135 matches
-
Minciunile... a fost carte unei întregi generații. (Cf. „Inimă de tată”, de Ioan Al. BrătescuVoinești, în „Viața Romînească, 2, nr. 9, 1907, p 342). „Transformism” 1. Opere, p. 324 2. La acesta se va referi Dragoș Protopopescu, în poemul „Un evoluționist”.(Vezi: Ion Pilat și Perpessicius, Antologia poeților de azi, 2, ediția cit., p. 170) 3. Corneliu Moldovanu, Purgatoriul, 1, Ed. Cartea Romînească, 1922, p. 26. 4. Eugen Schileru, în Dan Botta, Scrieri, 4, Ediție îngrijită de Dolores Botta, EPL, 1968
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu o comunitate de milioane de persoane. Împăcăm astfel logica marilor populații cu cea primitivă a creierului nostru „bârfitor”. Concluzie Presa people exploatează o tendință de bază a ființei umane, nevoia de a auzi și de a colporta bârfe. Psihologii evoluționiști consideră că instinctul de a bârfi este mai mult decât un detaliu de suprafață al psihologiei noastre: este de fapt baza primelor societăți. Faptul că suntem din ce în ce mai mult în căutarea unor mijloace de satisfacere a instinctului prin intermediul presei people arată
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
ale schimbării sociale derivă din studiile istorice și antropologice care arată cum unele societăți simple și mici au devenit mari și complexe. Acestea au convins pe mulți cercetători că o astfel de tranziție era "naturală." Modul de abordare al teoreticienilor evoluționiști timpurii a fost numit evoluție uniliniară deoarece toate societățile se presupune că s-au dezvoltat de-a lungul unei singure secvențe de etape care implică "progresul." Lewis Henry Morgan, spre exemplu, a considerat că societățile "primitive" devin mai "avansate", evoluând
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
probabil să fie uniform. În plus, aceasta se produce în moduri diferite și schimbarea nu este egală cu "progresul" așa cum era cazul cu multe teorii uniliniare; pe termen scurt, periodic, poate exista și o tendință de regres. Cu toate acestea, evoluționiștii multiliniari afirmă că pe termen lung, există o direcție generală care implică schimbarea socială: de la societăți simple, mici la unele mari, complexe. EVOLUȚIA SOCIOCULTURALĂ. Astăzi tipul de teorie evoluționistă care este avută în vedere mult mai serios de sociologi și
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
dacă nu cumva face chiar posibilă apariția minciunii, cel puțin o favorizează și o încurajează din plin. Minciunile, spune el, sînt "progeniturile bastarde ale simbolurilor" și el mai susține că "minciuna extinde enorm aria posibilităților de a înșela". În termeni evoluționiști, era avantajos pentru strămoșii noștri să-și dezvolte inteligența machiavelică, prin care, alături de alte facilități, ei puteau să-și înșele semenii cu mai multă eficiență decît înainte; de ce, atunci, considerăm această abilitate ca fiind condamnabilă? În plus, atitudinea dezaprobatoare față de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care poate sta la baza asamblării unei hemoglobine ce reprezintă doar 2-3% din hemoglobina totală. Aceasta este considerată o genă aflată în stare de tranziție spre o pseudogenă și care urmează a fi silențiată. Acesta reprezintă acel mutational load al evoluționiștilor moderni, adică „încărcătură mutațională” ca „preț” plătit de specie pentru a-și asigura diversitate și eventuale perspective evolutive. Modelul experimental pentru studiul geneticii eritropoiezei a fost șoarecele de la care unele concluzii au fost extrapolate la eritropoieza umană. Recent a fost
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Situsul acesta este necesar activării genei β-globinei adulte prin EKLF și suferă mutație la unii pacienți cu β-talasemie. EKLF poate juca un rol crucial în realizarea unei apropieri fizice dintre promotorul genei β-globinei și LCR, în celulele eritroide ale adultului. Evoluționiștii moderni pun la baza evoluției progresive a lumii vii mecanismul duplicației genice (Ohno, 1970). Duplicația genică este considerată singurul proces biologico-genetic care ar fi putut asigura geneza de multiple copii genice pornind de la o genă inițială, ulterior având loc diversificarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
intern al monocatenei. Între secvența de aminoacizi a catenei mioglobinei și aceea a catenelor globinice există coincidență în 24 de poziții. Analiza catenelor globinice la peste 60 de specii de vertebrate a identificat prezența a nouă poziții invariante, considerate de evoluționiști ca reprezentând situsuri în care mutația „a fost interzisă” de selecția naturală, deoarece, atunci când aceasta a afectat asemenea poziții, fie că a dus la moartea individului purtător, având deci efect letal și fiind eliminată din genofondul populațional, fie că s-
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
transportul oxigenului la celule și țesuturi manifestată mai ales în momentul expansiunii tetrapodelor terestre a impus trecerea de la hemoglobina monomeră și dimeră la diferențierea hemoglobinelor tetramerice, paralel cu diferențierea vertebratelor superioare - păsări și mai ales cu marea radiație a mamiferelor. Evoluționiștii admit că doar prin duplicație genică și păstrarea unuia dintre exemplare cu structura și funcția inițiale pe când în cel de al doilea exemplar genic se pot experimenta modificări, unele chiar „interzise” în alte situații, cum ar fi fost situsul activ
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
15 per 100 de codoni la 108 ani și se presupune că aceste înlocuiri mai „conservative” au condus la diferențierea genelor pentru catenele α- și β -globinice, care au asigurat o mai bună adaptare la transportul și eliberarea oxigenului molecular. Evoluționiștii moleculariști susțin ipoteză că selecția naturală a ghidat puternic evoluția proteinelor. Mecanismul genetic al substituțiilor de nucleotide în secvența genică este oferit de capacitatea atomului de hidrogen din structura bazelor azotate de a-și schimba poziția în cadrul inelului purinic și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
să constituim grupuri permanente, numai dacă luăm în calcul anumiți strămoși; în plus, motive legate de locuință, alegeri individuale sau evenimente particulare vin să restrângă posibilitățile. O polemică foarte veche durează și astăzi între partizanii unui determinism biologic (sociobiologi, psihologi evoluționiști) și partizanii unui determinism cultural. Mai recent, caracterul parțial al multor studii clasice asupra rudeniei în materie de gen (gender) a fost subliniat, deoarece aceste studii cercetează, în mod incontestabil, plecând de la un individ de referință masculin. Astăzi, majoritatea specialiștilor
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
privilegiază mai degrabă a doua stare, după cum valorizează îndoiala mai degrabă decât certitudinea, particularul mai mult decât generalul. Criticii constată caracterul haotic al lumii și implozia marilor povestiri. Publicațiile recente subliniază până la saturație natura "ficțională" a noțiunilor globale ale antropologilor evoluționiști, difuzioniști, funcționaliști, structuraliști și ale celor care le-au urmat. Fără a intra în certuri infinite asupra cuvintelor, să remarcăm că nu este foarte interesant de declarat că totul este ficțiune și că ficțiunea este în toate. Să afirmi că
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
conștient și deliberat: ceea ce oferă spre lectură este ingeniozitatea unei povești inventate. Aceasta se poate inspira din realitate, dar referentul este în mod clar considerat unul imaginar. Din punct de vedere istoric, elementele relatate nu s-au produs niciodată. Marii evoluționiști ai secolului al XIX-lea, ca Tylor, Morgan, Frazer se considerau în mod sincer drept o specie nouă de istorici ai civilizațiilor. Ei vedeau societățile umane ca tot atâtea stadii pe drumul unui progres unilinear, ca și cum întreaga omenire ar avea
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
dans la ritualuri, de la tehnicile agrare la convențiile de război anumiți antropologi de la sfârșitul secolului al XIX-lea s-au străduit să studieze distribuirea geografică a trăsăturilor culturale și să reconstituie difuziunea lor. Problema este că acești difuzioniști, ca și evoluționiștii, se arătau puțin încrezători în fiabilitatea surselor de care se foloseau pentru a corobora teoria lor preconcepută. Astăzi pare aproape peiorativ să vorbești de funcționalsim, căci se știe că părțile constitutive ale unei societăți nu "funcționează" ca piesele unei mașini
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
sunt uniliniare toate societățile trec prin aceleași stadii și ajung în același punct final și multiliniare stadiile nu sunt aceleași pentru orice societate, iar punctul final poate fi diferit. Cele mai multe dintre teoriile evoluționiste aparțin unor gânditori clasici ai sociologiei. Dintre evoluționiștii uniliniari, trebuie amintiți: Auguste Comte, care prin legea celor trei stări afirmă că orice soietate, urmând progresul cunoașterii, trece prin starea teologică (fictivă), starea metafizică (abstractă) și starea pozitivă (științifică). El considera că progresul este același pentru toate societățile, diferind
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
schimbării sociale, acestea sunt abordate diferit în funcție de paradigma teoretică de explicare a acesteia. Chiar dacă sunt conceptualizate diferit, mecanismele schimbării sociale, prezentate pe scurt mai jos nu se exclud reciproc, ci dimpotrivă, acționează în mod concertat în viața socială. Astfel, pentru evoluționiști și pentru funcționaliști, mecanismele schimbării constau în procese ca acumulare, diferențiere, specializare, cooperare (Bădescu, 2002, Buzărnescu, 1995). Omenirea acumulează cunoaștere, idei, capital de multiple feluri, moduri de a face și în urma acestei acumulări se specializează și se diferențiază. Pe de
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
că nici o instituție politică nu este admisibilă, nici posibilă, nici durabilă, decât aceea care nici nu depășește, nici nu întrece starea actuală a societății. În ultimă analiză, ideologii noștri, atât de reticenți la imitații și adoptări de instituții străine, apusene evoluționiști și reformiști în politică n-au altă optică, nici alt mod de a gândi, nici alt limbaj. Ar fi, de asemenea, de adăugat, că rădăcinile acestei poziții vin și ele în aceeași ideologie iluministă a secolului al XVIII-lea, de unde
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
c] oamenii posed] un simț moral autentic și capacitatea de a distinge între bine și r]u. Acesta este aspectul care îi motiveaz]. S] analiz]m acum aspectele științifice. Începem cu concepțiile legate de cooperare sau altruism, cum o numesc evoluționiștii din ziua de azi care studiaz] comportamentul social (așa-numiții „socio-biologi”) (Wilson, 1975; Dawkins, 1976). Subliniez faptul c] nu este vorba despre bun]tatea dezinteresat] - adic] despre altruism în sens propriu sau despre altruismul de tip Maica Tereza, ci mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mai frapant exemplu este acela al insectelor sociale: unele femele își consacr] întreaga viat] îngrijirii progeniturilor, f]r] a avea o viat] proprie (Hamilton, 1964a,b). Printre organismele mai apropiate de al nostru, exist] unul caracterizat printr-un mare „altruism” evoluționist (Trivers, 1971). Familia canin] se bazeaz] foarte mult pe cooperare în ceea ce privește hrană, aceasta fiind alocat] în întregime femelelor cu pui. Evident, oamenii sunt animale care au nevoie de acest „altruism” biologic și care se pricep foarte bine în a-l
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
biologie, ca și în jocul de șah, timpul și eficiența sunt elemente valoroase. Trebuie s] cooper]m și, în același timp, s] ne tr]im viața.) Care este natura acestor gânduri cu privire la nevoia de a coopera? Poziția final] a biologilor evoluționiști din ziua de azi sugereaz] c] aceste gânduri nu sunt altceva decât credințele legate de obligația de a ajuta. Cu alte cuvinte, pentru a deveni „altruiști” natură ne-a f]cut altruiști. Subliniez un aspect menționat anterior, si anume c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
alte cuvinte, pentru a deveni „altruiști” natură ne-a f]cut altruiști. Subliniez un aspect menționat anterior, si anume c] oamenii nu încearc] s] obțin] tot ceea ce se poate unul de la altul, mimând amabilitatea. Mai degrab], în viziunea oric]rui evoluționist, se obțin adesea rezultate mai bune dac] suntem înșelați de latura biologic] - aceasta fiind situația în leg]tur] cu cooperarea (Trivers, 1976). Consider]m c] ar trebui s]-i ajut]m pe ceilalti și c] avem obligații fâț] de ei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
moral modern ar afirmă despre obligații? Aproape în mod sigur c] nu. Într-adev]r, că s] fiu sincer, acest lucru intensific] grijile pe care mulți le au în leg]tur] cu teoriile despre contractul social. Din punctul de vedere al evoluționistului, sentimentele trebuie s] implice consecințe biologice, lucru valabil în egal] m]sur] pentru tr]irile morale, deși acestea pot fi diferite. Din punct de vedere evoluționist, un lucru este foarte sigur: nu toate interacțiunile sociale au parte de aceeasi plat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vechi și influente viziuni de tip sistemic asupra omului, societății și istoriei. Cu toate că e întâlnit încă din Antichitate, de-abia în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea joacă rol de far călăuzitor în gândirea istorică, filosofică și socială. Evoluționiștii consideră că în spatele schimbărilor stau legi universale ce pot fi descoperite. Pentru Comte, schimbarea urmează calea legii naturale a progresului spre perfecțiune. Postulatul fundamental al acestei perspective este schimbare = creștere. Cu alte cuvinte, societățile se dezvoltă, ajung la o perioadă
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
cu care sunt comparate. Viața înseamnă armonie perfectă. De aici derivă în mare parte logica asumpțiilor vezi pentru comentarii și taxonomii asemănătoare Smith (1973:26-9) sau Sztompka (1993:100-12) la care subscriu într-o măsură mai mare sau mai mică evoluționiștii: a) Organicism societatea este un organism ale cărui părți se află în relație și care joacă roluri și funcții specifice în scopul prezervării și continuării "existenței" sale. b) Holism obiectul schimbării este societatea ca întreg, și nu părțile sale. Orice
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
deranjează mersul. Originea evitărilor Orice persoană normal constituită evită ceea ce o sperie, ceea ce-i face rău sau o face să sufere. A evita nu este un comportament contra naturii al ființei umane: este, dimpotrivă, un instinct de supraviețuire, pe care evoluționiștii îl explică. Problema care se pune în cazul persoanei deprimate, anxioase, fobice, obsesionale, este că evitarea devine regulă: această persoană evită sistematic ceea ce ar putea să-i fie util și benefic. Cursorul utilizării „cu bună știință” al evitării este dereglat
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]