127 matches
-
protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar, aflate în partea central nord-estică a Depresiunii Brașovului. Situl dispune de trei tipuri de habitate (Păduri stepice eurosiberiene de "Quercus sp", Tufărișuri subcontinentale peri-panonice și Pajiști stepice subpanonice) ce adăpostesc o gamă floristică divesificată, caracteristică stepelor din Câmpia Transilvană. Flora ariei naturale are în componență arbori și arbusti cu specii de: stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), carpen
Căian (sit SCI) () [Corola-website/Science/331426_a_332755]
-
Zeifăn, Homorodul Mare și Valea Mare). Situl prezintă o arie naturală cu patru tipuri de habitate (Păduri dacice de stejar și carpen, Păduri de stejar cu carpen de tip "Galio-Carpinetum", Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum" și Vegetație de silvostepa eurosiberiana cu "Quercus spp.") ce adăpostesc și conserva o gamă floristica și faunistica diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice enumerate în anexa I-
Hârtibaciu Sud - Est () [Corola-website/Science/331065_a_332394]
-
și conservă o gamă diversă de floră spontană și faună sălbatică. Aria naturală dispune de 12 tipuri de habitate naturale ("Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri; Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp; Zăvoaie cu Salix alba și Populus alba; Pajiști xerice pe substrat calcaros; Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase; Pajiști de altitudine joasă; Pajiști aluviale din Cnidion dubii; Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile
Câmpia Careiului (sit SCI) () [Corola-website/Science/334015_a_335344]
-
adăpostește o mare diversitate de floră și faună specifică Țării Bârsei. Rezervația dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri de fag, păduri de fag și carpen, păduri dacice de stejar și carpen și habitate cu vegetație de silvostepă eurosiberiană cu specii de stejar. Flora este constituită din arbori cu specii de: stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), o subspecie de tei pucios ("Tilia parvifolia"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de câmp ("Acer pseudoplatanus"), pin negru ("Pinus nigra") și arbusti cu
Dealul Cetății - Lempeș () [Corola-website/Science/319031_a_320360]
-
de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre și acvatice specifice nordului Dobrogei. Parcul dispune de zece habitat naturale; astfel: "Păduri dobrogene de fag; Păduri dacice de stejar și carpen; Păduri balcano-panonice de cer și gorun; Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp; Vegetație forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos; Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice; Stepe ponto-sarmatice; Comunități pioniere din Sedo-Scleranthion sau din Sedo albi-Veronicion dilleni pe stancării silicioase; Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice" și "Peșteri în care accesul publicului
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
pe o suprafață de 219 hectare. Situl reprezintă o zonă de câmpie (râuri, lunci, pajiști, păduri de foioase și tufărișuri) încadrată în bioregiune stepică a Podișului Moldovenesc; ce conservă habitate naturale de tip: "Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice", "Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp" și "Vegetație forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos"; și protejează o gamă variată de floră (stejar, stejar brumăriu, stejar pufos, păducel, porumbar, alun turcesc, măceș, scumpie) și faună rară. La baza desemnării sitului se află mai multe specii
Pădurea Gârboavele () [Corola-website/Science/330496_a_331825]
-
ce adăpostește și conservă o gamă diversă de floră spontană și faună sălbatică. Aria naturală dispune de nouă tipuri de habitate naturale ("Păduri dacice de stejar și carpen", "Tufărișuri subcontinentale peri-panonice", "Vegetatie forestieră panonică cu Quercus pubescens", "Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp", "Pajiști stepice subpanonice", "Pajiști de altitudine joasă", "Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice", "Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin" și "Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip Magnopotamion
Lacul Știucilor - Sic - Puini - Bonțida () [Corola-website/Science/333999_a_335328]
-
Mari grupuri de pești migratori sunt direcționate spre Japonia de către Curentul Japoniei și Curentul Kuril. Speciile de insecte sunt variate și în număr mare. Aici trăiesc peste 250 de specii de păsări și 8 specii de reptile. Fauna aparține subregiunilor eurosiberiană și chino-manciuriană (ursul japonez, maimuța japoneză, cocoșul japonez). Diversitatea și unicitatea peisajului arhipelagului japonez a determinat considerarea a numeroase regiuni drept parcuri naționale. Japonia este situată la limita nord-estică a zonei climatice aflate sub influența musonului asiatic, care aduce o
Japonia () [Corola-website/Science/296602_a_297931]
-
altitudine joasă ("Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis"), Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip "Magnopotamion" sau "Hydrocharition", Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Vegetație forestieră panonică cu "Quercus pubescens" și Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu "Quercus spp.") ce adăpostesc și conservă o gamă floristică și faunistică diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. La baza desemnării sitului se află câteva specii avifaunistice enumerate în anexa I-a
Bazinul Fizeșului () [Corola-website/Science/331099_a_332428]
-
În zona respectivă se află zăcăminte estimate la 70 miliarde metri cubi de gaze, respectiv 12 milioane tone de țiței. Flora României este compusă din următoarele elemente fitogeografice: nordic și alpin (circa 14%: artic, boreal, artic-alpin etc) european (circa 40%: eurosiberian, european, central-european etc), sudic (circa 8%: tropical, mediteranean etc), sud-estic (circa 10%: iliric, daco-iliric, balcanic, moezic), oriental sau continentala (circa 20%: pontic, sarmatic, ponto-central-asiatic, ponto-mediteranean), apusean (circa 1%: atlantic, atlantic-mediteranean), endemic (circa 4%, dacic propriu-zis), cosmopolit și adventiv (circa 4
Geografia României () [Corola-website/Science/296815_a_298144]
-
intervalului fără îngheț fiind de 120 de zile. Media anuală a precipitațiilor atmosferice este de 650 - 700 mm, cu un maxim de 900 mm în luna iunie. Floră este de tip eurasiatic, zona căreia îi aparține, aflându-se în regiunea eurosiberiana, la interferență provinciei daco-ilirice cu provincia central-europeană est carpatica, în circumscripția Carpaților Meridionali Cristalini. Din punct de vedere al vegetației, regiunea se încadrează în etajul gorunului, care ocupă cea mai mare parte din suprafața împădurita. Speciile cele mai frecvente sunt
Comuna Vulcana-Pandele, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301200_a_302529]
-
Ulmus laevis, Fraxinus excelsior" sau "Fraxinus angustifolia", din lungul marilor râuri ("Ulmenion minoris", Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice, Zăvoaie cu "Salix alba" și "Populus alba", Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu "Quercus spp.", Vegetație forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos, Vegetație lemnoasă cu "Salix eleagnos" de-a lungul râurilor montane, Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice, Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetație din "Ranunculion
Parcul Natural Comana () [Corola-website/Science/324326_a_325655]
-
bogăția faunei sunt în legătură directă cu altitudinea reliefului, specificul florei și impactului factorului antropic asupra arealurilor de dezvoltare ale acesteia. Fauna este reprezentată în principal printr-un număr mare de insecte, în special de lepidoptere (fluturi), precum unele specii eurosiberiene(Eudia Pavonica, Inochis io, Aglais urticae, Nymphalis rivularis, Satyrus dryras Scop)dar și euro-asiatice(Papilio machaon, Nemeobius lucina) Printre animalele care viețuiesc în pădurile din jurul râului se numără: ursul (Ursus arctos), mistrețul(Sus Scrofa), vulpea(Caniș vulpes), lupul(Caniș lupus
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
Bidention"; Tufărișuri subcontinentale peri-panonice; Comunități de lizieră cu ierburi înalte hidrofile de la câmpie până în etajele montan și alpin; Păduri ripariene mixte cu "Quercus robur", "Ulmus laevis", "Fraxinus excelsior" sau "Fraxinus angustifolia", din lungul marilor râuri ("Ulmenion minoris"); Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu "Quercus spp." și Zăvoaie cu "Salix alba" și "Populus alba"; ce adăpostesc specii rare din fauna și flora Câmpiei Someșene. La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice, dintre care unele enumerate în anexa I-a a
Câmpia Ierului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331769_a_333098]
-
de ape subterane la diverse adâncimi. Apele de suprafață sunt reprezentate de râurile Bahlui . Râul Bahlui reprezintă artera hidrografică principală a unității aflate în studiu . Pe baza elementelor floristice, Bazinul râului Bahlui în amonte de Cotnari, se încadrează fitogeografic regiunii eurosiberiene. Aici se interferează, prin părțile lor periferice, provincia central-europeană est carpatică cu provincia balcano-moesică. Pe teritoriul regiunii cercetate se disting două zone de vegetație: zona forestieră și zona de silvostepă. Peisajul natural al silvostepei din depresiunea de contact a suferit
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
Suprafața pronotului ușor convexă, prevăzută cu o punctuație fină și deasă, mai fină comparativ cu punctuația capului. Elitrele lățite postmedian au vârfurile ascuțite și prezintă o punctuație fină, mai accentuată posterior. Suprafața elitrelor cu urme de strii longitudinale ± șterse. Specie eurosiberiană. În pivnițe, cămări întunecoase și în galeriile de rozătoare acvatice. l=3,5-4,5 mm. ♂ Marginea internă a tibiilor anterioare ușor arcuită la bază. 15 Catops picipes Fabricius Este cea mai mare specie a genului. Corpul oval, maroniu sau maroniu-negricios
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
lățit median, pronotul de asemenea lățit, îngustat anterior. La ♀ punctul de la baza celei de-a 4 a interstrii este ovalalungit, iar benzile negre sunt mai înguste. Înapoia marginii anterioare a pronotului se găsește un rând transversal de puncte adâncite. Specie eurosiberiană, rară. l=2,5-3 mm. 8 Haliplus immaculatus Gerhardt Corpul galben-roșcat. Elitrele lucioase atât la ♂ cât și la *, lipsite de rugozități. Rândurile de puncte de pe elitre sunt adesea mai accentuate în partea lor posterioară, punctele bazale ale rândurilor 3-5 fiind
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
rugozități. Rândurile de puncte de pe elitre sunt adesea mai accentuate în partea lor posterioară, punctele bazale ale rândurilor 3-5 fiind mai îngroșate. Apofiza prosternului cu un șanț longitudinal superficial. Ultimul sternit abdominal lipsit de un rând transversal de puncte. Element eurosiberian, întâlnit mai ales în nordul lanțului Carpatic. l=2,8-3,1 mm. ♂ Ghearele picioarelor anterioare inegale, cea internă fiind puternic curbată, de aproape 3 ori mai scurtă decât cea externă. 9 Haliplus ruficollis De Geer (impressus F.) Corpul scurt și
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
nu sunt mai îngroșate. Apofiza prosternului cu o punctuație deasă și accentuată, prevăzută cu un șanț median superficial. Porțiunea mediană a metasternului prezintă o concavitate ușor adâncită. Penultimul sternit abdominal cu un rând transversal, format din puncte îngroșate. Specie reofilă, eurosiberiană. l=2,5-2,9 mm. (Pl. I, fig.3) ♂ Primele 3 articole ale tarselor anterioare ușor lățite, iar ghearele sunt inegale. Elitrele lipsite de o punctuație microscopică. ♀ Jumătatea postmediană a elitrelor prezintă o punctuație microscopică, greu vizibilă. 10 Haliplus furcatus
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
3-5 îngroșate, prezentându-se sub forma unor gropițe oblice. Apofiza prosternului cu o punctuație rară, ea are un șanț anterior superficial, iar pe marginile sale laterale este vizibilă o bordură fină. Apofiza prosternului fără o concavitate mediană bine conturată. Specie eurosiberiană, frecventă în fauna noastă. l=2,2-2,5 mm. ♂ Ghearele picioarelor anterioare simetrice. 12 Haliplus fluviatilis Aubé Corpul oval-alungit, cu umerii slab conturați, roșcat sau galben pal. Elitrele au linii longitudinale înguste negre, de mai multe ori întrerupte postmedian. Pronotul
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
mai multe benzi întrerupte și confluente negre. Pronotul cu o punctuație deasă, uniformă, iar elitrele prezintă o punctuație dublă. Metasternul și coxele posterioare dispun de puncte grosiere, iar sternitele abdominale și epipleurele elitrelor au o punctuație fină și deasă. Specie eurosiberiană. l=3-3,5 mm. (Pl. I, fig.9) 6 Genul Coelambus Thomson Se deosebește de Hygrotus prin forma capului care la Coelambus este trunchiat anterior sau ușor curbat, iar clipeul este lipsit de o bordură vizibilă. Cu excepția unei singure specii
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
latitans Sharp Corpul galben-maroniu, ușor bombat. Vertexul prezintă o pată transversală neagră. Elitrele cu pete negre pestrițe și cu striuri accentuate de puncte. De o parte și de alta a suturii elitrelor se află câmpuri poligonale lucioase, ușor înălțate. Specie eurosiberiană. l=10 11 mm. ♂ Ghearele tarselor anterioare egale, scurte și curbate spre interior (fig.56g, pag.56). 4 Subfamilia Dytiscinae Cuprinde cei mai mari reprezentanți ai ditiscidelor. Se deosebesc de Colymbetinae prin aspectul ochilor care sunt rotunzi, nesinuați și prin
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
neclar al acestor suprafețe, majoritatea aparținând consiliilor locale comunale. Starea florei și a faunei sălbatice Sub aspect floristic, teritoriul județului Iași este inclus în provincia ponto-sarmatică, la contactul acesteia cu provincia central europeană, est-carpatică, ambele provincii făcând parte din regiunea eurosiberiană. Până în prezent pe teritoriul județului Iași s au semnalat peste 1000 specii de fanerogame și cel puțin tot atâtea specii de ferigi, mușchi, ciuperci, licheni, alge, deci o floră bogată și variată, consecință a poziției sale fitogeografice. În componența florei
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
antibiotice (5 km), DL Fabrica de antibiotice sat Uricani (5 km). Încadrarea în ecoregiunea României: Câmpia Moldovei Criterii de identificare a habitatelor: vegetație: pădure; geomorfologice: deal; geologice: domeniul sedimentar. Principalele tipuri de habitate din aria protejată: 91I0 - vegetație de silvostepă eurosiberiană cu păduri de Quercus sp. Caracterizarea generală a ariei protejate: I. BIOTOPUL a) Aspecte geologice/geomorfologice: circa 5% din suprafață se află pe un platou, iar restul pe un versant cu panta între 8-12°. Sedimentarul este de vârstă volhiniană, acoperit
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
face pe DN Iași-Botoșani, după care DJ Trifești Roșcani, DL Roșcani-rezervație. Încadrarea în ecoregiunea României: Câmpia Moldovei Criterii de identificare a habitatelor: vegetație: pădure; geomorfologice: deal; geologice: domeniul sedimentar. Principalele tipuri de habitate din aria protejată: 91I0 - vegetație de silvostepă eurosiberiană cu păduri de Quercus sp. Caracterizarea generală a ariei protejate: I. BIOTOPUL a) Aspecte geologice/geomorfologice: formațiunile geologice sunt caracteristice platformei moldovenești; teritoriul rezervației aparține neogenului, seriei miocenului din etajul sarmațian de tipul basarabean. Depozitele basarabeanului sunt formate din marne
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]