550 matches
-
caricatură, în farsă tragică. Or, tocmai acest proces de telescopare, de translație distorsionantă stă sub lupa lui Herzog și ține de arta sa cinematografică prin care intrăm în zona lui „simt enorm și văd monstruos" și ne confruntăm în detaliul exacerbat cu vidul. Un ultim film care adaugă personalităților puternic accentuate un artist a fost excelentul documentar al Tamrei Davis, Jean-Michel Basquiat: The Radiant Child (2010) centrat în jurul unui interviu cu pictorul newyorkez al cărui fulminant traseu de la băiatul de stradă
Festivalul de la Wroclaw by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6142_a_7467]
-
în final!) o confesiune ce-ți îngheață sîngele în vene. Naratoarea (de douăzeci de ani, la momentul întîmplărilor) vine la Londra pentru a se recupera după o nevroză -iată, totuși, un detaliu metatextual notabil! - și pentru a scăpa de sub autoritatea exacerbată a unui părinte sever (reverend anglican). Ea (de observat că protagonista-povestitoare nu are nume) obține o slujbă de guvernantă (la un înalt aristocrat londonez), cu rigori cam ciudate. Tînărul nobil își ține doi nepoți orfani (Miles și Flora) la una
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
intermediar, citează afirmația prințului Mîșkin, potrivit căreia numai „frumusețea va mântui lumea”. N-am făcut decât să pun alături câteva exemple extreme în care se poate citi tragedia unei lumi care înțelege frumusețea exclusiv în expresia ei exterioară. Superficialitatea, trăirea exacerbată a momentului, cultul violent al succesului i-au împins pe prea mulți dintre contemporanii noștri la acte care anulează cu totul însăși ideea de natural. Ne revoltăm că suntem hrăniți cu alimente modificate genetic, dar nu tresărim la zâmbetele îmbotoxate
Nazism și culturism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5412_a_6737]
-
psihiatru la Centrul de explorare a somnului din Garches. Această intrare în stare de alertă nu este neapărat negativă, dimpotrivă, ne ajută să ne pregătim pentru situații periculoase. Este vorba deci de un mecanism de supraviețuire. Dar, atunci când aceasta este exacerbată și se transformă într-o hiperactivitate, ea devine negativă și se caracterizează prin stres și o anxietate severă", a mai spus aceasta. Cercetătorii de la Universitatea Berkeley consideră că acest fenomen a devenit din ce în ce mai îngrijorător pentru societatea americană care suportă în
Cât ar trebui să dormim pentru a ne păstra sănătoşi () [Corola-journal/Journalistic/66434_a_67759]
-
șanț de lîngă șoseaua Bacăului (p. 246). Citind-o, îți dai seama că nu există o singură specie de oameni, ci mai multe, și că unii oameni sunt adevărate canalii aflate sub pragul animalității. O natură compătimitoare purtîndu-și crucea sensibilității exacerbate, aceasta e stofa din care e croită ființa autorului. Din acest motiv nu ți-l poți închipui pe critic afișînd morga înțepată a unui spirit blazat, pentru care suferința lumii e ceva subînțeles și neproblematic. Și mai e un amănunt
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
pămîntului" (ibidem). E la mijloc o demonie acaparantă, totalizatoare. O dilatare a ființei trupești, nesățioase pe coordonatele lumii fizice, spre a lua locul „planului divin" nesocotit. Dacă la un Ioan Alexandru, bunăoară, rebeliunea sufletului țărănesc, amestec de expresionism și socialism exacerbat în disimulare, s-a orientat izbăvitor către homo religiosus, aici nu se petrece așa ceva. Inconsecvenței congenerului îi răspunde o trufașă consecvență. Sumbru, îndărătnic, Radu Ulmeanu rămîne în postura omului „fără nimic sfînt". Amoralitatea și anafectivitatea, mereu deductibile, dacă nu declarate
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
și același număr de silabe, în forma lor articulată. Explicația rațională a sensului nu a jucat niciun rol în a bloca modificarea, deși expresiile inițiale sunt destul de transparente: ambele evocă, metonimic, teama sau emoția prin efectele lor fiziologice (reale, dar exacerbate); prima conține și o comparație condensată („pielea ca de găină”). Exemplele recente, numeroase, provenind mai ales de pe forumuri, dar și din texte și emisiuni informative, au o constantă semantică: părul de găină nu indică atât spaima, cât emoția, apărând adesea
„Părul de găină“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4988_a_6313]
-
odihnesc. Nu eram decât un bărbat de vârstă medie, copleșit de prezența unei femei tinere și frumoase. Forța acelei entități supranaturale, pe care o simțisem până atunci amenințătoare undeva, în interiorul meu, mi se părea acum zămislită doar de sensibilitatea mea exacerbată. Mutsuko stătea nemișcată, cu păru-i atingându-mi bărbia, cu obrajii ascunși la pieptul meu. Umerii ei albi se ridicau ușor în ritmul respirației mele. Am mângâiat-o pe păr. Avea părul negru și strălucitor, iar fiecare fir în parte
TAICHI YAMADA N-am mai visat de mult că zbor () [Corola-journal/Journalistic/4393_a_5718]
-
cu vreun alt poet al timpului său. Este adevărat că Fondane scrie această poezie cu accente apocaliptice și profetice în anii 1930-1940, în momentul cel mai întunecat al dezlănțuirii iraționale a modernității occidentale, în ciuda raționalității sale atît de lăudate și exacerbate. Cu toate acestea, la mai mult de 70 de ani distanță, putem oare spune că nu ne mai privește această „atestare de existență” a unei poezii care se vrea, în primul rînd, mărturie și „afirmare a realității”, iar nu un
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
Gypsies in Patrick Leigh Fermor’s Between the Woods & the Water“. Lawrence Durrell este un prozator inclasificabil, fapt ce a dat naștere la opinii diverse și contradictorii asupra operei sale narative. S-a afirmat vizibil într-o epocă a realismului exacerbat de după Al Doilea Război Mondial, abia după publicarea capodoperei: Cvartetul din Alexandria. Cele patru romane: Justine (1957), Baltazar (1958) Mountolive (1958) și Clea (1960) sunt în contratimp cu boom-ul generației Angry Young Men, prin reprezentații ei port-drapel precum John
Centenar Lawrence Durrell by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4513_a_5838]
-
Diana Ivan Miles J. Unger, Machiavelli. O biografie, Eikon, Cluj-Napoca 2013 Trăim o exacerbată epocă foiletonistică, după cum numea Herman Hesse un fenomen căruia, la momentul respectiv, nu avea cum să îi intuiască adevărata amploare și pe care îl subsuma vieții culturale, dar care a ajuns, treptat, să se extindă la toate aspectele existenței noastre
O biografie a lui Machiavelli by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3452_a_4777]
-
de scăzută în temperatură pasională. Situat la antipodul lui Don Juan - la care au trimis primii comentatori ai romanului -, bărbatul din „Femei albastre” pare să sterilizeze cam tot ce atinge. De vină sunt atât indecizia de fond, cât și intelectualitatea exacerbată, predispusă la chestionarea permanentă a afectelor. De aici, bizara frivolitate a personajului, pe cât de dornic de aventură (și plin de succese la acest capitol), pe atât de incapabil de a și-o asuma până la capăt și de a obține satisfacție
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
fie o evitare de a-și asuma decis evreitatea, fie o dorință de asimilare, de „împămîntenire”, așa cum a devenit foarte vizibilă la congenerul său N. Steinhardt. Dușul rece administrat de prefața magistrului la romanul De două mii de anii-a provocat (exacerbat) simțămîntul suspendării între două medii, căruia i-a dat o efervescentă expresie în Cum am devenit huligan. Dar mai departe? Străbătînd momentul legionar și anii războiului, a avut iluzia de-a ajunge la liman în preajma actului de la 23 august. Drept care
Mihail Sebastian mîntuit? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3646_a_4971]
-
o osârdie de cabalist, „textul ascuns” al istoriei, adresându-se însă nu amatorilor de senzațional (deși nici aceștia nu vor fi câtuși de puțin dezamăgiți citind Iisus sau provocarea prin moarte), cât mai ales acelor spirite care, dezabuzate de pozitivismul exacerbat al cunoașterii actuale, încearcă să regăsească ceva din sâmburele peren al gândirii tradiționale (așadar esoterice). Fapte istorice pe care ne-am obișnuit să le consideră m unanim cunoscute capătă astfel, în lectura acestei cercetătoare, atât de dezinhibate și atât de
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
în mod paradoxal, tristețe și singurătate. Nu e întâmplător că tânărul poet evidențiază carențele morale ale unei societăți egoiste, în accentuată pierdere de memorie. Flaviu George Predescu subliniază că pericolele generației sale se ivesc tocmai din acest cult al unei exacerbate fericiri individuale, al supraaprecierii dragostei (printre altele și datorită filmelor și televiziunii), în dauna unor valori tradiționale, cum ar fi simțul moral, al valorilor comunitare, al onoarei și memoriei colective, al unității familiei. Ca un nou romantic, ce intuiește că
Un eseist neliniștit by Ion Cristofor () [Corola-journal/Journalistic/3030_a_4355]
-
își păstrează frecvent evidența. Deturnate în eșec, consumate doar pe jumătate, spaimele interioare nu găsesc mereu la eroii întîmplărilor din comedii și "momente" înalta moralitate a sentimentelor întregi. O anume înclinație către exagerarea relelor posibile îi îndeamnă către o agorafilie exacerbată, către nevoia de pălăvrăgeală pe mai multe voci, scoțîndu-i din singurătate și împingîndu-i către vorbăria zgomotoasă. Strigătul lui Costache Gudurău din schița "Telegrame" (1899): "...nu mai putem merge cafiné" dă glas disperării de a pierde contactul necesar cu trăirea gregară
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
stilul face tema. Al Lilianei Corobca e surprinzător de bine strunit pentru un subiect pe care-l poți rata așa de ușor, sufocîndu-l ori în disecții meticuloase de moravuri și principii, ce nu duc nicăieri, ori în pusee de trivialitate exacerbată și, pînă la urmă, neinteresantă (s-au mai văzut bucățele bune mestecate prost, fiindcă autorii vrut-au să ia ochii, nu să scrie literatură). Spuneam că Un an în Paradis e prea puțin despre ,munci" și destul despre zile. Despre
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
Mischiu sau cu numele real) ar fi susceptibile să revoluționeze literatura română în pragul mileniului III. Chiar și în puținele momente în care se vorbește despre aceste cărți, ele sunt date ca exemplu menit să ilustreze un caz de vanitate exacerbată prin care un om, altminteri onorabil, ajunge să se pună într-o situație destul de ridicolă. Cel puțin la fel de insolită se arată, la prima vedere, ambiția fostului ministru de Justiție Valeriu Stoica de a publica un volum de poezie. Ecartul dintre
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
Alexandru Balș sau Grigore Peucescu, foarte activi pe scena politică a opoziției. Chiar dacă principala orientare a ziarului era una antiliberală, tinerii de la "Epoca" se găseau în contradicție și cu L. Catargiu, conducătorul Partidului Conservator, căruia îi reproșau că prin dorința exacerbata de a-l dobori pe I. C. Brătianu încheiase alianță cu G. Vernescu, liberal moderat, alianța care aliena spiritul conservator autentic 9. Totuși, perioadă lungă de guvernare și uzură indusă de această făceau că, în sânul partidului de guvernământ, perioadele de
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
arămii, creată într-o clipă a jocului alienării părintelui meu, pictorul. Cu privirea zălogită în spatele unei legături plumburii, își înmuiase arătătorul într-o esență de ghindă strivită de-un călcâi nărăvaș, apoi îl îmbibase în uleiul unor nuci nimicite de exacerbate pofte vegetale și-l plimbase pe-o pânză în contur nehotărât. Când întregul cercetat cu latul palmei s-a dovedit acoperit, s-a aruncat asupra ochiului meu stâng. Irisul acestuia deveni pe dată cadranul unui ornic straniu, purtând orele îndărăt
COCOŞUL CU PENE DE RUBIN de ANGELA DINA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382865_a_384194]
-
acum posibilitatea să folosim resursele noastre interioare în mod conștient, în loc să fim la cheremul lor”, afirmă specialistul în hipnoză Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză. Teama oamenilor atunci când aud de hipnoză, adaugă specialistul, vine dintr-un instinct de conservare exacerbat, coroborat cu faptul că majoritatea definițiilor sau informațiilor despre hipnoză pe care le găsim în cărți, filme sau online, spun același lucru: “trăirile și acțiunile celui hipnotizat sunt supuse voinței hipnotizatorului”. “Se pleacă deci de la o premisă greșită deoarece hipnoza
Este hipnoza un lucru real sau o … ficţiune? [Corola-blog/BlogPost/93004_a_94296]
-
părerea n-am face decât să îngroșăm rândurile celor care deja au generat mult prea multe versiuni. Singurul lucru pe care-l pot constata eu cu certitudine este că nu reiese din conținutul Coranului ceva concret, care să explice atașamentul exacerbat al fanaticilor religioși față de această religie de care abuzează, folosind-o ca scuză pentru faptele lor reprobabile, inumane. De ce o preferă în locul alteia, rămâne un mister. Bănuiala mea este că explicația se află fie undeva în afară, fie dimpotrivă, undeva
Islam: cinci stâlpi și ultima înfățișare [Corola-blog/BlogPost/93079_a_94371]
-
respingerea totală, într-un amestec de fascinație și consternare. Explicația supraviețuirii acestei tradiții de-a lungul veacurilor, în ciuda numeroaselor încercări de a-i pune capăt, constă în inegalabila forță de atracție pe care o exercită acele momente de răvășire emoțională exacerbată. Sentimentul atingerii morții, presimțirea neantului și efemerității existenței, norocul de a scăpa de sub pericolul iminent, a doua șansă, încununată mai apoi de o renaștere aparent miraculoasă sunt câteva dintre elementele care creează emoțiile cele mai puternice. Nu doar jocul cu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
mata, există la noi o mentalitate țărănească, alterată de substituirea proprietății reale cu o proprietate abstractă. Mai ales În sistemele cu ideologie de orientare mai mult sau mai puțin socialistă au proliferat Întotdeauna forme de naționalism derivate dintr-un patriotism exacerbat. Pentru că În țările În care proprietatea tinde să devină colectivă, patria este decretată bunul suprem al fiecărui cetățean. Așa-i că pînă și frazele mele Îți par sloganuri? Dar acest proces are și reversul lui. Concomitent se naște și dependența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
minute în urmă. Fapta, lucrul sau blestemul, căci putea fi interpretat foarte bine și așa, era într-adevăr grav. Undeva, într-o suburbie a orașului în care trăia el, EL!, cum îi plăcea de multe ori să-și denumească ego-ul exacerbat pe care îl impunea ori de câte ori avea ocazia în fața colegilor săi, în orașul pe care îl putea considera ca fiind al lui deci, apăruse un nou nume. Și era un nume special, Mircea era conștient de asta, pentru că pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]