551 matches
-
Alexandru Balș sau Grigore Peucescu, foarte activi pe scena politică a opoziției. Chiar dacă principala orientare a ziarului era una antiliberală, tinerii de la "Epoca" se găseau în contradicție și cu L. Catargiu, conducătorul Partidului Conservator, căruia îi reproșau că prin dorința exacerbata de a-l dobori pe I. C. Brătianu încheiase alianță cu G. Vernescu, liberal moderat, alianța care aliena spiritul conservator autentic 9. Totuși, perioadă lungă de guvernare și uzură indusă de această făceau că, în sânul partidului de guvernământ, perioadele de
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
fost tot mai puțin, mai stins, mai puțin luminos, monocolor și oficial. Dar și asta poate fi ceva normal, la urma urmelor. Nu o poți duce numai într-o strălucire. Sînt perioade de umbră, de căutare, de redefinire, de orgolii exacerbate. Ca și în creație. Aflu dintr-o știre că președintele Institutului Cultural Român, Augustin Buzura, a fost înlocuit. După cincisprezece ani neîntrerupți, nu m-am mirat atît de tare. Și nici atît de anormal nu mi s-a părut. Mi
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
catharsis-ul lecturii trăite În act, impersonalitatea actantului-computer (ce Înmagazinează indiferent o sumă nelimitată de date enciclopedice) este substituită de subiectivitatea dilematică a ființei, cea a unui eu lecturant care valorizează diferențiat gnoza. Trăim Într-o epocă a unei tehnicități exacerbate, când urma individualului pare să fie ștearsă de Abulafia (personalizarea computerului); traversând purgatoriul lecturii celor șapte sute cincizeci de pagini ale romanului, parcă ne regăsim diferența, ne-o recâștigăm prin auto-inițiere. Sugestia acestei lecturi mântuitoare pornește chiar din titlu. Aparent, Pendulul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
școlarii și cu care nu se poate ieși în lume. "Dilematicii", în această privință, nu sunt deloc originali, constată Theodor Codreanu pe bază de citate. Într-o singură privință se deosebesc: Grama enunță antiromânismul lui Eminescu, ponegritorii mai noi naționalismul exacerbat. Încriminările de "lipsă de logică", de nerespectarea normelor sintactice, de îmbinări incompatibile ale cuvintelor, de "aberații" cromatice sunt, de fapt, laude fără voie ale modernității poetului. Lucian Blaga deslușea traseul complotist de la "Cazul Grama" la "tipul Grama", iar Șerban Cioculescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe trotuar. Psst... Controlul! ridică el din sprâncene, iar ceilalți acoliți îl urmară imediat, coborând și ei tăcuți, pe șestache, cu o stație mai devreme de ținta propusă. Spre consternarea furioasă a moșulețului cu colimator ager și cu simț civic exacerbat! Cei patru nu mai aveau acum altă cale, decât aceea de a se încadra pe o porțiune de drum din abundență luminată și relativ circulată, chiar și la acea oră din noapte, defilând în josul fostei străzi Karl Marx, către proxima
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
interbelică s-a dovedit mult mai receptivă la șansele freudismului de a decoda romanele camilpetresciene, mai ales Patul lui Procust. Unii cronicari întrezăresc în Ladima tipul nevroticului, după cum Fred Vasilescu se înscrie într-o tipologie mai aparte prin feminitatea lui exacerbată. Cele două caractere devin, astfel, pasibile de a figura într-o fișă medicală psihiatrică: "Altfel suferă însă Fred Vasilescu. El n-ar putea să fie niciodată superior durerii sale, ca Ladima. E predispus Ladima e predestinat unor boli sentimentale mai
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Legile fără excepții sunt îngrozitoare... Nu ne trebuie... Ne sufocă... Să căutăm un nou Moise, mai psiholog... că dacă nu, Europa noastră dă faliment."65 Păsări ale căror excrescențe le dau un aer anacronic, intelectuali geniali, erudiți și de o exacerbată moralitate, predestinați să sucombe la contactul cu realitatea imediată întruchipează, laolaltă, imaginea arhetipală a Albatrosului lui Baudelaire: "Pe punte jos ei care sus în azur sunt regi / Acum par ființe stângace și sfioase / Ș-aripile lor albe și mari le
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
întrupa spiritul inovator literar românesc. Notațiile reticente, cu accente ironice, ale lui Lovinescu 241 au fost provocate de omul Camil Petrescu cu o excesivă mândrie personală și care era aproape obsedat de întâietate, preemineță. Din păcate, o dovadă a orgoliului exacerbat al acestuia este incapacitatea de a se destinde și de a judeca la rece atât nereușita Mioarei cât și succesul meritat al romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război. Atins de imaginea caricaturală lovinesciană, scriitorul ripostează, probând aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
dorite. Una dintre interpretările cele mai de jos, mai degrabă survenite ca efect decât urmărite ca scop este cultivarea civilizației materiale, a civilizației practice a bunurilor materiale, în defavoarea culturii. Topirea culturilor individuale în masa interculturală a globalului nu trebuie însă exacerbată, ci promovată cu dreaptă sau justă măsură. Nu credem că lipsa de interes pentru trecut și interesul exacerbat pentru prezent și mai puțin chiar pentru viitor sînt perspective suficiente. Poate nu găsim acum prea multe argumente pentru a demonstra necesitatea
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
cultivarea civilizației materiale, a civilizației practice a bunurilor materiale, în defavoarea culturii. Topirea culturilor individuale în masa interculturală a globalului nu trebuie însă exacerbată, ci promovată cu dreaptă sau justă măsură. Nu credem că lipsa de interes pentru trecut și interesul exacerbat pentru prezent și mai puțin chiar pentru viitor sînt perspective suficiente. Poate nu găsim acum prea multe argumente pentru a demonstra necesitatea identității în diversitate, dar la modul intuitiv simțim că ceea ce vine ca experiență cristalizată din trecut nu poate
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
a metamorfozat brusc. Și-au trecut în conservare 193 însușirile de caracter cu care au operat în epoca de aur - și care le-au adus numai foloase și privilegii - și au scos de la naftalină trăsăturile de rezervă: egoismul, lăcomia, individualismul exacerbat, aroganța, invidia, perfidia, lenea, minciuna, necinstea, nerușinarea etc., pe care le-au pus în funcțiune la intensitate maximă, în noul context social, economic și politic. Toate relele, care macină temeliile societății românești postdecembriste și blochează mersul ei înainte, sunt datorate
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
semnelor exterioare, Cioran își hrănește „ura de sine” („greața de mine însumi” spune într-un loc) din impulsurile sale vitale. Nu un fanatic al nihilismului este Cioran, ci un vitalist hedonic, cenzurat, însă, de propriile limite. Printre ele, o luciditate exacerbată, care-l proiectează în miezul contradicțiilor. Chit că această dimensiune a identității sale cere o analiză minuțioasă, nu putem ocoli aici, fie și parcurse în fugă, câteva repere care pot constitui contextul mai larg al analizei negativității. Iată: „E în
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și, ca atare, a preferat retragerea, de fapt, recluziunea. În volumele Endymion și Vrăjitorul apelor (1942), se simt, așa cum s-a remarcat, influențe din lirica blagiană, dar și din poezia romantică germană din sau cea rilkeeană. Delicatețea, suavitatea, sensibilitatea, uneori exacerbată sunt doar câteva dintre caracteristicile versurilor lui C., extrem de cizelate, de „lucrate”, fără ca ideea să piardă însă din profunzime. Predominant rămâne sentimentul de solitudine; în absența divinității (căreia nu îi cere, patetic, semne palpabile de existență, precum Tudor Arghezi în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286012_a_287341]
-
simptomul unor atitudini și relații complexe, care incită prin ambiguitate. Narațiunea se concentrează pe forța sugestiei și mai puțin pe definirea concretă a sentimentelor. Sunt alese personaje feminine în formare, vulnerabile, irascibile și rebele, cu o imaginație și o sensibilitate exacerbate. Marina (Plicul din volumul Nunta de argint), o tânără senzuală, acceptă propunerea unui sculptor de a-i fi model ca pe un capriciu și o distracție de moment, pentru ca, odată cu plecarea artistului, să simtă pentru acesta o pasiune neașteptat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285628_a_286957]
-
ai „realismului naiv”, „maeștri populari ai realității”, „artiști insitici”...” „...Odată identificată și omologată pe harta spiritualității, Insula Naivilor a trezit interesul și față de celelalte insule ale arhipelagului, reprezentând arta copiilor, a psihopaților sau cea primitivă, interes izvorând dintr-o aceeași exacerbată poetică a evaziuni. Ele au fost un rezervor nesecat de sugestii formale, de dezinhibări tematice și modele de sinteză pentru cei aflați în căutarea unei viziuni noi, libere de orice încătușare a civilizației.” Autorul cărții „Arta Naivă”, face o prezentare
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
fi folosit de către compozitor și pianistă în mod ironic, până la desființare. Celelalte personaje plutesc în "originalitatea" fluxului verbal. Actul întâi Un studio comod de înregistrări. Compozitorul și pianista folosesc împreună o cască. Cântăreața se uită la amândoi cu o atenție exacerbată. Mecena stă tolănit pe un divan și citește un ziar. Impresarul dă buzna în cameră. Cei din jur izbucnesc în râs la vederea bocancilor săi de munte și a rucsacului. PIANISTA: Îți pui o bucată de cârnat cu slană și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
contra platonicieni biofili. Prefigurare a vicleniei rațiunii hegeliene... De unde o serie întreagă de îndemnuri la a consuma materia ostilă din această lume: iubire sexuală, voluptăți fizice, senzualitate fără margini și dereglare rimbaldiană a tuturor simțurilor. Numai epuizarea propriei substanțe, cheltuirea exacerbată, economia libidiană consumată într-un fel de potlatch, într-un schimb generalizat de forțe, permit negarea materiei. A goli, a te goli, a împrăștia, a te împrăștia și a obliga astfel scânteia divină din noi să capete forță până la a
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
trece mai departe prin existență, alege sacrificiul suprem. La fel se întâmplă și cu Philida: trădată de Demophon, decide sălășluirea voită în tărâmul umbrelor. Sinuciderea rămâne o renunțare la speranță, o frică în fața necunoscutului suferinței, un semn al unui orgoliu exacerbat, trădează o dezrădăcinare totală de tot ceea ce înseamnă rațiune, o lipsă a înțelepciunii și a acceptării vieții așa cum este, nu doar o idealizare a ei. Oricât ar încerca autorul să le înfățișeze în postura de victime pe unele eroine ale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dar din toată atitudinea personajului se desprinde mai mult naivitate decât culpabilitate reală, dă impresia de victimă, de obiect folosit pentru satisfacerea plăcerii masculine. Madonna Lisetta, din povestirea a doua a zilei a patra, este atât de credulă în mândria exacerbată de care dă dovadă, în îngâmfarea vis-à-vis de propriile calități fizice, pe care le considera unice, încât va deveni victima unui călugăr versat, ce va pretinde, în încercarea de a o dobândi trupește pe infatuata femeie, că este însuși arhanghelul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cu Cresida este asemănătoare cu ceea ce regăsim în Vita Nuova, unde Dante reușește să surprindă admirabil impactul pe care l-a avut cunoașterea Beatricei. Cu toate acestea, Troil rămâne cel mai convențional personaj al poemului chaucerian, discursurile sale afectate, romantismul exacerbat al modului în care privește iubirea, idealismul exagerat al principiilor curtenești pe care le cultivă îl fac aproape ridicol. Este mai mult un visător locvace, decât un om al acțiunii, nu se înfățișează capabil de o rezistență sau de o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
prima dată, opera scriitorului de conceptul de fantastic. În Întâmplările din irealitatea imediată M. Blecher ne dăduse rezultatele unei experiențe strict personale, în care realul era conturat de fantastic, un fantastic anumit, care ținea mai curând de o ciudată și exacerbată sensibilitate decât de solicitarea unui necunoscut, reușind să creeze o densă și covârșitoare atmosferă, în care totul era dematerializat cu febrilitate, într-un ritm violent, într-o succesiune de vagi umbre și luminiozități. Aceeași sensibilitate, uneori maladivă, alteori alăturată unei
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
întâmplare care te sustrage automatismului cotidian), dar și cu ale lui George Bacovia. Perspectiva naratorului-personaj din Întâmplări în irealitatea imediată îl apropie pe Blecher, în mod vizibil, de George Bacovia. Performanța lui Blecher este însă evidentă. În Vizuina luminată, sensibilitatea exacerbată a naratorului transpare din fiecare fragment al cărții: Ne imaginam în fiecare clipă viața și viața rămâne valabilă pentru acea clipă și numai pentru aceea și numai așa cum o imaginăm atunci. Este același lucru dar, a visa și a trăi
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
protest ideologic difuz contra schimbărilor rapide și consecințelor lor. (Beichelt și Minkenberg 2002, 3) Aceiași autori fac o trecere în revistă a unor definiții mai vechi, și anume cea a lui William Kornhauser, care explică extrema dreaptă printr-o anomie exacerbată, rezultată din atomizarea și radicalizarea societății moderne de masă. Seymour Lipset, pe de altă parte, identifică fascismul cu o mișcare a clasei mijlocii, un protest împotriva capitalismului și socialismului în același timp, deopotrivă a corporațiilor și sindicatelor. Acestă definiție poate
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
în liniile purității clasice, respingându-se totodată maniera hiperbolizantă a romanticilor de a scrie poezie. Concluzia, trasată în coordonatele unei dorințe personale a autorului, întărește aspirația către claritate înțeleasă drept reducere la esențe, accentuând totodată și disprețul față de un sentimentalism exacerbat: În ceea ce mă privește, o vreau așa (poezia n.n.), austeră, directă, eliberată de orice derapaje emoționale"305 Un alt articol reprezentativ pentru viziunea neoclasică a lui Ezra Pound este Artistul serios (The Serious Artist), un text scris în 1913, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
fi T. S. Eliot sau Jean Cocteau, și-au asumat o dimensiune clasică pe care au promovat-o. Nevoia întoarcerii la ordine și la obiectivitatea calmă a clasicismului a fost, desigur, dublu motivată de oboseala cauzată de zbuciumul și sentimentalismul exacerbat al romantismului precum și de conștientizarea crizei estetice pe care o cauzează orice perioadă de tranziție. Acea "renaștere clasică" de care pomenea T. E. Hulme și pe care toți acești autori menționați aici au dorit-o, reprezenta soluția ideală a ieșirii
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]