succesiunii de nucleotide din întreaga copie. Acidul dezoxiribonucleic (ADN) este suportul informației genetice pentru toate organismele vii autonome. La eucariote această informație genetică este înmagazinată în nucleul celular, care este delimitat de o membrană, însă o mică parte este înmagazinată în unele organite intracitoplasmatice (mitocondrii, cloroplaste). Genomul ce se găseste în nucleu este fragmentat în mai multe molecule liniare de
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
de 40 de ani (Mirsky și Ris, 1951, citați de CavalierSmith în 1985), se știe că talia genomului nu este în relație directă cu complexitatea unui organism, nici cu numărul de gene pe care îl deține acesta. De exemplu, la eucariotele unicelulare, mărimea genomului variază între 9Mb (la drojdia Saccharomyces cerevisiae) până la 700 000 Mb (la amiba Amoeba dubia), fiind un raport de aproximativ 80 000 între acestea. Printre amfibieni, cantitatea de ADN variază de la 1 la 100, broasca râioasă Xenopus
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
corelații dintre mărimea genomului și complexitatea organismelor este cunoscută în literatură sub denumirea de paradoxul valorii lui C. În contrast cu mărimea genomului, numărul de gene ce codifică sinteza de proteine pare a fi corelat cu gradul de complexitate al organismelor. Printre eucariote, numărul de gene ce codifică sinteza de proteine variază în jur valorii de 7000 la drojdii (levuri) (calculată de către Dujon, 1994), și până la 100 000 maxim la mamifere (Fields, 1994). Această variație de aproximativ 15 ori între numărul de gene
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
Celelalte unități funcționale (gene ale ARN-ului structural, origini ale replicării, situsuri de recombinare, etc.) nu contribuie semnificativ la mărimea genomului. În sfârșit, variațiile esențiale ale taliei genomului se datorează ADN-ului nefuncțional. Altfel spus, o mare parte din genomul eucariotelor nu conține informație genetică. La vertebrate cantitatea de ADN ce nu codifică sinteza de proteine (ADN non-codant) reprezintă 65% (tetraodontiformes) și până la 99,9% din genom (Protopterus aethiopicus). În celulă, molecula de ADN este asociată cu proteine și molecule de
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
pozitivă care să contrabalanseze aceste dezavantaje. Efectiv, la organismele unicelulare ce se înmulțesc rapid (bacterii, levuri, etc.) genomul este foarte compact pentru a minimaliza costurile energetice, în nutrimente și timpul necesar replicării cromozomilor. Dar constrângerile selective sunt foarte diferite la eucariotele pluricelulare, și este dificil de cuatificat impactul excesului de ADN asupra sănătății, fiind la fel de clar că acest impact nu este excesiv. Se știe că efectul selecției asupra unui caracter dat depinde nu doar de avantajul sau dezavantajul selectiv ce determină
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
parte din funcții cu ajutorul aparatului enzimatic al celulei gazdă. La organismele procariote de tip celular, cum sunt bacteriile, cantitatea de ADN din cromozomul lor circular este mult mai mare decât la virusuri, datorită creșterii complexității organizării lor. În sfârșit, la eucariote cantitatea de ADN este considerabil mai mare, el fiind organizat într-un număr variabil de cromozomi. Dar iată, pe scurt, care este realitatea. Genomul viroizilor (agenți patogeni înrudiți cu virusurile) este foarte mic având între 240 și 360 de nucleotide
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
1010 perechi de nucleotide per celulă. Deși, în general, se observă o creștere a mărimii genomului de la organismele mai simple cum sunt bacteriile și virusurile, spre cele mai evoluate de tip eucariot, de la această regulă există excepții, mai ales printre eucariote. Evident că peștii primitivi, amfibienii și plantele cu flori nu sunt de 10 ori mai complexe decât mamiferele, deși au de 10 ori mai mult ADN. În consecință, putem aprecia că, evoluția genomului s-a realizat, în mare, pe 2
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
urmat 2 căi posibile: - creșterea mărimii cromozomului, prin dublarea genomului, ducând la apariția eubacteriilor cu o structură și fiziologie complicate, bazată însă pe un cromozom unic - creșterea numărului de cromozomi, urmată de modificarea organizării lor, concomitent cu evoluția spre celulele eucariote. Sparrow și Naumann, analizând datele referitoare la mărimea genomului la aproximativ 2400 de specii diferite, au luat în considerație numai dimensiunea minimă a genomului individual cunoscut la organisme aparținând la 23 de grupuri filogenetice majore. S-a considerat că această
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
de 8 grade de mărime. Sparrow și Naumann ajung la următoarele concluzii: - analiza datelor referitoare la cantitatea minimă de ADN per genom permite concluzia existenței unei continuități evolutive, prin dublarea unui genom de bază esențial - delimitarea netă între procariote și eucariote duce la idea că, în general, creșterea genomului este paralelă cu creșterea complexității evolutive - există o zonă de suprapunere între eubacteriile cu genom mare și cianobacterii, pe de o parte, și levurile și protozoarele cu genom mic, pe de alta
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
efectul prezenței ADN mitocondrial și ADN din cloroplaste asupra calculelor poate fi considerat ca neglijabil datorită proporției neînsemnate de ADN din genomul total. Cele mai mari cantități de ADN per celulă (1012 perechi de nucleotide) se găsesc și la unele eucariote simple precum Amoeba și la plantele de tipul ferigilor primitive din genul Psilopsida. Cercetările privind cantitatea de ADN la numeroase specii de vertebrate au dus la trei concluzii mai importante: 1. la speciile înrudite, aparținând unor genuri, ordine sau familii
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
specii. Prin urmare, în procesul de evoluție, de-a lungul arborelui filogenetic, are loc o creștere a cantității de ADN, și, implicit a mărimii genomului odată cu creșterea complexității organismelor, organismele mai primitive având numai câteva gene, în timp ce organismele eucariote evoluate, cum sunt mamiferele, au câteva zeci de mii de gene în genomul lor, cu toate că de la această regulă unele organisme fac excepție. Atât la procariote cât și la eucariote, în afară de cromozomul principal, în primul caz, sau de genomul nuclear, în
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
organismele mai primitive având numai câteva gene, în timp ce organismele eucariote evoluate, cum sunt mamiferele, au câteva zeci de mii de gene în genomul lor, cu toate că de la această regulă unele organisme fac excepție. Atât la procariote cât și la eucariote, în afară de cromozomul principal, în primul caz, sau de genomul nuclear, în cel de-al doilea, se află structuri genetice auxiliare ce formează genomul extranuclear. Astfel, la bacterii, în citoplasmă se află una sau mai multe molecule circulare de ADN, mult
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
nuclear, în cel de-al doilea, se află structuri genetice auxiliare ce formează genomul extranuclear. Astfel, la bacterii, în citoplasmă se află una sau mai multe molecule circulare de ADN, mult mai mici decât cromozomul principal, numite plasmide bacteriene. La eucariote există cel puțin două genomuri extranucleare, unul cloroplastic, specific plantelor verzi fotosintetizatoare, și altul mitocondrial, comun plantelor și animalelor. Sunt unele date care atestă existența unui al treilea genom extranuclear la eucariote, și anume cel al corpilor bazali ai flagelilor
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
mici decât cromozomul principal, numite plasmide bacteriene. La eucariote există cel puțin două genomuri extranucleare, unul cloroplastic, specific plantelor verzi fotosintetizatoare, și altul mitocondrial, comun plantelor și animalelor. Sunt unele date care atestă existența unui al treilea genom extranuclear la eucariote, și anume cel al corpilor bazali ai flagelilor de la organismele protozoare flagelate, reprezentând centriolii la aceste organisme. Cantitatea de ADN ce formează genomul extranuclear poate fi considerată însă ca neglijabilă. 29 aprilie 2006
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
regnuri, adăugându-se la cele patru menționate anterior și regnul Fungi. Unii oameni de știință concep clasificarea lumii vii în mai multe regnuri. Stabilirea sistemului de clasificare cu cinci regnuri a avut la bază organizarea structurală respectiv organizarea celulară procariotă, eucariotă unicelulară,eucariotă pluricelulară și modul de nutriție, respectiv fotosinteza caracteristică plantelor, ingestia (prin înghițire și digestie) tipică animalelor, absorbția specifică fungilor. Elemente noi au fost aduse și în domeniul Evoluționismului, legate de originea extraterestră a vieții-descoperirea unei sușe bacteriene recoltate
Caleidoscop by Veronica Adam () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93241]
-
-se la cele patru menționate anterior și regnul Fungi. Unii oameni de știință concep clasificarea lumii vii în mai multe regnuri. Stabilirea sistemului de clasificare cu cinci regnuri a avut la bază organizarea structurală respectiv organizarea celulară procariotă, eucariotă unicelulară,eucariotă pluricelulară și modul de nutriție, respectiv fotosinteza caracteristică plantelor, ingestia (prin înghițire și digestie) tipică animalelor, absorbția specifică fungilor. Elemente noi au fost aduse și în domeniul Evoluționismului, legate de originea extraterestră a vieții-descoperirea unei sușe bacteriene recoltate din straturile
Caleidoscop by Veronica Adam () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93241]
-
au apărut În urmă cu 3,5-3 miliarde de ani, fiind reprezentate de cianobacterii și bacterii propriu-zise; cianobacteriile sunt, deci, cele mai vechi ființe apărute pe planeta noastră, cele mai rezistente, autotrofe atât pentru carbon cât și pentru azot. Primele eucariote au apărut abia În urmă cu 1,4 - 1,5 miliarde de ani, având informația genetică cuprinsă Într-un nucleu Învelit de o membrană lipoproteică dublă, numită și anvelopă. Plantele terestre vasculare au apărut În sedimentele depuse acum 420 de
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
de o membrană lipoproteică dublă, numită și anvelopă. Plantele terestre vasculare au apărut În sedimentele depuse acum 420 de milioane de ani (la Începutul Devonianului sau chiar la sfârșitul Silurianului), adică aproximativ după 1 miliard de ani de la diferențierea organismelor eucariote primitive; fără Îndoială, aceste prime plante fosile au fost precedate de altele care, fiind lipsite de lignină, nu au lăsat urme În straturile geologice. Înainte de a trece la prezentarea diferitelor strategii evolutive, la nivel de celulă, organism și populație, ne
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
opri la câteva elemente de clasificare a lumii vii ,. Lumea vie cuprinde 5 regnuri, grupate În două supraregnuri: A. Supraregnul PROCARIOTA, cu 1 regn: BACTERIA (Monera), din care fac parte Eubacteriile (cu cianobacterii și bacterii propriu-zise) și Archebacteriile. B. Supraregnul EUCARIOTA, cu 4 regnuri: 1. PROTISTE - cu 30 de Încrengături (inclusiv protozoare și fungi inferiori), din care 8 cuprind alge: diatomee, aurii, brune, roșii, verzi ș.a., ale căror dimensiuni variază de la 2-3 micrometri (unele alge unicelulare) până la peste 50 m (unele
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
de ciuperci superioare (zigomicete, ascomicete, bazidiomicete). 3. PLANTE - cu 12 Încrengături din grupele: briofite (mușchi), pteridofite (ferigi) și spermafite: gimnosperme (pinofite) și angiosperme (magnoliofite): dicotiledonate (magnoliate) și monocotiledonate (liliate). 4. ANIMALE - cu 37 Încrengături. În ceea ce privește numărul de specii procariote și eucariote „vegetale” din primele 4 regnuri, acesta diferă după autorii luați În considerație. Cei mai mulți autori apreciază că există aproximativ 5 000 specii de bacterii și cianobacterii, 35 000 specii de alge, 100 000 specii de ciuperci, 20 000 specii de licheni
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
un perete. Așadar, fără a fi Întotdeauna obligatoriu, „starea acoperită” este necesară supraviețuirii protoplastului În condiții naturale (turgescență) și derulării ciclului celular complet. Peretele a fost selecționat de către presiunea evolutivă dintr-o mare diversitate de construcții realizate de talofite. La eucariote se cunosc 3 linii evolutive principale divergente, plecând de la modul de nutriție: - animalele au evoluat fără obstacolul pe care l-ar fi reprezentat un perete celular pentru nutriție, care se face prin fagocitoză; - la plante, peretele a Însoțit evoluția de
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
de la protoplaste. Originea plastidelor, ca și a mitocondriilor de altfel (ambele categorii de organite având membrană dublă, ribozomi și ADN), este explicată prin teoria endosimbiotică ,. Conform acestei teorii, organisme procariote fotosintetizante s-ar fi instalat ca simbionți permanenți În celulele eucariotelor, până când aceste organisme procariote s-ar fi transformat În organite semiautonome. Așadar, indivizi diferiți s-au Întâlnit, s-au Întrepătruns În așa fel că nu s-au mai putut separa: unul a devenit organit În corpul celuilalt. Deci, plastidele și
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
Între plante și animale: ciuperci și animale (micofagie), zoidofilia și polenizarea (plante entomofile, malacofile, ornitofile, cheiropterofile), zoochoria (nematode, insecte și vertebrate care răspândesc fructe și semințe). - Simbioze intime Între „plante”: simbioza Între microorganisme, Între bacterii și ciuperci, Între procariote și eucariote vegetale (stând la originea mitocondriilor și plastidelor) ,,. - Simbioza lichenică (Între alge și ciuperci). b. Strategii evolutive pentru ocuparea mediului de viață Condiții În care au apărut plantele vasculare (terestre). Plantele vasculare au apărut În sedimentele depuse acum 420 de milioane
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]