1,030 matches
-
o vindecare de rostul inegal și tulbure al vieții, ca o convalescență perpetuă sau un tratament radical și inuman. Alternanța stărilor sufletești demonstrează discontinuitatea afectivă a acesteia. În funcție de fenomenul natural Manuela pulsează, dacă plouă se relaxează, dacă e iarnă își exaltă sufletul după focul dragostei. VOLUPTATE Logodna este un angajament, o nevoire, o pasiune, o taină ce urmează să fie deslușită, eroina caută mereu sensul acestei noțiuni. Chemarea simplă și clară a celor doi mărește voluptatea logodnei, ea trăiește o logodnă
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
o refuze mai apoi? În fapt Manuela exagerează căutând o consolare pentru cumplita ei singurătate. Trăirea ei se strivea de pasiunea lui înfrânată pe care o simțea ca pe o stâncă. Această stare febrilă a nervilor o face să fie exaltată în gesturi, pentru prima dată ea se mișcă, trăiește, devine pătimașă. Ea privește de jur împrejur descoperind peisaje arcadiene din bucolicele vergiliene și toată această descărcare de energii doar pentru că ea crede că iubește. Zbuciumul ei sufletesc este manifestarea ei
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
pentru că absolutul nu este atingerea unui capăt, ci este o tensiune continuă. Absolutul ca oprire definitivă, este "frate cu moartea", afirmă Eminescu. Bucuria de a trăi este exprimată prin excelență și de pictură, sculptură, arhitectură, precum și de arta cântului. El Greco exaltă viața întru îndumnezeire prin lumina selenară care transfigurează eteric omul năzuind spre lumina cerească; Tițian serbează în imagini strălucitoare erotismul și gloria frumuseții feminine; arta lui Vermeer exprimă bucuria luminii pure, de cleștar, emanată și simbolizată de perlă; Rembrandt face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Bruno tensiunea suitoare a intelectului "eroic", dincolo de stele și cer, în eliberarea radicală prin mistuirea în focul sacru al poeziei, Shakespeare, după ce, în piesele sale negre, demască și răscolește cele mai crude nonsensuri în firea umană, în Furtuna redescoperă și exaltă ideea frumseții omului și a naturii. Leopardi înfierează nonsensul existenței pentru a-l exorciza dizolvându-l în pacea anonimă a nemărginirii. Goethe consideră că sensul omului este de a se mistui în flacăra vieții, trăind pasionat cu ajutorul celor cinci simțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Belgiei de către Germania a exasperat conștiința puritană a întregului popor englez. E drept că instituțiile democratice tind să facă azi tot mai dificilă intrarea națiunilor în război, dar nu chiar imposibilă. Pe de altă parte, dacă opinia publică ar fi exaltată și războiul ar izbucni, popoarele s-ar putea avânta în număr crescând. Armatele nu vor mai fi doar armate profesioniste: știința va pune la dispoziția lor arme sofisticate, mult mai distrugătoare decât cele de odinioară: poate războaiele ar putea deveni
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
desene, ci să fac ceea ce don Quijote îmi trimite, că va fi cea mai adecvată, urmându-mi cântul, fără a mă băga "în contrapuncte care sunt de obicei șmecherii", și ceea ce don Quijote îmi trimite este că să nu mă exalt, să urmez epilogul meu în linie dreaptă fără a mă pune de-a curmezișul "că pentru a scoate un adevăr curat trebuie să aduc multe probe și supraprobe". "O voi face așa", nu cum i-ar place lui don Quijote
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Ce cofetărie, cârlane, ia două sute și mergi la „Sneci bar“, În centru. Mai ia o sută, poate vine și vreo fată! Să bem pentru fericirea noastră, că merităm! Și au băut toți trei vinul fin de Niculițel ca pe zaibăr, exaltați de speranță, care, În general, distruge oameni, destine, numai norocul lor nu se va rupe niciodată, nici după ce tovarășul Nicolae Ceaușescu va fi Împușcat Împreună cu tovarășa lui de viață și de luptă revoluționară. În noapte Însă, cu ochii deschiși, cuprins
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de aici că "poet național" este antonimul lui "poet dialectal" (de felul lui Victor Vlad-Delamarina). O dată cu răspîndirea principiilor junimiste, începînd de prin 1877-1880, formula "autor național" intră în declin, deoarece critica, precum și opinia publică, admit că nu orice scriere care exaltă sentimentul național românesc are, implicit, valoare literară. Aproape două decenii criticii nu o mai folosesc. Este răstimpul în care se impune numele lui Mihai Eminescu. Voi detalia, pe cît permite cadrul de față, circumstanțele. Între 1867 și 1869, renumele lui
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]
-
ile pe care le evoc?sunt indescriptibile: "...aruncai ? puul unei mine i apoi, pentru c?nu erau mori cu țoii s-a aruncat asupra lor cu grenade de m??. Condamnaii, desigur, ...f??d parte din anturajul arului, erau at? de exaltai din punct de vedere religios, "?c? probabil au murit că martirii din vechime, ?tr-un fel de extaz al sacrificiului. Se pare c?s-au dus la moarte c?ț?d psalmi." Evenimentele, c?e sunt, privesc boală Reginei, care suportase
Bucuriile și durerile unei regine by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9915_a_11240]
-
preliminare, autenticitatea operei zămislite, constituie din ce în ce mai frecvent o ultimă resursă în căutarea unui sens care, inevitabil, riscă să scape printre degete. După Anatol Vieru muzica noțională "aduce conceptul la suprafața artei, făcîndu-l oarecum să plutească deasupra ei, tot așa cum emoționaliștii exaltau emoția, sau cum adepții muzicii programatice puneau preț exclusiv pe program". Și, ca în orice orientare estetică, conceptualismul sonor nu a fost absolvit de unele excese ori accente caricaturale: "operă distrusă" (John Cage), "meaningless work" (Walter De Maria), "estetica lăzii
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
sensul etic (cel ce mărturisește raportul dintre idee și expresia ei sonoră). Dar sensul etic poate surveni și din retorica nedumeririi: compozitorul trebuie să scrie ce aude sau doar aude ceea ce consemnează în partitură. Cu alte cuvinte, cînd compunem, ne exaltăm precumpănitor simțurile ori rațiunea?
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
relelor repetate și infinit repetabile. Niciodată, într-un fel sau altul, n-a fost mai bine. Toate ideile romantice trăiesc în această pledoarie pentru eroii coborîți în bătătură și cinstiți ca niște moși buni. Însă nu pînă acolo unde se exaltă legăturile de sînge cu Roma, "patimă care domnește astăzi mai ales în Transilvania." Romantismul lui Kogălniceanu visează cu măsură: "Să ne ferim, domnii mei, de această manie care trage asupra noastră râsul străinilor." Ce bine era să-l fi ascultat
În urma unui târg de carte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9041_a_10366]
-
Dan Verona la începuturile sale" (p. 174). Până la urmă, comparația cu Hölderlin se dovedește a nu fi de natură axiologică, ci una care se referă la obsesia celor doi poeți pentru "nostalgia unei Grecii ideale". Tonul rămâne însă nepermis de exaltat din perspectiva unui pariu cu istoria și mă întreb cum se simte astăzi Dan Verona atunci când își analizează retrospectiv cariera poetică și felul în care a fost ea receptată, de la acest debut fulminant până astăzi. Articolul despre Dan Verona este
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]
-
momentul îndepărtării de festival a venit. Pentru a mă îndrepta spre altundeva? A căuta altceva? Pentru a mă elibera de riscul repetiției. Dar, dincolo de această stare personală, festivalul el însuși, repetînd aceleași rituri, aceleași spectacole care au sedus fără să exalte, mi s-a părut obosit. Cineva a observat lipsa obișnuitelor tensiuni și crispări, a conflictelor, ca și cum în acest an aniversar invitații nu vroiau să per-turbe ceremonialul. Explicația poate vine de altundeva, din afara teatrului. Publicul Avignon-ului e un public "politic" de
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
mari ziariști români interbelici, de mai recenta teorie a comunicării. Se înțelege că nici gazetarul despre care se vorbește aici nu-i un simplu furnizor de informație scrisă, ci practică o gazetărie de opinie și de autoritate. Articolele de atitudine exaltă spiritul polemic pe orice fel de teme, cu condiția să nu se confunde aceasta cu zarva și insulta grobiană, cum procedează de regulă articlierii "simpatici uneori, prost crescuți mai des și convinși de propria lor buche totdeauna": În realitate polemica
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
model unic, repetabil la infinit, ci, dimpotrivă, o toleranță ironică, realmente postmodernă, care dă drept de existență aproape tuturor formulelor. În excelenta prefață scrisă pentru acest volum (de fapt, un studiu critic în toată regula), Al. Cistelecan remarcă, pe lângă diversitatea "exaltată de analiză", descendența... lovinesciană a criticului. Fiind, programatic, un postmodern, Radu G. }eposu pune totuși preț pe unitatea și coerența textului, pe omogenitatea viziunii, căutând sistematic profunzimea și articularea operelor. Și substanța lor, aș adăuga, întrucât autorul "optzecist" are și
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
fabrică!, încearcă să facă și să desfacă, în continuare, ițele poeziei tinere. Se răresc concurenții, se înmulțesc epigonii. Autenticitatea dispare, lăsând în loc politichia literară... Ianuș nu mai este liderul fracturiștilor, e ștrumful-șef, care trimite email-uri și postează poeme elementare, exaltând-o pe Miruna Vlada (până la a-l declara... bacovian). Recapitularea trecutului liric e făcută cu stânjeneală, cu rușine de sine. Vechile texte incendiare, de o intensitate insuportabilă a proiecției și a expresiei, sunt atribuite unei anumite vârste și unui context
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
forme istorice depășite, adică ar suprima sau ar renega drepturile individuale. „Acestea, dimpotrivă, rămân mai departe și au valoarea de substanță și de dat presupus, al realității Înseși a Statului. Individualitatea se moderează În Stat, și În el Însuși «Își exaltă adevărata sa natură» (Vico)”. Suveranitatea legii și Egalitatea cetățenilor În fața ei rămân În realitate pivoții Statului modern care este, prin urmare, și vrea să fie, Stat de Drept, și nu „Stat absolut” sau „Stat de poliție”. În loc de concluzii: statul și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
le pays de Cocagne) al lui Peter Brughel și delectării simțurilor. Primarul înfulecă sîrguincios, suge măduva unui os de porc, iar un cîine ațîțat sare pe fereastra automobilului instalat pe drezină ca să-i smulgă o bucățică. Regizorul ironizează falsa elevație, exaltă bucuriile simple, nu din grobianism, ci pentru că ele constituie un răspuns direct, nefățarnic dat hecatombei care a avut loc în fosta Yugoslavie. Simultan, există o spiritualitate care vine pe această linie a bucolicei, pastorală a sensului adînc al vieții, al
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
șoldurile, coapsele și genunchii. Sentimentul de intimitate era copleșitor, și am iertat-o imediat pentru că nu mai voia să facem ce făceam În camera 202. Încet, am avut o revelație că ăsta eram eu, numai eu - corpul ăsta gol, fermecat, exaltat de atâtea mângâieri. Niciodată n-am vrut să fac dragoste doar cu o parte din mine, Într-un singur fel, ci Întotdeauna cu Întreg corpul, cu Întreaga lume. Am simțit un curcubeu desfășurându-se În mine, și mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lăuntrice ale vieții, mi-am spus Înverșunat. Printr-un gest atât de strident, cum ar fi lepădarea hainelor, străinii se vor elibera de toate atributele secundare, vor Încălca barierele și tabuurile, și se vor contopi Într-un colectiv pe cât de exaltat, pe atât de insultător, Îmbrăcați doar În numele lor. Pentru mine asta părea o sumă care era mai mică decât părțile care o compunea. Știam cum arată duminica la Lunabad. Apa rece, lămpile de bronzat și paturile pentru masaj erau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și spuse: — Nu, John, nu e vorba despre cancer, nu e nimic de genul ăsta. Ai o oglindă mare în casă? Trebuie să-ți arăt ceva. Bull îl conduse pe Alan în dormitor. Acesta era atât de excitat, atât de exaltat. Avea să fie cel mai tare număr de striptease. De asta scenariile de tip Playboy ale propriilor fantezii i se păruseră atât de idioate și banale. Urma Adevăratul Striptease. Culorile estompate și formele ofilite din volumul lui Nicholson reveniră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nici un ziar, urmă Digby să se plîngă. — Eu am dat dispoziție să nu ți se aducă ziare, răspunse doctorul Forester. Johns a procedat greșit. Discuțiile acestea despre război... ți-au ațîțat peste măsură imaginația. Poole mi-a spus cît de exaltat erai ieri În grădină... — Nu permit să fiu tratat ca un individ sau ca un copil, zise Digby privindu-și trupul Îmbătrînit și ridicol În pijamaua aceea vărgată. — Ți-ai băgat, se pare, În cap ideea că ai aptitudini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
logica îmi spune altceva;” Cât privește presa „Oare cultul acesta al negativului, al derizoriului și al bădărăniei cu ștaif, lipsa oricărei scântei de speranță nu le au fost inoculate românilor și de presă? De ani de zile, ziarele noastre nu exaltă decât mizeria, violența și urâtul. Oare rolul presei nu era să facă ce n-a făcut clasa noastră politică și anume: să le explice românilor în mod obiectiv ceea ce se întâmplă cu ei? - Răspunsul la întrebarea aceasta l-ar fi
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ca acea combinație alb-albastru-roșu. Căpușorul ei inelat și galben, ascuns sub basca albă așezată șmecherește pe o parte, nu se asortase nicicând mai armonios. Convinsă de importanța costumului de pionier, fetița afișa o verticalitate mândră și zvealtă, lăsându-și ființa exaltată de o trăire fără pereche, încrezătoare că nimeni nu mai era ca ea. De partea cealaltă, în ochii Sandei, priveliștea de turmă în care toate oile sunt la fel deveni copleșitoare. Ea își pierdu fetița din priviri și sub marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]